ITALIA a rămas fără „Nopți magice”, la Atena, Zeii dansează „Zorba Grecul”!

…Încă un titan a plecat acasă, prăbușit în faza grupelor, Italia! A pierdut, dramatic, cu 0-1, în fața celeștilor de la Montevideo și a spus Arrividerci, Mondial! Ca și acum 4 ani, în Africa de Sud, când Squadra Azzurra tot în grupe s-a blocat (1-1 cu Paraguay și… Noua Zeelandă!?!; 2-3 cu Slovacia!). Singura consolare a peninsularilor: în aceeași grupă D de la actualul Mondo-Samba și-a făcut bagajele, mult mai devreme decât se anticipa, și Anglia, altă campioană mondială. Au rămas repetenți, laureați de marcă, Spania-ultima coroană a lumii, Italia-de patru ori regina sportului rege (1934, 1938, 1982, 2006) și Anglia, încoronată, pe Wembley, la World Cup 66!

…Italia lui Prandelli avea nevoie de un egal, în ultimul meci, cu Uruguay, pentru a urca în „optimi”. Din păcate pentru ea, a jucat numai la egal, uitând că atacul înseamnă cea mai bună apărare! Eșecul (0-1) în fața liderului neașteptat al grupei, inimoasa și tehnica reprezentativă Costa Rica, nu a declanșat o criză de orgoliu printre europenii galonați, dimpotrivă, Balotelli și Pirlo au părut resemnați cu forma slabă a echipei. Sigur, uruguayenii au învins pe final de meci (min. 81), prin golul fundașului central Godin (de la Atletico Madrid), dar, scorul de pe tabelă a fost scris și de către arbitrul mexican Rodigrez. Dacă el l-a eliminat corect pe Marchisio, în min. 59, pentru un fault criminal, nu aceeași măsură a aplicat-o și în min. 79, când mult prea lăudatul uruguayan Suarez, de la Liverpool, l-a lovit cu capul, iar apoi l-a mușcat (!!!!) pe Chellini, fundașul lui Juventus. „Animalul” Suarez, altă față a fotbalistului cu același nume, s-a aflat la a treia mușcătură, după cea din 2010, pe când juca la Ajax, și cea de anul trecut, în derbyul Liverpool-Chelsea. Eliminarea OBLIGATORIE a lui Suarez, în min. 79, nu cred că ar mai fi permis uruguayenilor golul calificării!

…Prandelli și echipa lui îmbătrânită (nu bătrână!) nu au scuze. Au jucat fără minte și fără suflet, cu prea mulți figuranți milionari, redevenind Squadra azzurra abia după ce au încasat golul sinuciderii. Era prea târziu!… De la Roma la Napoli, de la Florența la Venezia și Torino, din Capri în Sicilia și Sardinia nu se mai aud „Notti Magiche”, superba melodia de la Coopa del Mondo 90, interpetată sublim de Gianna Nannini și Edoardo Bernauto… Obosita echipă a neinspiratului Prandelli n-a mai avut acea „Voglia di vincere”, iar fără… voința de a învinge nu puteau fi supuși adversari de elan, de suflet, precum Costa Rica (câștigătoarea grupei, după 3-1 cu Uruguay, 1-0 cu Italia, 0-0, în această seară, cu Anglia!) și Uruguaiy… Întâmplător sau nu, celeștii reprezintă un complex pentru italieni, dacă vreți și pentru că toate cele patru titluri mondiale ale lor au fost câștigate în anii când Uruguayul nu a participat la turneul final!!!

…Vara italiană, „Un’avventura in piu”, aventura în plus din „Nopțile magice” ale Giannei Nannini s-a transformat în coșmar de iarnă (braziliană) grea. Atât de mare este supărarea în Italia, încât antrenorul naționalei, Prandelli, și președintele federației, Abete, și-au anunțat demisia la puțin timp după rușinoasa eliminare! (La noi, nicio demisie, după 16 ani de insuccese!)… Drama nu este atât eliminarea din grupe, cât mai ales că ea a venit în consecuția Mondialului sud-african, de acum 4 ani!

…Costa Rica, revelația fazei grupelor, merge în „optimi”. Nu-i o premieră, a mai făcut-o și la Mondialul italian, din 1990, când, însă, a cedat fără replică (1-4) în fața Cehoslovaciei. Faptul istoric este că mica, dar atât de ambițioasa reprezentativă din America Centrală, a câștigat Grupa D, neînvinsă!… Uruguay, merge și ea mai departe, logic, din moment ce, la ultimul Mondial a ajuns să dispute chiar „finala mică”, 2-3 cu Germania, după ce a pierdut, la același scor, și cu Olanda, în semifinale! Uruguay, campioana lumii în 1930 și 1950 (în Brazilia) a mai ajuns în „optimi” de șapte ori, de trei ori terminând cursa pe locul 4! Cum începuse acest Mondial, 1-3 (1-0) în fața costaricanilor, mai nimeni n-ar fi anticipat „optimile” din acest an, urmând să dea piept cu rivalii lor continentali din Columbia!

…Liderul grupei, Costa Rica, va duela, neașteptat, cu Grecia, ocupanta locului II din Grupa C, decisă, acum, în noapte bucureșteană, în ultimul minut, de un penalty discutabil acordat renăscutei echipe elene, cotată cu șansa a doua în bătălia cu ivorienii! Grecii au scris istorie, deschizând scorul, în min. 42, prin Samaris, au fost egalați (Bony-min. 74), ca , în ultimul minut, vulpoiul Samaras (de la Celtic Glasgow) să provoace un penalty, pe care tot el l-a transformat! Victorie uriașă pentru greci, care au avut și…3 (trei) bare, un 2-1 ce a declanșat valuri de extaz în toată Elada, unde Zeii au coborât din Olimp sub Acropole și dansează în delir „Zorba Grecul”, ca și în cartierul „Astoria” din New York! Grecia, care debutase lamentabil (0-3 în fața Columbiei), echipa care ne-a lăsat pe noi acasă, a ajuns uluitor în „optimi”, pentru întâia oară în istoria ei mondială! Și ne reamintim de minunea elenă de la Euro 2004, când copiii Pireului au câștigat incredibil titlul continental Fotbalul rămâne tărâm unde se nasc mereu Legende…

…Pentru mine, astăzi, e o zi tristă pentru fotbal! Nu doar că una dintre echipele mele de suflet, Italia, nu-și mai cântă, inegalabil, Nopțile magice ale fotbalului. Ci pentru că și Spania și Anglia au părăsit Mondialul, ca într-o glumă fără sare și piper, în timp ce Business-ul turneului final anunță dramatice pierderi de miliarde de euro!… La Mondo-Samba e potop de goluri, e spectacol, dar, când marile puteri par niște umbre, înseamnă că nu-i în regulă ceva cu globalizarea și numărul nelimitat de „stranieri” în campionatele puternice ale Spaniei, Angliei și Italiei (ba și în campionatul modest al României!)… Dar, e prea devreme pentru analize la rece și pentru concluzii. Urmează Spectacolul de după grupe, deși miza tot mai mare poate naște mult trac printre artiști care au mai rămas la acest Carnaval!

CINE NE-A LĂSAT PE NOI ACASĂ!

…În așteptarea ‚șocului’’ din ziua a III-a a Mondialului-Samba, Anglia-Italia (de la 1 noaptea, în România), de la care, sincer, nu aștept mare lucru, mi-am făcut timp să văd și „uvertura” sâmbetei, Columbia-Grecia. Meci în măsură să mă plimbe printre amintiri, între Rai și Iad.

…Privind Columbia, cu 50.000 de suporteri veniți la Belo Horizonte (al 3-lea oraș al Braziliei), mi-am amintit că, acum 20 de ani, la Pasadena, în însorita California, la jocul de deschidere al lui Valderama & comp. contra necunoscutei -pentru ei-România, cei crescuți în umbra dureroasă a vestitului concern de droguri au avut în tribune peste 80.000 de fani! Veniți să câștige Cupa Mondială, atunci, animați de teribilismul lui Pele care vedea Columbia viitoarea regină a universului balonului rotund!!! Numai că, atunci, la World Cup ’94, Florin Răducioiu a reușit o „dublă” de aur, de l-au numit imediat americanii Golden Boy, iar Hagi a marcat cel mai frumos gol de la Mondialul american, stabilind un 3-1 de l-a întristat pe Pele și a cutremurat Centrul de presă de lângă Los Angeles…

…Columbienii, „clienții” noștri și peste 4 ani, la Lyon, în Coupe du Monde, când a fost numai 1-0 pentru ai noștrii, cu acel gol de colecție al lui Adrian Ilie!… Nu știu de ce, dar în acest 14 iunie, 2014, urmărind o trupă columbiană sub cota celor două, din ’94 și ’98, mi-am zis că, dacă jucam și noi la acest Mondial-Samba, i-am fi avut din nou la degetul mic pe sud-americanii antrenați de argentinianul José Pékerman…

…Numai că naționala actuală a României a fost lăsată în fața televizorului (unde tot stăm și iarăși stăm din ’98 încoace!) de… Grecia, ea oprindu-i pe Pițurcă și ai lui să treacă barajul spre Brazilia, după un egal la București (1-1) și o victorie (3-1), sub Acropole… Și, orgolios, ca orice român care a fost pe piscurile Mondialului cu „Generația de aur”, mi-am zis, în timpul acestui meci, cel mai modest joc din primele cinci partide, că Zeii au fost nedrepți cu noi, elenii fiind, astăzi, jenanți, penibili de slabi. Iar eșecul lor – 0-3 (0-1)- fiind onorabil, amintind de debutul mondial catastrofal al grecilor, în America ’94: trei meciuri, trei înfrângeri, zero goluri marcate și 10 (zece) primite, în Grupa cu Argentina (0-4), Bulgaria (0-4) și Nigeria (0-2)!…

…Drama este că, dacă ne-a lăsat acasă, fără dubii, o echipă modestă rău de tot, de o chinuia mingea, la un moment dat, logic, avem un fotbal de trei parale (Brecht) sau de ”trei ace la cinci bani”, cum ar fi zis Arghezi. Pițurcă și ai lui n-au altă cale de recurs decât duelul din 7 septembrie, la Atena, în preliminariile europene…

…Gata, am visat minunat, călătorind la World Cup ’94 și Coupe de Monde ’98, și mi-au sfârâit ficații, văzând cine ne-a lăsat acasă!… Cum cine?! Noi, cine să ne lase, că Grecia nu înseamnă nimic în fotbalul actual, acel miracol din 2004, titlul european din Portugalia, părând un S.F.!…
…Gata, urmează Uruguay- Costa Rica și, mai ales, thrilerul de după miezul nopții, Anglia-Italia, de n-ar fi un bluf…

Mondialul African. Zilele I, II, III, Go USA!

…Multă monotonie în meciurile de început ale Mondialului, cu tot potopul sonor, de 90 de minute, al vuvuzelelor africane. Asta, însă, până la partida a 5-a, care avea, pentru cei mai mulți, cel mai sigur solist: Anglia îngâmfatului Capello, în fața modeștilor yankei. Acel rezultat de Legendă, 1-0 pentru americani, în iunie ’50, de la Belo Horizonte, la Mondialul din Brazilia, rămânea o minune care nu se poate întâmpla decât o dată la un secol, semn că urmașii lui Robin Hood priveau lumea de sus, declarând că au venit la capătul Africii să cucerească titlul mondial. N-a lipsit, însă, mult, aseară, la Rustenburg, în finalul Zilei a II-a, ca Minunea să se repete la… 60 de ani. Personal, cred că este un rezultat istoric și acest 1-1 dintre englezii care nu-și mai încăpeau în pene (cu un Capello cabotin jenant, după ce ai lui au deschis scorul, rapid, în min. 4, prin Gerrard!) și americanii sobrii, dispuși să trudească tăcuți, fără fițe, ba chiar să egaleze, în min. 40, prin Clint Dempsey (feblețea mea și a altor milioane de yankei!), „englezul” de la Fulham (!) care i-a amețit din „întoarceri” de mare fotbalist pe fiii Albionului, ca, apoi, să-l hipnotizeze pe bietul portar Rob Green, de-a dreptul fâstâcit, la șutul de la 25 de metri el scăpând mingea-n poartă! Adevărul este că același goalkeeper avea să se opună, în min. 64, cu sprijinul Barei, la Victoria yankeilor! Care n-ar fi fost conformă cu realitatea din teren, căci englezii au avut și ei ocazii, nu și noroc. Poate și pentru că Fortuna îi ajută doar pe cei cutezători, care, azi-noapte, au fost yankeii, treziți rapid după șocul din startul duelului. Dăruirea, dublajul, disciplina tactică, forța fizică, dar, mai ales, morală, presingul și contraatacurile băieților tăcutului Bob Bradley au pus un genunchi marea favorită, semnând prima surpriză a acestui Mondial African. Care favorită echipă engleză nu prea arată a team de top. Cu tot circul lui Capello și șomajul plătit al unor stele obosite precum Lampard, Terry, Gerrard, Rooney (în prima parte) etc.

…Acesta a fost meciul primelor două Zile, din care am mai rămas și cu momentele de magie ale lui Messi, în victoria cu 1-0 (gol Heinze, cu capul, de la 11 m., în min 6!), dar nu fără emoții în final, obținută de argentinieni în dauna unei Nigerii afectată mult de absența starului accidentat, Mikel John Obi, de la Chelsea. În rest, grecii, la al doilea lor Mondial, după cel american, din ’94, își dovedesc neputința, iar acest 0-2, de ieri, cu sud-coreenii, duce golaverajul lor, în cele patru partide de până acum, la o cotă de râsu’-plânsu’: 0-12! 10 goluri încasate în State, două în meciul lor de debut pe tărâm african.

…Cred că remiza de istorie a americanilor și cursul de estetică fotbalistică predat de steaua argentiniană de la Barcelona vor domina și Ziua a III-a, cea de astăzi, întâia duminică a maratonului fotbalistic de la capătul lumii. Și poate și zilele următoare…

…Astăzi, trei dispute. Pe scurt, pe rând…

Algeria (a 3-a prezență la un Mondial, după ‘82 și ’86)-Slovenia (fără punct la unicul mondial de până acum, cel din 2002, unde a ajuns întristându-ne pe noi la baraj; se vede că slovenii sunt specialiști în „baraje”, ei calificându-se după același scenariu și acum, când au lăsat acasă… Rusia!). Meci în Grupa C, cea a yankeilor și englezilor…

…Tot astăzi, primele două jocuri din Grupa D.

Serbia-Ghana, un derby sârbesc, din moment ce antrenorul africanilor este Milovan Rajevic, iar team-ul de la Belgrad este condus de Radomir Antici!

Germania-Australia. Nemții, la al 17-lea turneu final, cu 3 titluri în cont (’54, ’74, ’90); „cangurii”, la a patra participare la Serbările galante, ultima dată, acum 4 ani, în Germania, când au reușit calificarea în „optimi”, unde i-a barat un arbitru pungaș, spaniolul Cantalejo, care le-a refuzat un penalty clarissim, nu și italienilor, în min. 90+5!

…Numai dacă australienii vor încurca Germania s-ar putea ca lumea-ntreagă să nu mai discute câteva zile decât despre isprava yankeilor în dauna englezilor. Cea de acum 60 de ani, la Belo Horizonte, dar și acest 1-1, de azi-noapte, care pare să creioneze un… frumos orizont pentru fotbaliștii americani!

Emeric Ienei – 73

…Săptămâna aceasta începe cu onoruri pentru un gentleman al fotbalului românesc. Ca jucător, dar, mai ales, ca antrenor. Ca om din scripturi alese. S-a născut acum 73 de primăveri, la Agriș, în județul Arad, iar la nici 9 ani, a început fotbalul la echipa „7 Noiembrie” din orașul aflat sub aura de Legendă a lui Bonyhadi și Petschovschi. Astăzi este maestru emerit al sportului, antrenor emerit și General de armată. S-a bucurat de toate onorurile ca mijlocaș de ținută, dar, în primul rând, ca antrenor care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Nimeni altul decât gentlemanul de-o viață Emeric Ienei, aflat, astăzi, la minunat ceas aniversar. De fapt, un triptic aniversar în partea a doua a lui Mărțișor, când trei prieteni, de-o viață, parcă, ridică o cupă cu șampanie.

Pe 18 martie, în același an cu Imi Ienei, s-a născut remarcabilul muzician și om de televiziune Horia Moculescu, o Enciclopedie (și) sportivă, ba chiar practicant, în tinerețe, la nivel de performanță a atletismului, voleiului și rugby-ului, pe când era student la Petroșani. Iar pe 26 martie își va serba frumoasele primăveri cel mai mare commentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Țopescu.

Emeric Ienei, născut între cei doi prieteni, pe 22 martie…

…Cei mai mulți îl știu doar ca technician de top. Imi Ienei are, însă, și o remarcabilă carte de vizită ca fotbalist. La 13 ani, se legitima la Flamura Roșie Arad, unde a debutat pe prima scenă, evoluând în 21 de jocuri pentru arădeni.

  • La 17 ani, a devenit component al naționalei de juniori, de unde a urcat în echipa de poveste CCA (Steaua de azi).
  • A adunat 254 de partide în Divizia A la CCA, în 13 ani, ca mijlocaș și fundaș.
  • Cu echipa militară a câștigat 3 titluri și 4 Cupe ale României.
  • Cariera de jucător și-a încheiat-o în Turcia, la Kayserispor, unde a petrecut două sezoane (’69-71), ceea ce pentru un fotbalist român reprezenta o raritate la vremea aceea.
  • A adunat și 12 tricouri în Națională, într-o perioadă când tricolorii susțineau 2-3 meciuri pe an. Apoteoza, Olimpiada ’64, la Tokyo, unde echipa noastră a terminat, dramatic, pe locul 5.

…Cei mai mulți, mai ales ultimele generații, îl cunosc ca un antrenor intrat în Legendă. Cariera de tehnician a început-o în 1971, la clubul Steaua, unde a activate la toate nivelele, de la juniori până la echipa mare.

  • Ca antrenor, cu Steaua a câștigat de două ori eventul campionat-cupă, în ’76 și 85, plus 3 titluri (în ’78 , ’86 și ’94) și o ultimă Cupă a României, în…’99!
  • Dar Emeric Ienei simbolizează, ca strateg, în primul rând, triumful unic din fotbalul nostru, cucerirea Cupei Campionilor Europeni, în 7 mai ’86, la Sevilla, după senzaționalul 2-0 cu Barcelona, la penalty-uri, rezultat care a făcut rapid înconjorul lumii.
  • La nivel de club, a mai antrenat pe FC Bihor Oradea, C.S. Târgoviște, Universitatea Craiova, Videoton (Ungaria) și Panionios (Grecia).
  • A condus în două mandate și Naționala României. A debutat ca selecționer în toamna lui ’86, calificând reprezentativa tricoloră, după 20 de ani, la un Mondial: Coppa del Mondo ’90, unde a ajuns în „optimi”, cea mai bună performanță al „tricolorilor” de până atunci…
  • În 2000 a revenit la timona Naționalei, chemat pentru Europeanul din Belgia și Olanda, unde a reușit performanța de a depăși faza grupelor turneului final (altă premieră pentru Naționala noastră)!
  • Un an (’92-’93), a antrenat Naționala Ungariei, ratând calificarea la World Cup ’94.
  • A fost un timp și președinte al lui FC Bihor Oradea, Ministru secretar de stat la MTS și director tehnic în FRF. Acum, s-a retras la Oradea, însă bate țara-n lung și lat, căutând tinere nestemate, în care a crezut mereu…

…O viață și o carieră de roman sau de film, performanțe care fac din Emeric Ienei mai mult decât un gentleman General al fotbalului nostru!

Happy Birthday, Sir Emeric Ienei!