MONDO-SAMBA ȘI EURO-TEATRU

…Săptămâna a început pentru mine, cu dimineața pe tâmple, căci a trebuit să merg la spital și să fac acea injecție cumplită împotriva cancerului, Zoladez, o dată la trei luni, timp în care renasc, visez, alerg cu bucuria de a trăi fiecare clipă… În pofida durerilor din abdomen, lăsate de acul acela gros, gros, cu o nemaipomenită poftă de viață am traversat Dunărea umflată, pe Podul care pe 20 iunie își va  aniversa 60 de ani. (La mai puțini, altfel spus altul… de vremurile noastre!), invitat la Atelerul European de Teatru de la Ruse…

…Ziua s-a încheiat pentru mine la trei ceasuri după miezul nopții, când s-a terminat ultimul bal de la Mondialul-Samba, cu victoria plină de suspans a yankeilor mei, și ai lui Ducu, și ai lui Paul Romoșan, Vladi Moraru, Grigore Culian, Cristian Sabău, Gil Perșinaru și atâția alți prieteni din State. Americanii au plecat ca din pușcă, reușind cel mai iute (de până acum) gol al turneului, prin vicleanul Dempsey, în min.1, s-au jucat cu ocaziile, pe contraatacurile rare, dar tăioase, în asaltul Ghanei, în fața căreia pierduseră, la xerox (cu 1-2), ambele dispute din istorie, și, „c-așa-i în fotbal”, parafrazându-l pe marele Toma Caragiu, s-au văzut egalați de africani (Ayew-83). Numai că trupa lui Klinsmann are moral, nu glumă, și a făcut dreptate când mai erau două minute din „timpul regulamentar”, cum tot aud că se spune, de parcă, dacă victoria vine în ultima secundă din cinci-șase minute de prelungiri, nu ar fi…regulamentar! Books a punctat golul ce a făcut dreptate și așa s-a încheiat o Zi Nemțească la acestu Mondial XX.

…Căci, înainte să revină soarele Californiei și pe chipul lui Jurgen Klinsmann (ajuns la 49 de ani), cu CV încântător de atacant în naționala germană, s-a mai detonat o „bombă”: un 4-0 fără milă administrat Portugaliei de trupa lui Joachim Low (54 de ani) și noului star răsărit la Mondialul trecut, Thomas Muller (24 de ani), junele prim al lui Bayern, aseară, autorul primei „triple” din Brazilia. Unii explică scorul și prin gafa sârbului Mazici, care l-a eliminat greșit pe portughezul Pepe, în min. 37, când scorul era, totuși, 2-0 pentru Mannschaft! Meciul în care lusitanii (cu un figurant de marcă, Cristiano Ronaldo) au fost striviți de panzerele nemțești s-a petrecut tot pe stadionul „Fonte Nova” din Salvador, acolo, unde Olanda a spulberat, într-o repriză, campioana mondială en titre, Spania cea cocoșată ca un moșneag care și-a pierdut ochelarii și bastonul: 5-1! Tabela din Salvador nu prea pare o salvare pentru gazde, dimpotrivă, Brazilia a început să tremure serios, acum, când lumea-ntreagă se întreabă: Olanda sau Germania?… (Tot ieri, întâia remiză a turneului, Iran-Nigeria, 0-0, așa, ca să pună frână startului ca o avalanșă, cu o încântătoare medie de goluri de peste 3,5 goluri pe meci, până la draw-ul alb.)

…N-am apucat să văd decât ultima jumătate de oră din derby-ul Grupei G, dar am urmărit, în reluare, toate golurile. În timp ce Thomas Muller perfora fără milă poarta lusitană, eram în superba Sală Mare a Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse, urmărind o „uvertură” de zile mari a Atelierului European de Teatru, ceva combinând imaginația brazilienilor cu rigoarea olandezilor și a nemților. Un spectacol de vis al Teatrului Independent „Credo” din Sofia, cu nemuritoarea piesă „Mantaua” de Gogol, în versiune modernă. Pe scena goală, teatru-teatru, dramă și comedie, teatru non verbal, păpuși și o fascinantă improvizație ce a născut atâtea fermecătoare sensuri și semnificații din puținele obiecte aflate în spațiul de joc (un țarc de copii, două dosare, trei hârtii, patru sfori etc.). La un moment dar, vrăjit de cei doi actori absolut fenomenali, Nina Dimitrova și Stelian Radev (am avut șansa să discut cu ei, încerc să-i îi aduc și în Festivalul teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, 6-10 octombrie), renăscut sub magia teatrului, am avut senzația că văd urcate pe scenă „Necuvintele” nemuritorului nostru Nichita!… Spectacolul Teatrului Independent „Credo” se joacă de… 21 de ani, a bătut toată lumea, a fost vorbit de către actori în…9 (nouă) limbi, a s-a produs și la Baia Mare și Sibiu, parcticipând la nu se mai știe câte Festivaluri peste 150 („La 150, ne-am oprit cu număratul!”, glumea Nina Dimitrova, în noapte, pe terasa teatrului, unde se ralaxa în așteptarea spectacolului de azi –„Tot ce face Moșul e bun”, după Andersen). Iar eu așteptam triumful yankeilor de la Natal (n-aveam cum să scriu Nadal, eu sunt fan Federer!)…

…La Atelierul European de Teatru, de la Ruse, am aflat că s-a schimbat textul Spectacolului-lectură pe care mi-l fac cadou excelenții actori de la „Sava Ognianov”, în frunte cu prietenul Krum Berkov (unii cronicari români l-au văzut în acel bilingv „Conu Leonida față cu reacțiunea”, coproducție Giurgiu-Ruse). După lansarea volumului meu (4 piese de teatru traduse excelent de doamna Anca Staneca și Adrian Vasiliev), nu va mai apărea, joi, de la ora 17, în Spectacol-lectură „N-aveți un mort de vânzare?”, cum știam, ci „Freud și Bunul Dumnezeu”. Și, uite, așa, ajung iarăși să trăiesc emoția acelui minunat one man show regizat și jucat, din noiembrie, de Doru Nica tulburător, în lacrimă de râs și de plâns, pe scena Teatrului „Ioan Slavici” din Arad, acolo unde, la 13 mai 1979, debutam mândru ca dramaturg! Să o ia „Freud și Bunul Dumnezeu” pe urmele „Pușlamalei de la etajul 13” (9 montări!?! Hai că am tupeu!…), despre care încă se mai vorbește (și) la Ruse, unde Orlin Dyakov a reușit un musical care a adus atâta tineret la teatru?!…. Nu mai vin la lansarea mea, atâția confrați români câți au promis, dar veșnic-tânărul, în trăire, în scris și în menținerea prieteniilor, prolificul Dinu Grigorescu, mi-a confirmat că va fi aici, la Ruse, joi! Cu cine va mai veni cu mașina lui… Mulțumesc, prietene!

…Mondo-Samba din Brazilia și Euro-Teatrul de la Ruse îmi fac Viața frumoasă. Nu contează scena, „Lumea-ntreagă e o scenț”, spunea Marele Will, important este să trăiești, să te hrănești numai cu Frumosul din lume. Și să uit că peste trei luni va urma un nou Zoladex, cu chinurile și speranțele! Atunci nu va mai fi magia fotbalului, voi rămâne cu amanta mea, minunata, inegalabila Thalia…

…Am dat prima respirație acestui material, azi-noapte, așteptând zorile, numai că la Hotelul Riga, maiestuos la doi pași desupra Dunării, Internetul nu mai mergea, cum fusesem asigurat de la Recpție. Stau la etajul 3, cu o panoramă sentimentală rară de peste drum de România, dar cu o toaletă de acum jumătate de secol și fără șansa de a pune materialul pe blogul meu. Internetul nu se cuplează, la „Riga” din Ruse decât la etajele 5 și 6! Ei. și?!… E minunat la Ruse, de ce să văd norii ce s-au adunat a ploaie peste Dunărea nealbastră?!…

„Bomba” Mondialului-Samba aruncată de Costa Rica, țara fără armată!

…Citiți și recitiți, beți o apă rece, frecați-vă la ochi, faceți un duș suedez, sunați-vă prietenii să vă readucă pe pământ: la Fortaleza, în Brazilia, în 14 iunie 2014, Uruguay-Costa Rica 1-3 (1-0)!!!!!!! La fotbal, în început de Mondial!

…Nu-i greșeală de tipar, glumă de 1 Aprilie, este „Bomba” Mondialului din Brazilia. Este Realitatea acestei zile de 14 iunie 2014! Favorita 99%, Uruguay, pe care unii o vedeau chiar pe podium (a pierdut, doar, Finala mică, la Mondialul sud-african, de acum 4 ani!), s-a dovedit, în acest 14 iunie 2014, în acest o Rușine! Un „11” lamentabil. Trupă obosită, fără idei, fără orgoliu. O echipă de campionat județean, în pofida marilor nume, milionari, astăzi săraci, de la Atletico Madrid, Juventus, Paris St.Germain, Benfica, F.C. Porto, Liverpool, Lazio, Espanyol etc., cu toții storși de campionatele-mine de bani. Banii nu aduc întotdeauna Fericirea…

…Uruguay. Teriroriu: 176.216 kilometri pătrați. Populație: 3.396 milioane (2012). Dubla campioană mondială (1930: 4-2, acasă, la Montevideo, cu Argentina: 1950: 2-1, cu Brazilia, pe Maracada din Rio de Janeiro)… Deținătoarea Copei America (pe care a câștigat-o de 15 ori). PIB-ul pe cap de locuitor:5.656 USD!

…Costa Rica. Echipa de decor, pentru a 4-a oară la un Mondial. Formidabilă, în această sâmbătă-bombă, pentru devotamentul ei, pentru forța psihică, fizică, dar și jocul elevat, dezvoltat de antrenorul columbian Jorge Luis Pinto, 61 de ani. A trecut peste șocul penalty-ului (corect acordat de neamțul Brych), transformat, în min.22, de super-starul Cavani, de la PSG. Și a reușit o repriză secundă de vis, punctând de 3 (trei) ori: în min. 54, prin Joel Campbell, giuvaier de 21 de ani, proprietatea lui Arsenal, dar plimbat pe la Lorient și Olympiakos Pireu; în min. 57, prin Oscar Duarte, de 25 de ani, de la…F.C.Bruges (s-a considerat ofsaid!); în min. 84, prin Marco Urena, de la… Kuban Krasnodar (Rusia). Ba, ca umilința să fie totală, penibila trupă a lui Oscar Tabarez a terminat în 10 jucători, Pereira (de la Benfica) fiind eliminat în al treilea minut de prelungiri!

…Costa Rica. Între Caraibe (la est) și Pacific (vest). Cu vecinii Nicaragua și Panama. Teritoriu: 51.100 kilometri pătrați. Populație: 4.805 milioane (2012). PIB-ul pe cap de locuitor: 9.391 (2012). Capitala: San Jose. Țara nu are Armată! Are în schimb un laureat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1987- Oscar Arias Sanchez!
…Din lotul de 23 anunțat de Costa Rica, „Piticul din grădina de vară”, cum sună o piesă de-a lui D.R.Popescu, 12 jucători evoluează peste hotare: în Olanda, Spania, Germania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Grecia, Rusia, SUA. După minunea din această noapte, cu siguranță cota lor a crescut enorm!… Volens, nolens, ne amintim că „Pirații din Caraibe”  au trecut de grupele Mondialului, la Coppa del Mondo 90, când sârbul Bora Milutinovici, antrenorul globetrotter le dezvoltase simțul aventurii…

…”Bomba” de la Fortaleza, aruncată de mica țară dintre Caraibe și Pacific, care nu are armată, amintește de acel rezultat uluitor, de la Mondialul 1950, disputat tot în Brazilia: Anglia-SUA 0-1!?! Sau de înfrângerea Italiei (0-1), la World Cup 66, din Anglia, în fața anonimilor din R.P.D Coreene!… Legendele Fotbalului merg mai departe…

P.S. „Șocul” Anglia-Italia a oferit, în jungla Amazoniei, la Manaus, o primă oră de super-fotbal! Șarje ofensive de toate genurile, de la o poartă la alta, în ritm nebun, cu ratări, parade și spectacol de top. Italienii au deschis scorul, în min. 35, printr-un trasor de geniu, de la vreo 25 de metri, al lui Claudio Marchisio, de la Juventus. Nu s-au putut bucura, însă, decât două minute, tânăra cavalerie ușoară a englezilor egalând, din buza porții, prin Daniel  Sturridge, tipul de 24 de ani de la Liverpool, la centrarea perfectă a „bătrânului” înțelept Rooney, e drept, de numai 28 de ani, dar, parcă joacă de decenii bune… Italienii au pornit mitanul secund ca  un atlet la suta de metri și „Diavolul” Mario Balotelli a găsit un ‘cap” de aur, din 3 metri, la centrarea de computer a neliniștitului Antonio Candreva, de la Lazio. Era minutul 50, era 2-1 pentru băieții lui Prandelli, și așa avea să se termine marele duel, când zorile se zbătau să mijească la București. După ultimul gol, meciul avea să scadă, să devină zbucium -fără idei, soluții- al englezilor, în fața unor experți ai defensivei. Fortza Italia, ai pornit excelent!

CINE NE-A LĂSAT PE NOI ACASĂ!

…În așteptarea ‚șocului’’ din ziua a III-a a Mondialului-Samba, Anglia-Italia (de la 1 noaptea, în România), de la care, sincer, nu aștept mare lucru, mi-am făcut timp să văd și „uvertura” sâmbetei, Columbia-Grecia. Meci în măsură să mă plimbe printre amintiri, între Rai și Iad.

…Privind Columbia, cu 50.000 de suporteri veniți la Belo Horizonte (al 3-lea oraș al Braziliei), mi-am amintit că, acum 20 de ani, la Pasadena, în însorita California, la jocul de deschidere al lui Valderama & comp. contra necunoscutei -pentru ei-România, cei crescuți în umbra dureroasă a vestitului concern de droguri au avut în tribune peste 80.000 de fani! Veniți să câștige Cupa Mondială, atunci, animați de teribilismul lui Pele care vedea Columbia viitoarea regină a universului balonului rotund!!! Numai că, atunci, la World Cup ’94, Florin Răducioiu a reușit o „dublă” de aur, de l-au numit imediat americanii Golden Boy, iar Hagi a marcat cel mai frumos gol de la Mondialul american, stabilind un 3-1 de l-a întristat pe Pele și a cutremurat Centrul de presă de lângă Los Angeles…

…Columbienii, „clienții” noștri și peste 4 ani, la Lyon, în Coupe du Monde, când a fost numai 1-0 pentru ai noștrii, cu acel gol de colecție al lui Adrian Ilie!… Nu știu de ce, dar în acest 14 iunie, 2014, urmărind o trupă columbiană sub cota celor două, din ’94 și ’98, mi-am zis că, dacă jucam și noi la acest Mondial-Samba, i-am fi avut din nou la degetul mic pe sud-americanii antrenați de argentinianul José Pékerman…

…Numai că naționala actuală a României a fost lăsată în fața televizorului (unde tot stăm și iarăși stăm din ’98 încoace!) de… Grecia, ea oprindu-i pe Pițurcă și ai lui să treacă barajul spre Brazilia, după un egal la București (1-1) și o victorie (3-1), sub Acropole… Și, orgolios, ca orice român care a fost pe piscurile Mondialului cu „Generația de aur”, mi-am zis, în timpul acestui meci, cel mai modest joc din primele cinci partide, că Zeii au fost nedrepți cu noi, elenii fiind, astăzi, jenanți, penibili de slabi. Iar eșecul lor – 0-3 (0-1)- fiind onorabil, amintind de debutul mondial catastrofal al grecilor, în America ’94: trei meciuri, trei înfrângeri, zero goluri marcate și 10 (zece) primite, în Grupa cu Argentina (0-4), Bulgaria (0-4) și Nigeria (0-2)!…

…Drama este că, dacă ne-a lăsat acasă, fără dubii, o echipă modestă rău de tot, de o chinuia mingea, la un moment dat, logic, avem un fotbal de trei parale (Brecht) sau de ”trei ace la cinci bani”, cum ar fi zis Arghezi. Pițurcă și ai lui n-au altă cale de recurs decât duelul din 7 septembrie, la Atena, în preliminariile europene…

…Gata, am visat minunat, călătorind la World Cup ’94 și Coupe de Monde ’98, și mi-au sfârâit ficații, văzând cine ne-a lăsat acasă!… Cum cine?! Noi, cine să ne lase, că Grecia nu înseamnă nimic în fotbalul actual, acel miracol din 2004, titlul european din Portugalia, părând un S.F.!…
…Gata, urmează Uruguay- Costa Rica și, mai ales, thrilerul de după miezul nopții, Anglia-Italia, de n-ar fi un bluf…

Sunt un om bogat, cu noul volum (de teatru) în bulgară și Mondialul-Samba!

ULTIMUL meu „copil” literar, gata să-l pun în propria Arhivă sentimentală, alături de alte 23 de volume publicate, 25 de premiere și destule premii (de toate felurile, în teatru și în gazetărie): cartea cu 4 piese traduse în limba bulgară de minunata doamnă prof. Anca Staneva, strălucit mesager al Culturii Române în Bulgaria lipită de sufletul meu de atâtea decenii… Volum special pregătit pentru importantul Atelier European de Teatru, Ruse (16-19 iunie 2014). Mulțumesc, și pe această cale, doamnei Anca Staneva (care semnează și o onorantă Prefață „Patru piese între râs și lacrimă”!) și remarcabilului om de sport și de cultură prof. Liviu Roșca, prolific antrenor de atletism, cu valoroși campioni, și generos susținător al cărții zămislită de autori români, prin Editura pentru Sport C.S. Atletic Giurgiu!
…Cartea, „America de-acasă”, se va lansa, joi 19 iunie, ora 17, în Sala Studio a superbului Teatru „Sava Ognianov” din Ruse, eveniment aureolat de Spectacolul-lectură al comediei din volum „N-aveți un mort de vânzare?”, în interpretarea actorilor de elită ai teatrului din Ruse!
…Piesele volumului? „Moșul, Blonda și Vivaldi”, „Freud și Bunul Dumnezeu”, jucată încântător de Doru Nica (el semnând și regia unui „one man show”  jucat tulburător cu lacrimă și sensuri tragicomice!), la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad (unde am debutat ca dramaturg, în 13 mai 1979!), „N-aveți un mort de vânzare?” (desre care doamna Anca Staneva mi-a făcut cel mai frumos compliment posibil pentru un dramaturg: „Domnule Mircea, mi-am șters de mai multe ori ochelarii, în timp ce citeam piesa! Am plâns de atâta râs!”) și textul care dă titlul volumului, piesă necitită, nepublicată, neștiută (deocamdată!) în…România!
…Doamne, ce Vară frumoasă îmi oferi, după volumul apărut pe final de mai („Monolog în doi cu moartea la ușă-Marele Premiu de Dramaturgie-monodramă, la Gala Star, 8 aprilie 2014, Bacău) și, mai ales, după ce, ieri, mi-au ieșit excelent analizele vizând blestemul negru cu care mă lupt de peste șapte ani!
…De la bucuriile din Teatru, la noapte, Mondiaul de fotbal din Brazilia! Sunt un om bogat!…

Umbra campioanei mondiale la Salvador. Viva… Olanda!

…Numai 5-1 (1-1)! La acest scos s-a oprit „Portocala mecanică” sau „olandezii zburători”, în revanșa pentru finala ultimului Mondial, pierdută in fața Spaniei, acum 4 ani, in Africa de Sud! Atunci, pe 11 iunie 2010, la Johannesburg, în fața a 84.490 de spectatori, spaniolii și-au pus în vitrină întâiul titlu mondial, după golul lui Iniesta, din prelungiri, mai exact minutul 116!…

…13 iunie 2014, zi-coșmar pentru. Pique, Cassilas, Ramos, Torres, bieți copii de mingi, umiliți ca în curtea grădiniții de cea mai tânără națională din istoria fotbalului olandez. Uluitorii Robben și van Persie și-au trecut în cont câte o „dublă” de merit (Doamne, și ce goluri!), al cincilea gol batav aparținând unui fundaș-Vrij, e drept după ce a fost faultat (dar arbitrul era plecat cu pluta pe Amazon!) așa-zisul goal-keeper al pisicii jerpelite venite pe post de taur, nefericitul Casillas, care voia să ducă mai departe seria de cinci meciuri fără gol la Națională și să bată recordul lui Zenga, din 1990, 517 minute fără gol!…  Oricum, Spania s-a apropiat un record dureros al ei: de 64 de ani, de la Mondialul din 1950, disputat tot în Brazilia, n-a mai încasat într-un meci de turneu final cinci goluri. Atunci a fost: Brazilia-Spania 6-1!?! Meci care s-ar putea repeta, pe 28 iunie, în „optimi”!

…Culmea e că, aseară, când eu veneam de la frumoasa „Furtuna” shakesperiană, montată la Naționalul bucureștean, cu un superb Ion Caramitru, ca Einstein în rolul lui Prospero  (regia: valorosul bulgar Alexandr Morfov!), la Salvador, peste Ocean, în altă Furtună (de goluri!), ibericii au deschis scorul, in min. 27, prin Alonso, dintr-un penalty discutat și la ora asta, băiatul cu fluier ruginit fiind italianul Rizzoli! Cu lecția de fotbal-total din meciul de debut, Olanda a devenit inamicul public nr.1 al Braziliei la cucerirea titlului mondial și toată suflarea cariocas a simțit un junghi în dreptul inimii!…

…Am strigat în noapte, Viva Olanda, Viva Mexic- (1-0) in dauna Camerunului, după ce brigada columbiană, cu un papagal agățat de fanion sau  ca de acar din triajul Grivița, le-a interzis aztecilor două gouri perfecte!… Mondialul acesta a început cu trei arbitraje catastrofale, semn că mister Blatter-bla-bla a sacrificat competemța și adevărul jocului de fotbal de dragul globalizării iresponsabile!

…Întâia noapte albă la acest Mondial: Chile-Australia, din grupa Olandei! După primul sfert de oră era 2-0 pentru sud-americani (Alexis-min.12, Valdivia-min.14), chilieni -antrenați de argentinianul Sampaoli- pe care mulți îi văd departe, departe, însă a venit finalul de mitan și „cangurii” au revenit în meci prin golul valorosului Cahill, om de bază la Everton. În ultimul minut la meciului, încă un gol chilian (Beausejour), 3-1 final, și, teoretic, adversara pentru Selecao în „optimi” se va alege între Chile și Spania…

…Mai toata lumea se pregătea să cânte, aseară, Viva Espania!… Acum, don’t cry for me…Espania!… Asta-i Viața!… E Frumoasă, nu se oprește la un meci, la un dezastru sau la o capodoperă. Mai ales în Fotbal, una dintre cele două patimi fără de sfârșit care îmi colorează existența, împreună cu amanta mea Thalia…

MONDIALUL-SAMBA a debutat cu un furt calificat, anticipat!

…Uvertură mincinoasă, pătată de nerușine ordinară, la Mondialul XX! Brazilia a câștigat, aparent la pas, 3-1 (1-1) în fața Croației, dar n-ar fi reșit victoria fără un samsar japonez de la împins vagoane trimis cu fluier pe terenul din Sao Paulo! Chiar dacă băieții lui Scolari au marcat toate cele patru goluri, întâiul al turneului final prin Marcelo, în proprie poartă, în min. 7, la centrarea rachetei Olici! A egalat, în min. 29, Neymar (primul cartonaș galben al ediției, deși, regulamentar, el trebuia eliminat pentru cotul în cap aplicat cu violență lui Modrici!), cu un șut dibaci din afara careului, ce a mușcat bara din stânga portarului croat și s-a odihnit în năvodul de ațe…

…Selecao cea mult lăudată s-a prezentat destul de obosită și foarte departe de fotbalul-spectacol al generațiilor care au adus cinci titluri mondiale; croații au comis gafa de a renunța la contraatacurile ce au arătat mari găuri de cașcaval elvețian în defensiva de cinci stele a brazilienilor, și totul curgea spre o remiză. Așa ceva nu era, însă, posibil, în țara unde se fură pe stradă, în ziua mare, în guvern, în metrou, în tribune și pe teren!

…Fusese instruit, cu siguranță, de Blatter-bla-bla (cel numit mafiot de Maradona, în presa întregii lumii!), un borfaș de drumul mare, un anume Nushimura (traducerea în japoneză a lui Neica-nimeni, cu siguranță!), un nipon fără ton, care nu spune pardon în Țara Soarelui Răsare (de fapt, apune, acum, de rușine!)… Sperietoarea de păsări a fost proptită pe terenul stadionului Corinthias, unde a inventat un penalty la fix, când trebuia, în min. 71, pentru cine dacă nu pentru gazde! Nu se cădea altfel, să vezi oamenii aceia care dosiseră 14 miliarde de euro (cam zece peste costul ultimului Mondial!) gată să facă infarct că nu câștigă „ai lor” cel mai greu meci, cel de debut.

…Neymar a transformat penalty-ul, croații s-au aruncat răzvrătiți în atac, ceea ce trebuiau să facă la 1-0 pentru ei, și la 1-1… Au ratat două șanse de egalare, orbetele cu fluier n-a penalizat (Doamne ferește!) două faulturi ale gazdelor pe la 18 m. și 20 m., ca, în preajma minutelor de prelungiri, excelentul Oscar să transforme contraatacul în ultimul gol: 3-1!…

…După această uvertură bolnavă, nu mai am nicio emoție: Brazilia este Campioană mondială! Pierdem inutil alte 31 de zile. Ediția jubiliară se joacă cam degeaba în țara unde se fură pe stradă, în metrou, în guvern, pe teren… Ce dacă fură și un japonez, nu? Ne vom obișnui și cu năravul ăsta, în stil mondial, vă dau în scris, acum, aici!…

…Nici n-a început Mondialul-samba și am un sentiment de scârbă!

MONDIALUL-SAMBA demarează între furturi, crime și „tunuri”…

…Cam asta transmit de la fața locului trimișii mass-media. Cu 24 de ore înainte de a debuta Mondialul brazilian, la Rio se jefuiește și se fură în plină stradă, la Sao Paulo se face săptămâna de când zeci de mii de oameni fac greve, opresc metroul, protestează față de „tunurile” date de politicienii din (și din!) Brazilia după paravanul Mondialului de fotbal! Milioane de euro spălate cu renovarea (celebrul Maracana a fost redus de la 200.000 de locuri la 75.000!) sau construirea unor arene noi, ceea ce, se vede, nu-i doar un stil dâmbovițean. E stil mondial, din moment ce și Blatter, mai-marele FIFA, e acuzat de șpagă luată pentru acordarea unui Mondial exotic în Qatar!…

…Brazilienii de rând, morți după samba și fotbal, protestează, însă, și se opun Mondialului (!?!), chiar sub forma luptelor de stradă, din cauza marelui jaf al politicienilor care au ignorat sănătatea, învățământul și cultura. Pe mulți nu-i mai interesează cine va fi campioana lumii la 13 iulie, când Brazilia vrea Hexacampeao, al șaselea titlu, record mondial absolut. Când s-a cheltuit suma record-mondial de 14 miliarde de dolari (ultimul Bal al fotbalului, cel din Africa de Sud, a păpat numai… 4 miliarde!?!), repetarea istoriei ediției din 1950, când gazdele „Maracanei” au pierdut finala, ar însemna o sinucidere în masă, de la Zgârie norii din marile metropole la cutremurătoarele Favelas și, negreșit, birourile guvernamentale! De aceea, nu m-ar mira ca Selecao, cu starul Neymar și bătrânul timonier Felipe Scolari, să fie ajutată din plin, în momentele grele ce se pot ivi oricând!…

…Dincolo de umbrele ce vin de peste Atlantic, aștept Mondialul-samba ca pe Sărbătoare, în stare să ne încânte prin Frumos. Mai toți merg pe mâna Braziliei, întruchiparea Fotbalului-Artă… Și, totuși, eu vreau o mesageră a Europei să danseze samba la 13 iulie! Poate Spania, care are de apărat coroana sud-africană, pe teren sud-american, iar Pele ne asigură că omul acestui Mondial nu va fi nici Ronaldo (portughezul, brazilianul e la pensie!), nici Messi, ci Xavi!?!… Poate Germania, poate Olanda… Nu merg deloc pe mâna Angliei, poate și pentru că Roy Hodson nu mi-a arătat a fi mare antrenor nici măcar atunci, când conducea Elveția, care ne-a învins, întâmplător, cu 4-1, la World Cup 94, în Silverdom-ul din Detroit, într-un fel de fotbal în saună…

…Nu zic nimic despre Italia mea de suflet (deși m-ar bucura enorm măcar o nevisată, acum, Finală!), nici despre Favio Capello, coach-ul Rusiei, el, antrenorul lui Răducioiu la Milan, nici despre Franța modestului (până acum) Deschamps… Ba, nu cred nici în Argentina cea frumoasă la prezentarea unui „11” de parcă ar fi european… Când despre marile speranțe, „bombele” atât de așteptate, ele cred că vor fi, însă numai în grupe. Sigur că ar fi frumoasă încă o „uvertură” albă la un Mondial, mâine seară (la noi!), între Brazilia și Croația lui Nico Kovaci (cel mai tânăr antrenor din turneul final, 42 de ani, ca și francezul Lamouchi, dresorul ivorienilor), e fotbal și putem visa la orice. Chiar și la încă o figură frumoasă a yankeilor pregătiți de neamțul Klinsmann care se va duela în grupă cu al lui concetățean Low, aflat în turela panzerelor! (mai sunt alți doi antrenori germani la acest Mondial-samba:  Hitzfeld-pe banca Elveției și Finke-boss-ul camerunezilor!) sau la un Arc de Triumf peste timp al uruguayenilor lui Oscar Tabarez (67 de ani, cel mai bătrân coach din competiție), în amintirea titlului  din prima ediție (1930), jucată, acasă, dar, mai ales, a victoriei de senzație din 1950, cu ultimul bal pe „Maracana”, în fața unei Brazilii cutremurată, paralizată, care a purtat doliu câțiva ani… Sigur, se așteaptă și o „explozie” africană, poate Ghana sau, de ce nu, Camerun, echipa care a refuzat să facă deplasarea până în ultima clipă, din cauza fentei financiare pe care le-a făcut-o guvernul lor…

…Din nefericire, de 16 ani încoace, tricolorii noștri tot lipsesc de la Gala Mondială, iar noi riscăm să devenim experți în tele-fotbal (Ce fotbal am văzut în retrospectova lui Ionel Stoica, la TVR 1, cu ultimele patru Mondiale ale tricolorilor români!). Mă uit pe Tabelul Mondialului (un virtual Tabel al lui Mendeleev, nu-i așa?!) și mă întreb în ce grupă s-ar fi descurcat actuala națională a lui Pițurcă? Sincer, la cum jucăm, în afară de Iran, Honduras și Costa Rica nu cred că ne puteam bate cu nimeni pentru un gram de speranță. Dar, cine știe, e fotbal, Mondialul-samba stă să înceapă, iar noi, telefotbaliștii, vrem să vedem Viața mai frumoasă prin Fotbal. Dacă vreți, fie și așa, ca o ultimă, și ultimă Iluzie…

Din nou (telespectator) comentator de fotbal la Mondiale!

…Mondialul de fotbal, Mundialul-Samba din Brazilia, începe joi 12 iunie! Noi, românii bolnavi de Fotbal și de Spectacol, tot în în fața micilor ecrane, cu o bere-două de la frigider, să ne mai răcorim supărarea din ultimii 16 ani când suntem numei telespectatori! Și totuși….

…Fotbalul românesc a scris pagini frumoase la Mondial. Ionel Stoica a avut excelenta idee de a readuce pe micul ecran, de la TVR 1,ultimele patru „aventuri” ale Naționalei noastre tricolore: Guadalajara ’70 -întâia „Generație de aur”, cum a numit-o, cu atâta fair-play și respect, Gică Hagi; Coppa del Mondo ’90-revenirea după două decenii în lumea mare a balonului rotund; World Cup ’94, Everestul fotbalului nostru, comparabil de mulți cu Sevilla ’86, când Steaua a devenit Regina Europei!; Coupe du Monde ’98, un fel de cântec de lebădă pentru „Generația de aur” a lui Hagi & comp.

…Ionel Stoica m-a invitat, marțea trecută, la… Coppa del Mondo ’90! La „Nopțile magice”, cum suna Imnul Mondialului italian interpretat cu atâta fervoare de Gianna Nanini! A fost o emoție rară. Am retrăit, în platou, superba victorie cu 2-0 cu URSS… Acel dureros 1-2 în fața Camerunului, meci influențat vizibil de sălbatica Mineriadă de la București, care îngrozise lumea-ntreagă… Acel 1-1 cu Argentina, cu Maradona in Cetatea lui de la Napoli… Și auto-eliminarea la penalty-uri în dauna mai modestului team al Irlandei condus de Jackye Charlton… A fost, marțea trecută o zi absolut magică pentru mine, revenit comentator în lumea fotbalului de marcă, după patru ani plini, de alte bucurii și succese, timp în care m-am dedicat amantei mele Thalia și conducerii Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu…

…Ionel Stoica m-a invitat și pentru mâine dimineață, luni 8 iunie, de Rusalii, de la 10:30, în platoul TVR 1. Să revedem și să reîmbrăcăm în metafore Capodopera Naționalei noastre, acel 3-2 de Legendă, cu uriașa Argentina! Și, cu siguranță, să mai lăcrimăm o dată, gândind la loteria penalty-urilor cu vikingii suedezi!

..În noaptea asta voi răsfoi una dintre cărțile mele (și, cred, și ale altora) de preț, „Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o!”… Să refac acele zile de aur din California însorită, ca să fiu conectat, mâine dimineață, la Trecutul nostru continuu.

tot telespectatori…Balzac spunea că tinerii n-au voie să trăiască din amintiri. Trebuie să-și creeze alte și alte amintiri de povestit!… Să fi îmbătrânit, iremediabil, fotbalul românesc, cu o minunată istorie repovestită și revăzută în ultima săptămână la TVR 1, ca un regal?!

…De joi 12 iunie, voi încerca să țin un Jurnal brazilian! Cum am făcut și acum patru ani, la Mondialul din Africa de Sud, când la Telesport am ținut o lună emisiunea „Mondialul văzut de acasă”, dar și pe acest blog! Acum, mi-a rămas Blogul și Teatrul!…

SIMONA HALEP N-A PIERDUT FINALA, EA A CUCERIT LUMEA-NTREAGĂ!

…Simona Halep a jucat memorabil întâia ei finală de Grand Slam! Se spune că finala ar fi fost câștigată de rusoaica Maria Șarapova, o super-jucătoare, care, azi, la Paris, a fost în cel mai fericit caz egala micuței noastre Simona cea Mare!…

…Numai că titrata, experimentata blondă stabilită în Florida a avut mai mult noroc (de trei ori banda i-a oferit puncte, fără a avea bunul simț să ridice mâna, în semn de fair-play!) și a mai beneficiat și de un sprijin decisiv în persoana așa-zisului arbitru! Cel care i-a lăsat nepenalizate rusoaicei (cum avea să amenințe la un moment dat!) desele fițe, trucuri de maidan pentru tracasarea adversarei, pe favorita judecătorului fără judecată morală deranjând-o, la un moment dat, poate sunetul vântului și razele soarelui!

…De parcă nu ar fi fost suficiente acele răcnete la fiecare minge care ne-au terorizat pe toți, de ar fi trebuit chemați urgent cei de la Protecția Copilului, vorba băiatului meu cel mic, Mircea-Robert, cu el și cu fiică-mea Maria urmărind finala, încântați!

…Un arbitru penibi-ce părea un pungaș de drumul mare infiltrat în „sportul alb”, să fie jalnic servil cu cei mari- a lăsat-o pe Șarapova să stea la vestiar peste timpul regulamentar (!?!), când rusoaica era în corzi, iar minunata Simona Halep se afla pe val!?! Același bădăran din scaunul de la centru arenei care avea să coboare la o minge milimetrică pe final și să-i facă un gest incalificabil Simonei, de enervare, el, nesimțitul care i-a acceptat toate toanele Șarapovei!
…Pe tabela de scor, uluitoarea Simona Halep a cedat greu, nemeritat, în setul al III-lea! Pe ecranul sentimental al Lumii, ea este Învingătoarea!…

…Ceva mă îndeamnă să văd, vara viitoare, finala „copiilor minune” la Roland Garros: Simona Halep-Eugenie Bouchard (Canada)! Ele sunt Viitorul tenisului mondial. Chiar dacă a ridicat Trofeul (și marele ceck), azi, Șarapova pare o câștigătoare mincinoasă, ajutată de un mizerabil arbitru de scaun pentru numele ei! Nu și pentru Adevărul din teren: Simona Halep, marea învingătoare morală, care a fericit o lume-ntreagă cu jocul ei de poveste născută din valurile Mării Negre, în Constanța ei natală…

…Simona Halep și Gică Hagi, Copii mării. Ambii machedoni cu suflet nobil de Români!

P.S. Materialul de mai sus l-am scris aseară! Imediat, un domn mi-a reproșat critica la adresa arbitrului și a comportamentului Șarapovei, acuzându-mă de… „vehemență mioritică”!?! Mai mult, găsea normală atitudinea rusoaicei!?! Ceea ce înseamnă că respectivul a aclamat și „Valiza cu bani murdari” a lui Gigi Becali, chiar dacă Justiția și Opinia publică au încriminat-o! Iată, însă, că, astăzi, presa britanică e dură cu pseodo-arbitrul și trucurile Șarapovei. O fi ajuns… „vehemența mioritică” și în Albion?!

Cotidianul britanic Daily Mail o acuză pe Maria Sharapova pentru tertipurile la care a apelat pentru a câștiga finala de la Roland Garros în detrmientul Simonei Halep. Arbitrul partidei, Kader Nouni, este și el luat la țintă de jurnaliștii din Albion.

„Sharapova a trebuit să-și folosească toată experiența și tactica dubioasă pentru a o învinge pe Simona Halep. Partida a fost frumoasă, dar prestația arbitrului Kader Nouni i-a mai luat din strălucire. Acesta n-a reușit sa oprească tragerile de timp ale rusoaicei, care au facut-o pe româncă sa fie mereu nevoită să-si ajusteze ritmul de joc. 8 minute i-au trebuit Sharapovei ca să-si schimbe rochia după ce-a pierdut setul secund. Două ore și 24 de minute i-au trebuit lui Nouni pentru a-i acorda, in sfârșit, primul advertisment, pentru că nu servește mai repede”, scrie Daily Mail.

„SALVAREA” M-A LUAT DIN… FARMACIE!

…Opt zile m-am chinuit cu o răceală, viroză, bronșită și atâtea alte diagnosticuri date la telefon de cunoscuți, fie farmaciști, medici, fie de unii are mereu le știu pe toate. Toți mi-au interzis să iau antibiotice, cum am făcut mai mereu și am scăpat de necazuri în cel mult șase zile. Acum, cuvântul de ordine a fost “tratament total naturist, menajează organiamul. Și așa îl bombardezi cu tratamentele pentru cancer și inimă”. Vindecarea urma să vină cu Esberitox, Redoxon, Vitamina C, Nurofen pentru răceală și gripă, Grin tuss, pastille de propolis, ceaiuri cât cuprinde stomacul… M-am conformat, trei zile n-am ieșit din casă, m-am… naturizat, am ratat finalul “Galei VedeTeatru” de la Buzău, am schimbat câte patru-cinci tricouri pe noapte, dar nicio îmbunătățire. Dimpotrivă!

…Tusea s-a agravat, noaptea a devenit cumplită, din 20 în 30 de secunde tușeam de răsuna blocul, mă cutremuram și nu dormeam . “Nu se rezolvă peste noapte, e o bronșită urâtă!”, mă linișteau amicii. Într-o noapte, joi spre vineri, în plină criză convulsivă, am simțit că-mi crapă capul, pe stânga și pe dreapta venele zvâcneau gata să dea sânge, umbra unui atac cerebral mi-a luat somnul, telefoane, ia „Nurofen forte”! Două pastile, ca șoc, în prima doză, și o căciuliță pe cap, taman când s-au pornit căldurile peste București…

…Teatrul mi-a furat o Clipă tusea, durerile de cap, sâmbătă după-amiază, nu puteam rata frumoasa, minunata „uvertură” de la Festivalul Comediei Românești-festCO. Toate bune și frumoase, sub fericirea „Serii Radu Beligan”, magnific în „Lecția de violoncel” de Mona Radu și în lunga „piesă” de autografe, după spectacol, pe volumul „Între acte”. Ajuns acasă, a reînceput coșmarul, tuse în rafală, ochii grei, lăcrimând, nasul-ciușmea, iarăși o noapte cârpită, poate două ceasuri de somn.

…Duminica, băiat cuminte, în apartamentul meu de la etajul 8 devenit saună. Afară, lumea dansa pe alei de Primăvară… Luni, cutezător, dar inconștient, plec la drum de zi, până la Giurgiu… Aerul condiționat din microbuzul-navetă m-a prins fără pălăriuța mea talisman-vara. Din nou tuse, ca un potop, să mă termine… L-am sunat pe excelentul medic Nicolescu, din Giurgiu, nu a răspuns, ne-am cunoscut cu decenii în urmă într-un avion ce venea de peste Ocean, dânsul se repatria din Canada, se reîntorcea acasă, în briza Dunării, unde aveam să ajung și eu pentru o premieră. Am devenit, prin ani, prieten cu unul dintre cei care iubesc teatrul, distinsul doctor Nicolescu, solul lui Hipocratte a devenit amicul și, practic, medicul Teatrului „Tudor Vianu”… Anul trecut m-a pus pe picioare în trei zile, cu un antibiotic ales la fix, „Avelox”. M-a sunat din microbuzul ce mă ducea spre București, sfâșiat de tuse, i-am spus de ineficientul, pentru mine, tratament cu naturiste. Mi-a pus multe întrebări despre simptomele stării mele și mi-a recomandat „Acc” (pentru fluidizarea tusei) și „Tinctură de echinaceea”, ca susținător al imunității. „Dacă mâine, pe vremea asta, nu s-a îmbunătățit starea, treceți pe Avelox!”, a încheiat doctorul de suflet, care mereu a pus diagnosticul perfect!. Am luat două doze de Tinctură și pastila de ACC, dar noaptea a fost cumplită, la un moment dat, pe la 3, am avut senzația că leșin de atâta durere dată de tuse. „Trec pe antibiotic!”, am decis. Experimentul cu naturiste nu putea reuși pe un organism salvat numai de antibiotice. Când toată viața alergi suta de metri, nu vii la maraton…

…”Avelox”-ul nu se dă fără rețetă. Rețeta nu o pot lua decât de la medicul de familie. Medicul de familie are, azi, marți, program de după-amiază. Ajung la Policlinică de pe „Drumea Rădulescu”, aproape de ora 15, într-un sfert de oră plec cu rețeta de Avelox și Erdomed, după ce doamna doctor Ionescu m-a controlat atent la plămâni și la inimă. „Totul este OK!”, m-a liniștit dânsa. Mi-a luat și tensiunea, 12,8, excelent!…Până la „Farmacia Dona”, de la Șincai, am făcut vreo cinci minute, târându-mi trupul sleit de boală. M-am ferit de soarele toropitor. În farmacie, aer condiționat. Când mi se pregătea rețeta, am simțit o undă de leșin dând năvală peste mine. Gândul m-a dus la înmormântarea regretatului meu prieten de aur, regizorul și traducătorul de excepție Vili Peveli Nikolov. Eram, în final de iulie trecut, în minunatul lui sat natal Florentin, unde se vorbește și bulgară și română, pe malul Dunării, la 16 kilometri de Vidin. Căldură oboseala drumului, supărare, bocitoarele… Am simțit „unda neagră”, n-am apucat să iau un pliculeț de zahăr, că m-am dus. N-am mai știut nimic de mine. Dacă un bătrân bulgar școlit de viață nu mi-ar vârât cu forța o lingură printre dinții încleștați, azi se pregăteau ai mei de pomana pentru un an…

…Azi, 27 mai, la ora când trebuia să fiu la lansarea Albumului minunatei Margareta Pâslaru, inițiatoarea superbului proiect „Actorii cântă” zămislit de un suflet din scripturi rare, când eram fericit să onorez Invitația fermecătoarei mele colege de liceu și de exil american, m-am prăbușit pe o banchetă din Farmacia Dona și, o clipă n-am știut unde mă aflu. Cineva mi-a adus un pahar cu apă, peste nici patru minute (!!!) a venit „Salvarea”, o chemase farmacista care-mi pregătea rețeta, m-au luat în primire trei băieți tineri, profesioniști de nota 10. I-a speriat tensiunea, 6,4!  Lipotimie… Mi-au cerut permisiunea să mă ducă la Spitalul Universitar de Urgență, au adus un scaun cu rotile, de două ori mi s-a luat tensiunea în Salvare, dar nu depășea 7,3 (!!!), spre neliniștea lor, în 13 minute targa înălțată intra, cu capul înainte în spitalul înțesat de lume. Nu știu de unde mi-a venit un gând negru: mai ies eu de aici? Doamne, mâine, miercuri, spre seară, marele iubitor al scriitorilor, Ioan Cristescu, noul și dinamicul director al Muzeului Literaturii Române, dar și productiv director de editură, mi-a aranjat lansarea, în festCO, a volumului „Monolog în doi cu moartea la ușă”, încununat cu Marele Premiu de Dramaturgie-monodramă, la Gala Star, Bacău, 8 aprilie 2014. Mai ajung eu?!…

…Pus pe un pat cu rotile, cu două balustrade ca la țarcurile pentru pici, am fost repede băgat în circuitul vieții, la „Departamentul Urgențe Majore”, semn că nu-i a glumă… În salonul în care am aterizat, numai bătrâni, în special femei. Medici tineri, amabili, atenți, mai ales urmașele Evei, perfuzia, analize de sânge, electrocardiograma, întrebări diverse, ce tratament urmez pentru cancerul operat prima oară acum 7 ani și două luni (cancer-cuvânt ce le-a făcut ochii mari) și pentru ischemia de care-s suspect, răspund fără exitare, Calumid, Zoladex la trei luni, Aspenter și Betalog, n-am fumat niciodată, nu mai beau tării de șapte ani, de opt zile n-am băut nici paharul cu vin roșu recomandat pentru inimă. Mi se mai ia sânge pentru alt set de întrebări, cercetări. Tensiunea a revenit la 12,8! E foarte bine! Vestea asta mai alungă un pic din amețeala mea dată de lipotimie… În nici o jumătate de oră, au venit primele analize de sânge. Doctorul mă ia tare, „N-ați băut, dar aseară ați tras un chef pe cinste, asta spun analizele!”. Îi arunc o privire tăioasă. Glumiți, domnule doctor! Chiar mă lezează neîncrederea în afirmațiile mele. Credeți ce vreți, dar n-am băut un strop aseară, toată ziua de ieri, și alaltăieri, afară de siropul de tuse și cel de cătină. Nu vă gândiți la toate naturistele care mi-au saturat organismul, oare nu de la ele sunt analizele de sânge cum spuneți că sunt? „S-ar putea!”, replică doctorul, dând din cap. „Am să vă trimit la radiologie, e ceva neclar la plămânul drept!”, conchide. Asta îmi mai trebuia, plămânul…

…Patul meu mobil, cu două balustrade și firul de la perfuzie pins în branula de la mâna mea stângă, este împins cu viteză, într-un veritabil labirint, de un tip vânjos, ca un rugbyst din linia I. Doi îl strigă Cristi, el mă lasă lângă un perete întunecos, în gura Radiologiei. Pe scaune, 12 oameni. Eu, al 13-lea, cifra mea norocoasă. Mai toți se uită la mine. Firesc, sunt singurul din tot parterul înțesat venit la cravată. Nu plecasem de acasă să ajung la spital… Trec 30 de minute și, ciudat, îmi zic, că la vama din Belarus, m-au ținut 7 ore și jumătate, cu cei șapte actori, prieteni bulgari din Silistra… Ca să nu simt timpul cum biciuiește gândurile, deschid Internetul pe mobil. Multe mesaje, din țară și de peste Ocean, pentru materialul „Mircea Diaconu, numele românesc pentru Vaclav Havel?”… Unele mă felicită, două-trei sunt răutăcioase, dimineață citisem ura unei intitulate ziariste, mi-e limpede, dacă Havel ar fi trăit în România, era făcut într-o lună-două, mafiot, pedofil, mincinos, comunist, securist, ba, poate, și terorist! Ne merităm soarta, și politicienii de doi bani pe care îi votăm, ca să-i suportăm nemulțumiți…

…După 35 de minute petrecute în fața Radiologiei, mă strigă o doamnă, nu o văd, e în spatele meu, doar ridic mâna, pseudo-rugbystul de linia I m-a abandonat, s-a contat cu un coleg și a plecat, mă ia un tinerel, în nici două minute termin cu radiografia la plămâni, sunt din nou pe culoar, lângă alte două paturi, cu „cazuri grave”, un moșneag căzut pe stradă, cu capul spart, și cineva acoperit de masca de oxigen, începe lunga așteptare a rezultatului, fac o cruce și mă rog Celui de Sus să nu mă arunce în alt coșmar… O bătrână, care abia mai sprijină zidul, țipă și plânge, „Sunt de la ora 9 dimineața aici, n-am mâncat nimic, cât mai aștept:?!”. Privind-o, îmi dau brusc lacrimile. Tinerelul de la „Livco Security”, cel care mă dusese la Radiologie, îi vorbește calm, cu suflet, „Doamnă, nu vedeți, sunt oameni găsițiți leșinați pe stradă, întubulați, unii sub masca de oxigen! O să vă ia și pe dumneavoastră. Merg să mai vorbesc o dată cu doamna doctor!” zice  și intră la radiologie să o ajute pe băbuță… Ce tânăr minunat!… Bătrâna îl boscorodește, însă, pe cel care vrea să o ajute: „Arde-te-ar focul și pe tine!”… Pentru cine am dat eu o lacrimă…

…Un drum, pe patul cu rotile, cu perfuzia fixată, sacoul alături și cravata răvășită, la picioare cu punga plină de medicamente luată de la „Dona”, până la „Medicală”. Medici tineri, unii rezidenți, amabili, pasionați de meseria lor. Studiază foarte atent fiecare „foaie de parcurs” a pacienților, se consultă, să pună cea mai bună concluzie. Aici, la Medicală, nimeni nu țipă, nimeni nu trădează nervozitate, deși se lucrează cu oameni, unii ciudați, pe bandă rulantă…. Vine și rîndul meu. Ce-i, oare, cu plămânul drept?!… „Plămânii, ambii curați! Inima, OK!”, mă liniștește Simona, o rezidentă de nota 10… Glucoza e mărită, peste sau sub limita normamă, câteva semne de-ale medicilor: PT (sec), INR, PT (%), Fibrinogen. „Nu-i nimic grav!… Urmați tratamentul pentru bronșită, medicamentele date de medicul de familie sunt excelente… Liniște, odihnă, calm, relaxare și multă hidratare!”…

…Doctorul care m-a luat primul în primire vorbește cu un pacient din dreapta mea. Nu-l văd. Aud numai replica bărbatului, când este întrebat dacă fumează. „Fumez că m-am săturat!”… De viață, de țigări?… „M-am săturat de toate, asta a făcut pușcăria din mine!”… Doamne, câte subiecte de roman, de piesă, aici, la Urgență… „Dacă nu vă cedează tusea în două zile sau dacă simțiți ceva ce nu-i în regulă, veniți neapărat aici, nu o mai duceți pe picioare!”. Sper să nu fie cazul… Deși oamenii în alb de la Spitalul Universitar de Urgență sunt absolut minunați. Profesioniști, sufletiști, buni psihologi, nu mă interesează excepțiile… Le mulțumesc cu inima plină de ei, mâine sper să ajung la lansarea volumului meu de teatru, la festCO! „Monolog în doi cu moartea la ușă”!… Te-am mai fentat o dată, Coană Moarte!