DRUMUL MEU SPRE LIBERTATE A ÎNCEPUT, ACUM 32 DE ANI, LA 4 IULIE 1986!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

 

…4 Iulie 1986. Plecam din București, cu o Dacia 1300, spre…AMERICA! Aveam 41 de ani, eram realizat, sentimental, profesional și financiar, dar lăsam gazetărie, dramaturgie (6 premiere la activ!), scumpii părinți, sora Mona, soția Cornelia, colegi și prieteni, pentru Libertatea piciului meu Ducu, pe atunci de 10 ani!… Viza pentru America am luat-o, după cinci luni și zece zile de dureroasă așteptare, in Lagărul de refugiați politici din Italia (Latina și Roma), unde am dormit cu spaime și un ciocan sub pernă, unde am cărat mobilă la etajul 6, am spălat pizzerii și closete, am săpat șanțuri la Vitinia, am cosit iarbă și încărcat la betoniere la Ostia!… Și unde, popularitatea de comentator sportiv m-a salvat de la mutilare, fanii mei, Microbiștii, cărora, seara, în fața Grajdurilor de la Latina (80 km. Sud de Roma), le povesteam despre Dobrin, Dumitrache, Rică Răducanu, Balaci, Marcel Răducanu, despre Sevilla 7 mai 1986, unde am fost trimis al ziarului “Sportul”, împreună cu profesorul meu marele Ioan Chirilă și m-am întors la București… Iar ei mă apărau de “cârtițele” Securității, unul urma să îmi taie tendonul de la un picior, altul să umble cu o șurubelniță in capul meu!…

…Ca intr-un film sau piesă tare, potențialii mei agresori, Nelu și Iani, “îmbârligați” (termenul lor preferat!) de Pedro, care-și făcuse o facultate la Timișoara și ajunsese recepționist la pensiunea de profugi “Claudia” din Roma, racolat de “băieții cu ochi albaștrii”, erau unul fan UTA, altul Poli Timișoara, mă știau de la TV, și au devenit păzitorii mei! Ba, intr-o seară, m-au dus in fața unei biserici și l-au implorat pe Dumnezeu să-i ierte pentru ce urmau să îmi facă, fără să știe că eu trebuia să fiu mutilat cu sânge rece… După care m-au invitat la un restaurant, am mâncat ca niciodată in cele două luni de Lagăr, m-au întrebat câte-n lună și in stele despre UTA, Poli Timișoara, Craiova și Rapid, despre Duckadam la Sevilla, erau Fericiți. Am înțeles rapid că “prietenii ziaristului și dramaturgului, care va scrie o carte despre ei”, cum se făleau, făceau tot felul de nebunii, furau rulote cu oameni in ele, mașini, îmi săltaseră și Dăciuța mea, mi-au adus-o a doua zi și m-au ajutat să o vând la un preț bun, erau unși cu toate alifiile, știau toate relele, șuteau din tot felul de magazine, intr-o zi, când am căzut la pat cu febră mare, au intrat ca o vijelie in camera mea, și a colegilor de suferință și speranță Gigel și Romeo, și-au scos hainele și au deșertat vreo trei kilograme de alimente scumpe și cutii de medicamente, categoric furate, și au început să țipe că, dacă mi se întâmplă ceva rău, vor răspunde cu toții in fața lor! Au ieșit deciși să meargă la Recepție, să-l “aranjeze” pe Pedro, cu șurubelnița ce mi-era destinată, i-am implorat să se potolească, altfel, mutilarea “cârtiței” va aduce Poliția și pot fi probleme pentru toți, iar eu mă chinui in Lagăr, ca să-mi văd feciorul și soția în America…
…Și dramaturgia, Amanta mea Thalia, părăsită brusc și dureros, avea să mă ajute, piesa mea, comedia politică de mare curaj “Aventura unei femei cuminți”, cu premiera in 1981, la Teatrul Bacovia, jucată de 286 de ori în toată țara, dar interzisă în turneu la Naționalul bucureștean (două spectacole Sold out, în 10 mai 1984), pentru că am fost un ticălos dând de înțeles că “To’arășa nu e femeie cuminte?!”, fiind numit năpârcă capitalistă, piesa aceea, spuneam, m-a ajutat să obțin Viza pentru USA! …
…Spre care am zburat de la Roma, in 19 Decembrie 1986… Alt surghiun și între Zgârie Nori, cinci ani și jumătate condamnat la “carcera galbenă”, taximetria, Academia Vieții, pe timp de noapte, cu pistol la tâmplă și cuțit in ceafă, dar și pasageri de Legendă, Zorba Grecul, Greta Garbo, Imelda Marcos, Fata lui Fidel Castro… Pe timp de zi zămisleam, primele trei luni în subsolul vilei regretatei mele verișoare Tory, apoi în apartamentul meu de două camere, din Roosevelt Island, întâiul ziar de sport in limba română în afara Țării, “Lumea Sporturilor”, devenit din vara lui ‘89 și “Lumea Noastră”… Sigur că, azi, dacă mi s-ar oferi un milion de dolari n-aș mai putea repeta fantastica experiență de viață în care numai Bunul Dumnezeu m-a ținut viu…
…Zbuciumul meu, veritabilă “Condamnare la Libertate” n-a fost in zadar! Ducu este realizat, fericit, acolo, departe, în California, cu Tezaurul lui-Genevieve și Celine, nepoțelele mele de aur!
…Da, a meritat să risc totul, acum 32 de ani, în fond nu mi-am făcut decât datoria de părinte, chiar dacă nu cred că voi mai lua vreodată avionul spre Los Angeles!
HAPPY BIRTHDAY, AMERICA!

MAREA MEA MAI FRUMOASĂ DECÂT OCEANUL…

 

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
MAREA MEA MAI FRUMOASĂ DECÂT OCEANUL!…AM MAI VENIT, ȘI AZI, LA TINE! ȘI, NU MAI ȘTIU A CÂTA OARĂ, AM DANSAT CU SIRENELE…

 

…Astăzi, in ziua Solstiuțiului de vară, 21 iunie 2018, te-am găsit Marea mea mai frumoasă decât Oceanul, în zona plajei “Modern” din Constanța, unde am poposit, timp fugar, pentru Festivalul de Teatru, boală veche … Arăți, și astăzi, minunat, ești caldă, îmbietoare, m-ai văzut, m-ai simțit în dansul meu de nici jumătate de oră cu Sirenele ascunse-n cântecul tău de valuri albe. Fascinat mereu de tine, Mare, căci de fiecare dată când ne atingem simt o nebună “Poftă de Viață”, sentiment sublim pe care n-am știut să-l traduc in engleză legendarului Zorba Grecul, când a urcat, ca un miracol, in office-ul meu galben, taxiul, la New York, in primăvara lui ‘95!…


…Te rog, te implor, iubita mea în taina vieții, nu-mi pune întrebări pământene, nu știu dacă te voi mai vizita, vreodată, sunt obosit, Pescăruș invășmântat in valuri și alge, vreau să zbor ca niciodată, dar, parcă port aripile lui Icar… Și nu știu să traduc în versuri pentru tine, nu pentru Zorba, Zborul meu nalt, fără aripi, doar cu sufletul, mereu plin de tine, Marea mea Multicoloră sentimental mai frumoasă decât Oceanul, Atlantic, și Pacific, și Indian, în care Destinul m-a scăldat, dar numai tu m-ai înecat, o Clipă, Clipa de-o Viață, în Nemurire!

Jurnal de Toamnă-Primăvară (9). URAAAAA! PE 29 NOIEMBRIE, VOI DEVENI, DIN NOU, „TAXIMETRIST DE NOAPTE LA NEW YORK”!

…Doamne, ce veste minunată mi-ai dat, astăzi, joi 9 noiembrie 2017, în timp ce mergeam spre Colocviul Național de Dramaturgie „Mircea Ghițulescu” la Teatrul Dramaturgilor Români!… Cu TREI ZILE înainte să mă arunc peste Ocean, cu direcția Los Angeles, survolând New York-ul (unde voi ateriza în 13 decembrie!), pe 29 noiembrie, deci, la ora 11, ora României, voi deveni, iarăși, „TAXIMETRIST DE NOAPTE LA NEW YORK”!…

…MIERCURI 29 NOIEMBRIE, ORA 11, LA BUCUREȘTI, VA AVEA LOC O INEDITĂ PREMIERĂ LA TEATRUL NAȚIONAL RADIOFONIC! Se va transmite piesa mea, scrisă timp de cinci ani și jumătate (1987-1993), cu sânge, lacrimi, într-un uragan de spaime, cu pistol la tâmplă și vârf de cuțit în ceafă, cu hainele sfâșiate de huligani cu chip de hiene, PIESA VIEȚII MELE (alături de „Monolog în doi cu moartea la ușă”), cartea de memorialistică făcută și text dramatic „TAXIMETRIST DE NOAPTE LA NEW YORK”! În regia de excepție a lui GAVRIIL PINTE, care, sunt sigur, a lucrat acest text cu sufletul lui minunat, din moment ce, imediat după lectura piesei, mi-a mărturisit că a plâns! …MULȚUMESC MULT, PREȚUITE DOMNULE GAVRIIL PINTE! Cu siguranță că voi lăcrima și la Premiera din 29 noiembrie, de la Teatrul Dramaturgilor Români, după ce m-a apăsat plâns greu, de mai multe ori, în timp ce încercam să așez odiseea mea pe o scenă imaginară, oprindu-mă, câteva zile,din scris, spre a scăpa de Coșmar și a mai lua o gură de Viață!…
…Mulțumesc mult, Bunule Dumnezeu, că ai avut grijă de mine în cei cinci ani și jumătate de galeră galbenă, de pușcărie pe patru roți, într-o cursă nebună, nebună, în fiecare noapte cocoșat pe volan cu Moartea în spate!… Sigur, în compensație de viață m-ai fericit, inegalabil, cu pasagerii mei celebrii, Zorba Grecul, Greta Garbo, Fata lui Fidel Castro, Imelda Marcos, care au răsplătit toate suferințele mele, toate lacrimile și durerile, de nu-mi vine nici astăzi să cred că eu, „trestia gânditoare” ajunsă peste Ocean, am putut suporta o asemenea Viață de roman!
…Și mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat tăria morală și la anii maturi din finalul cursei,să refuz montarea acestei piese rare de un foarte bun regizor care o voia,însă, un fel de vodevil, necitind-o ca lumea, încât să înțeleagă esențialul, că ea nu este decât O VIAȚĂ DIN ALTĂ LUME, DIN IAD ȘI DIN RAI, TRĂITĂ ÎNTR-UN RITM INFERNAL!

…DA, BUNUL DUMNEZEU M-A BINECUVÂNTAT SĂ REZIST UNUI ASEMENEA RITM CRIMINAL, TIMP DE CINCI ANI ȘI JUMĂTATE (DOAMNE, A FOST O ALTĂ VIAȚĂ A MEA?!) ÎN CARE NICI NU ȘTIU DACĂ AM TRĂIT!
…DA, DOAMNE, M-AI AJUTAT SĂ TREC PRIN MOARTE, SĂ TRĂIESC, SĂ-MI VĂD COPILUL, PE DUCU, PE RAMPA DE LANSARE, SĂ MĂ CONSIDER, ASTĂZI, UN ÎNVINGĂTOR!

…PE 29 NOIEMBRIE 2017, ORA 11 A.M., ORA ROMÂNIEI, AM PREMIERA, BUNUL MEU DUMNEZEU!
…VA FI CEA MAI DRAGĂ, FĂRĂ DE PREȚ PREMIERĂ A MEA DIN CELE 35 CE MI-AU CREIONAT CARIERA DE DRAMATURG ROMÂN! SUNT SIGUR CĂ VOI PLÂNGE LA PREMIERA ACEASTA, CUM NICIODATĂ N-AM PLÂNS!
…DE FERICIRE NĂSCUTĂ DIN BOCET DE MOARTE ȘI JALE…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

ITALIA a rămas fără „Nopți magice”, la Atena, Zeii dansează „Zorba Grecul”!

…Încă un titan a plecat acasă, prăbușit în faza grupelor, Italia! A pierdut, dramatic, cu 0-1, în fața celeștilor de la Montevideo și a spus Arrividerci, Mondial! Ca și acum 4 ani, în Africa de Sud, când Squadra Azzurra tot în grupe s-a blocat (1-1 cu Paraguay și… Noua Zeelandă!?!; 2-3 cu Slovacia!). Singura consolare a peninsularilor: în aceeași grupă D de la actualul Mondo-Samba și-a făcut bagajele, mult mai devreme decât se anticipa, și Anglia, altă campioană mondială. Au rămas repetenți, laureați de marcă, Spania-ultima coroană a lumii, Italia-de patru ori regina sportului rege (1934, 1938, 1982, 2006) și Anglia, încoronată, pe Wembley, la World Cup 66!

…Italia lui Prandelli avea nevoie de un egal, în ultimul meci, cu Uruguay, pentru a urca în „optimi”. Din păcate pentru ea, a jucat numai la egal, uitând că atacul înseamnă cea mai bună apărare! Eșecul (0-1) în fața liderului neașteptat al grupei, inimoasa și tehnica reprezentativă Costa Rica, nu a declanșat o criză de orgoliu printre europenii galonați, dimpotrivă, Balotelli și Pirlo au părut resemnați cu forma slabă a echipei. Sigur, uruguayenii au învins pe final de meci (min. 81), prin golul fundașului central Godin (de la Atletico Madrid), dar, scorul de pe tabelă a fost scris și de către arbitrul mexican Rodigrez. Dacă el l-a eliminat corect pe Marchisio, în min. 59, pentru un fault criminal, nu aceeași măsură a aplicat-o și în min. 79, când mult prea lăudatul uruguayan Suarez, de la Liverpool, l-a lovit cu capul, iar apoi l-a mușcat (!!!!) pe Chellini, fundașul lui Juventus. „Animalul” Suarez, altă față a fotbalistului cu același nume, s-a aflat la a treia mușcătură, după cea din 2010, pe când juca la Ajax, și cea de anul trecut, în derbyul Liverpool-Chelsea. Eliminarea OBLIGATORIE a lui Suarez, în min. 79, nu cred că ar mai fi permis uruguayenilor golul calificării!

…Prandelli și echipa lui îmbătrânită (nu bătrână!) nu au scuze. Au jucat fără minte și fără suflet, cu prea mulți figuranți milionari, redevenind Squadra azzurra abia după ce au încasat golul sinuciderii. Era prea târziu!… De la Roma la Napoli, de la Florența la Venezia și Torino, din Capri în Sicilia și Sardinia nu se mai aud „Notti Magiche”, superba melodia de la Coopa del Mondo 90, interpetată sublim de Gianna Nannini și Edoardo Bernauto… Obosita echipă a neinspiratului Prandelli n-a mai avut acea „Voglia di vincere”, iar fără… voința de a învinge nu puteau fi supuși adversari de elan, de suflet, precum Costa Rica (câștigătoarea grupei, după 3-1 cu Uruguay, 1-0 cu Italia, 0-0, în această seară, cu Anglia!) și Uruguaiy… Întâmplător sau nu, celeștii reprezintă un complex pentru italieni, dacă vreți și pentru că toate cele patru titluri mondiale ale lor au fost câștigate în anii când Uruguayul nu a participat la turneul final!!!

…Vara italiană, „Un’avventura in piu”, aventura în plus din „Nopțile magice” ale Giannei Nannini s-a transformat în coșmar de iarnă (braziliană) grea. Atât de mare este supărarea în Italia, încât antrenorul naționalei, Prandelli, și președintele federației, Abete, și-au anunțat demisia la puțin timp după rușinoasa eliminare! (La noi, nicio demisie, după 16 ani de insuccese!)… Drama nu este atât eliminarea din grupe, cât mai ales că ea a venit în consecuția Mondialului sud-african, de acum 4 ani!

…Costa Rica, revelația fazei grupelor, merge în „optimi”. Nu-i o premieră, a mai făcut-o și la Mondialul italian, din 1990, când, însă, a cedat fără replică (1-4) în fața Cehoslovaciei. Faptul istoric este că mica, dar atât de ambițioasa reprezentativă din America Centrală, a câștigat Grupa D, neînvinsă!… Uruguay, merge și ea mai departe, logic, din moment ce, la ultimul Mondial a ajuns să dispute chiar „finala mică”, 2-3 cu Germania, după ce a pierdut, la același scor, și cu Olanda, în semifinale! Uruguay, campioana lumii în 1930 și 1950 (în Brazilia) a mai ajuns în „optimi” de șapte ori, de trei ori terminând cursa pe locul 4! Cum începuse acest Mondial, 1-3 (1-0) în fața costaricanilor, mai nimeni n-ar fi anticipat „optimile” din acest an, urmând să dea piept cu rivalii lor continentali din Columbia!

…Liderul grupei, Costa Rica, va duela, neașteptat, cu Grecia, ocupanta locului II din Grupa C, decisă, acum, în noapte bucureșteană, în ultimul minut, de un penalty discutabil acordat renăscutei echipe elene, cotată cu șansa a doua în bătălia cu ivorienii! Grecii au scris istorie, deschizând scorul, în min. 42, prin Samaris, au fost egalați (Bony-min. 74), ca , în ultimul minut, vulpoiul Samaras (de la Celtic Glasgow) să provoace un penalty, pe care tot el l-a transformat! Victorie uriașă pentru greci, care au avut și…3 (trei) bare, un 2-1 ce a declanșat valuri de extaz în toată Elada, unde Zeii au coborât din Olimp sub Acropole și dansează în delir „Zorba Grecul”, ca și în cartierul „Astoria” din New York! Grecia, care debutase lamentabil (0-3 în fața Columbiei), echipa care ne-a lăsat pe noi acasă, a ajuns uluitor în „optimi”, pentru întâia oară în istoria ei mondială! Și ne reamintim de minunea elenă de la Euro 2004, când copiii Pireului au câștigat incredibil titlul continental Fotbalul rămâne tărâm unde se nasc mereu Legende…

…Pentru mine, astăzi, e o zi tristă pentru fotbal! Nu doar că una dintre echipele mele de suflet, Italia, nu-și mai cântă, inegalabil, Nopțile magice ale fotbalului. Ci pentru că și Spania și Anglia au părăsit Mondialul, ca într-o glumă fără sare și piper, în timp ce Business-ul turneului final anunță dramatice pierderi de miliarde de euro!… La Mondo-Samba e potop de goluri, e spectacol, dar, când marile puteri par niște umbre, înseamnă că nu-i în regulă ceva cu globalizarea și numărul nelimitat de „stranieri” în campionatele puternice ale Spaniei, Angliei și Italiei (ba și în campionatul modest al României!)… Dar, e prea devreme pentru analize la rece și pentru concluzii. Urmează Spectacolul de după grupe, deși miza tot mai mare poate naște mult trac printre artiști care au mai rămas la acest Carnaval!