D.R.Popescu – Mircea M. Ionescu

Jurnal de iarnă (10). CRĂCIUNUL ȘI REVELIONUL 2014, PRINTRE TEMPLE ȘI PIRAMIDE (AZTECE ȘI MAYAȘE)…

…Bunul Dumnezeu a fost darnic cu mine toată viața!… Memoria Facebook-ului mi-a confirmat, o dată în plus, în această dimineață! Fotografia de mai jos, la picioarele Piramidei Soarelui, o atestă…

…Acum doi ani, spre exemplu, am petrecut Crăciunul la Ciudad de Mexico, dublat de excursia magică de o zi la Piramida aztecă de la Teotihuacan (care în limba nahuatl înseamnă „Orașul Zeilor” sau „Locul unde oamenii devin zei”), la 50 de kilometri de Capitala mexicană. „Echipajul” condus de bossul nostru… Genevieve (care avea un an, o lună și trei săptămâni!), mai cuprindea nora mea Karina, sora ei Liz, Ducu, firește fiul meu cel mare, și socrii lui, Conchita și Carlos. A fost un veritabil Crăciun-Excursie, cu vizite la câteva dintre punctele importante ale fascinanului Ciudad de Mexico și împrejurimile lui, inclusiv Piramidele Aztece în vârful unuia, cea mai mare, Piramida Soarelui, de la Teotihuacan, ajungând și eu, la 63 de metri, gâfâind și cu patru-cinci pauze, după cele 240 de trepte escaladate mai mult cu sufletul!… De acolo, (unde mă simțeam „Împăratul norilor”, cum sună un titlul din fantastica operă a lui D.R.Popescu), se vedea clar, spre Nord, și Piramida Lunii, cu vestitul drum dintre Lună și Soare, un Drum al Morții și al Vieții, cu inedite povești uluitoare…

…După patru zile în Ciudad de Mexico, am luat avionul și ne-am oprit în Cancun, stațiune de lux, construită de americani, la începutul anilor ’70. Am schimbat anii în Playa del Carmen și ne-am plimbat din nou printr-o istorie spectaculoasă, neștiută, doar intuită, la Chichen Itza, monument UNESCO. Undeva, în jungla statului Yucatan, la 180 km. de Cancun, unde s-au unit civilizațiile mayașă (ghidul nostru, de 34 de ani, era mayaș!) și toltecă. Aici am pus în Arhiva mea sentimentală vestitul Templu Kukulkan (24 de metri înălțime, plus 6 metri platforma), Zeul-șarpe cu pene. Sunt 91 de trepte pe fiecare din cele patru laturi ale Templului, ultimul pas din vârful Kuklkanului fiind al…365-lea, echivalentul din zilele Anului Haab!

…N-am apucat să scriu decât cinci episoade din „Jurnalul meu mexican”, va trebui, anul care vine, să fac un efort și să termin acest capitol (cu opt seriale) dintr-un volum ce mai cuprinde un Jurnal american, unul italian, un Letopiseț (românesc, of course!), toate prinse în „Jurnalul unui trăznit” (cum va suna și titlul cărții, din care cam 85-90% din ce mi-am propus este gata!).
…Anul acesta, „Echipajul” de la Piramide și Temple nu a mai fost împreună de Sărbători. Sper să ne reunim la anul, pe vremea asta, când vom mai avea un nou companion, marcant, minunata mezină Celine, care abia a sărit de zece luni!
…Un Crăciun fără vârste și un An Nou cu 2017 povești adevărate, TUTUROR!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Prăfuita Brazilia, ajutată de bare, merge mai departe, Chile câștigă prețuirea Lumii-ntregi!

… Uvertura „optimilor” a fost un meci de infarct! Unul care a decis trupa calificată numai la penalty-uri, după 120 de minute de tensiune maximă! A avut baftă cu carul Selecao, trupă modestă (cu o linie de mijloc a la Metalurgistul Cugir, cum ar fi zis regretatul Eftimie Ionescu!), plină de fițe (nu întâmplător spun specialiștii că brazilienii ne prezintă cea mai modestă generație din ultimul sfert de veac), care și-a dat adevărata măsură, de cum a dat de un arbitru corect, englezul Howard Webb. Care cavaler nu era nici japonez, uzbek sau paparudă cu fluier-sluga lui Blatter, ci britanic care se respectă, apărând dreptatea, ca în min. 55, când, la 1-1, Hulk a marcat, însă după ce a preluat balonul cu mâna! Și golul nu a fost validat, deși stadionul devenise un vulcan ce credea că-l va intimida pe valorosul Arbitru…

…Până atunci, mediocra Selecao, susținută de un puhoi de lume în tribunele de la Belo Horizonte, a deschis scorul, în min. 11, prin David Luiz (de la Chelsea), a mai ratat o ocazie prin starul Neymar, nu prea în apele (a se citi valoarea) lui, dar jucătorii văzuți de mai toți noii campioni ai lumii, reprezintă o garnitură dezarticulată, obosită, cu un experimentat antrenor (titlu mondial cu Selecao; vicetitlu euriopean cu Portugalia) intrat în eclipsă de idei! Carențe apărute clar, în min. 32, când haoticul Marcelo a executat neinspirat un banal „out”, masivul Hulk n-a putut struni mingea, și Alexis Sanchez (totuși, de la Barcelona) nu-i putea ierta: 1-1! Din acest moment, labilitatea psihică a brazilienilor (sesizabilă și în remiza albă, din grupe, cu Mexicul) le-a amplificat și mai mult haosul, presingul chilienilor făcându-i o echipă de duzină! Milionarii lui Scolari vor avea două ocazii bune, numai că Neymar (min.81) trimite mingea în portar, din 10 metri, iar „ghiuleaua” lui Hulk este scoasă miraculos de bravul Bravo. Ca în ultimele două minute din cele 90 tradiționale, ambițioșii și tehnicii chilieni să aibe ei două șanse uriașe de a detona o „bombă” similară cu acea din 1950, de pe Maracana, când uruguayenii marcau în finală, fâcând 2-1 pentru ei și aruncând Brazilia în dezastru național.

…Acum, la 1-1, au urmat cele două reprize de prelungiri, în care gazdele au căutat mai mult, dar fără claritate poarta „roșilor”. Ca finalul prelungirilor să fiu absolut halucinant!!! După ce nevinovatul (în fotbal) Jo și-a înfipt crampoanele în pieptul portarului Bravo, ceea ce nu i-a intimidat pe minunații chilieni, care alergaseră cu 10 kilometrii mai mult decât echipa gazdă! Dimpotrivă, s-au năpustit năucitor spre careul gazdelor, făcute șah-mat, numai că „fulgerul” lui Pinilla (de la Cagliari) a zguduit transversala!?!… Era minutul 120, în loc de Marea Surpriză, bara (Sau Dumnezeu) a trimis duelul la seria de penalty-uri, ca totul să devină un thriller, în stare să ne țină cu sufletul tremurând, în așteptarea rezolvării dilemei: cine merge în „sferturi”!…

…Împotriva psihologiei elementare, valorosul antrenor al chilienilor, argentinianul Jorge Sampaoli, l-a desemnat pe… Pinilla (cel, logic, apăsat de „bara” din min 120!) să execute primul lovitura de departajare pentru echipa sa. Căci brazilienii au pornit ruleta, prin David Luiz, care a punctat elegant. Dar Pinilla a mai ratat o dată. L-a imitat și Sanchez, iar Selecao s-a desprins la 2-0 în loteria penalty-urilor. Însă a venit și rândul brazilienilor să ducă mâinile la piept, să nu le crape inima: au ratat Willian (Chelsea) și Hulk (Zenit St.Petersburg), chilienii au egalat situația: 2-2, la loviturile de departajare! Neymar a bătut ultimul penalty, 3-2.. Ca într-un final nebun, omul cu șapte inimi, Gonzalo Jara (ajuns prin Albion, la Nottingham Forest) să-l țintească pe excelentul Julio Cesar (care apărase două lovituri, „Ave Cesar!”, Bravo-numai una), dar și BARA! A doua bară blestem pentru neînfricata Chile, în ultima fază, la granița Destinului! Brazilia se califică, efectiv cu baftă chioară, în „sferturi” (cu 4-3, rezultat final), dezamăgind, însă, prin jocul ei prăfuit! În timp ce mica reprezentativă chiliană a câștigat prețuirea lumii-ntregi, prin curajul, devotamentul, tactica-scai nimerită unui asemenea meci, dar și prin fotbalul ei tehnic în stare să îmbrace în laude jucători ofensivi de cinci stele: Alexis Sanchez (Barcelona), Vidal (Juventus), Vargas (Valencia), Gutirrez (Twente) sau Pinilla (Cagliari).

…Eu unul, nu pot îmbrățișa ideea lansată, pe un post TV, că eliminarea Braziliei, în seara aceasta, ar fi anulat Carnavalul! Că Mondialul ar fi devenit o… nuntă fără mireasă! Și, dacă este vorba de o „mireasă cu gene false”, cum sună o piesă a Lui Dumitru Radu Popescu, mare (și competent) prieten al fotbalului adevărat, cum a fost Selecao în seara-thriller?!.. Refuzăm frumoasele Surprize, care au dat atâta farmec și în acest Mondo-Samba?!

„Bomba” Mondialului-Samba aruncată de Costa Rica, țara fără armată!

…Citiți și recitiți, beți o apă rece, frecați-vă la ochi, faceți un duș suedez, sunați-vă prietenii să vă readucă pe pământ: la Fortaleza, în Brazilia, în 14 iunie 2014, Uruguay-Costa Rica 1-3 (1-0)!!!!!!! La fotbal, în început de Mondial!

…Nu-i greșeală de tipar, glumă de 1 Aprilie, este „Bomba” Mondialului din Brazilia. Este Realitatea acestei zile de 14 iunie 2014! Favorita 99%, Uruguay, pe care unii o vedeau chiar pe podium (a pierdut, doar, Finala mică, la Mondialul sud-african, de acum 4 ani!), s-a dovedit, în acest 14 iunie 2014, în acest o Rușine! Un „11” lamentabil. Trupă obosită, fără idei, fără orgoliu. O echipă de campionat județean, în pofida marilor nume, milionari, astăzi săraci, de la Atletico Madrid, Juventus, Paris St.Germain, Benfica, F.C. Porto, Liverpool, Lazio, Espanyol etc., cu toții storși de campionatele-mine de bani. Banii nu aduc întotdeauna Fericirea…

…Uruguay. Teriroriu: 176.216 kilometri pătrați. Populație: 3.396 milioane (2012). Dubla campioană mondială (1930: 4-2, acasă, la Montevideo, cu Argentina: 1950: 2-1, cu Brazilia, pe Maracada din Rio de Janeiro)… Deținătoarea Copei America (pe care a câștigat-o de 15 ori). PIB-ul pe cap de locuitor:5.656 USD!

…Costa Rica. Echipa de decor, pentru a 4-a oară la un Mondial. Formidabilă, în această sâmbătă-bombă, pentru devotamentul ei, pentru forța psihică, fizică, dar și jocul elevat, dezvoltat de antrenorul columbian Jorge Luis Pinto, 61 de ani. A trecut peste șocul penalty-ului (corect acordat de neamțul Brych), transformat, în min.22, de super-starul Cavani, de la PSG. Și a reușit o repriză secundă de vis, punctând de 3 (trei) ori: în min. 54, prin Joel Campbell, giuvaier de 21 de ani, proprietatea lui Arsenal, dar plimbat pe la Lorient și Olympiakos Pireu; în min. 57, prin Oscar Duarte, de 25 de ani, de la…F.C.Bruges (s-a considerat ofsaid!); în min. 84, prin Marco Urena, de la… Kuban Krasnodar (Rusia). Ba, ca umilința să fie totală, penibila trupă a lui Oscar Tabarez a terminat în 10 jucători, Pereira (de la Benfica) fiind eliminat în al treilea minut de prelungiri!

…Costa Rica. Între Caraibe (la est) și Pacific (vest). Cu vecinii Nicaragua și Panama. Teritoriu: 51.100 kilometri pătrați. Populație: 4.805 milioane (2012). PIB-ul pe cap de locuitor: 9.391 (2012). Capitala: San Jose. Țara nu are Armată! Are în schimb un laureat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1987- Oscar Arias Sanchez!
…Din lotul de 23 anunțat de Costa Rica, „Piticul din grădina de vară”, cum sună o piesă de-a lui D.R.Popescu, 12 jucători evoluează peste hotare: în Olanda, Spania, Germania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Grecia, Rusia, SUA. După minunea din această noapte, cu siguranță cota lor a crescut enorm!… Volens, nolens, ne amintim că „Pirații din Caraibe” au trecut de grupele Mondialului, la Coppa del Mondo 90, când sârbul Bora Milutinovici, antrenorul globetrotter le dezvoltase simțul aventurii…

…”Bomba” de la Fortaleza, aruncată de mica țară dintre Caraibe și Pacific, care nu are armată, amintește de acel rezultat uluitor, de la Mondialul 1950, disputat tot în Brazilia: Anglia-SUA 0-1!?! Sau de înfrângerea Italiei (0-1), la World Cup 66, din Anglia, în fața anonimilor din R.P.D Coreene!… Legendele Fotbalului merg mai departe…

P.S. „Șocul” Anglia-Italia a oferit, în jungla Amazoniei, la Manaus, o primă oră de super-fotbal! Șarje ofensive de toate genurile, de la o poartă la alta, în ritm nebun, cu ratări, parade și spectacol de top. Italienii au deschis scorul, în min. 35, printr-un trasor de geniu, de la vreo 25 de metri, al lui Claudio Marchisio, de la Juventus. Nu s-au putut bucura, însă, decât două minute, tânăra cavalerie ușoară a englezilor egalând, din buza porții, prin Daniel Sturridge, tipul de 24 de ani de la Liverpool, la centrarea perfectă a „bătrânului” înțelept Rooney, e drept, de numai 28 de ani, dar, parcă joacă de decenii bune… Italienii au pornit mitanul secund ca un atlet la suta de metri și „Diavolul” Mario Balotelli a găsit un ‘cap” de aur, din 3 metri, la centrarea de computer a neliniștitului Antonio Candreva, de la Lazio. Era minutul 50, era 2-1 pentru băieții lui Prandelli, și așa avea să se termine marele duel, când zorile se zbătau să mijească la București. După ultimul gol, meciul avea să scadă, să devină zbucium -fără idei, soluții- al englezilor, în fața unor experți ai defensivei. Fortza Italia, ai pornit excelent!