SEMIFINALĂ URÂTĂ, ca o babă slută, iar Argentina ajunge în Finala cu Super-Germania!

…N-am crezut, vreodată, că voi vedea o semifinală de Mondial atât de urâtă, de slabă, de penibilă pe alocuri, cu atâtea pase aiurea și atâția figuranți de lux, cu intrări dure nesancționate de un arbitru turc instruit anapoda de Blatter, cu niciun șut pe poartă din partea batavilor în 90 de minute (!?!), nu se poate să fi existat la un asemenea nivel -bătălie pentru finală!- o parodie mai jenantă decât acest meci Olanda-Argentina, a doua semifinală. După cum au jucat cele două visătoare la titlul suprem, în noaptea asta, niciuna n-ar fi meritat să aibe dreptul de a accede la ultimul duel. În box, ambii concurenți ar fi fost descalificați pentru lipsă de combativitate. La fotbal nu se poate așa ceva, dar, din păcate, cele două echipe s-au descalificat, sub ploaia de la Sao Paulo și în fața a miliarde de telespectatori!

…Olanda și Argentina, de nerecunoscut! Un meci-chin, ca un Tango fără muzică. O umbră neașteptată, având în vedere numele și palmaresul celor două team-uri. Fiecare se preocupa numai de apărare, împingând prudența la plictisul absolut, poate din teama de a nu avea soarta Braziliei, masacrată, umilită, în prima semifinală, de panzere! Fiecare echipă fugea, parcă, de Finală, acolo unde le aștepta Tancul german, cel care a zdrobit, ieri-noapte, Selecao.

…Prelungirile de 30 de minute au fost ceva mai animate, cu un Robben reușind întâiul șut pe poarta sud-americană în min. 95 (!?!), Robben, figurantul care n-avusese suflu în min. 90, să marcheze din 6 metri, unde l-a deposedat Mascherano. Ca Palacio să aibe și el șansa de a alunga “loteria penaltyurilor” la vama spre Finală, în min. 115, însă Victoria nu a vrut să mai aleagă niciun nume din teren, spre a nu se compromite!

…Ambele aveau experiență în materie! Argentina a eliminat Elveția în prelungiri, în “optimi”, Olanda a suferit și ea 120 de minute, ba s-a trezit cu respirația tăiată sub ghilotina penalty-urilor, unde a eliminat, până la urmă, cu 4-3, ambițioasa, Costa Rica! Acum…

…Au venit penalty-urilor, și la Sao Paulo, în această noapte, pentru a patra oară la Mondo-Samba. Van Gaal și-a anulat singur șansa să-l trimită în ultimele secunde, între buturi, pe eroul din partida împotriva costaricanilor, rezerva Krul, care parase două lovituri de departajare, pentru că, azi, a sacrificat (neinspirat!) toate înlocuirile înainte de apropierea „ghilotinei”. L-a trimis în arenă , în min. 96, pe Huntelaar, în locul figurantului Van Persie (recordman al ofsaidurilor!), mizând să nu mai ajungă la loviturile de la 11 m. Numai că și Huntelaar a făcut figurație. Iar greșelile se plătesc, marele Van Gaal trecând, în câteva zeci de ore, de la extaz la agonie!… Argentina a transformat impecabil cele patru lovituri (a cincea nu mai era necesară!), căci Cillessen n-a putut para nicio lovitură din cele executate de Messi, Garay, Aguero și Rodriguez… În timp ce olandezii au ratat de două ori, la început, prin Vlaar, și a treia lovitură prin lamentabilul Sneijder,.. Putem spune că a apărat cele două lovituri de la 11 m. excelentul portar Romero, venit la Mondo-Samba de la Monaco, unde l-a împrumutat Sampdoria, dar, nu demult, în Olanda, unde a câștigat un titlu, cu AZ Alkmaar, care-l avea antrenor pe…Van Gaal!?! Așa, ca încă un subiect de piesă de teatru, de roman sau film… Au transformat pentru batavi Robben și Kuyt. Prea puțin! Și Argentina obține viza pentru finală, cu 4-2.

…A 5-a finală Mondială pentru “pume”. Întâia din cariera extraterestrului Messi, într-o eclipsă de formă, azi. Trecătoare, sper, după această calificare la ruleta norocului.

… Germania-Argentina, Finala de duminică! Motiv de revanșă pentru ambele echipe. Nemții -învinși de „pume” la Mundialul mexican din 1986, argentinienii bătuți la limită, la Roma,.de „panzere”, în finala de la Coppa del Mondo 1990.

…Cea mai urâtă semifinală a Cupei Mondiale a intrat în istorie. Ne pregătim pentru o Finală de Gală. După prestațiile din semifinale, Germania ar trebui să zdrobească și Argentina, de nerecunoscut, în noaptea aceasta. Numai că în fotbal niciun meci nu seamănă cu altul… Finala se joacă!

…Sâmbătă, finala mică sau meciul răniților: Brazilia-Olanda! Dacă pierde și acest meci, Selecao nu mai iese din stadion… Chiar dacă va da piept cu Olanda care a umilit, cu 5-1, Spania, campioana din 2010!…

,De ce „Diavolii roșii” n-au ajuns Sfinți, iar „Lalelele” înfrumusețează semifinalele…

…Belgia -sau “Diavolii roșii” cum i se mai spune echipei- a venit la acest Mondo-Samba cu mari ambiții, alimentate de un marș triumfal în preliminariile europene, într-o grupă tare cu Serbia și Croația. A urmat, apoi, sprintul din Grupa H a Mondialului brazilian, cu victorii în toate cele trei dispute (2-1 cu Algeria; 1-0 cu Rusia; 1-0 în ultimul joc, în fața Coreei de Sud) și, în special, superba evoluție din “optimile” cu SUA (2-1, după prelungirile de 120 de minute). Ca multă lume bună să creadă că tânăra și plina de nestemate trupă a lui fostului atacant, antrenorul de azi Vilmots va da „lovitura”. Chiar în “sfertul” cu Argentina! Numai că “Diavolii roșii” n-au putut deveni Sfinți, încât să urce în premieră în careul de ași al fotbalului mondial, deși Argentina n-a impresionat până acum în mod deosebit…

…Belgia avea de depășit un complex al tradiției în fața “pumelor” conduse, acum, de extraterestrul Messi. Patru dueluri, unul singur câștigat, la Mondialul din ‘82, cu 1-0! În rest, trei eșecuri în fața sud-americanilor, unul cu 0-2 (două goluri Maradona!) la Mundialul mexican din vara lui ‘86, câștigat de argentinieni. Astăzi, la Brasil, pe stadionul cu nume de Legendă (Garrincha), Belgia se afla în fața revanșei cu Destinul. Numai că n-a mai fost echipa din cele patru meciuri ale acestui turneu final…

…Timorată, cu subconștientul greu de gloria adversarului, de mirosul semifinalelor care ar fi fost istorice pentru Belgia. O altitudine prea mare pentru tânăra reprezentativă din Benelux! Atât de mare, încât “11”-le lui Wilmots a intrat în teren cu frâna de mână trasă și, parcă, legată la ochi. Când și-a dat seama că a început meciul vieții, era 1-0 pentru “pume”: Angel di Maria (omul care a tranșat și meciul din “optimi”, cu Elveția!) a centrat, mingea a fost deviată involuntar de apărătorul european cu nr. 5 (Vertonghen, de la Tottenham), a ajuns la Higuain, nemarcat la 15 metri, un cross cu sete al lui Gonzalo de la Napoli, spre stâlpul porții din dreapta goalkeeperului, și… 1-0! Era minutul 8! Ieri, Germania marca singurul gol în bătălia cu francezii în min.13!…

…A fost ultimul gol și al primei dispute din ultima zi a “sferturilor”. Pentru că nici argentinienii nu s-au mai omorât cu firea, nici Messi nu s-a aflat într-o zi deosebită, iar “motorul” băieților din Buenos Aires, Angel din Maria, s-a autoaccidentat, în min. 33, și a părăsit arena. De cealaltă parte, belgienii n-aveau busolă, timonierul lor, Hazard, a făcut figurație, iar șuturile tot întârziau. Până la urmă, raportul șuturilor pe poartă a fost de numai 7-4, în contul sud-americanilor, care au avut și posesia balonului de partea lor: 51%-49% !

…Echipa lui Sabella a calculat perfect poziția belgienilor în spațiul de joc și a aruncat năvod abil de pase și pressing la mijloc, anulând în fașă contraatacurile ucigătoare ale unei echipe care expediase până astăzi cele mai multe șuturi spre buturile adverse. Așa că, într-un meci neașteptat de slab, lent, în care favoriții au mai avut două ocazii bune (Angel di Maria-min.28 Messi-min. 39), “diavolii roșii” s-au agitat ca într-un cazan cu smoală, de unde au scos capul, anemic, o dată, în min. 36, la ”bomba” lui DeBruyne (de la Bayern Minchen), întâiul șut pe poarta sud-americană, parat de Romero, portarul din Principatul european, de la Monaco, și apoi în min. 42, când “englezul” Minallas (Everton) a trimis un “cap” la o palmă de buturi. Și a mai fost “transversala” ștearsă de Higuain, în min. 55, ca o rază de soare într-un joc cenușiu. Mult așteptatul ultim sfert de oră, în care begienii și-au sufocat adversarii la acest Mondial XX, n-a fost decât un zbucium ceva mai accelerat al europenilor, dar fără o “minte limpede” și șuturi la țintă, cu energica rezervă Lukaku greșit jucat ca vârf, el nedând în minge, fiind gata-gata să-i ajute argentinanul Garray (de la Benfica) la doi pași de a înscrie al 6-lea gol al turneului final!

…Pe contraatac, în min. 94, Messi a fost blocat incredibil, în 14 metri, de “coșmarul” lui din campionatul spaniol, portarul Courtois, de la Atletico Madrid, pe care nu l-a învins în ultimele lor șase dueluri. Important este, însă, că remarcabilul Courtois a fost îngenungheat de “pume”, rămase, acolo, sus, între “Sfinții” fotbalului mondial, careul de ași care se va bate pentru podium. Unde n-au putut urca “Diavolii roșii”, oricât de tineri și de talentați sunt ei…

… Pentru ultimele meciuri, au rămas în cursă nume grele (în ordinea câștigării vizei pentru semifinale), anticipate de mai toată lumea: Germania, Brazilia, Argentina și… La ora când vreau să postez acest material, este pauză în ultimul “sfert”, la Salvador, și e un scor-“bombă”: Olanda-Costa Rica 0-0!!!!!! „Olandezii zburători” au luat cu asalt careu costarican, s-a jucat la o singură poartă, dar între buturile echipei-surpriză se află un Superman, Navas (de la Lervante), absolut uluitor în 5 (cinci) situații când s-a trezit singur în fața artileriei grele a baravilor. Și, culmea, în min. 33, Van Persie a salvat echipa lui de un gol, ceea ce ar fi avut efectul unei bombe atomice. Mai sunt, însă, 45 de minute…

… A patra semifinalistă, aflată, la 2 noaptea sau duminică spre dansul zorilor, ora Bucureștiului, este Olanda! Așteptată la Festin de la începutul turneului și, în special, după acel incredibil 5-1 (!!!!!) cu Spania. Numai că, în ultimul meci din sferturi, „Portocala mecanică” s-a chinuit ca niciodată până acum, cu Destinul și cu revelația acestei ediții a Mondialului, uluitoarea reprezentativă Costa Rica! Olanda, cu un antrenor de antologie, s-a calificat, abia la panalty-uri, după 120 de minute de joc, după un incredibil 0-0, într-meci de infarct și de extaz!

…La seria loviturilor de departajare, Olanda s-a impus cu 4-3 (au transformat: van Persie, Robben, Sneijder, și Kuyt, pentru costaricani au punctat Borges, Gonzales și Bolanos, ratând, în schimb, Ruiz și Umana). Putem spune că „loteria penaltyurilor” a fost câștigată de marele antrenor olandez Louis van Gaal, cel care, în ultimele secunde din minutul 120, l-a scos din poartă pe titularul Cillessen (care a respins miraculos, în min. 116, unicul șut pe poartă al outsiderilor!) și l-a înlocuit cu Tim Krul (Newcastle), care nu a jucat un minut la acest Mondial, dar avea să apere două penaltyuri de departajare, calificând Naționala dintre lalele în semifinala cu Argentina, de miercuri 9 iulie, la Sao Paulo. Luois van Gaal (63 de ani) a mutat pe tabela Destinului, decisiv, ca un șahist ultraversat. Părea o statuie pe bancă, sub trecerea timpului ce ardea. O statuie care a gândit, însă, genial cel mai greu (pentru el) „Final de partidă”, cum sună superba piesă, din teatrul absurdului, a lui Beckett!… Acum, merită să i se ridice Statuie în Olanda, după acest meci al absurdului! Înainte să preia pe Manchester United…

…Meciul acesta -ultimul din sferturi- a fost absolut halucinant, cu un asediu permanent al olandezilor, însă cu un portar, Navas, senzațional, el făcând pur și simplu minuni, s-a mai opus și bara de TREI ori în calea europenilor, și un car de ghinion pentru batavi, ca, pe rarele contraatacuri, costaricanii să solicite de două ori penalty, la incursiunile lui Campbell (min.50) și Urena (min. 116).

…Olanda s-a calificat pe merit, însă Costa Rica a scris o pagină memorabilă la această ediție. Frumoasa echipă, antrenată de columbianul Pinto, a învins două campioane mondiale (Uruguay și Italia, în grupe), a trimis acasă și o a treia (0-0, cu Anglia) și o fostă campioană europeană, Grecia, pe care a eliminat-o în „optimi”, la penalty-uri, cu 5-3, după 1-1, în cele 120 de minute de joc! Costa Rica, cântecul de viață al celor mici la Mondo-Samba…

…Marți și miercuri, la Belo Horizonte și Sao Paulo, semifinalele: Brazilia-Germania și Olanda-Argentina. Duelul dintre America de Sud și Europa se află în echilibru perfect! Deocamdată…

“Cocoșii” cântă între “Lalele”, Rapid înnobilează prima scenă!

…Fotbalul ne-a mai demonstrat o dată că nu e bine să ne grăbim cu verdictele, înainte de a se încheia un meci sau un Mondial! Olanda și Franța, spre exemplu, au pornit ca din pușcă, mulți le-au și văzut candidate la Coroana lumii, numai că “Portocala mecanică”, ieri, și “Cocoșul galic”, azi, au început “optimile” modest, modest, de nerecunoscut, având cel puțin doi “turiști” în teren (van Persie, respectiv Benzema), și, cu cât trecea timpul, cu tot mai mulți îi vedeau trimiși acasă, spre extazul brazilienilor. Numai că, ieri, naivitatea minunaților mexicani (care au deschis scorul, în min. 48, prin Dos Santos) și a “doua pauză de hidratare” au făcut ca “Lalelele” să-și recapete miraculus clorofila în ultimele 6 (șase!!!) minute. Atunci, Sneijder a prins o “torpilă” de la 16 m., tăind un careu saturat și aducând adierea prelungirilor! Aztecii n-au știut trece șocul, simptom de neexperiență la nivel înalt, ba, mai mult, în ultimele secunde din minutele suplimentare, în min.94, Robben a fost faultat încă o dată în careu de Rafa Marquez, iar lusitanul cu fluier spart, Proenca, a dictat penalty (nu o făcuse în min. 45, într-o fază parcă trasă la Xerox). Noul introdus, Huntelaar (în locul “spectacorului’ fără bilet van Persie) a bătut perfect lovitura de la 11 m., iar batavii merg mai departe! În timp ce mexicanii plâng și acum, cu Mariachis alături cântând a jale…

…Astăzi, la Brasilia, pe stadionul „Mane Garrincha”, amintind de o Legendă a fotbalului brazilian, altă partidă nebună, nebună: Franța-Nigeria sau ecuația cu necunoscuta pentru Olanda, în „sferturi”. La prânz, i-am spus amicului meu, doctorul Radu Bobeș, că va fi un meci greu pentru „cocoși”, iar la pauză am jucat, la „Bet”… remiză! Și egal a fost, 0-0, cu o trupă din Hexagon de nerecunoscut, cu un Benzema turist de lux, spre delirul celor vreo două mii de africani din tribune, dar, mai ales, al celor vreo…57.000 de brazilieni, fani-nigerieni pe față, dintr-un raționament simplu: să mai iasă din dispută un adversar din cursa spre aur a lui Selecao. După cum se desfășurase primul act, cu o superbă linie de mijloc nigeriană (Uchebo-Cercle Bruges, Moses-Liverpool, Obi Mikel-Chelsea, Onazi-Lazio), jocul avea miros de “bombă”. Căci “cocoșii” lui Deschamps păreau niște guguștiuci fără glas, imposibil de treziți la realitatea ce spunea că “vulturii verzi” au probleme la finalizare și, în special, au o apărare care, de nu l-ar avea pe uluitorul Enyemana (din campionatul francez, de la Lille!), ar păreau una de la Țăndărei. Surprinsă de tupeul adversarului-outsider, Franța înoată în nervi și se zbate legată la ochi. Noroc că meciul era condus de un arbitru corect, un profesor de matematică din New Jersey, Mark Geiger, întâiul american ajuns în “optimile” unui Mondial. El, ajutat de un țușier-computer, n-a validat golul nigerian din min. 19, când a fost ofsaid, fie el și “la mustață”. Progba a încercat să repună meciul în cursul normal, însă Enyeama și-a salvat defensiva de trei parale. Ca, pe final de primă repriză, africanii să fie gata-gata să miște tabela, numai că, la “ghiuleaua” lui Emenike (de la Fenerbahce), portarul francez Lloris (de la Tottenham) să fie el imposibil!…

…Actul II a început sub superb spectacol ofensiv, cu șarje la ambele porți, cu gafe mari de apărare în ambele careuri. Un “moment psihologic”, în min, 55: francezul Matuidi (PSG) și-a încercat crampoanele pe tibia de nestăpânitului Onazi, l-a trimis la spital, dar yankeul cu fluier a comis singura lui greșeală: a scos numai cartonașul galben! A fost intrare criminală de eliminare!… Fără ea, francezii s-au trezit, care, după ultima mare ocazie nigeriană (min. 68) au dat foc careului african, îu ultimele 20 de minute. Mai întâi, Moses a scos de pe linia porții africane unicul șut de campion al lui Benzema (min. 70), a venit bara lui Cabaye (min. 77), Enyema și-a arătat clasa, intervenind miraculous (min. 78). Reduta africană nu mai putea rezista între atâtea flăcări și, în min. 79, “piticul atomic”, mijlocașul fătă plămâni Valbuena (Marsillie), a bătut un corner și de pe dreapta, atât de lăudatul portar african a ieșit greșit și a lobat mingea exact pe capul lui Pogba, iar puștiul-metal prețios de 21 de ani, de la Juventus, trebuia să răspundă valului de critici din presa franceză: 1-0. Asediul european la poarta celor din continentul negru a continuat, nigerienii erau numărați în picioare, încât Odemwingie (de la Stoke City) să trimită în…corner de la 25 de metri, iar Yoba (Norwich) să marcheze în propria poartă, la pasa genială a lui Valbuena și insistența lui Griezmann: 2-0. Al 5-lea autogol al ediției! Recordul de șase autogoluri din 1998 tremură…

…Franța merge meritat mai departe, în „sferturi”.. Mult mai argumentat decât au făcut-o, ieri, batavii și bravii costaricanii, la penalty-uri, cu o mediocră și prea bătrână trupă elenă (cea mai neplăcută echipă împreună cu Honduras, în opinia mea!), lăudată exagerat după o calificare în optimi grație unui penalty despre care nimeni nu poate spune nici acum dacă a fost!.. Spun că n-a fost!

… Am zis, între prieteni, că n-a fost nici acela al regretatului Zoli Crișan, din meciul în care am învins întâia oară Anglia, cu 2-1, la București, în 15 octombrie 1980, când eram în spatele porții engleze! Atunci, Marcel Răducanu a deschis scorul (min.35), Woodcock a egalat (min. 64), ca Puiu Iordănescu să transforme penalty-ul scos de Zoli Crișan, în min. 75, sub fluierul suedezului Ulf Eriksson. Ani mulți, golul lui Marcel Răducanu n-a avut autor în presa și cărțile vremurilor, căci… autorul rămăsese în Germania!…

…Germania va intra și ea în arenă peste puțin timp. Contra Algeriei care vrea să o pedepsească pentru “blatul” cu Austria, de la Mondialul ‘82, care a lăsat trupa maghebiană acasă… Dar, despre acest meci, în altă tabletă!

…Marea mea bucurie, astăzi, a venit nu din Brazilia, ci de la TAS: Rapid a fost acceptată în Divizia A! E Carnaval în Giulești, noaptea asta… Echipa de Legendă a fotbalului românesc a fost nedreptățită, vara trecută, după ce și jucase două etape de campionat (!?!), fiind înlocuită pe prima scenă, cu Concordia Chiajna! Bine că, măcar acum, Legenda merge mai departe pe prima scenă! Nu de alta, dar dacă era sacrificată Legenda Rapid, în Liga I apărea F.C. Clinceni!… Nu vă e dor de un campionat românesc (de elită!) cu Victoria Brănești, C.S. Otopeni, Concordia Chiajna, Săgeata Năvodari, F.C. Clinceni și atâtea alte trupe hazlii?!
Și ne mai întrebăm de ce stăm de 16 ani în fața televizorului la Mondiale, pentru că, vai, nu ni s-a calificat naționala…

…Mi-am jurat să nu-mi critic colegii din presă. Nu o fac nici acum. O singură opinie, dincolo de “întunericul bocnă” și alte năzbâtii spuse de la fața locului sau din studiourile din București: se intră fără respect peste colegul de microfon, se “taie” necavaleresc confratele din platou. Unde, cu excepția lui Mihai Stoichiță, Ovidiu Ioanițoaia și Marius Mitran, se spun prea multe nimicuri, pe un ton jenant de academic. În timp ce Legende adevărate ale fotbalului românesc sunt lăsate simplii telespectori, când ar putea să înfrumusețeze cu opiniile lor (fără a fi remunerați!?!) Mondialul de Gală din Brazilia…

Noul “ucenic vrăjitor”, James Rodriguez, și farmecul Columbiei

…Al doilea meci din “optimi”, cel început sâmbătă și terminat duminică, la București, a scos la rampă un nou “Copil minune” al fotbalului sud-american (și mă încumet să spun, mondial), James Rodriguez! Este un columbian de 22 de ani, joacă la Monaco, în Franța, și a marcat 5 goluri pentru naționala țării sale, în 22 de jocuri, până la acest Mondo-Samba și nu pare fițos (deocamdată?!)… În noaptea aceasta a miracolelor, a marcat ambele goluri din duelul cu Uruguay, obsesia brazilienilor pentru acel blestemat 1950: James, “ucenicul vrăjitor”, a punctat în stil de mare star, în min.28, stop pe piept, la 25 de metri, și un “stâng” de dinamită -execuție printre cele mai frumoase de la acest Mondo-Samba, și în min. 50, din 6 metri, cu sângele unui golgeter de elită. El este, din această noapte, și noul lider al golgeterilor Mondialului, salutându-i, cu 5 reușite (3 în grupe, deci în fiecare dintre cele 3 jocuri!), pe Messi, Neymar și Thomas Muller (cu câte 4 goluri în cont)…

…Al doilea duel sud-ameriocan al zilei, în “optimi”, a oferit o superbă echipă columbiană, antrenată de argentinianul Jose Pekerman, un gentleman, doct în fotbal, cu o primă repriză de vis, în fața celeștilor care au acuzat absența (normală) a Canibalului Suarez. La 0-2, uruguayenii parcă s-au trezit în altă partidă. Au atacat cu mai mult nerv, cu insistență și iluzia că pot recâștiga tabela pierdută, numai că între buturile columbiene s-a aflat un alt “francez”, David Ospina, de 25 de ani, legitimat la Nice, goalkeeper absolut fantastic.

…Columbia a câștigat frumos, cu 2-0 (1-0), Brazilia răsuflă ușurată, a scăpat de “coșmarul Uruguay”, n-ar fi putut retrăi, probabil, dezastrul național din 1950, atunci de-a pierdut titlul, acasă, pe Maracana, când și puseseră șampania în frapiere. Numai că, atenție, actuala Selecao, dominată tactic de Chile (cum profesionist a subliniat Mihai Stoichiță, dincolo de miezul nopții, la TVR 1!), va da piept, pe 4 iulie, la Fortaleza, cu o încântătoare trupă columbiană (și ea cu 16 misionari prin campionatele tari ale Europei!) care a câștigat toate cele 4 (patru) dispute de la acest Mondo-Samba! Iar brațele lui Iisus, de pe muntele Corcovado (chipul mântuitorului aflu că aparține unui sculptor gălățean!), de deasupra legendarei Copacabana, nu va putea proteja la infinit Brasilia! A făcut-o, astăzi, aruncând de două ori bara în fața demnilor chilieni. Dar nu cred că norocul (și Bunul Dumnezeu!) îi va ajuta la infinit pe mediocri…

…Noaptea aleargă spre ora 3, zorile se zbat în uterul întunericului. În Brazilia e zi e sărbătoare cu dureri de inimă, scăldată de lacrimile portarului Julio Cesar (Ave Cesar!), care a apărat două penalty-uri (sincer, mă gândeam dacă îl va egala pe Duckadam al nostru)… Și îmi ziceam, în sinea mea, urmărind meciurile de astăzi, că actuala națională a României n-ar fi rezistat la acest Mondial! Greșesc?…

…Urmează, azi, duminică 29 iunie, a doua zi de “optimi”. Voi deveni, împotriva rațiunii, fan “Mexico”, în numele norei mele Karina și al lui Carlos, tatăl ei, campion la natație, și al noii mele familii lărgite din Veracruz. Știu, Olanda este Olanda!… Poate singura care, la turație normală, și cu un arbitraj cum a fost cel de astăzi, de la Belo Horizonte- englezul Howard Webb merită negreșit Premiul “The Best”!- poate bloca Brazilia, în… trafic, în dormitor, în dezastru… La Mundialul din Argentina, din 1978, o bară s-a opus, în ultimul minut, măririi “Portocalei mecanice”. Să se repete Istoria?
…Noapte bună prieteni, mai  trebuie să și visăm…

Ușor cu Pițurcă pe scări!

…Știu, Marin Sorescu spunea “Ușor cu pianul pe scări”. Or, Pițurcă, antrenorul Naționalei noastre de fotbal, nu are nicio legătură cu pianul sorescian, dar nici cu speranța noastră de Rio 2014. Ceea ce înseamnă că selecționerul poate cădea și fără pian pe treptele dezastrului…

…M-am chinuit să urmăresc trupa aleasă cam anapoda de Piturcă (fără Sânmărtean, curată încăpățânare; cu Grozav, alt semn de întrebare!), în primele două meciuri din preliminariile pentru Brazilia. Jocuri cu doi adversari șchiopi rău de tot, ceea ce a făcut și mai jalnică, și mai fără perspectivă, evoluția aleșilor unui selecționer tot mai puțin înțeles. Cel puțin prima repriză din Estonia, unde “ai lu’ Piți” au câștigat, tern, cu 2-0, după pauză, și mitanul secund de aseară, cu andorrezi de decor, mă fac să nu simt că renaște nici măcar iluzia calificării. Îi și aud “pițurciști” jubilând penibil că naționala asta dalmațiană este liderul grupei (dar pe locul 57 în lume!?!), la golaveraj, cu un gol peste Olanda, după cele trei minute de prelungiri salvatoare, cu două goluri (superb al pandurului Maxim!) care au făcut tabela să mintă la 4-0, în fața liliputanilor de lângă granzii Spaniei. Ușor, băieți, pot să vă spun, cu muzica de bâlci pe care o dezvoltă selecționerul îmbătrânit în frică și lipsă de idei…

…Urmează “dubla” cu turcii, la Istanbul (nu la Rovine!), și fuga printre lalelele Olandei, la București, în amintirea acelui 1-0, de la Constanța, cu tulipanii și golul din ofsaid al lui Goian. Dacă facem două puncte din aceste meciuri, atunci, îmi voi schimba atitudinea față de o Națională-cobay, în care se cam calcă pe picioare impresari (pe tăcute) și patroni (Gigi Becali a spus-o verde-n față că-i dă sfaturi selecționerului!), criteriul valoric fiind aruncat de mult și vizibil peste bord…

…Lamentabilă încercarea unor așa-ziși comentatori în stare să laude „demonstrațiile de virtuozitate oferite de ai noștri” (Sic!) sau „construcția matură a tricolorilor”, în partida necăjită cu Andorra, ba unul să se compromită în alb-negru, scriind cu verzale „Bravo, nea Piți”!?! Și, atunci, să ne mai mirăm că…nea Piți în laudă pe Tănase (ca și Gigi Becali!), figurantul fluierat de tribune, ca și pe Grozav, viitorul ginere al lui Mircea Rednic, alt absent titular?! Cred că respectivii s-au molipsit de la talk-show-urile politice, unde oponenții vor să ne convingă, pueril, că la miezul nopții răsare soarele…

…Singura rază de soare, acest Alexandru Maxim (22 de ani, născut la Piatra Neamț, junior la Cluj!) care, după primul lui gol la națională, dat la 13 minute de la trimiterea în arenă, readuce în discuție un mare antrenor român: Petre Grigoraș, cel care face minuni, la „Masa Tăcerii” din Tg. Jiu. Cursa a la Barcelona, încheiată cu gol, i-a crescut cota blondului Maxim, în 13 minute, cât altora în 13 ani! Sigur, Gigi Becali îl vrea imediat în curtea Stelei, dar un asemenea giuvaier merită o echipă cu firmă europeană și un patron adevărat, nu circari care să-l distrugă imediat cu toanele lor. Dacă aș fi în locul pandurului-boss Condeescu, om serios, nu l-aș vinde pe Alexandru Maxim decât după ce gorjenii (liderul neînvins al așa-zisei Ligi I) vor câștiga întâiul lor titlu. Și numai la o echipă din top-ul Europei!

P.S. La puțin timp după ce am postat aceste gânduri, citesc o afirmație a lui pițurcă (da, cu p mic, nu-i greșeală!) care îi definește ticăloșia: îi spune lui Adrian Porumboiu să-l convingă pe Sânmărtean să renunțe public la Națională!?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!? După ce a îngropat Campioana unei mari iubiri, Universitatea Craiova, pițurcă vrea să distrugă și unul dintre cei mai în formă jucărori români din ultimii doi ani. Fapt recunoscut de presă, antrenori, oameni de fotbal. Orgoliul și răutatea selecționerului meschin au atins cote aberante. Cu asemenea personaj acceptat în continuare la echipa tuturor românilor, Naționala, este limpede că pentru fotbalul românesc treptele scării nu urcă, ci coboară dureros. Pe când vom cădea și sub poziția 60 din lume?!… Va trebui să atingem și o asemenea umilință încât pițurcă să-și ceară public renunțarea la națională? 

Argentina nu mai vine, Brazilia rămâne un vis pentru 2014!

…În ultima săptămână, microbiștii din România n-au vorbit decât despre Argentina și Brazilia. Deși și-a pus antrenor de patru zile, echipa lui Messi nu mai vine pentru inaugurarea frumoasei „Național Arena”, ce fusese programată la 10 august. Chiar dacă Messi a dovedit că este nu doar un fotbalist de geniu, ci și un adevărat gentleman. Deși are un program ultraîncărcat, deși Barcelona trage de el să nu mai răspundă solicitărilor naționalei sale (!), Messi a cerut diriguitorilor fotbalului argentinian să-și respecte blazonul, cuvântul, dacă au promis românilor amicalul din 10 august! O palmă dată de Lionel Messi nu doar federalilor săi, ci și lui Mircea Sandu și Mutu. Căci, vă reamintiți, la începutul lui iunie 2011, Naționala României a efectuat un turneu de două amicale peste Ocean, întâlnind Brazilia (0-1) și Paraguay (0-2). Se știe că, atunci, Mircea Sandu a acceptat nazurile lui Mutu, Săpunaru, Raț și ale chefliului Tamaș, care au cerut să plece în vacanță, pe ei (anunțați ca titulari!) deranjându-i un meci cu Brazilia, pe care și-l dorește orice fotbalist adevărat din lume!?! Ba, selecționata noastră peticită a plecat și fără antrenor, Nașul acceptând iresponsabil demisia lui Răzvan Lucescu (el propusese turneul și avea un contract cu FRF!), înainte de decolarea spre America de Sud. Uitând atât de repede de lipsa sa de fair-play, mai-marele nostru federal stigmatizează, acum, Federația din Argentina (total dezamăgitoare!), căreia, în fond, îi arătase cum se poate fenta un genleman-agrement. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu face, Nașule!

***

…Sâmbătă noapte (la București), am mers cu visul în Brazilia. Gata, acum, ne știm adversarii care ne stau în cale pentru Mondialul brazilian din 2014! Sau ei ne știu pe noi?!… Rotofeiul Ronaldo și copilul-teribil Grosan ne-au hărăzit o grupă nici prea-prea, nici foarte-foarte… Pițurcă a visat toate nopțile dinaintea tragerii la sorți „adversari foarte ușori”. Probabil că își închipuia o Grupă G (Grecia, Slovenia, Bosnia, Lituania, Letonia, Liechtenstein) sau chiar una E (Norvegia, Slovenia, Elveția, Albania, Cipru, Islanda). Norocul ăsta (dacă n-o fi ghinion!) l-au avut lituanienii și albanezii, ajunși acolo din urna a 4-a, unde am coborât și noi răsunător! Acum, cuvintele nu mai au sens, regretele nu mai fac doi bani, iluziile-s terminate… Figurăm în Grupa D, cu Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia și Andorra!

…Selecționerul Pițurcă susține că nu-i o grupă deloc ușoară, dar avem șanse să ne batem pentru locul 2, cu turcii și ungurii, lungi prilejuri de vorbe și de ipoteze de-a lungul istoriei noastre… Mircea Sandu susține și el ideea, îmbrăcând-o în alte cuvinte: „E o grupă echilibrată. Olanda e favorită, iar noi ne batem cu Turcia și Olanda pentru locul 2″. Deci, acesta ne este visul: locul 2! Barajul! Nu ne-a ajuns drama cu barajul sloven, din 2001, mai vrem unul… Nu putem cuteza, dacă tot visăm, să mai batem o dată Olanda, ca în preliminariile pentru Euro 2008, acel 1-0, de la Constanța (cu golul lui Goe, nu mai contează că a fost cum a fost, a rămas în istorie ca o Victorie!)?! Ne mulțumim tot cu acest loc 2, ca un perfect alibi pentru cei șovăielnici, ne-am furat singuri căciula și în turnirul eliminatoriu pentru Mondialul sud-african?! Acum, se vede, refuzăm permanent să visăm cu ochii deschiși mai mult decât un loc 2, un riscant baraj! Ceea ce ne garantează că vom izbuti din nou puțin. De unde și concluzia mea: nu mi-e teamă de Olanda și Turcia (ultima în vizibil progres!), nici de aroganții unguri care ne și privesc de sus, vai de ei, după tragerea la sorți. Firește nici de Andorra (superb prilej de turism pentru suporteri!). Nu, nici Estonia nu poate fi buturuga mică. Adversarul nostru cel mai dificil este…România! Cu filozofia ei păguboasă, la mica ciupeală, în viață și în fotbal. Nu ne propunem locul 1, de parcă n-ar fi vorba despre fotbal și n-am avea exemple. Am amintit de grupa pentru Euro 2008, câștigată de selecționata tricoloră (pregătită și atunci de Pițurcă) în dauna „lalelelor”. Mai este și răsunătoarea calificare de la Euro ’84, când Naționala română (pregătită de Mircea Lucescu!) a câștigat o grupă cu Italia (proaspăt campioană mondială, pe atunci! 0-0, la Florența, în 4 decembrie ’82, 1-0, la București, în 16 aprilie ’83), Cehoslovacia și Suedia!

…Se spune că norocul îi ajută pe cei cutezători. Nu pe trișori, pe cei care umblă cu jumătăți de măsură. Dacă vrem să mergem, după 16 ani, la un Mondial, trebuie să ne schimbăm în primul rând mentalitatea la nivel național! De la conducerea Federației, a Ligii, a cluburilor, a selecționerului, a jucătorilor, a presei, a opiniei publice. Ceea ce pare infinit mai greu decât a bate, din nou, Olanda, Turcia și Ungaria, nu mai vorbesc de Estonia și trupa de decor andorrez.

…Putem, oare, măcar acum, uita de păgubosul loc 2, o Fata Morgana pentru fotbalul românesc (și nu numai el)?! Cum nici calificarea la Euro 2012 nu și-a jucat ultimul zar, poate facem acum primul pas. Privind mai sus de păgubosul loc 2!

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Mondialul African. Europa, Regina continentelor

…Spectacolul de la capătul lumii, a 19-a ediție a Mondialului de fotbal, a intrat în istorie. Cu foarte multe premiere. Noua Regină a fotbalului mondial este Spania, campioana Europei. Armada spaniolă s-a încoronat meritat, după o ce a așteptat de 76 de ani acest moment. Pentru că urmașii lui Don Quijote n-au fost invitați la întâia ediție a Cupei Mondiale, din Uruguay, în 1930. Au urmat și cinci necalificări, iar cea mai bună perfomanță a lor avea să fie doar un loc 4, în Brazilia, în 1950. De data aceasta, însă, în vacarm de vuvuzele, acolo, la capătul Africii, frumoșii toreadori nu s-au împiedicat în fulminantul lor sprint final de lalelele olandeze, cum se întâmplase cu brazilienii și uruguayenii, devenind cea mai tânără campioană mondială (media de vârstă: 26 de ani și 155 de zile!), de la Brazilia Mundialului mexican ‘70!…

…Finala mondială de duminică seara, dintre Spania și Olanda, 1-0 (gol Iniesta-min 116!), este a doua consecutivă când se întâlnesc echipele europene. La Munchen, acum 4 ani, au duelat în ultima noapte de dragoste Italia și Franța, 1-1 și după, prelungiri, 5-3 la penalty-uri pentru Lippi și ai săi. Încă un semn că Polul fotbalului mondial s-a mutat în Europa, unde au dat năvală, este drept, pe milioane bune, mai toți sud-americanii de top și de duzină. Poate fi și aceasta una dintre explicațiile ieșirii premature din cursă a marilor favorite Brazilia și Argentina, cu alaiul lor de artiști obosiți…

…Spania este întâia trupă europeană care a câștigat laurii supremi în afara Bătrânului Continent. Și raportul titlurilor se înclină în fața continentului care a dăruit lumii jocul de fotbal: Europa-America de Sud 10-9!

…Încântătoarea trupă a toreadorilor spanioli reprezintă prima echipă care pierde meciul de debut (0-1, cu Elveția, în cazul de față!), dar câștigă titlul suprem! A doua reprezentativă care, după ce a cucerit titlul European (1-0, cu Germania, acum 2 ani, la Viena (gol Torres-min.33), l-a adjudecat și pe cel Mondial, ispravă pe care nu o reușise decât RFG, în ‘74.

…La al 13-lea său turneu final, Spania a devenit a 8-a țară care cucerește titlul mondial, intrând în Legendele Fotbalului. În timp ce Olanda pierde a 3-a finală, după cele din Germania (1-2, în 1974) și Argentina (1-3, după prelungiri, în 1978!), ambele în dauna echipelor gazdă. Acum, primul pas greșit după 25 de meciuri fără înfrângere. Cum au jucat, însă, finala, batavii (sau tulipanii) nu puteau câștiga…

…În „finala mică”, am asistat la triumful tehnicii forței în dauna forței tehnicii, recte un 3-2 al Germaniei în duelul cu Uruguay-ul (nedreptățit de Fortuna în ultimele secunde, când transversala a respins șutul de prelungiri și vise al lui Forlan!). Marea finală avea să revină greu, nu prea spectaculos, artiștilor Fotbalului în dauna pragmaticilor olandezi. Marea armă a ibericilor a fost acel năvod de pase de la mijlocul terenului care a asfixiat literalmente adversarul, chiar și când acesta s-au numit panzerele germane.

…A fost una dintre cele mai nespectaculoase finale de Mondial. Poate și pentru cascada de durități, pentru recordul de cartonașe (14 galbene și unul roșu, deși, regulamentar, mai trebuiau „înroșiți” încă doi jucători! Până și sub acel ultimo duel nul, de 0-0, dintre Brazilia și Italia, de la Pasadena, în California, la World Cup 94, când numai penalty-urile au desemnat, cu 3-2, un învingător fără prea multă strălucire. Atunci, au zis mulți specialiști, singurii care puteau învinge marea Brazilie erau…fotbaliștii români! O tempora!…

Fotbaliștii români, tot telespectatori, după Coupe du Monde ‘98! Noroc că ne pregătim să plecăm în căutarea „lânei de aur”, pe drumuri europene, joi, la…Bălți, în Basarabia!

…Îmi voi permite, ca un acord final la Mondialul African, o scurtă retrospectivă a Luminilor și Umbrelor acestei Gale fotbalistice…

…LUMINILE. Spania, Olanda, Uruguay, tânăra echipă a Germaniei, debutanta Slovacia (care a trimis Italia acasă, din grupe!), Ghana, Mexic, Paraguay și Japonia, în privința echipelor… Thomas Muller, golgeterul turneului, cu 5 goluri și 3 asist-uri; tot atâtea goluri, dar cu numai o pasă, olandezul Snejder, spaniolul Villa și celestul Forlan, desemnat jucătorul competiției! La revelații, negreșit și Iniesta (cel care a declanșat Fiesta în Spania, unde înfloresc toți trandafirii), Casillas, ghanezul Gyan, mexicanul Chicharito Hernandez (luat de Manchester United!), americanul Donovan, olandezul Van Bronckhorst, autorul celui mai frumos gol… La antrenori, Vicente del Bosque, care a reușit să preia fără sincope munca lui Aragones, făuritorul de campioni europeni; olandezul Marwjik, debutant la un turneu de asemenea calibru; germanul Low, uruguayanul Tabarez, slovacul Weiss, sârbul Rajevac, de la timona ghanezilor…

…UMBRELE. La echipe: finalistele ediției trecute, Italia și Franța, care n-au trecut de grupe (!?!); Brazilia, Argentina (0-4 cu Germania!!!), Anglia, Danemarca, Serbia, Camerun, Coasta de Fildeș, Nigeria… La jucători: englezul Rooney, protughezul Cristiano Ronaldo, Messi (34 de goluri pentru Barcelona, zero pentru naționala Argentinei!), brazilianul Kaka, francezul Anelka, italianul Cannavaro, olandezul nezburător Van Persie… Cât despre tehnicienii „lingurii de lemn”, este logic ca ei să se numească Domenech, Lippi, Capello, Antici, Dunga, Eriksson și staff-ul de 17 oameni care l-au reprezentat pe Maradona!… Pete pe obrazul acestui întâi Mondial de pe continentul african au fost și arbitrii, începând cu golul lui Lampard neacordat englezilor în partida cu nemții, cu ofsaidul mare din care argentinienii au deschis scorul în disputa cu aztecii și terminînd cu penibila prestație din finală a englezului Webb, desemnat, incredibil, neadevărat, de către FIFA drept „arbitrul acestui Mondial”!!! Un motiv în plus să zicem Blatter-bla-bla-bla…

…Cu toate umbrele lui, deja îi duc lipsa Mondialului African. Pentru că de la starea de spectacol ne-am întors la circul nostru dâmbovițean, cu înjurături neaoșe, lovituri sub centură, jugniri și parodii. Noroc că am și început să visăm la Samba ce va veni peste patru ani, la ediția din Brazilia. „Vom fi și noi, românii, acolo?”, m-a întrebat confratele Viorel Grigoroiu, astăzi, în emisiunea de sinteză a Mondialului African, de la Telespsort. Nu prea cred, pentru că noi începem renașterea europeană, joi, la Bălți!…

Mondialul African. Brazilienii s-au sinucis între Lalele

…Europa este fericită, cum demult n-a mai fost, și muzica de pe canalele Amsterdamului se aud peste tot în lume! În timp ce de la Rio până hăt în Mato Grosso, sub lacrimi grele și blesteme, pe Amazon, toți au devenit statuile din Insula Paștelui. Împotriva cotelor tuturor caselor de pariuri, Olanda a eliminat marea favorită Brazilia, campioana-campioanelor, cu cele 5 titluri mondiale, iar tulipanii își țes și ei, acum, vise de mărire. De care au fost atât de aproape, în ’74, în Germania, unde a jucat finala (pierdută!), după ce a învins cu 2-0 reprezentativa Samba (goluri Neeskens și Cruyff, tot după pauză!), dar și la Mundialul argentinian, din ’78, când a ratat ultimul duel (1-3) tot în fața echipei gazdă, în prelungiri.

…Astăzi, șansele olandezilor erau mici, în fața mașinii de fotbal braziliene, care a mai beneficiat și de un start perfect, deschizând scorul repede, în min. 10, prin Robinho, și dominând, pe alocuri autoritar. Cum dansase Samba trupa lui Dunga în prima parte, cum ratase alte două șanse de a marca, cui să-i treacă prin cap că, după pauză, va fi un cu totul alt meci?!

…Nici măcar sud-americanilor, care au început actul II privind lumea cam de sus, cu fiul risipitor Kaka într-un lamentabil prim-plan, secondat de Fabiano. Miliardarii din Țara lui Pele au uitat că fotbalul a fost inventat în Europa, iar Olanda este „portocala mecanică”, adepta fotbalului-total, nu prea spectaculos, dar bine susținut fizic și mental, cum s-a întâmplat și în fantastica repriză secundă din acest prim „sfert” al Mondialului African. Atunci, tulipanii au reușit prin antrenorul debutant Marwijk să ne readucă în memorie celebra pânză a lui Rembrand, „Lecția de anatomie a doctorului Tulp”. Urmașul lui Cruyff a studiat perfect Samba, a secționat-o pe fiecare compartiment, marea surpriză fiind și un triumf al gândirii antrenorului (învinsul Dunga și-a dat imediat demisia!). Sigur, „regii” fotbalului și-au dat singuri foc între lalele, aducând egalarea prin autogolul lui Melo (min.53), omul care avea să-și lase și echipa în 10 oameni, printr-un gest criminal, ce merita trei cartonașe roșii, atunci, în min. 73! Cum Snejder (autorul golului victorios, marcat cu capul, de el, cel mai scund atacant venit în careul sud-american!) a înscris în min. 68, deci înainte de eliminare, marea surpriză a prins contur și argumente pentru învingători (până și posesia le-a fost favorabilă: 51-49%!), mai ales că brazilienii, în criză de timp și de inspirație, n-au prea mai contat. Iar dacă Van Persie, Robben, Snejder (desemnat, firesc, Omul meciului!), Kuyt și nou-intratul Huntelaar n-ar fi vrut să joace samba cu uriașele ocazii aduse de contraatacurile tăioase, scorul ar fi fost unul clar: 3-1 sau 4-1! Oricum, triumful Olandei este, în primul rând, unul al Fotbalului Serios. În timp ce eșecul amar al super-favoriților, răsfățații brazilieni, cu mulți șomeri după pauză, oferă perfect reciproca! Temă de meditație pentru mulți, și nu doar în Fotbal!

…La un meci de tensiune rară, cu un rezultat-șoc pentru multă lume, la acest minunat triumf al Olandei, trebuia și un arbitraj pe măsură. Nu de încă un „folclorist” de-al lui Blatter-bla-bla-bla, astăzi un fluieraș cu ochi mici, samuraiul care nu a sancționat multe iregularități ale favoriților brazilieni (simulările și nevrozele lui Kaka și Robinho; duritățile lui Bastos-care trebuia eliminat înaintea lui Melo!-, Juan și Alves; hențul în careu al lui Lucio, prin care și-a creat avantaj!). Ceea ce mă face să cred că această superbă victorie a Olandei i-a mărit brusc colesterolul mai-marelui de la FIFA! Căci Brazilia va organiza, peste patru ani, următorul Mondial…

…Europa își trăiește, însă, o Noapte Magică!

Mondialul African. Ziua 5, pentru copii de mingi

…Nu ne așteaptă, teoretic, o zi încântătoare, astăzi, la Mondial. Trei meciuri, dintre care unul singur mai acătării, celelalte două de dat uitării. Acest Mondial, în fond, nu-i nici el decât efectul unei lungi campanii electorale, Mister Blatter-bla-bla-bla deja petrece pentru alte alegeri, ca și câștigate, cele din 2011. În rest, sărăcie mare, mai ales de fotbal, jafuri pe bandă rulantă, mai ales printre ziariști și turiști. N-a fost spectacol nici ieri, cu o Italie pornind iarăși greoi, ca un Fiat gripat, obligat să alerge după egalare ca un leac pentru disperare, să iasă din abisul în care „squadra azzurra” căzuse după ce i-a perforat poarte ambițioșii paraguayeni (ce-au învins cu 2-0 pe Brazilia și 1-0 pe Argentina, în calificările sud-americane)! Olanda a învins și ea lejer, 2-0 cu danezii, dar scorul l-au deschis vikingii, prin Agger, de la Liverpool! Cât despre „prietenii” noștri de la Coppa del Mondo ’90, fotbaliștii Camerunului, ei își poate face harakiri, după ce japonezul Honda (ce alt nume mai nimerit?!) a reușit unicul gol al unei partide cenușii.

…Trei meciuri și astăzi, în Ziua a V-a de la Mondialul African. Pe scurt, o vorbă despre fiecare…

Noua Zeelandă-Slovacia. Naivii de sub Crucea Sudului (la al doilea lor turneu final, datorat criteriului geografic!) contra unei debutante la Mondial. Care Slovacia, însă, a lăsat acasă Cehia și Polonia! Iar cei 20 de „stranieri” ai europenilor (antrenată de Vladimir Weiss și în echipă cu mijlocașul…Vladimir Weiss, fiul!), cu Martin Skrtel (Liverpool) și Hamsik (Napoli) în prim-plan, pot da dureri de cap italienilor și paraguayenilor în cursa calificării din grupa F. Nu-i deloc o judecată sentimentală, gândind că sunt în lotul slovac și doi „români”: Kuciar, poartarul Vasluiului, și Kozak, mijlocașul Timișoarei…

Grupa G debutează cu un meci tare: Coasta de Fildeș-Portugalia. Africanii, la al doilea Mondial, după cel Asiatic, din 2002, când au debutat en fanfare (1-0 cu Franța!), au remizat cu Danemarca (1-1) și Uruguay (3-3), au trecut și de optimi (2-1 cu suedezii), fiind stopați de ieniceri, în prelungirile „sfertului” (1-2). Acum, cu Sven Goran Eriksson la timonă, cu Drogba și Solomon Kalou pe val, se așteaptă cel puțin același parcurs.

De fiecare dată când Portugalia a apărut la Mondiale (acum pentru a 5-a oară!), toată lumea a vorbit despre isprava lusitanilor la…World Cup ’66, din Anglia. Atunci, ei au învins clar (3-1) Brazilia, în grupă, au făcut senzație în „sferturi’, întorcând un rezultat, de la 0-3 la 5-3 (fie și cu debutanta Republica Democrată Coreea de Nord, adversară, iarăși, într-o grupă de Mondial!), au pierdut greu (1-2) semifinala cu țara gazdă (Anglia), ca să cucerească bronzul, după un 2-1 cu URSS. Rezultate care au scos la rampă un nume: Eusebio, golgeterul acelui turneu. Astăzi, însă, „Perla din Mozambic” va fi doar spectator, visând ca noul star al lusitanilor, Cristiano Ronaldo, să repete performanțele!

Meciul serii, unul inegal la prima și la a doua vedere: Brazilia-Coreea de Nord. Campionii lumii, Regii planetei Fotbal, unica echipă prezentă la toate cele 19 ediții, singura în stare să cucerească de 5 ori Cupa Mondială, urmașii lui Pele par și acum favoriții la aur.

Nord-coreenii revin în arena mondială după 44 de ani, debutul lor petrecându-se la World Cup ’66. Acolo, unde, au reușit un rezultat de senzație, unul care a intrat definitiv în Istoria Fotbalului: au eliminat, cu 1-0 (gol Pak Do Ik) marea Italie! Să fie acel rezultat de antologie „drogul” moral al nord-coreenilor, cu 3 „stranieri” în lot (doi în Japonia, unul în Rusia)? Să fie ei în stare de o nouă „bombă”, cu toate măsurile de securitate?!

Să înceapă Samba, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, că ne-am săturat de telenovele și vuvuzele!

Emeric Ienei – 73

…Săptămâna aceasta începe cu onoruri pentru un gentleman al fotbalului românesc. Ca jucător, dar, mai ales, ca antrenor. Ca om din scripturi alese. S-a născut acum 73 de primăveri, la Agriș, în județul Arad, iar la nici 9 ani, a început fotbalul la echipa „7 Noiembrie” din orașul aflat sub aura de Legendă a lui Bonyhadi și Petschovschi. Astăzi este maestru emerit al sportului, antrenor emerit și General de armată. S-a bucurat de toate onorurile ca mijlocaș de ținută, dar, în primul rând, ca antrenor care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Nimeni altul decât gentlemanul de-o viață Emeric Ienei, aflat, astăzi, la minunat ceas aniversar. De fapt, un triptic aniversar în partea a doua a lui Mărțișor, când trei prieteni, de-o viață, parcă, ridică o cupă cu șampanie.

Pe 18 martie, în același an cu Imi Ienei, s-a născut remarcabilul muzician și om de televiziune Horia Moculescu, o Enciclopedie (și) sportivă, ba chiar practicant, în tinerețe, la nivel de performanță a atletismului, voleiului și rugby-ului, pe când era student la Petroșani. Iar pe 26 martie își va serba frumoasele primăveri cel mai mare commentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Țopescu.

Emeric Ienei, născut între cei doi prieteni, pe 22 martie…

…Cei mai mulți îl știu doar ca technician de top. Imi Ienei are, însă, și o remarcabilă carte de vizită ca fotbalist. La 13 ani, se legitima la Flamura Roșie Arad, unde a debutat pe prima scenă, evoluând în 21 de jocuri pentru arădeni.

  • La 17 ani, a devenit component al naționalei de juniori, de unde a urcat în echipa de poveste CCA (Steaua de azi).
  • A adunat 254 de partide în Divizia A la CCA, în 13 ani, ca mijlocaș și fundaș.
  • Cu echipa militară a câștigat 3 titluri și 4 Cupe ale României.
  • Cariera de jucător și-a încheiat-o în Turcia, la Kayserispor, unde a petrecut două sezoane (’69-71), ceea ce pentru un fotbalist român reprezenta o raritate la vremea aceea.
  • A adunat și 12 tricouri în Națională, într-o perioadă când tricolorii susțineau 2-3 meciuri pe an. Apoteoza, Olimpiada ’64, la Tokyo, unde echipa noastră a terminat, dramatic, pe locul 5.

…Cei mai mulți, mai ales ultimele generații, îl cunosc ca un antrenor intrat în Legendă. Cariera de tehnician a început-o în 1971, la clubul Steaua, unde a activate la toate nivelele, de la juniori până la echipa mare.

  • Ca antrenor, cu Steaua a câștigat de două ori eventul campionat-cupă, în ’76 și 85, plus 3 titluri (în ’78 , ’86 și ’94) și o ultimă Cupă a României, în…’99!
  • Dar Emeric Ienei simbolizează, ca strateg, în primul rând, triumful unic din fotbalul nostru, cucerirea Cupei Campionilor Europeni, în 7 mai ’86, la Sevilla, după senzaționalul 2-0 cu Barcelona, la penalty-uri, rezultat care a făcut rapid înconjorul lumii.
  • La nivel de club, a mai antrenat pe FC Bihor Oradea, C.S. Târgoviște, Universitatea Craiova, Videoton (Ungaria) și Panionios (Grecia).
  • A condus în două mandate și Naționala României. A debutat ca selecționer în toamna lui ’86, calificând reprezentativa tricoloră, după 20 de ani, la un Mondial: Coppa del Mondo ’90, unde a ajuns în „optimi”, cea mai bună performanță al „tricolorilor” de până atunci…
  • În 2000 a revenit la timona Naționalei, chemat pentru Europeanul din Belgia și Olanda, unde a reușit performanța de a depăși faza grupelor turneului final (altă premieră pentru Naționala noastră)!
  • Un an (’92-’93), a antrenat Naționala Ungariei, ratând calificarea la World Cup ’94.
  • A fost un timp și președinte al lui FC Bihor Oradea, Ministru secretar de stat la MTS și director tehnic în FRF. Acum, s-a retras la Oradea, însă bate țara-n lung și lat, căutând tinere nestemate, în care a crezut mereu…

…O viață și o carieră de roman sau de film, performanțe care fac din Emeric Ienei mai mult decât un gentleman General al fotbalului nostru!

Happy Birthday, Sir Emeric Ienei!