Steaua – Mircea M. Ionescu

Jurnal de primăvară (6). CÂND COLȚESCU FRUIERĂ DE LA PERVAZUL FERESTREI…

…Nu știu dacă arbitrul de fotbal S.Colțescu (mai corect S.C. Fluier ruginit!) este „borfaș”, „pungaș” și purtător de alte alintări auzite după meciul de aseară de la Cluj (C.F.R.-Astra 3-2). Pentru mine este un impostor! Punct…Nu uit că, acum vreo șapte ani, respectivul S.C.Fluier ruginit, după un lanț de suspendări logice, la câte meciuri a făcut harcea-parcea, vâzându-se în pericol de a fi dat afară din arbitraj (măsura ar fi salutară și azi!), s-a cățărat pe pervazul ferestrei de la apartamentul lui din Craiova și a amenințat că se aruncă în gol, dacă nu va mai fi lăsat să arbitreze!?! Trucul, mai bine zis șantajul, a ținut și în loc să fie dus imediat la Urgență și supus unui sever control psihologic, câțiva „oameni de bine” (se cunosc, firește!) i-au dat liber să-și bată joc de alte și alte meciuri. Și, uite așa, după catastrofa de arbitraj din campionatul trecut de la Giurgiu, unde Steaua a fost vizibil defavorizată, aseară ne-a mai dat o dovadă că băiatul nu-i întreg la minte, că are clare probleme psihice, adunate, probabil, din frustări și aroganță (sau un surplus de superioritate nemotivată)…

…Aseară, a fost evident contra Astrei (ca o pedeapsă pentruacel meci de tristă amintire cu Steaua, a argumentat Șumudică și e de meditat la asta!) și, mai ales, contra Fotbalului! S.C. Fluier ruginit a comis prea multe și prea grave greșeli încât să nu fie trimis din nou pe un pervaz, eventual pe marginea unei piscine, unde să i se promită că, dacă va înceta să mai calce pe un teren de fotbal, i se va pune și apă în swinming pool!… Să vedem câteva secvențe din filmul meciului de aseară, cu un comic vestit al fluierului autohton…

*Un jucător al gazdelor, T.Lopes, primește un meritat cartonaș galben, după care are o violentă criză de nervi, gata-gata să-l ia la palme pe arbitru. Arbitrul S.C.Fluier ruginit trebuia, în numele regulamentului (dacă are habar de el!?!) să-l elimine pe belicos! Ași….
*E 1-1, și gazdele atacă în forță, „nouarul” clujenilor, vigurosul Omrani este prins în ofsaid, S.C. Fluier ruginit fluieră, numai că atacantul de sub Feleac nu se oprește, înaintează și prinde, de la 7-8 metri, o ghiulea care-l face KO pe Silviu Lung-junior, portarul oaspeților, izbit violent în plină figură. Logic, un cartonaș galben pentru cel care nu s-a oprit la fluierul arbitrului!… Ba, îmi permit să susțin, chiar mai mult! Din indisciplina lui Omrani, Silviu Lung-junior a ajuns la spital, cu verdict grav –traumatism cranian- fapt pentru care a și pierdul Lotul Național pentru meciul cu Danemarca!!! Mi se va spune că nu exista o sancțiune pentru golănia atacantului clujenilor. ETIC, acum există! Și PROPUN ca, atâta timp cât Silviu Lung-junior nu va mai putea apăra, nici Omrani să nu mai aibă drept de joc!… Federația Română de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal dau tot felul de suspendări, excluderi de echipe pe spețe economice, de ce să nu INTERVINĂ, acum, EXEMPLAR și din RAȚIUNI ETICE?

…I-am auzit pe cei mai mulți criticând Astra pentru jocul ei obosit, fără idei etc. De acord, am scris acest lucru, după meciul cu oltenii (aseară, campionii au jucat și în 9, căci Morais a și plecat, se vede, la Steaua, iar admirabilul jucător Daniel Niculae nu mai poate fi cel dinainte!). Dar, aseară, s-a omis un MOMENT PSIHOLOGIC! Acela când portarul giurgiuvenilor, desfigurat, a plecat cu Salvarea la Spital! În acel moment, Astra își pierdea unul dintre PUNCTELE DE SPRIJIN!… Luați, spre argumentare, măcar golul al treilea marcat de clujeni: Omrani sare la cap, piticul Iliev care-l înlocuise, pe nepusă masa, pe Silviu Lung-junior nu a sărit să respingă balonul înainte să-l lovească atacantul advers și…gol! Ia să fi fost Silvică-junior între buturile campionilor la acea fază, credeți că mai lovea Omrani mingea?! Categoric, NU!
…ELIMINAREA lui Șumudică! După o ALTĂ GAFĂ în favoarea gazdelor a lui S.C.Fluier ruginit. Giurgiuvenii erau pe contraatac, un jucător de-al lor a fost faultat, dar mingea a ajuns la Ioniță, parcă, start ca din pușcă, numai că juvetele ce s-a împăunat fluieraș, a oprit, Caraghios, Scandalos, meciul, ignorând elementara Lege a avantajului (dacă a auzit de ea!?!). Și, ca să ne arate cât de…autocritic este, l-a trimis pe antrenorul oaspeților în tribună!?! Că Budescu merita acest lucru, e o altă discuție, în completarea celei cu T.Lopes din debutul meciului!

…ÎN LOC DE CONCLUZIE. Un meci bun, cu victoria meritată a gazdelor, a fost făcut praf de un individ cu vizibile probleme de echilibru psihic. Sigur că el nu va păți nimic, trăim, doar, în România, dimpotrivă, va mai fi delegat, în serie, chiar dacă, locul îi este la pervazul ferestrei sale, de unde, cel mai nimerit ar fi să privească fotbalul la televizor. Poate, poate, o învăța ceva, deși, personal, mă îndoiesc! Într-un sistem cu prea multe pervazuri, cum este și fotbalul românesc actual, ce mai contează un COLȚ de fluier ruginit?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de iarnă (1). ASTRA LUI ȘUMI A FERICIT ROMÂNII!(Dar Antrenorul nr.1 al anului 2016 a decis să plece de la echipă, în Turcia, nemaisuportând „vânzările” Patronului!)…

…Calificare de senzație, unica românească, de altfel, a Astreu Giurgiu, în Primăvara Europeană, după acest 0-0, cu Roma, pe Arena Națională din București! Spre fericirea suporterilor români, spre tristețea unor frustați, care uită că echipa contestatului Șumudică, și așa subțiată de Don Jiji (Enache, Amorim, Boldrin, ba, cu un pas și Alibec încorporați de banii și pohtele oierului!), Astra Giurgiu, spuneam, a învins la Londra (2-1 cu West Ham), la Plzen (2-1) și Viena (2-1 cu Austria)! ASTRA GIURGIU, unica echipă românească în stare să meargă mai departe în Europa fotbalistică, demonstrează că, atunci când Dumnezeu se uită la mizeriile de pe pământ, nu-i lasă din brațe pe cei nedreptățiți.
…Lăsată din brațe și de patronul ei (cel mai bogat om din România, se spune!), care a achitat plățile abia în ajunul meciului cât o istorie cu Roma, la București!… ASTRA GIURGIU n-a beneficiat două luni nici de valorosul ei antrenor Marius Șumudică, pe care o Federație incompetentă, nedreaptă, l-a suspendat pentru că a jucat la pariuri, deși prin alte țări pedeapsa era de 2-3 etape, iar televiziunile, ziarele sunt inundate de reclame pentru a atrage pariorii!……Acum, în primele clipe după o CALIFICARE ISTORICĂ, aud, stupefiat, un așa-zis comentator TV considerând că Astra s-a calificat datorită victoriei, senzaționale, e drept, a Victoriei Plzen, acasă, 3-2 cu Austria Viena, după ce austriecii au condus cu 2-0! De acord, luăm în calcul și…jocul rezultatelor, dar nimic despre CAUZA-CAUZELOR, cele TREI VICTORII în deplasare, despre jocul avântat cu Roma, venită nu cu rezevele, ci cu marele Totti căpitan de echipaj, și împinsă vizibil de un caraghios fluieraș turc!
…Contraversatul, marginalizatul MARIUS ȘUMUDICĂ și-a arătat VALOAREA, bazată pe muncă, inspirație, nebunie și tact pedagogic, în această toamnă europeană, într-o grupă de elită, cu Roma, Austria Viena și chiar Victoria Plzen, cu destule meciuri europene. O Grupă peste cea a Stelei (cu Villareal, FC Zurich și necunoscuta Osmanlispor), în care fanfaronada lui Don Jiji și Reghe cel fără de idei au făcut ca vicecampioana să termine pe ultimul loc…

…Am văzut doar repriza secundă a Stelei. În prima repriză eram cu trupul în cabinetul oncologului (ultimele analizele n-au ieșit prea bune, dar nu-i încă RĂU!), iar cu visul și la o calificare a Stelei. Pentru că Villareal mi se pare cea mai slabă echipă spaniolă văzută în cupele europene în ultimii cinci ani! Numai că Steaua n-a jucat mai nimic, mai ales după ce a egalat și a pierdut cu 1-2! Căci Zeița aceea numită Fortuna nu-i ajută decât pe cutezători… Supărat (în primul rând ar trebui să fie necăjit pe el!), patronul din Pipera a amenințat că mai dă afară 8 (opt) jucători. Și, desigur, va mai cumpăra alții și alții! Asta-i boala care l-a împiedicat pe Becali să aibă o performanță ca lumea: a subțiat Astra, a cumpărat și amanetat jucători din multe echipe românești, slăbind campionatul și, implicit, condițiile de pregătire într-o competiție tare. Cumpără, coane, întreaga echipă a Astrei, cu Șumudică în primul rând, și nu te mai chinui! Restul e gargară, parole, parole…

…MĂ DOARE sufletul că acest excelent antrenor MARIUS ȘUMUDICĂ ar putea semna, zilele următoare, cu o echipă (Gaziantep) de locul 15 din Turcia! Lacrimile lui din ultimele minute ale meciului de calificare istorică și, mai ales, de la Conferința de presă m-au făcut să plâng și eu! Excelentul Șumi a anunțat că a fost ultimul lui meci pe banca Astrei!?! I-au fost vânduți cei mai buni șase jucători (și urmează alți doi-trei!). Și, totuși, a făcut o performanță pentru istoria fotbalului românesc!… În loc să plângă de Fericire pentru o calificare istorică, de-a fericit Românii din lumea-ntreagă, lacrimile i-au tăiat sufletul că se desparte de Eroii lui!.. C-așa-i la noi, la Români! Nu ești apreciat, respectat în propria ta Țară!……Patronul Astrei Giurgiu, nababul Ioan Niculae, care a jucat, totuși, fotbal, ar trebui să intre serios în scenă și să-l oprească pe Șumi alături de valorile Astrei, la Giurgiu! Pentru că, din câte am înțeles, el este VINOVATUL NR. 1 al deciziei lui Șumudică de a pleca. Pentru că, îl citez pe Marius Șumudică: „Patronul a fost prietenul meu! Acum, n-am vorbe cu el!”…Avem exemplul trist al unor campioane-surpriză, Unirea Urziceni, Oțelul Galați, care s-au desființat curând după triumf! Asta vrea patronul Astrei?!…ACEASTĂ PERFORMANȚĂ ISTORICĂ a ASTRI GIURGIU merită infinit mai MULTĂ ATENȚIE din partea TUTUROR! De la Ioan Niculae, în primul rând, la Liga Națională și la Federația Română de Fotbal!

Jurnal de toamnă (5). CÂND DON JIJI VEDE FILME TURCEȘTI, ANDO DANSEAZĂ SIRTAKI ÎN CAREUL STELEI…

…N-am reușit să văd derby-ul Dinamo-Steaua!… Când am ajuns cu taxiul la Gara din Bistrița, să urc în vagonul de dormit nr.11, pentru București, era 1-0 pentru Steaua!… Trenul a plecat la 21:45. Vagonul de dormit, frigider… Au fost ceva probleme, într-o jumătate de oră vom avea căldură, sună “tragedia optimistă”. Așa să fie!… Conductorul, dinamovist, recunoaște în mine comentatorul sportiv, nu dramaturgul fost la un excelent Festival Internațional de Teatru și Literatură “Liviu Rebreanu”, la Bistrița, și mă informează că, în derby, e 1-1. E dinamovist și-mi dă pronisticul lui: “Îi batem, o să vedeți!”… Stau în cușeta mea în palton, cu pălăria pe cap. Trenul pleacă. Ies pe culoar, parcă e mai cald. Suntem doar trei oameni în tot vagonul de dormit… Pe culoar, un bistrițean de vreo 35-40 de ani, îmi confirmă că la București e 1-1. A citit pe Internet. E stelist și a jucat la pariuri “Total goluri 3+”! Unde ești Șumi?!…

…În cușetă, singur, dârdâind, încerc și eu Internetul. Da, e 1-1, la București!… Sună celălat telefon. Un prieten de suflet, stelist, m-a sunat să-mi…minutul și scorul! “Da, știu, e 1-1!”, îl întâmpin. “Nu, e 2-1!”, replică sec. “Bravo!”… “E 2-1 pentru dinamoviști! Nu jucăm nimic! Reghe nu-i antrenor, antrenează nevastă-sa!”…Ies pe culoar:.. La București, e 2-1 pentru câinii roșii… “Îi batem cu 3-1!”, zice mândru conductorul, care are chef de vorbă…”E 3-1!”, iese din cușeta sa și jubilaeză stelistul care a pariat pe patru goluri marcate!… I-a ieșit pronosticul, nu-l mai interesează Steaua. “Jiji a adunat tot campionatul la Steaua și nu joacă nimic!… Bine că mi-a ieșit pronosticul!”… “Nu s-a terminat!”, replic, punând gaz pe foc și întristându-l… Când intru în cușeta mea, tot în palton și cu pălăria pe cap, accesez Internetul. E 3-1 pentru Dinamo. E min. 83 și semnalul dispare. Trenul traversează munții… Cam o oră nu mai pot intra pe Internet…Bine că a început să se încălzească, încet, cușeta…

… Încerc să ațipesc, măcar o jumătate de oră, așa, în palton. Aud o bătaie în ușă. E conductorul. “V-am spus că-i batem cu 3-1!… Vreți un cogniac?!”… E fericit!… Nu beau cogniac de vreo 45 de ani… Caloriferul s-a dezmorțit… Hai să fur o oră de somn…
…E 5 în zori, când mă trezesc în glasul roților de tren. Incredibil, trenul este în grafic. La ducere, sâmbăta trecută, am avut o întârziere de o oră și 40 de minute!… Am trecut de Sinaia. Nu văd zăpadă în jur, nici viscol, cum suna Codul galben, aseară… Accesez Internetul. Începe ora veselă…

…Jiji Becali declară caraghios că, la 2-1 pentru Dinamo, nu l-a mai interesat meciul și s-a uitat la un film turcesc!?! Avem și filme românești excelente, coane!… I-aș recomanda “Înghițitorul de săbii”, de Alexa Visarion, cu un fabulous Mircea Albulescu… Pe Don Jiji nu-l interesează, însă, decât banii. Milioanele. Peste noapte. N-are nici răbdare, nici tutun… De aceea Steaua, mulținatională, multi-Liga I, nu joacă nimic!… Dacă ar fi privit și repriza secundă, ar fi văzut ce Sirtaki le-a tras Ando fantomelor lui Reghe, fantoma-șef!… Ando cel contestat de unii… Este clar, scriu tot mai mulți, Steaua nu are antrenor,.. Chiar dacă acest caraghios Reghe declară penibil că nu-l interesează cine-i suflă în ceafă!?!… Steaua n-are antrenor, n-are patron… Are doar o colecție de jucători. Dar Don Jiji n-a învățat încă –și mă tem că nu va pricepe vreodată!- că Întregul-Echipa, nu-i niciodată egală cu simpla sumă a părților!…

…Don Jiji amenință că va mai cumpăra alți jucători în iarnă!… Ia, domnule, toată echipa Astrei, că mai ai doi-trei de adus, după Enache, Amorin, Boldrin și Alibec, cumpără și ce mai e pe la Cluj, pe la Craiova, Mediaș, Pandurii, Voluntari, Chiajna, ASA, Timișoara, UTA, desființează Liga I (eventual și pe a II-a!), și fă, în curtea vilei din Pipera, un campionat cu mini-echipele cumpărate!… Eii, uite de asta, din grandomania oierului ajuns latifundiar, Steaua nu va ajunge niciodată la Cota Sevilla-86! Restul e tăcere!… E Hamlet, nume necunoscut lui Don Jiji…

…Citesc, tot pe Internet, în tren, și o declarație caraghioasă a lui Mutu, noul Cal Troian de la Dinamo: “Asta vreau de la Ando!”… Cu ce drept încearcă “regale drogurilor” londoneze să se considere superiorul seriosului Andone?!… Mutu, prin structură, nu poate fi decât sămânță de scandal. N-a venit la Dinamo decât să-l “lucreze” pe sub masă pe Andone, să aducă un “om” de-al lui, cu, firește nu fără un comisionul de rigoare…

…La șapte fără un sfert, primul meu gând în Gara de Nord este să cumpăr ziarul de sport, „Gazeta” astăzi, ca pe vremuri, când veneam, ca ziarist, din deplasările prin țară. Citesc în drum spre taxi, titlurile, văd că, la Botoșani, unul dintre comicii vestiți ai fluierului, Piticul cu talonetă, cum i-a zis, inspirat, un ziarist, Avram cel mic, s-a jucat de-a cartonașele roșii, dând patru, câte jumătate de rație pentru fiecare echipă, dintre care trei pentru…trageri de tricou!?! Probabil că i-a fost frig fluierașului a pagubă și l-a mai încălzit, oleacă, prin nordul Moldovei, culoarea roșie. Asta este, cu siguranță, ascensiunea arbitrajului românesc, despre care a trâmbițat, mai ieri, arogantul, penibilul boss al fluierașilor și acarilor cu steag de la noi, grecul Vassaras, când, în fapt. se află la pământ sau…sub pământ SRL!

…După un somn lung, în patul de acasă (“Casă, dulce casă!”), văd la TV, meciul de la Giurgiu, Astra-CFR Cluj. Am făcut și eu, în seara asta, două bilete de doi lei, la pariuri. Am luat CFR solist și… ambele echipe marchează. Așa a fost, numai că golul al doilea, din penalty, al clujenilor (singurii care ar putea trage la titlu, în dauna fantomei lui Jiji, pe care au învins-o la București!) a fost un cadou al pungașului cu fluier zis Colțescu („autocritică” pentru ajutorul dat Astrei, în campionatul trecut, în meciul cu Steaua?), care trebuia de mult pus la colț, cu genunchii pe coji de nucă. Cu vreo două secunde înainte ca Nascimento să fie faultat clar în careu, tot în faza respectivă, fundașul giurgiuvenilor, Gerardo, a fost pus la pămând de un adversar sub ochii abulici ai altui caraghios fluieraș pe care arogantul grec Vassaras nu-l trece pe linie moartă, unde ar trebui să meargă și elenul!… N-a văzut nici comentatorul TV al partidei de la Giurgiu, cum să vadă, când el se încorda să țipe Goooooooooooooool, visând, inutil, să-l imite pe inimitabilul Ilie Dobre. Cum să vadă faultul asupra lui Gerardo, când, după ce clujenii au transformat penalty-ul, ne-a informat academic că este 2-1 pentru…trupa lui Șumudică?! (Sic!) Din câte știm, a fost 2-1, final, pentru clujeni…

…Sincer, dacă n-ar fi fost giuvaierul de gol egalizator al lui Alibec, aș fi zis că am fost mai câștigat urmârind pe Internet un meci, unul oarecare din Liga I, de i se tot zice, într-un surplus de metaforă, Derby!

„Curat, murdar” (13). FOTBALUL LUI PAPURĂ VODĂ ȘI JIJI MILIONARUL…

…Bună, rea, Naționala de fotbal ne reprezință și ținem la ea. Și vrem, logic, revanșă în preliminariile Mondialului-Kazaciok, nu pentru Habarnam, ci pentru tristețea noastră de la Euro 2016. Aducerea neamțului Daum la cârma Naționalei, cu luminile și umbrele lui, ne-a…resetat entuziasmul. Duminică e prima bătălie, cu muntenegrenii, la Cluj. O vrem câștigată, ca un start lansat. Din păcate, vechi obiceiuri de la porțile Orientului dau târcoale lotului reprezentativ, amenințându-I armonia.

…Un titular de preț, portarul Tătărușanu, s-a accidentat în meciul de campionat al Fiorentinei și este “out”. Daum s-a gândit imediat la Niță, excelent și la acel 0-5 de toată rușinea al Stelei cu Manchester City! Numai că Niță a aflat, pe când își făcea bagajele pentru Mogoșoaia, că Steaua nu-i dă drumul, pentru că are nevoie de el pentru restanța cu Iașul, din moment ce Cojocaru era convocat la Lotul de tineret și antrenorul lui, Dulca, s-a opus să-l lase pentru o zi la echipa de club, barându-l, practic, pe Niță la lotul reprezentativ A!?! Gândire meschină, de parcă lotul de tineret n-ar trebui să fie anti-camera Naționalei mari!… O Federație cu personalitate, care se gândește la viitorul primei reprezentative, ale cărei succese ar relansa întregul nostru fotbal, ar fi decis ea!… Numai că Federația a tăcut, cum a închis ochii și la infiltrarea unui impresar în intimitatea Naționalei din cantonamentul de la Mogoșoaia, întâmplător, să vedeți poveste, soția lui Reghecampf, așa, doar să ceară o învoire de-o zi pentru Stanciu, plecat pe bani grei la Anderlecht!… Degeaba a adus Daum un aer de profesionalism, dacă la noi Fotbalul continuă să fie al lui Papură Vodă…

…Întâmplător sau nu, antrenorul Stelei, Reghecampf, a început un război de om frustat și cu Daum. După cele cu Pițurcă și Iordănescu!… La început, a replicat total nesărat, prea-plin, că el “nu-i prieten” cu Daum, care-l felicitase pe “prietenul Șumudică”, după eliminarea de senzație a lui West Ham! Adevărul e că nici nu putea primi asemenea felicitări Reghe, după acel 0-6 roud trip cu “Cetățenii” lui Guardiola… Apoi, aere de domnișoară, mofturi cu Niță, că trebuia convocat din timp, că nu i s-a făcut niciun favor cu reprogramarea meciului cu ieșenii, deși, la vremea respectivă, a cerut amânarea!… Ca să devină tranșant, dintr-un vizibil complex (de care, oare?!) “Daum s-o lase pe Steaua în pace și să-și vadă de treaba lui, fiindcă noi ne descurcăm bine”. Cum nu se răcorise cu asemenea ieșire de frustat 100%, fără a mai întreba dacă în ultimele cuvinte (“noi ne descurcăm bine”) a inclus și meciul tur cu englezii la București, un 0-5 prea mic după ce am văzut în teren!?…Ba, lup moralist, Reghe, anunță că “se întorc vechile mentalități la națională”, uitând că el este printre primii care readuce balcanismul… Și asta în timp ce Conul Jiji tace, preocupat să cumpere tot ce vrea de pe-acasă, mai greu cu second-hand-ul din străinătate. Logic, Conul Jiji, care întoarce banii cu lopata, ar trebui să se gândească și la liniștea Naționalei, să-l potolească puțin pe Reghe, care nu poate uita, se vede și din satelit, că n-a ajuns antrenor la prima reprezentativă, unde nu mai decid țechinii Conului Jiji. Dar, după acea declarație ticăloasă dinaintea meciului Astrei la Londra (“Vreau să câștige West Ham!”), tare mă bate gândul că latifundiarul din Pipera ar vrea să piardă și Naționala, duminică!?! Poate, așa, va fi schimbat Daum și va fi instalat, în sfârșit, Reghe la cârma “tricolorilor”, acolo, unde, ca jucător, a apărut o dată, jenant, într-un 2-5, cu Danemarca, pe…plaja de la Bariera Vergului din București, în 2003.

…Iartă-i, Doamne, pe oamenii orgolioși, aroganți, fără scrupule, cu două fețe și niciun obraz din Țara lui Papură Vodă! Oricum, eu mă voi bucura cu sufletul plin de rezultatele pozitive ale Naționalei, ale Stelei și Astrei în cupele europene!…

„Curat, murdar” (11). MĂ TEM CĂ DON JIJI N-A ÎNVĂȚAT NIMIC…

…În primul rând că Dumnezeu nu doarme! Și că degeaba umblă pe la Muntele Athos și se roagă prin biserici, în ajunul unor meciuri (cum a făcut și cu Manchester City!), dacă îi cere Celui de Sus să-i bată, să-i lichideze adversarul. Ceea ce e contrar spiritului Bibliei pe care mulți au jurat de atâtea ori strâmb. Gigi Becali n-a învățat încă o normă elementară a religiei: credința nu se strigă în gura mare, cu zeci de cameramani în jur, motivația divină este o problemă intimă a fiecăruia, cere smerenie și respectul celui de alături!

…Apoi, latifundiarul lăudăros, arogant, n-a învățat că degeaba ești putred de bani, dacă nu știi cum să-i folosești.

…Manchester City a dat o Lecție nu numai de arta jocului de fotbal. Ci și despre cum se cheltuiesc banii. O echipă, cotată a patra în Albion, a devenit în ultimii patru ani o „mașină de fotbal”. Cum a fost și marți noapte, la București, cu Steaua 05, scor mic, de luăm în calcul cele două penalty-uri ratate de englezi, cele patru bare și tot atâtea intrervenții uluitoare ale portarului stelist Niță. „Cetățenii” au jucat încântător, încât, uneori, sub mirajul artei lor, am uitat cât mai era scorul-lespede, n-am mai simțit nici umilința rezultatului.
…Lecția de fotbal oferită de Manchester City s-a datorat, în primul rând, fantasticului antrenor care este Josep Guardiola. Nu cel de la Barcelona, unde avea un lot de galactici, nici de la Bayern Munchen, unde a condus o „escadrilă de panzere dezlănțuire”. Uluiala mea se datorează acestui aparent imposibil TRANSPLASNT de stil, de la Barcelona la mai pământeana Manchester City. Pare IREAL ca, în cinci săptămâni de la venirea lui Guardiola în Insulă, să-i vezi pe „Cetățeni” jucând a la Barca, dacă vreți, chiar cu o viteză în plus, referindu-mă la meciul cu Steaua.

…Gigi Becali l-a criticat aspru pe Reghecampf după meciul de marți noapte, pentru tactica falimentară aleasă. Nu știu, dacă, în momentul în care-l critica pe Reghe, a înțeles că nu are un antrenor pentru iluziile sale. Pentru că, repet, Reghecampf nu este un coach de talie europeană!… Experiențele sale eșuate între dune și jumătate de an la Razgrad îmi sunt argumente…
…Poate ACUM a înțeles patronul celei mai iubite echipe din România, cea mai titrată pe plan european, că ARE NEVOIE de un ANTRENOR DE TOP!… UN ANTRENOR EUROPEAN!… În al cărui joc să alerge în primul rând IDEILE și apoi mingea, jucătorii fără balon!
…Nu mă gândesc la un Guardiola în Ghencea, dar sunt destule alte nume grele. Decât să arunce milioane pe tot felul de ciurucuri băgate pe gât de atâția impresari interesați de comisionul lor, Milionarul Stelei ar face mai bine să-și amintească maxima englezului: „Sunt prea sărac să mă îmbrac ieftin!”…

…Toți am acceptat, azi-noapte, la finele partidei de tristă amintire Steaua-Manchester City (0-5!!!!!) că asta este diferența dintre NOI și EI! A subliniat-o din plecare și Don Jiji!… Apelăm la acesată Axiomă de cum dăm de o echipă serioasă, nu de o Slavia Praga sau Rio Ave. Ce facem, însă, să recuperăm, puțin câte puțin, din acest decalaj uriaș?!
…ESTE PROBLEMA DE FOND nu doar a Stelei, ci a întregului FOTBAL ROMÂNESC! Nu revin la o Federație străină Fenomenului, la un campionat tot mai șchiop…

…Nici aici Gigi Becali nu a înțeles că, dacă transferă tot ce este mai bun pe plan intern, greșește de două ori: slăbește unele echipe (deocamdată Viitorul, Astra) și, implicit, campionatul, și așa lamentabil! Și nu mai are cu cine să-și verifice, cât de cât, valoarea… Și, tot transferând într-un reflex de nabab gurmand, nu gourmet, va ajunge ca duzinele de jucătorii adușin să se calce pe picioare între ei pe același post la Steaua!
…Poate, azi-noapte, miliardarul din Pipera a învățat că nu-i suficient să fii rege într-o țară desculță, că, e o bucurie pentru oameni mărunți, dacă nu te uiți spre piscuri!

…Nici Reghecampf nu cred că a învățat ceva din Lecția de fotbal de azi-noapte. Că a gândit prost meciul, că nu și-a studiat în amănunt adversarul, s-a văzut clar, hai să spunem că e omenește. Dar să stai ca o statuie de ceară pe bancă, să nu ai o recție, o criză de mic orgoliu și să încerci, măcar atât, ceva să ieși din umilință, nu mai înțeleg. În fond, este ceva logic, din moment ce antrenorul arogant al Stelei declara la conferința de presă dinaintea partidei cu Manchester City că „meciul vieții mele ar putea să fie sâmbătă, când sper să batem Dinamo”!?! Firesc să nu-și fi reproșat nimic după acest 0-5 de comă!… Capra vecinului, asta-i grija noastră care ne-a tras în jos și ne tot trage!…

…Orgoliile mărunte, cultul mediocrității ne omoară! De la patron la antrenor și probabil la mulți dintre jucători… Cu o asemenea filozofie de viață, cum să urci Everestul fotbalului de performanță?! Aurită-i (și nemeritat de bine plătită!) dulcea cale a Mediocrității, la noi!… Asta ne place, asta avem!…

P.S.Dar, dacă întreb și eu, așa, nedumerit ca Moromete, în 1986, când Steaua a devenit Regina Europei, învingând cu 2-0, la penalty-uri, marea Barcelona, pe pămând apaniol, la Sevilla, deferența dintre noi și eu nu era tot una foarte mare?!… Poftim, n-au jucat englezii în acea ediție a Cupei Campionilor Europeni?! Da, dae Barcelona de atunci făcea cât două echipe din Albion!, iar sărăcia era starea echipelor românești!… CAUZA a fost alta, ținând de Valoare, organizare, curaj, determinare! Și să nu uităm niciodată numele lui Ion Alecsandrescu, pentru mulți cel mai mare conducător de club pe care l-a avut fotbalul românesc!…
…DE MEDITAT LA STEAUA-SEVILLA 1986! Și de învățat ceva din acest EXEMPLU!

„Curat, murdar” (6). DOMNUL MUSTĂȚEA ȘI-A PIERDUT MEMORIA, DAR ARE CHEF DE GÂLCEAVĂ!?

…Am ținut să văd debutul Giurgiului în Liga Campionilor, meciul de fotbal Astra-F.C.Copenhaga. M-a apăsat goliciunea tribunelor. Și mi-a amintit de tristețile mele ca director al Teatrului “Tudor Vianu”, din Giurgiu, când nici la premiere sala nu se umplea. Nici Sala Studio, la ultima premieră, una mondială, cu “Oreste Regele Sunetelor”, unica piesă a eminentului filosof Ioan Petru Culianu, cu reputata soprană Felicia Filip în rolul principal. Atunci, într-o sală de 88 de locuri, vreo 12- 15 erau goale!?!…În seara asta, puțin înainte de meci, un comentator de la Digi, constantând că doar briza Dunării bântuie tribunele modernului stadion, a declarat: “Giurgiu nu merită Liga Campionilor!”… Nu m-aș grăbi, știind cât de sărac material este orașul de la picioarele Podului Prieteniei…

…În pauză, am făcut rondul Internetului și mi-au căzut ochii pe o dispută dintre noul președinte al Consiliului Județean Giurgiu și cel „fost” cu privire la lucrările de reabilitare de la Spital și Teatrul “Tudor Vianu”, pentru care s-au cheltuit bani grei din bugetul Consiliului, refuzându-se, aflu, fondurile europene!?!… Mi se pare logic, absolut obligatoriu să fie verificat modul în care s-au cheltuit banii, deși recepția e încă departe.

…Din cele citite, am dedus că noul lider al CJ-ului Giurgiu, domnul Marian Mina, e nemulțumit de ce a găsit și la Spital și la Teatru,… “Practic, la Teatru s-a făcut ceva de genul ”hai să facem ca să dea bine” sau ”hai să ne prefacem că facem”!, și-a exteriorizat nemulțumirea noul lider al Consiliului Județean Giurgiu!… La care ex-președintele, Vasile Mustățea, se scuză, dar folosind sofismul, fără pic de jenă. Citez, textual, din pseudo-replica lui V.M.:
…”Referitor la lucrările Teatrului “Tudor Vianu” proiectul a fost realizat de către un institut de proiectare împreună cu conducerea teatrului, dotările de care vorbeşte preşedintele Mina neavând nicio legătură cu lucrările de modernizare!” …

…Eroare, domnule ex-președinte! Dezinformare crasă, ca să nu folosesc un cuvânt de mahala!… La ședința Comitetului Executiv al C.J.-ului, în care m-ați invitat să-mi comunicați începerea reabilitării (e drept, peste câteva luni!), v-am atras atenția, de față cu toată lumea, textual: “Arhitectul, constructorul trebuie să știe că nu-i vorba de reabilitarea unei clădiri oarecare, ci a unui Teatru, cu specificul lui!”… Vreau să cred că memoria nu v-a lăsat și vă reamintiți, mai ales că m-ați taxat, atunci, cu o privire nervoasă… Sper că există încă martori de la acea ședință de Comitet Excecutiv. Și dacă TOȚI au uitat, atunci, vă amintesc că am tras același semnal de alarmă și în două conferințe de presă!…Se poate verifica!… Mai mult (nu vă amintiți, oare ?!?), v-am dat exemplul Teatrului din Piatra Neamț, unde constructorii, omițând că este vorba despre un teatru, au lucrat cu picioarele și au dat sala la recepție cu mai multe cabluri electrice pe scenă și printre scaunele din sală!… Sigur, puteam să vă dau ca exemplu și Ateneul Bălănescu, unde lipsesc cabinele de sonorizare și pentru lumini!… M-ați asigurat, atunci, că veți aduce o firmă de experți!

…Cu unul dintre experții respectivi eu n-am vorbit decât 10 minute, când au venit la prima trecere în revistă a Teatrului. Le-am repetat același lucru, am readus în discuție cazul Teatrului din Piatra Neamț care a avut nevoie de alte luni pentru ca “specialiștii lui pește” să refacă greșelile grave comise de ei!…
…Nu, domnule Mustățea, nu mi-ați luat în seamă atenționarea, dimpotrivă, m-ați cam evitat, precizând că arhitectul Proiectului va discuta cu specialiștii de la Consiliul Județean!… Din conducerea teatrului, poate ați discutat , ca de obicei, într-o desconsiderare nu a mea, ci a dvs., cu o colegă din partid(ul) în care erați pe atunci, d-na director adjunct Elsa Joantă.

…Domnule V.Mustățea, am considerat, pe 29 februarie a.c., despărțirea noastră ca una încheiată amiabil. Nu v-am dat în judecată, deși aveam motive și voia să mă reprezinte un avocat de renume!… Nu am mers la două posturi de televiziune care m-au invitat după ciudata mea plecare de la Giurgiu (cunoașteți amănuntele, n-are sens să vi le repet!)… Am refuzat, nu pentru dvs., ci din respect pentru mine, pentru orașul (rămas de suflet!) în care am petrecut 5 ani, 7 luni și 22 de zile, cu reale succese, la timona teatrului giurgiuvean!… Nu-mi place bălăcăreala, îmi respect numele și cariera, știți că mă lasă reci mediocrii și mincinoșii! Am atâtea alte lucruri frumoase, serioase de făcut! Văd, însă, că vreți gâlceavă… Căutați la vecini, dacă asta e plăcerea dvs. Dar NU dezinformați fără vreo urmă de , scrupule! Fiți, domnule, bărbat, asumați-vă greșelile!… Altfel, să fiți sănătos!

…S-a încheiat meciul (de fotbal) de la Giurgiu: Astra-F.C.Copenhaga 1-1 (1-0). Remiză, ca și Steaua, aseară, la Praga. Asta ne este valoarea?! Remiză pentru mediocritate?!

P.S. Domnule Mustățea, vă mai amintiți ce au scris publicații din Giurgiu și Ziuanews, imediat după ce ați anunțat milionul de euro obținut pentru reabilitarea Teatrului „Tudor Vianu”?! Dacă ați uitat (deși mă îndoiesc!), vă amintesc: că din cauza acelui milion de euro nu știați cum să scăpați cât mai repede de mine, un intransigent, de la conducerea Teatrului, ca să nu vă obstrucționez unele…gânduri!?! Acum, când citesc cum efectiv mințiți (în logica elementară, Adevărul ascuns în mod conștient=Minciună!), negru pe alb, că Proiectul de reabilitare a fost întocmit de un institut de proiectare și…conducerea teatrului (Sic!), încep să cred că au avut dreptate!…În primul rând, eu n-am terminat nici Arhitectura și nici Facultatea de construcții! Așa încât este ridicolă scuza dvs. și aruncarea vinii la alții!?!… Oricum, am impresia că se strânge lațul și ne așteaptă Surprize, Surprize, fără Andreea Marin!

27 iulie 2016, București

„Curat, murdar” (5). VAI DE FOTBALUL ROMÂNESC, PLECAT BRAMBURA LA ÎNCĂ UN DRUM!

…Abia a început așa-zisă Ligă I și ne luăm cu mâinile de cap. Oricât ai vrea să pozezi într-un om optimist, nu ai cum. Campionatul a început, dar nu este cert care-i a 14-a competitoare: Rapid sau Timișoara (echipă retrogradată!)?… Două partide (cam puține!) amânate în prima etapă!?!… Doar 5 meciuri, nicio rază de speranță!… Mediocritatea și scandalurile sunt la ordinea zilei, sub ochii noului selecționer, Daum, dispus să analizeze TOT… Deocamdată tot ce-i rău, că binele se cam ascunde pe la noi…

…Prima săptămână de fotbal autohton (incluzând și Finala Cupei Ligii, de duminica trecută!), trei arbitri orbi, care ar trebui scoși IMEDIAT, exemplar, din campionatul nostru. Primul căruia ar trebui Burleanu să-i confiște fluierul este Marius Avram, băiatul tatii: penalty CLAR nedat pentru Concordia Chiajna, la 0-0, în meciul cu Steaua, în finala Ligii!… Alt clovn a ieșit la rampă în meciul de deschidere al ediției 99, Voluntari-Viitorul, un anume Risandru, din Sf.Gheorghe, care la o intrare de kung-fu a portarului Bornescu asupra lui Iancu, a uitat că are și fluier și cartonaș roșu! Nu tu penalty, nici vorbă de eliminarea agresorului!… Ce caută acest somnambul prin așa-zisa Ligă I?!… Astă seară, ca să nu se termine săptămâna liniștit, recidivistul Colțescu, din Craiova, n-a văzut, tot la 0-0, un henț clar al clujenilor în careul lor, deși lovitura de pedeapsă era limpede și pentru cei care treceau cu avionul pe deasupra stadionului din cartierul Gruia. Victimă, tot Concordia Chiajna!?!… Nu sunt fanul acestei mici echipe de la margine de București, dar siluirea ei este scandaloasă!… Există, cumva, o Ordonanță de Urgență a comisiilor învrăjbite să fie retrogradată rapid și Chiajna, că nici nu s-a dus prima etapă și avem certe echipe plecate cu handicap serios (inclusiv CFR Cluj cu -6!), Timișoara oferind dilema anului: de ce mai este primită, ca retrogradată (!?!), în prima divizie, când are la start – (minus) 14 puncte?!

…Altfel, e bine, e foarte bine!… Naturalizăm, așa, la grămadă, deși Toșca și Vătăjelu sunt și tineri, și buni pe postul fundașului stânga!… Vin meciurile de la mijlocul săptămânii ce începe peste o jumătate de oră, în cupele europene, iar zările nu par deloc luminate (mai ales după jalnica evoluție de aseară a campioanei, Astra Giurgiu!), neuitând că arbitrii de la Praga și Giurgiu nu vor mai fi orbeții din startul sezonului nostru. Ei și?!… Tragicomedia noastră de la Euro 2016 continuă! Cu surle și trâmbiți învechite…

…FRF și LPF se țin în șah continuu, Burleanu Habarnam nu se rățoiește doar cu ziariștii, ci și cu mai-marele Ligii, Gino Iorgulescu, deloc întâmplător și titular de Națională română, și cu secretarul general al Ligii, dat afară cu forța din Casa Fotbalului, că nu-i de acord cu incompetența!
…Cum sună acea vorbă din bătrâni: peștele de… unde se împute?!

24 iulie 2016, București

DUPĂ LOS ANGELES, CHIȘINĂU ȘI… MILEȘTII MICI, TOATE DRUMURILE MELE DUC LA ROMA!

…În Primăvara aceasta m-a fascinat Los Angeles, cum nu se întâmplase în cele două vizite anterioare, din ’88 și ’94.. Este uluitor!… Dincolo de scumpele mele nepoțele Celine și Genevieve… De flăcăul cel mare, Ducu… El m-a plimbat prin Paradis… Hollywood Bowl… Bulevardul Stelelor… Dolby Theatre-Casa Oscar-ului… Santa Monica… Venice… Fortăreața albă din munte, superbul Muzeu Getty… Villa Getty… Malibu… Palos Verdes… Am plutit prin Legendă, mi-am îmbogățit sufletul, am umplut vreo zece carnețele de reporter și am venit. Acasă, la București…

…N-am stat nici o săptămână și am plecat din nou… Am luat, pentru a patra oară în viață, drumul frumosului Chișinău, oraș cu istorie, cultură, suferință și oameni dragi, lipit de inima mea. Am mers cu sufletul plin pentru o premieră care avea să fie de vis, „Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă societate”, montată de freneticul Sandu Grecu într-una din curțile Thaliei pe care o conduce cu mare succes, Teatrul Național „Satiricus I.L.Caragiale”. Premieră cu un „copil minune” al scenei, adolescenta Alexandrina Grecu, fiică de actriță (Irina Rusu) și regizor (Sandu Grecu), care a făcut un rol absolut extraordinar…

…Nu m-a încântat doar spectacolul de teatru, la Chișinău. Ci și Minunea de la Mileștii Mici, Orașul subteran al vinului, la 12 kilometri de „Satiricus”, unde am mers cu mașina, la 50-80 de metri sub pământ, prin galerii săpate larg în stâncă, pe vreo 200 de kilometri, în fosta fabrică de piatră ce a produs cam 200 de ani. Un uluitor Muzeu și aici, unde circuli pe străzi sub arcade pietruite, având nume aparte: Fetească, Pinot, Cabarnet, A|igote, OIV, Cahor, Traminer, Sauvignon, Auriu. Aici este Cea mai mare colecție de vin din lume, peste 1 milion 500 de mii de sticle îmbuteliate, performanță atestată de Guinness World Records, în 2005!
.
…Abia venit, azi-noapte, rupt de oboseală, dar fericit, de la Chișinău, îmi fac bagajul pentru Cetatea Eternă, oraș pe care îl iubeam înainte să-l descopăr. Nu mai știu de câte ori am fost la Roma, de fiecare dată a fost o Sărbătoare, așa va fi și acum… Din Roma am plecat, în iulie 1986, în Lagărul de refugiați din Latina, la aproape două luni după ce mă întorsesem acasă de la Seviila, fericit cronicar la „Noaptea Generalilor”, când, la 7 mai, Steaua a devenit Regina Europei la fotbal, după acel 2-0 istoric cu Barcelona…
…Latina, locul unde mi-am luat, după cinci luni și jumătate de chin și speranță, Viza pentru Libertate!
…Roma, mon amour, my love, mi-e tare dor de tine! Și vin cu sufletul în lacrimă de fericire! Vin să cântăm, fascinați de Viață, „Notti magiche”, ascultând, ca la Coppa del Mondo ’90, glasul divin al Giannei Nannini și al sufletelor noastre!
…ROMA, il mio amore!

Cronică din fotoliu. ASTRA+ALIBEC-BECALI+REGHE+STOICA= 2-0 (1-0)!

…În seara asta, la Giurgiu, Dumnezeu a mai arătat o dată ateilor că nu doarme. Astra a învins meritat, spectaculos, matur, cu față de echipă conștientă de valoarea sa (negată gălăgios de trupa de zgomote a steliștilor!). Beneficiind de un antrenor (hulitul, sancționatul Șumudică) inteligent și un încântător, uluitor Alibec, pe care Generalul (prezent la meci!) nu are voie să nu-l urce printre primii în avionul de Paris. Astra Giurgiu, cu patronul dincolo de libertate, s-a distrat pe final cu o umbră a unei echipe care declara sus și tare că visează vârfurile din… Champions League!?!… Șansa echipei care se antrenează la Ploiești și joacă la Giurgiu (România anului 2016!) s-a numit trioul care a decimat Steaua (și) în această seară! Este clar că VINA acestui eșec se află dincolo de teren. Acolo unde Streaua s-a dovedit campioană la gargară și aroganță de maidan (Stoica+Reghe), dirijată… “cum laudae” de Gigi Becali, cel care se lăuda inconștient că „toate echipele joacă pentru Steaua”, sintagmă otrăvită care ar putea invita la o autosesizare, acolo., unde… Doamne ferește, nu-i așa?!. Don Becali, patronul care a făcut ca echipa în care a investit milioane de euro să evolueze în această seară în inferioritate numerică!… Să-ți faci praf jucătorul nr. 1 din această primăvară (Stanciu), înaintea unui meci vital, echivalează cu gafa anului de psihologie infantilă pentru patronul cu Palat!… Stanciu n-a existat în seara asta!… Cât despre mult-lăudatul Varela (cumpărat cu suma record de 1.250.000 euro!) ne-a reamintit de jocul lui penibil de la Belgrad prin cele două gafe impardonabile ce au dus la ambele penalty-uri din care au marcat Găman și Alibec. Nu-i decât un plop frumos, totuși din Capul Verde, stâlp fără pic de minte, care și-a „îngropat” echipa și în această seară… Să nu-l uităm nici pe lăudărosul Reghe, mereu dispus să vadă paiul din ochii altora și nu bârna din fața lui. A greșit și echipa, și tactica, și, în special, a omis că, fără milioanele lui Becali, n-a făcut nimic nici între dunele arabe, nici la Loveci, la vreo sută de kilometri de Giurgiu, peste Dunăre, ,… Cât despre Stoica, băiat inteligent, credeam că a învățat puțină smerenie, în exilul de dincolo de gratii…

…În rest, Astra a controlat meciul inteligent, pe final s-a și distrat (ratând un 3-0 de neprezentare!), Șumi a știut să dirijeze jocul de la pupitru, cu inteligența pe care i-a negat-o, letal, MM-ul!?! Și a mai avut un Alibec de senzație care a făcut Artă din jocul de fotbal, jonglând elegant, strălucitor, cu balonul și adversarii, imitându-l, pe alocuri, Boldrin sau Teixeira, într-un motivat joc de Echipă…
…Dacă în această seară vreun impresar cu greutate l-a văzut pe Alibec, garantez că el nu va mai juca în viitoarea ediție a mediocrului campionat românesc! Inter Milano îl poate relua înapoi, efectiv maturizat!

…Meciul acesta care nu a încheiat, totuși, campionatul (mai sunt 3 etape, iar Astra nu are decât…6 puncte avans față de Steaua!) a mai ridicat un aspect. Toată săptămâna dinaintea derby-ului de la Dunăre, Don Jiji l-a tot ofertat pe Găman, cel care în sezonul regular a învins Steaua, la Pitești, cu un gol marcat cu capul și cu cap în ultimele secvențe! A crezut că pe lumea asta nu există decât foșnetul milioanelor baronilor de astăzi, monedă-forte ce poate cumpăra conștiințe, destine. Ei bine, Valerică Găman a dovedit că mai există și Oameni cu demnitate, corecți, el, caracter puternic, transformând penalty-ul din finalul actului I, când unii se temeau că-l va rata pentru țechinii lui Becali. Cinste ție, Valerică Găman! Felicitări, Astra!

…Campionatul nu s-a încheiat încă! Steaua a demonstrat că nu merită titlul pentru că, mai ales, nu are un staff de campioană!… Ca să demonstreze că merită să fie campioană, Astra trebuie să ia patru puncte din nouă. Spectacolul din această seară, din briza Dunării, a îmbrăcat-o în haine de gală. Mi-ar pare rău să fie costume de second hand…

Jurnal transoceanic AM FUGIT DIN AMERICA!

…Trebuia să mă întorc pe 13 ianuarie, la București. Sunt însă de câteva zile bune, Acasă. Începutul de an m-a aruncat, brusc, în corzile supozițiilor sinistre. O tuse rebelă, declanșată noaptea, la aceeași oră, care mă măcina efectiv vreun ceas, conjugată cu arsuri, ca de lama cuțitului, în torace și gât, frisoane, toate m-au făcut să-mi scutur rapid capul, să nu mai văd nimic frumos în jurul meu, să bolesc pur și simplu. M-a urmărit, ca o obsesie, moartea remarcabilului actor George Alexandru, amic de suflet, de când am făcut, la “Idoli și Legende”, o frumoasă emisiune cu el și prietenul lui Ion Pârcălab, “Săgeata Carpaților”, nobil cavaler al Thaliei plecat dintre noi, dureros, nedrept, la 58 de ani… Durerea din plămânul stâng m-a dus imediat cu gândul negru la dispariția minunatului om de teatru, prietenul Mircea Ghițulescu, răpit rapid de un galopant cancer la plămâni… Nedormit ca lumea nopți la rând, stresat, neînțeles, cu dureri la un plămân, în trahee și gât, neștiute până acum, alarmat, eu, omul care, de când a avut pistolul la tâmpla stângă, în New York, nu se mai teme de moarte, m-am pomenit un altul! În stare să-mi reproșez că mi-am bătut prea mult joc de moarte în ultima vreme…

…Paradox. A doua zi din Noul An, în Florida, a fost una frumoasă. Am făcut din valuri nămeți, gândind spre Acasă. Firesc, din moment ce m-am întâlnit cu o poetă rară. Sâmbătă 2 ianuarie, am avut bucuria să cunosc doi români din scripturi alese, remarcabila poetă româno-americană NIG (Nuța Istrate Gangan) și soțul ei Dorin Gangan, aducând cu el puritatea zăpezilor de pe Tâmpa, străjerul Brașovului natal. Citisem cu interes câteva dintre versurile învolburatei NIG, torent de fiori și răsărituri de Om. Ne cunoșteam și respectam reciproc de pe Facebook, în a doua seară a lui 2016 ne-am și cunoscut live, fără să mai dăm like! M-au invitat la un restaurant românesc din Hollywood, “Vendetta”, unul de ținută, nu o bombă, pe bulevardul plin de lumini și mirosul misterios al Asiei adus de copacii-bani, “Money-tree”. La localul din Hallywood de Florida, oraș despre care aflu, mai nou, că are vreo 15.000 de români, în fostul restaurant al lui Borcea, am fost primit de un… stelist, Christian Sarica, omul care m-a complimentat din plecare: “Am crescut cu vocea dvs. la radio și televiziune”. Firește că Steaua a fost regina serii, amintindu-ne de „Noaptea Generalilor”, de la Sevilla, din 7 mai ‘86, unde am fost martor ocular la cucerirea Cupei Campionilor Europeni. Cum Dorin Gangan este dinamovist din adolescență, nu puteam discuta civilizat numai despre Regina Europei ‘86, ci și despre multe alte nume sacre din fotbalul nostru, în frunte cu Dobrin, unicul Prinț adevărat al fotbalului românesc…. La “Vendetta”, în Hollywood de Florida, am discutat mult și despre literatură, teatru și experiențe personale. M-au impresionat volumele poetei din metafore i rare care este Nuța Istrate Gangan (ce titlu frumos are unul: „Acolo unde se sfârșește disperarea”!), unul tradus și în engleză. O seară care, sub frumusețea ei morală. mi-a mai alinat durerile fizice, chiar dacă, am înțeles, condiția șlefuitorului de slovă românească nu diferă prea mult nici peste Ocean…

…După seara românească de suflet din Hollywood, a urmat o noapte-coșmar. A doua zi, într-o dimineață chioară de nesomn, n-am mai mers cu Genevieve, Ducu și Karina prin oraș, nici la piscina olimpică, bucuria micii Prințese a familiei. Ducu mi-a tot repetat să mă ducă la un medic aproape de casă, am refuzat, știam ce înseamnă să te internezi în America, dacă este cazul, mii de dolari, eu n-aveam nicio asigurare medicală. Și, sincer, mă bazam că medicii de acasă știu de unde să mă ia, mă tratează, doar, de vreo opt ani… Pereții se sprijineau de mine, încercam să mă țin pe picioare, însă eram groggy. L-am rugat pe Ducu să schimbăm plecarea mea, mai devreme cu vreo șapte-opt zile… El a început să acceseze site-urile Swiss- erului, cu care urma să plec pe 12 ianuarie din Miami. Boleam în pat, când l-am auzit, ca prin vis, pe flăcăul meu cel mare, din camera alăturată: “Tata, am găsit un bilet pentru seara asta! Costă 600 de dolari. Pleci?!”… Era 3:20 PM, la 3:50 ieșeam din vila lui Ducu, în lacrimi, despărțirea bruscă de Genevieve mi-a aruncat săgeți în suflet. Spre aeroport, cerul a devenit deodată negru, plângea ca și inima mea, Oceanul nu se mai vedea, nu mai știu prea multe, îl mai văd pe Ducu, urmărindu-mi ultimii pași spre Gate-ul de îmbarcare, o ploaie nebună a spălat aeroportul, o oră întârziere la decolare… Alt coșmar, eu nu dorm în avion, tusea s-a pornit automat la unu noaptea… Pe cei 7859 de kilometrii (4.879 de miles!) dintre Miami și Zurich, eleganta pasăre Swiss a recuperat 50 de minute din întârziere. Am redescoperit Europa printre nori, Loire se zărea de sus șerpuind prin Franța spre Ocean, tot tușeam, arsurile din piept, însă, se mai potoliseră. La Zurich, 50 de minute până la avionul de București… De la Terminalul E la D am ajuns cu un metrou parcă fără conductor, vedeam cum înaintam printr-un tunel de poveste, în difuzoare- tălăngi, oi behăind, vaci mugind, și vedeam Ciocolata Milk. N-am întâlnit, până acum, un aeroport care să miroasă atâta a parfum fin, ca acela din Zurich… Control în liniște, și, la 12 fix, ora Elveției, aeronava a luat-o spre Bucureștiul meu de suflet, să acopere cei 1389 de kilometri…

…La aterizarea în decor de iarnă, am înțeles imediat că am ajuns în România! După Miami și Zurich, păream aterizat undeva la țară… Avionul n-a mai fost tras la “burduf”, a fost lăsat la vreo sută de metri de clădirea aeroportului, pe o pistă nu prea curățată de zăpadă și gheață, am fost urcați într-un autobuz, a patinat, în sfârșit, am ajuns la Sosiri, bagajul la timp, probleme cu taxiul. Teoretic, s-a civilizat și Aeroportul Otopeni, ai șase aparate unde poți comanda un taxi, merg numai patru, iau tichetul, cu ora la care va veni mașina, compania, numărul, aștept un sfert de ceas peste timpul indicat, așteaptă și alții, e frig, nu glumă, tremur, mă apucă iarăși tusea, nu-mi era bine la 33 de grade Celsius, aici sunt minus 7, tot Celsius!… Ninsoarea îmi zgârîie fața, mai iau un Bon comandă, după un sfert de oră văd numărul meu, B-61-YYA, de la CrisTaxi, venind, numai că e plin, șoferul a luat pe altcineva, șmecherii de Dîmbovița! Să fi făcut derbedeul una ca asta la New York!… După 35 de minute, la al treilea tichet de ordine, iau un taxi, înghețat bine. Alții, și mai ghinioniști decât mine, tot mai așteaptă și tot mai trag de la mașina de Bonuri Comandă….

…În taxi, șoferul mă salută, îmi pronunță numele și prenumele, și inițiala din mijloc, comentatorul de fotbal, ce vreți… Numai că, după vreun kilometru, mă întreabă cum a fost în Florida și asta mă dă gata, mă duce cu gândul la Securitate, și de aventura de la granița basarabeană, din aprilie ‘95, când, mergând cu vagon de dormit de la București la Chișinău, pentru premiera mea de la Teatrul Satiricus (“Beethoven cântă din pistol”), cu pașaport românesc, pentru că întârziind avionul de New York am pierdut cursa de Moldova, vameșul m-a întrebat sigur pe el: “Veniți de la New York, nu-i așa?!”… Am mers însă prea departe cu imaginația de scriitor, taximetristul meu de București m-a liniștit repede, când l-am întrebat de unde știe că vin din Florida: “Mai citim și noi Facebook-ul, domnule Ionescu!”…
…Prima zi după fuga din America, am dormit până la ora 13:30!… Buimac, parcă am auzit glasul sublim al lui Genevieve. Iluzie auditivă. Eram singur în casa mea cu atâtea cărți și vise… Oricum, m-a văzut un medic, Călin, un bun amic, control fără aparate, încurajator. Poate un virus, urma să fac un exudat, sigur picanteriile, stresul, nopțile nedormite, aerul condiționat permanent din Florida, trecerea bruscă de la plus două-trei grade Celsius la… 33, cam acestea ar fi cauzele!… Primele pastille, până la intrarea sub aparate. Primele efecte pozitive. Tusea a început să se rărească, arsurile din piept au cedat. Și cancerul, alarma mea?… Medicul oncolog mă încurajează, nu se pronunță însă total până nu fac setul de analize!

…În această dimineață, de luni 11 ianuarie, la ora 7, am făcut analizele la MedLife. Și am plecat la Giurgiu, să nu mai mă gândesc la ghilotina PSA-ului și a Testosteronului. M-am întâlnit cu ai mei colegi de la Teatrul “Tudor Vianu”, mă așteptau joi, n-a venit încă echipa de constructori care să demareze reabilitarea clădirii, vor veni arhitecții și inginerii zilele astea, lunea viitoare se trece la treabă. Mă văd cu regizorul Florin Antoniu și stabilesc prima premieră a anului, una pentru copii, am demarat dialogul nostru de când eram în Florida… Vom repeta pe unde vom putea și vom juca, sper, la Centrul Cultural “Ion Vinea” din Giurgiu. O dramatizare a lui Victor Eftimiu, miercuri demarăm lecturile… Cu actrița Gabriela Ioniță sunt în tratative pentru altă piesă pentru copii, „Aventuri prin Europa”. Plecând de la o poveste nemuritoare a Fraților Grimm… Pe seară, trebuie să mă văd cu eminentul poet și om de teatru Ion Cocora, la Editura căruia voi scoate întâiul meu volum de versuri “Condamnat la Libertate”. Îi trimisesem manuscrisul electronic, din Florida… Revin la București, neliniștile urcă în mine ca seva în trunchiuri…
…Tot ocolesc computerul, mi-e teamă să caut rezultatele analizelor. Fie ce-o fi!… Greșesc de două ori CNP-ul… Gata…. Testosteronul e trecut pe roșu: 1,18. Ca și ultima dată. Nu-i prea bine, că am bombardat hormonii cu Zoladex, dar nu-i nici rău… PSA-ul a scăzut puțin!… Dumnezeule, mulțumesc, m-ai spălat de obsesii, de gânduri negre, încolțite ca niciodată în mine… Mai am o radiografie la plămâni, joi merg la oncolog, mai fac un Zoladex!…
… Am fost de multe ori în răscruce de viață și am scăpat. Am scăpat și acum, mulțumesc Bunule Dumnezeu! Citesc încă o dată rezultatele, le compare cu ultimele, cele din noiembrie, și plâng, ca o descărcare. Plâng de fericire… Ies din tăcerea grea impusă acum cinci zile. Scriu din nou! Trăiesc, Prieteni, celegii mei de Viață!… Lupta continuă!