Brazilia – Mircea M. Ionescu

Olimpiada văzută de-Acasă (2). A MAI MURIT UN VIS!… ȘI TOTUȘI, FELICITĂRI FETELOR, PENTRU ULTIMELE DOUĂ MECIURI!

…Naționala feminină de handbal a României va pleca acasă de la Rio, fără să treacă de grupă. Mai repede decât visam la plecarea spre Brazilia, când, unii dintre noi, optimiștii, ziceam că vom cuceri pe „semicerc” chiar o medalie, din puținele posibile. Astă-seară, după un duel absolut numai pentru inimile tari, calificarea s-a jucat până în ultimele secunde. Chiar dacă Norvegia, campioana mondială și olimpică en titre, a jucat formidabil, conducând, de câteva ori cu patru goluri diferență, în repriza secundă, fetele noastre Au revenit fantastic, în special prin uluitoarele Paula Ungureanu, care a ferecat poarta, incredibil, imposibil, de cel puțin șase ori, și Cristina Neagu, care a marcat de superb de 11 ori. Norvegia a câștigat cu multe emoții, cu 28-27 (14-13), fiind după opinia mea, cea mai bună echipă din grupa noastră! Un adversar pe care naționala noastră l-a pus la respect de multe ori în acest meci pe viață și pe eliminare, făcând Spectacol!…

…Sigur că au fost și inegalități în acest meci nebun, nebun, în teren, dar și pe bancă, unde suedezul Ryde de la timona Naționalei noastre n-a prea gândit inspirat (time-out-uri când nu era cazul) și în viteză (să nu uităm că, în două momente de inferioritate numerică, a acționat lent, cu transformarea portarului într-o jucătoare de câmp, fapt care a dus la primirea a două goluri, cu poarta…goală!?!
…Dincolo de lacrimile Cristinei Neagu și ale milioanelor de români din lumea-ntreagă, în fața televizoarelor, un sincer, paradoxal Bravo pentru… ultimele două partide> victoria la trei goluri cu Spania (24-21) și ratarea calificării „la mustață” din seara asta tristă, tristă!
…Atât de tristă pentru că Naționala României a demonstrat că are Valoare! Și Valori… Cu atât mai dureros este Startul handbalistelor noastre, acea INCREDIBILĂ înfrângere cu Angola!?! Nu pot să cred nici acum că ne-au bătut angolezele la handbal, în turneul olimpic (!!!!!!!?????!), cum nu admit că de la Euro 2016, la fotbal, ne-a trimis mai repede acasă Albania!?!Că am făcut cel mai slab meci din istorie (13-26) cu Brazilia, partidă-Coșmar, nu mai contează. Startul acela letal ne-a costat până la urmă…

…Restul e Tăcere! Eșecurile au și ele dreptul la liniște. Și nu la înjurături, la anularea marilor bucurii pe care Handbalistele României ni le-au adus, chiar și în ultimul an, „bronzul” de la Mondiale! Putem judeca lucid, putem căuta cauze și remedii solide, curajoase, de viitor imediat și, mai ales, de perspectivă. Dar nu cred că este timpul și cazul să dăm cu pietre! În visele noastre ce ne-au făcut viața frumoasă într-o societate ostilă Sportului, Actului de Creație!

P.S. Cum noi, Românii, credem în minuni, acum, când aștern aceste rânduri, la nici o oră de la eșecul cu Norvegia (se va face repede ora 1, noaptea!), țesem iluzii, visăm cu ochii deschiși că Angola va învinge și Spania, și, atunci, s-ar califica, incredibil, România!…Pare o Utopie! Cum meciul se va termina pe când la noi răsar zorile, putem visa cu ochii deschiși până atunci! Și dacă nu vom desface șampania Minunii, ne vom întreba și tot întreba:chiar ne-a bătut Angola la handbal?!… Chiar ne-a învins Albania la fotbal?!… Și nu ne rămâne decât al nostru clasic râsu’-plânsu’ , vorba genială a lui Nichita Stănescu…

P.S. 1. Adio, Utopie! Fetele noastre vin acasă cu primul avion. Spania a învins Angola la 4 goluri diferență: 26-22 (13-12). Bye, Bye, Rio!… Ne rămân Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu, Speranțele de la începutul săptămânii…

„Curat, murdar” (10). COȘMAR PE SEMICERC!

…Handbalul feminin românesc, pretendent (teoretic) la podiumul olimpic (cel puțin!), ne-a cătrănit rău de tot în debutul său la J.O. Rio. Handbalistele române au fost învinse (19-23!), deci la patru goluri diferență (!?!) de… Angola (!?!). Asta, așa, să ne obișnuim cu dezastrele și în sport, că, doar, și fotbaliștii tricolori au stabilit recordul rușinii, prin acel 0-1 (n-am dat niciun gol, am primit unul!) din disputa cu… Albania, de la Euro 2016!?!… După care, ca să nu credem, cumva, că a fost un simplu accident cu angolezele, în noaptea asta bucureșteană ne-au aruncat în coșmar:13-26 (ați citit bine!) cu Brazilia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Scorul, copia fidelă a jocului… Fetele noastre, altădată atât de lăudate, pe merit (nu mai departe de ultimul Mondial, unde au cucerit bronzul!), parcă nu mai erau ele, parcă niște tinere chemate dintr-o sală de bowling și puse să joace popice pe semicerc! Handbal, însă, n-au jucat! Au fost LAMENTABILE!…

…Dezastru și dincolo de semicerc! Comentatorul și invitata (Steluța Luca, fostă handbalistă de top!) din studioul de la București, președintele Federației Române de Handbal, de parcă n-ar fi văzut catastrofala evoluției a naționalei feminine a României, au ocolit cauzele reale (pregătirea defectuoasă; lipsa valorilor, tactica falimentară a antrenorului suedez Ryde; oboseala fizică, psihică?!), dincolo de jocul samba-șnur al gazdelor, îndemnându-ne să nu ne grăbim, să nu ne pierdem speranța, că ar mai fi ceva șanse la medalii, ba chiar… să fim mândrii (mândrii că ne bate Angola, că suntem umiliți de Brazilia?!) că avem sportivi la Olimpiadă, unde ne reprezintă țara!?!! Cui servește un asemenea circ ieftin, veritabilă gargară din vremuri ce le credeam apuse, batista pusă pe țambal, după o partidă de neînțeles, ca și „Ecuația” care însoțește această notiță tristă!… Tonul acesta împăciuitorist, penibil, a fost „executat” scurt de declarația directă, făcută, spre cinstea ei, imediat după joc, de Oana Manea:”Mi-e rușine după acest meci!Parcă suntem în vacanță. N-am jucat niciodată atât de prost!”…

…De mult, tare de mult timp, n-am mai trăit o asemenea umilință pe semicerc! Un Coșmar care mi-a făcut noaptea albă!… Încă o dată vin și afirm convins: Sportul este oglinda reală a societății în care există!
…Poate reușește Cătălina Ponor să ne arunce din agonie în extaz, cu o Medalie (de ce nu cea de aur?!)…Încă mai cred în minuni cu Feți Frumoși și Ilene Cosânziene…

Euro 2016 văzut de-Acasă (27). DIN JALE ȘI FOTBAL S-A ÎNTRUPAT NOUA CAMPIOANĂ EUROPEANĂ-PORTUGALIA!

…Ce finală!… Ce surpriză!…Franța, țara organizatoare a acestui turneu final Euro 2016, era favorita ultimului duel, Finala cu Portugalia. Se și vedea Regina balului. Iar când, după numai zece minute de joc, Payet a intrat dur și l-a scos din joc pe Ronaldo, scos cu targa din teren, zarurile păreau aruncate pentru “cocoșul galic”. Căci superstarul a încercat să tragă de el, dar n-a rezistat și în min.24 a părăsit terenul în lacrimi. Plângea lumea bună a fotbalului, a celor ce doreau spectacol. Fără Ronaldo, totul părea un deșert de speranțe… Numai că fotbalul nu respectă logica elementară, el este teritoriul frumoasei nebunii totale, cum a fost și în această noapte! Portugalia este noua campioană a Europei, Regina continentului, în premieră…Titlul european rămâne în Peninsula Iberică!

…Fără Ronaldo, adică fără un plămân, fără dirijor și solist, Portugalia a făcut greu față asaltului francez, cu o cascadă de ocazii (Griezmann-2, Giroud-2, Sissoko-2, Coman, Gignac). A avut, însă, un portar uluitor, Rui Patricio scoțând patru goluri ca și puse pe tabelă! Dominată teritorial, echipa lui Ronaldo, în lacrimi pe margine, s-a cravașat să arate că are fotbaliști de rafinament, Nani, Quaresma și Sanchez, și au ridicat pulsul întregului Hexagon. Și cum Fortuna îi răsplătește pe cei cutezători, cei cu psihicul de oțel, lusitanii au avut noroc cu carul în ultimul minut, când Gignac (înlocuitorul rigidului Giroud) a trimis mingea în BARĂ! Chiar dacă raportul șuturilor pe poartă a fost 7-2 pentru gazde, în 90 de minute, s-a intrat în cele două reprize de prelungiri. Începute tot sub asediu francez, dar fără un strateg, fără luciditate, sub tensiunea echilibrului unei tabele nemișcată și a unei Portugalii renăscută din durere, cu o prospețime uluitoare, ea alimentându-și forța din Destin.

…Franța, dublă campioană europeană (1984; 2000), campioana mondială de la Paris, în 12 iulie 1998 (3-0 cu Brazilia, în finală; două goluri Zidane, unul Petit!), nu pierduse în fața Portugaliei din 1975, ba își amintea și de victoria, cu 2-0, în semifinala turneului din 1984…. Lusitanii, fără Ronaldo în teren, s-au bătut eroic să reușească minunea, întâiul titlu continental, la care nu ajunsese nici generația lui Eusebio, nici cea a lui Figo. Și să răzbune, astfel, acea finală, din 2004, pierdută (0-1), ca țară gazdă, în dauna Greciei!!!… Vechea Elada, cu atâtea Mituri, despre unul, marele dramaturg american Eugene O’Neill lăsându-ne o piesă tulburătoare: „Din jale se-ntrupează Electra”!… Tulbur[tor ;i ultimul Mit al Fotbalului!

…Admirabilii băieți ai excelentului antrenor Fernando Santos au șansa miracolului în ultimul minut al primei reprize de prelungiri, prin Nani! Rămâne, însă, 0-0, unii sunt cu g\ndul la penalty-uri!… Mai sunt alte 15 minute de tensiune, începute sub asaltul nebun, nebun al portughezilor. În min.106, Guerreiro ochește bara; peste două minute, Eder, rezerva introdusă inspirat, în min.79, care abia îl lungise pe Lloris, găsește o torpilă, pe jos, lângă stâlpul din dreapta lui Lloris, de la 25 de metri, și stadionul e aruncat în aer: Portugalia conduce cu 1-0! Este minutul 108!… Portugalia nu mai poate pierde TITLUL!… La Lisabona începe Noaptea albă de Fado!…

…Fără Ronaldo, s-a întrupat o încântătoare ECHIPĂ, cu bătrânul lup de platouri înalte Pepe, de la Real Madrid, cu uluitorul portar Patricio (de la Sporting Lisabona), căci a fost Meciul lui, cu Nani (Fenerbahce), Guerreiro (Lorient!), W.Carvalho (Monaco), Quaresma (Beșiktas), Mario (Sporting), Eder (Swansea) și ultimul “copil minune” Renato Sanchez (Benfica, de săptămâna viitoare la Bayern!). Plus un antrenor de mare clasă, Fernando Santos, ceea ce n-a avut nici pe departe Franța!
…Titlul european câștigat, absolut meritat, de Portugalia, în aceasstă noapte, a însemnat o minunată Simfonie a Vieții!

…M-a încântat ardoarea, lupta cu Destinul, nesupunerea Portugaliei, cea atât de criticată în grupele turneului. Dar sunt și trist, acum, în miez de noapte, când scriu aceste rânduri… S-a dus Festivalul nostru de o lună, cu primele 12 zile în care am avut și trei meciuri în program… O Sărbătoare princiară superbă, cu tribune cântând sublim, visând, cu liniște și pace în afara tribunelor, cu o sarabandă de “bombe” culminând cu acea victorie istorică a Islandei, 2-1, cu Anglia în “optimi”, după care Rooney a părăsit competiția!… Și câte alte cuvinte de laudă nu sunt și pentru Țara Galilor, cea care a eliminat favorita Belgia, fără replică:3-1…

…A fost spectacol, cu revelații, decepții (Naționala noastră, învinsă de Albania; Rusia, Ucraina, Cehia, milionarul-șomer Pogba). Au căzut recorduri (Germania a învins întâia oară în istorie Italia, într-un meci oficial, fie și la penalty-uri; Franța a învins în premieră Germania, la un turneu final, în semifinale. Portugalia câștigă întâiul turneu final)…

…Am fost o lună, cu toții, Fiii Visului! Au uitat de multe rele. Am visat, am crezut numai în Frumos. Fotbalul este Cartea cu vise a omului matur. În care ultima poveste, această Finală de la Paris, nu se va uita multă, multă vreme!
…Mulțumim, Rege Fotbal!

Jurnal American (10) GICĂ HAGI ȘI CRISTINA NEAGU…

…Întâmplător sau nu, am văzut, în America, două dintre evoluțiile de poveste ale Sportului Românesc!

…Acreditat ca ziarist la Mondialul American, World Cup ‘94, scriind pentru gazeta mea de limbă română de la New York, “Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”, și transmițând corespondențe pentru BBC!… Vara californiană a fost Capodopera Fotbalului Românesc, la nivel de Națională! Victorii împotriva Columbiei și Argentinei lui Maradona (aflat la Masa presei, dovedit drogat!), împotriva gazdelor, un joc încântător (excepție-episodul Silverdome Detroit, 1-4 cu Elveția!), care i-a făcut pe mai marii fotbalului mondial să declare, cu Pele în frunte, că Naționala de fotbal a României, -Generația de aur admirabil condusă din teren de Gică Hagi, iar de pe margine de Anghel Iordănescu- era singura în stare să învingă Brazilia în finală! Numai că până la marea finală, ne-au scos, într-un final-coșmar, vikingii suedezi… După prelungiri, la penalty-uri, cu două lovituri de departajare ratate de Belodedici și Dan Petrescu…

…Telespectator sau…Internet-spectator, la ultimul Mondial de handbal din Danemarca. Fetele noastre au învins incredibil, spectaculos, campioana mondială Brazilia, după care, într-un meci de infarct, au ajuns în semifinală, după prelungiri, în dauna gazdelor, handbalistelor daneze. Numai că, deși mulți vedeau Naționala feminină de handbal a României, condusă superb din teren de super-jucătoarea Cristina Neagu, iar de pe margine cu viziune de norvegianul Tomas, iar repriza secundă a fost una de senzație, Fetele noastre de aur au ratat finala, pe finalul reprizelor de prelungiri, în fața campioanei olimpice Norvegia!…Putem uita ratarea lui Nechita, cu două-trei secunde înainte de a se trece în prelungiri?!… Am urmărit meciul la New York, împreună cu Grigore L.Culian, om de handbal, au chiuit și am plâns în final, plecând bolnavi la lansarea cărții mele “Taximetrist de noapte la New York” pentru care mă aflam în Turnul Babel…

…Ani mulți, m-a urmărit meciul de fotbal cu Suedia!…Încă nu l-am uitat!
…O vreme, nu voi putea uita partida de handbal fete cu Norvegia!

…Nordicii ne-au împiedicat, se vede, și la fotbal și la handbal, să devenim campionii lumii, în două Gale mondiale care au arătat Omenirii două Legende: Gică Hagi și Cristina Neagu!

…S-au spus multe -și se vor mai scrie- și despre “drama suedeză” și despre “tragedia norvegiană”. Pentru mine au fost două felii de viață în care a decis Destinul!
…Nu pot să uit nici acum, după 21 de ani, o mărturisire din declarația lui Gică Hagi, surprinsă pe reportofon, imediat după eliminarea de către suedezi: “În momentul când Dan Petrescu se îndrepta să execute penalty-ul acela pe care l-a ratat, mă gândeam că noi, românii, nu suntem făcuți pentru marile bucurii!”… Fantastică declarație! Existențialism rasat. Cuvinte de meditat profund la ele… Și dacă unii pot pune sub semnul întrebării Înțelepciunea lui Gică Hagi, le pot spune nu doar că declarația Regelui a apărut în cartea mea “Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o!”, ba, vorbele acelea, amintind de Cioran și Țuțea, spuse un Fotbalist, s-au auzit și la BBC!…

…Întâmplător sau nu, am urmărit în America, două Capodopere ale Sportului Românesc jucate sub semnul Destinului!
…Pentru mine, și la World Cup ‘94, și la Mondialul fete 2015, Românii, fotbaliști și handbaliste, au țesut Istorie în filigran de aur!
…Ei sunt pentru mine Campionii Lumii!

,De ce „Diavolii roșii” n-au ajuns Sfinți, iar „Lalelele” înfrumusețează semifinalele…

…Belgia -sau “Diavolii roșii” cum i se mai spune echipei- a venit la acest Mondo-Samba cu mari ambiții, alimentate de un marș triumfal în preliminariile europene, într-o grupă tare cu Serbia și Croația. A urmat, apoi, sprintul din Grupa H a Mondialului brazilian, cu victorii în toate cele trei dispute (2-1 cu Algeria; 1-0 cu Rusia; 1-0 în ultimul joc, în fața Coreei de Sud) și, în special, superba evoluție din “optimile” cu SUA (2-1, după prelungirile de 120 de minute). Ca multă lume bună să creadă că tânăra și plina de nestemate trupă a lui fostului atacant, antrenorul de azi Vilmots va da „lovitura”. Chiar în “sfertul” cu Argentina! Numai că “Diavolii roșii” n-au putut deveni Sfinți, încât să urce în premieră în careul de ași al fotbalului mondial, deși Argentina n-a impresionat până acum în mod deosebit…

…Belgia avea de depășit un complex al tradiției în fața “pumelor” conduse, acum, de extraterestrul Messi. Patru dueluri, unul singur câștigat, la Mondialul din ‘82, cu 1-0! În rest, trei eșecuri în fața sud-americanilor, unul cu 0-2 (două goluri Maradona!) la Mundialul mexican din vara lui ‘86, câștigat de argentinieni. Astăzi, la Brasil, pe stadionul cu nume de Legendă (Garrincha), Belgia se afla în fața revanșei cu Destinul. Numai că n-a mai fost echipa din cele patru meciuri ale acestui turneu final…

…Timorată, cu subconștientul greu de gloria adversarului, de mirosul semifinalelor care ar fi fost istorice pentru Belgia. O altitudine prea mare pentru tânăra reprezentativă din Benelux! Atât de mare, încât “11”-le lui Wilmots a intrat în teren cu frâna de mână trasă și, parcă, legată la ochi. Când și-a dat seama că a început meciul vieții, era 1-0 pentru “pume”: Angel di Maria (omul care a tranșat și meciul din “optimi”, cu Elveția!) a centrat, mingea a fost deviată involuntar de apărătorul european cu nr. 5 (Vertonghen, de la Tottenham), a ajuns la Higuain, nemarcat la 15 metri, un cross cu sete al lui Gonzalo de la Napoli, spre stâlpul porții din dreapta goalkeeperului, și… 1-0! Era minutul 8! Ieri, Germania marca singurul gol în bătălia cu francezii în min.13!…

…A fost ultimul gol și al primei dispute din ultima zi a “sferturilor”. Pentru că nici argentinienii nu s-au mai omorât cu firea, nici Messi nu s-a aflat într-o zi deosebită, iar “motorul” băieților din Buenos Aires, Angel din Maria, s-a autoaccidentat, în min. 33, și a părăsit arena. De cealaltă parte, belgienii n-aveau busolă, timonierul lor, Hazard, a făcut figurație, iar șuturile tot întârziau. Până la urmă, raportul șuturilor pe poartă a fost de numai 7-4, în contul sud-americanilor, care au avut și posesia balonului de partea lor: 51%-49% !

…Echipa lui Sabella a calculat perfect poziția belgienilor în spațiul de joc și a aruncat năvod abil de pase și pressing la mijloc, anulând în fașă contraatacurile ucigătoare ale unei echipe care expediase până astăzi cele mai multe șuturi spre buturile adverse. Așa că, într-un meci neașteptat de slab, lent, în care favoriții au mai avut două ocazii bune (Angel di Maria-min.28 Messi-min. 39), “diavolii roșii” s-au agitat ca într-un cazan cu smoală, de unde au scos capul, anemic, o dată, în min. 36, la ”bomba” lui DeBruyne (de la Bayern Minchen), întâiul șut pe poarta sud-americană, parat de Romero, portarul din Principatul european, de la Monaco, și apoi în min. 42, când “englezul” Minallas (Everton) a trimis un “cap” la o palmă de buturi. Și a mai fost “transversala” ștearsă de Higuain, în min. 55, ca o rază de soare într-un joc cenușiu. Mult așteptatul ultim sfert de oră, în care begienii și-au sufocat adversarii la acest Mondial XX, n-a fost decât un zbucium ceva mai accelerat al europenilor, dar fără o “minte limpede” și șuturi la țintă, cu energica rezervă Lukaku greșit jucat ca vârf, el nedând în minge, fiind gata-gata să-i ajute argentinanul Garray (de la Benfica) la doi pași de a înscrie al 6-lea gol al turneului final!

…Pe contraatac, în min. 94, Messi a fost blocat incredibil, în 14 metri, de “coșmarul” lui din campionatul spaniol, portarul Courtois, de la Atletico Madrid, pe care nu l-a învins în ultimele lor șase dueluri. Important este, însă, că remarcabilul Courtois a fost îngenungheat de “pume”, rămase, acolo, sus, între “Sfinții” fotbalului mondial, careul de ași care se va bate pentru podium. Unde n-au putut urca “Diavolii roșii”, oricât de tineri și de talentați sunt ei…

… Pentru ultimele meciuri, au rămas în cursă nume grele (în ordinea câștigării vizei pentru semifinale), anticipate de mai toată lumea: Germania, Brazilia, Argentina și… La ora când vreau să postez acest material, este pauză în ultimul “sfert”, la Salvador, și e un scor-“bombă”: Olanda-Costa Rica 0-0!!!!!! „Olandezii zburători” au luat cu asalt careu costarican, s-a jucat la o singură poartă, dar între buturile echipei-surpriză se află un Superman, Navas (de la Lervante), absolut uluitor în 5 (cinci) situații când s-a trezit singur în fața artileriei grele a baravilor. Și, culmea, în min. 33, Van Persie a salvat echipa lui de un gol, ceea ce ar fi avut efectul unei bombe atomice. Mai sunt, însă, 45 de minute…

… A patra semifinalistă, aflată, la 2 noaptea sau duminică spre dansul zorilor, ora Bucureștiului, este Olanda! Așteptată la Festin de la începutul turneului și, în special, după acel incredibil 5-1 (!!!!!) cu Spania. Numai că, în ultimul meci din sferturi, „Portocala mecanică” s-a chinuit ca niciodată până acum, cu Destinul și cu revelația acestei ediții a Mondialului, uluitoarea reprezentativă Costa Rica! Olanda, cu un antrenor de antologie, s-a calificat, abia la panalty-uri, după 120 de minute de joc, după un incredibil 0-0, într-meci de infarct și de extaz!

…La seria loviturilor de departajare, Olanda s-a impus cu 4-3 (au transformat: van Persie, Robben, Sneijder, și Kuyt, pentru costaricani au punctat Borges, Gonzales și Bolanos, ratând, în schimb, Ruiz și Umana). Putem spune că „loteria penaltyurilor” a fost câștigată de marele antrenor olandez Louis van Gaal, cel care, în ultimele secunde din minutul 120, l-a scos din poartă pe titularul Cillessen (care a respins miraculos, în min. 116, unicul șut pe poartă al outsiderilor!) și l-a înlocuit cu Tim Krul (Newcastle), care nu a jucat un minut la acest Mondial, dar avea să apere două penaltyuri de departajare, calificând Naționala dintre lalele în semifinala cu Argentina, de miercuri 9 iulie, la Sao Paulo. Luois van Gaal (63 de ani) a mutat pe tabela Destinului, decisiv, ca un șahist ultraversat. Părea o statuie pe bancă, sub trecerea timpului ce ardea. O statuie care a gândit, însă, genial cel mai greu (pentru el) „Final de partidă”, cum sună superba piesă, din teatrul absurdului, a lui Beckett!… Acum, merită să i se ridice Statuie în Olanda, după acest meci al absurdului! Înainte să preia pe Manchester United…

…Meciul acesta -ultimul din sferturi- a fost absolut halucinant, cu un asediu permanent al olandezilor, însă cu un portar, Navas, senzațional, el făcând pur și simplu minuni, s-a mai opus și bara de TREI ori în calea europenilor, și un car de ghinion pentru batavi, ca, pe rarele contraatacuri, costaricanii să solicite de două ori penalty, la incursiunile lui Campbell (min.50) și Urena (min. 116).

…Olanda s-a calificat pe merit, însă Costa Rica a scris o pagină memorabilă la această ediție. Frumoasa echipă, antrenată de columbianul Pinto, a învins două campioane mondiale (Uruguay și Italia, în grupe), a trimis acasă și o a treia (0-0, cu Anglia) și o fostă campioană europeană, Grecia, pe care a eliminat-o în „optimi”, la penalty-uri, cu 5-3, după 1-1, în cele 120 de minute de joc! Costa Rica, cântecul de viață al celor mici la Mondo-Samba…

…Marți și miercuri, la Belo Horizonte și Sao Paulo, semifinalele: Brazilia-Germania și Olanda-Argentina. Duelul dintre America de Sud și Europa se află în echilibru perfect! Deocamdată…

UNDE-I BRAZILIA, Regina copilăriei mele?!

…Prima zi de “sferturi”, primele decepții. Sigur, odată ce Mondo-Samba a ajuns în faza eliminatorie, toată lumea din teren se gândește numai la tabelă, ignorând spectacolul. Așa și acum, Germania și Brazilia s-au calificat, la un gol diferență, în dauna Franței și Columbiei, însă meciurile au suferit, nu doar de căldură și chiar dacă au diferit între ele. A fost vinerea fundașilor centrali, golurile învingătorilor fiind opera a trei apărători: Hummels (pentru nemți), Thiago Silva și David .Luiz (pentru brazilieni), fapt divers ce spune multe.

…Ultima impresie a acestei Zile-Sărbătoare și pentru mine (4 Iulie), runda din arenele Mondialului XX, pe care o iau cu mine spre somnul dinspre zori, este una amară: nemții au jucat modest, francezii submediocru, în timp ce brazilienii, după un prim sfert de oră ca plecați din pușcă, și-au etalat condiția unei trupe terne, cea mai slabă Selecao de șase decenii de când am deschis ochii pe fotbal. Iar încântătorii columbieni din grupe și “optimi” au crezut prea târziu că pot da “lovitura” în fața unei echipe împinse de toți factorii în culise…

…Echipa de astăzi a lui Scolari înseamnă o deziluzie în comparație cu Falnica Brazilie de altădată, mai bine zis din ultima jumătate de veac-spectacol, dominată de campioana Fotbalului-Artă, Pentacampeon, generațiile de la Pele la Romario care au fascinat miliarde de oameni de pe Mapamond, îndrăgostite de magia balonului rotund. Îl și aud pe Scolari, replicând ziariștilor nemulțumiți de jocul brazilienilor, ca ultimul derbedeu al fotbalului: „Dacă nu vă place, duceți-vă dracului!”…

…Selecționata braziliană de astăzi a terminat, la Fortaleza, meciul în corzi, cu mingi trimise în plopii fără soț dinspre Ocean, care s-a pretat la circării ieftine, care a protestat și a faultat cât Germania și Franța împreună. Sigur, a fost ajutată în startul ei lansat de patima unui popor întreg care vrea al șaselea titlu mondial, dar și de brigada spaniolă, cu Velasco purtând fluierul sfințit de Blatter-bla-bla-bla. Nu de alta, dar, la un moment dat, am avut impresia că mă aflu la Scornicești, pe vremuri, când gazdele își luau adversarii cu fulgi cu tot, fără ca fluierașii și Acarii Păuni să schițeze vreo atitudine. Marcelo, Hulk, Malcon, Thiago Silva trebuiau “îngălbeniți”, ba chiar “înroșiți”. Cele două cartonașe galbene arătate gazdelor, numai două, la egalitate cu ale columbienilor. Numai că raportul faulturilor brazilienilor dictate cu greu a fost 30-22! Uns cu alifiile samsarilor de elită, don Velasco a dictat columbienilor un penalty, pe final de meci, în min. 78, la 2-0 pentru țara organizatoare! James Rodriguez a transformat sec, s-a distanțat în top-ul golgeterilor, cu 6 reușite, s-a făcut 2-1 pentru ai casei (care au deschis scorul, în min. 7, prin Thiago Silva, gol cu pulpa piciorului; a marcat și celălalt fundaș central, David Luiz-min. 69, cu un șut uluitor, de la 30 de metri, din lovitura liberă acordată la un fault al lui Rodriguez, sub cel puțin zece din cele comise de brazilieni, însă nesancționate!). Și finalul a devenit un chin pentru cariocas, la fel ca și în meciul din “optimi” cu alt rival sud-american, Chile, trimisă acasă de bara salvatoare de două ori pentru brazilieni (în ultimul minut al prelungirilor și la penalty-uri!)…

…Dacă mai notăm că frumoasa trupă a lui Pekerman (antrenor argentinian) a marcat, la 0-1, un gol, în min. 67, dar tușierul a văzut ceea ce destui n-au reușit nici pe reluări: nu a marcat, din meleul creat, jucătorul aflat inițial în ofsaid, ci altul, venit din spate! Vă dați seama ce ar fi însemnat validarea egalității în acel minut, când Brazilia nu mai avea combustibil, iar Neymar, deloc întâmplător, sărea coarda și răcnea nervos la arbitri (n-a fost singurul!). Noroc cu lovitura liberă acordată peste UN minut, cu un fluier de găzdar sadea, care a făcut 2-0 (repet, gol de senzație!). În fond, Selecao a fost ajutată pe față de un neica-nimeni japonez la meciul de debut, cu ambițioșii croați (penalty inventat la 1-1!), ajutată și în noaptea aceasta (ora Bucureștiului) de un “expert”. Dincolo de revolta față de acest sprijin pe care Regina fotbalului mondial nu l-a primit niciodată în trecut, rămâne concluzia amară: Regele este gol!

…Brazilia de astăzi, chiar dacă va câștiga al șaselea titlu mondial (pentru care trag, se vede, toată echipa lui Blatter și guvernul țării gazdă, acuzat de fraude de miliarde!), Selecao, este imaginea schimonosită dintr-o oglindă care poartă efigiile lui Pele, Djalma Santos, Garrincha, Rivelinho, Tostao, Romario, Ronaldo etc., etc.

…O vorbă în plus despre frumoasa națională a Columbiei, prezentă pentru a cincea oară la un turneu final. La două dintre ele, World Cup ‘94 și Coupe du Monde ‘98, a învins-o Naționala română. Astăzi, când Los Cafeteros s-au calificat în premieră în “sferturi”, ne-ar fi învins la pas. Ei și-au refăcut înțelept Naționala, noi am rămas cu minunatele amintiri ale “Generației de aur”. Dar, generațiile se schimbă, după cum se vede. Columbia, Belgia, Olanda au venit cu Echipe întinerite, de reală perspectivă. La polul opus, Grecia, Spania, Italia, Brazilia… Cât despre noi, tot cu televizorul, care în continuare aiurește poporul…

…Deschiderea “:sferturilor”, la Rio, pe celebrul “Maracana”, a oferit un fotbal destul de chinuit, în care “pantzerele” n-au avuit emoții cu adevărat decât la ultima fază, când francezul Benzema și-a adus aminte că joacă la Mondial. Era nedrept ca “guguștiucii galici” (despre clasicii “cocoși” nu poate fi vorba, exceptând “piticul atomic” Valbuena!), dar ar fi fost o lecție pentru nemți, care, după golul rapid al fundașului central Mats Hummels, din min. 13, au jucat mai mult să treacă timpul. Pe final, axați numai pe contraatac, stimulați și de gafele de județ ale francezilor și de blocajul psihic al antrenorului Deschamps (care a schimbat ceva în atacul impotent cu doar 5 minute înainte de final!?), garnitura lui Low putea câștiga cu 2-0 sau 3-0, scor ce ar fi fost mai aproape de adevăr. Mă întreb, însă, cum s-ar fi scris istoria acestui 1-0 (1-0), dacă, în min. 62, arbitrul argentinian Nestor Pitana (zice-se și actor de telenovele, nu demult!) l-ar fi eliminat absolut logic pe Schweinsteiger, care a intrat ca un tanc în micuțul Valbuena (cel mai bun francez!)? Dați-mi voie să afirm că acest Mondial, atât de lăudat pentru furtuna de surprize, de goluri, de fotbal ofensiv (uităm această primă zi a “sferturilor”!), a etalat și cele mai multe și mai mari greșeli de arbitraj! Peștele de la cap se impute, parcă așa zice o veche vorbă românească…

…Sâmbăta Mondială va începe la Brasilia (ora 19, ora României), cu un neașteptat duel sud-amercian-european, Argentina-Belgia. Dacă “diavolii roșii” vor repeta excelentul meci cu yankeii, atunci îi văd în semifinale. Dacă… În celălalt “sfert”, la Salvador (de la ora 23), Olanda-Costa Rica, meci în care numai europenii au de pierdut…

“Diavolii roșii” și Yankeii au făcut din fotbal o Simfonie a Vieții

…S-au terminat “optimile”, în plină noapte bucureșteană, cu un meci parcă de pe altă planetă: Belgia-SUA 2-1, în prelungiri, după 0-0, la capătul clasicelor 90 de minute! Un duel nebun, nebun, cu cele mai multe ocazii din acest turneu final, cu un ritm sufocant, la finale celor 120 de minute de luptă epuizantă, cu un portar american (Tim Howard) absolut fantastic, de parcă urmăream un film de la Hollywood cu Superman, având nu mai puțin de 16 parade salvatoare (record în istoria Cupei Mondiale!?!), cu incredibile (astăzi!) scene de fair-play, în care antrenorii Wilmots (54 de ani) și Klinsmann (49 de ani) discutau îmbrățișați, prietenește, în min. 80, la 0-0, când tensiunea stăpânea arena din Salvador, cu un jucător american ajutând un adversar să se ridice, în preajma careului asediat de “diavolii roșii”, ca, în replică, un belgian să-și ceară scuze pentru o minge șutată în fața lui Jones, cu cei doi coaches înlocuind inspirat, când timpul ardea, trimițându-i pe Lukaku și, respectiv, junele Green, cu incredibila renaștere americană, la 0-2, lipsind atât de puțin să se ajungă la penalty-urile departajării!…

…Un asemenea meci, de calificare, nu pare din lumea fotbalului actual!… Cel cu durități, ritm scăzut, golănii, răutate, joc tern, de uzură, la mica ciupeală, cu puține faze de poartă! Nu, în noaptea aceasta, Belgia și SUA au fost magnifice, înnobilând Fotbalul, chiar în Țara Fotbalului-Spectacol, într-o Simfonie, ca o nemuritoare Odă a Bucuriei, raritate în lumea sportului de astăzi în care ochiul-dracului, banul, a sacrificat principii, norme, sensul uman al întrecerii din arenă!

…Belgia merge mai departe, meritat, pentru că a dominat jocul și a avut un car de ocazii (raportul șuturilor: 38-14, dintre care 27-9 pe spațiul porții; cornere: 19-4!!!), în timpul clasic și în prelungiri, până a făcut 2-0. Golurile au fost opera lui DeBruyne-min.93, la faza creată de abia introdusul Lukaku, “tancul” de 21 de ani de la Everton (unde e coechipier cu uluitorul Tim Howard!), cel care a făcut ravagii în defensiva americană, punctând și el în min. 105! În acel minut, cu un sfert de oră înaintea acordului final, la acel scor, 2-0, liniștitor pentru cei mai mulți, imposibil pentru majoritatea tele-spectatorilor și oamenilor de fotbal, zarurile păreau aruncate. Yankeii ar fi trebuit să fie la pământ, numai că băieții din Țara Unchiului Sam au renăscut, absolut miraculos, inegalabilul spirit american și totul a devenit un scenariu SF, poveste adevărată! Reprezentativa antrenată de Klinsmann și-a revenit, de parcă ar fi fost alimentată cu apa vieții sau cu jăratecul din basmele copilăriei, meciul a luat foc, yankeii au marcat, în min. 107, prin Julian Green (19 ani, de la Bayern!), ca peste două minute Jones să rateze la “mustață” o halucinantă egalare! În noaptea aceasta n-a fost un meci de fotbal, a fost o minunată Poveste despre Viață, la cel mai frumos Mondial, care nu voiam să se mai termine. Un story despre Frumosul uman!

…Superba echipă a ”Diavolilor roșii” merge în “sferturi”, însă naționala SUA este și ea câștigătoarea Premiului neacordat (ce păcat!) “Cel mai frumos meci”!… În “sferturi”, atât de tânăra și valoroasa reprezentativă a Belgiei, ultima echipă europeană calificată (după Olanda, Franța și Germania), va duela, sâmbătă, tot la Salvador, cu Argentina, calificată și ea după prelungiri.

…“Pumele” lui Messi erau, însă, gata-gata să se sinucidă între Cantoanele unei Elveții fermecătoare prin tinerețea ei și noul star Shaqiri. Argentinienii au dominat, dar n-au strălucit, ba, după golul lui Di Maria, în min. 108 (la pasa excelentă a lui Messi-unica lui fază de maestru, ieri!), au avut noroc cât Oceanul Atlantic, în min. 119, penultimul, când BARA s-a opus loteriei penalty-urilor, la șutul lui Dzemaili! Deși eliminată, aplauze și speranțe în trupa atât de tânără și talentată din Țara Cantoanelor, antrenată de un expert în materie, germanul Ottmar Hitzfeld (care, după meci, și-a anunțat retragerea de la Naționala helvetă!).

…Și au rămas doar opt visători la Coroana Lumii, care se vor înfrunta astfel: Franța-Germania, Brazilia-Columbia (vineri 4 iulie, orele 19, respectiv 23, ora Bucureștiului); Argentina-Belgia, Olanda-Costa Rica (sâmbătă 5 iulie, orele 19 și 23). Altfel spus, 4 echipe europene, 3 sud-americane și marea surpriză, Costa Rica, din America Centrală! Pe cine mizați?!…
…Eu visez întâia victorie finală Europeană la un Mondial disputat în America (de Sud și de Nord). Visez, după această partidă de Legendă…

VIVA MEXICO, și din Ruse!

…Am avut noroc, marți, trei ceasuri rele! Mi-am putut respecta ambele patimi fără de sfârșit, fotbalul și teatrul (în ordine alfabetică!). Ziua a II-a a Atelierului European de Teatru, de la Ruse, a oferit un alt spectacol de ținută („Tot ce face moșul…”, după o pevestire de Andersen, pe care sper să o vedem și la Giurgiu, la Festivalul Teatrelor Dunărene, 6-10 octombrie), un veritabil recital al magicienilor de la Teatrul Independent „Credo” din Sofia (de data aceasta tot cu uluitoarea Nina Dimitrova, totodată și autoarea regiei, dar cu un alt partener, la fel de talentat, Dimitr Nestorov), Cum s-a terminat cascada de aplauze, fuga pe terasa Art Cafe a Teatrului Sava Ognianov, la masa rezervată! În noapte, la Ruse, între rafale de mușcături de țânțari, începea pentru mine Ziua de Mondo-Samba…

…La Belo Horizonte, „bombă” în toată regula, când luam loc în fața plasmei! Algeria conducea cu 1-0 (un penalty transformat în min. 25, cum au zis comentatorii bulgari!). Și eu care credeam că pe același stadion va fi o nouă ploaie de goluri, amintind de Columbia-Grecia 3-0! Belgienii, „diavolii roșii” ai copilăriei mele, i-au cucerit pe mulți care-i văd în lupta pentru piscurile înalte ale Mondialului XX. E minutul 66, când trec la masa actorilor, rezervată pentru fotbal, la Art Cafe. Merg, totuși, pe mâna belgienilor, îmi strig încrederea în triumful celor din Benelux. Și, curând egalează Felaimi (cel de la Manchester United), ca, exact când mai erau zece minute până la final, Mertens, băiatul de la Napoli, să aducă o victorie absolut meritată a favoriților. Nu de alta, dar algerienii care s-au distrat în ultimul amical cu trupa lui Pițurcă (a fost 2-1 pentru africani, însă putea fi și 4-1!) n-au tras decât un șut pe poartă, cel al penalty-ului transformat!… Și cu un șut, mai greu poți dărâma munții…

…Meciul serii, la Fortaleza! Brazilia-Mexic! Toată lumea de la masa actorilor e convinsă că Selecao va câștiga ușor, cu arbitru, cu public, cu superstarurile lor! Eu, cu noră mexicană, firește, strig la puținele raiduri aztece „Viva Mexico”! Și proniostichez 0-0!… Brazilienii domină, dar campionatele grele din Europa, din care scot țechini ca din minele de aur le-a obosit vedetele. Se vede clar. Brazilia joacă „lumină” într-o linie mediană dezarticulată, dar și fără dramul de nebunie ce se simte în fotbalul „țiparilor” lui Miguel Herrera. Care neînfricați mexicani rezistă, ba au și tupeul să șuteze de mai multe ori la poarta adversă decât milionarii lenți ai lui Scolari: 10-5 a fost raportul șuturilor la poartă pentru azteci, cum aveam să citesc, imediat după meci, pe site-ul Mondialului!…

…Culmea e că, în ultimele trei minute, când goalkeeperul outsiderului a scos miraculos golul victoriei cariocas, toată masa de actori de la Art Cafe-Ruse a aplaudat în delir! Nu țineam doar eu cu Mexicul, echpă care, să nu uităm, acum doi ani, chiar administrase brazilienilor un dublu-sec 2-0! Ba, în ultimul minut dinaintea prelungirilor, Julio Cesar, portarul favoriților (ajuns pe la o echipă din…Toronto!), s-a opus Minunii. Probabil că nici fluierașul n-a mai fost lăsat să ajute trupa gazdă, s-a revoltat lumea-ntreagă de jaful japonezului, în „uvertura” Mondialului, când a inventat acel penalty otrăvit pentru Neymar și ai lui, la 1-0 pentru croați! Viva Mexico!, strig fericit în noapte, aceeași explozie de bucurie răsună curând și pe circuitul telefonic Miami-Ruse! Karina și Ducu, cuscrii mei din Veracruz sunt în culmea fericirii! Mexicul a meritat remiza pentru devotament!… Mai este șocul de luni 23 iunie, împotriva Croației. Viva Mexico!

…Cum joacă, la ora aceasta, colecția de Stele a Braziliei, nu mi se pare în stare să țină piept Olandei și Germaniei. Dar, am învățat în cinci decenii de gazertărie sportivă, în fotbal niciun meci nu seamănă cu altul! Festina lente, ziceau latinii. Chiar dacă eu vreau ca Europa să cucerească întâia oară Trofeul în Amertica de Sud…

…Nu mi-am mai pierdut noaptea cu meciul rușilor lui Capello în fața zvârlugelor sud-coreene. Cât aș fi de contaminat cu fotbal și teatru, nu văd nici eu orice meci și orice spectacol din Templul Thaliei. Dimineața, pe televiziunea bulgară, am aflat rezultatul: 1-1 (0-0). Și m-am bucurat… Îmi plac surprizele, mai ales că, pe la Moscova, se vorbește de titlul mondial!?! Rebiata, play, lăsați intoxicarea!

MONDIALUL-SAMBA a debutat cu un furt calificat, anticipat!

…Uvertură mincinoasă, pătată de nerușine ordinară, la Mondialul XX! Brazilia a câștigat, aparent la pas, 3-1 (1-1) în fața Croației, dar n-ar fi reșit victoria fără un samsar japonez de la împins vagoane trimis cu fluier pe terenul din Sao Paulo! Chiar dacă băieții lui Scolari au marcat toate cele patru goluri, întâiul al turneului final prin Marcelo, în proprie poartă, în min. 7, la centrarea rachetei Olici! A egalat, în min. 29, Neymar (primul cartonaș galben al ediției, deși, regulamentar, el trebuia eliminat pentru cotul în cap aplicat cu violență lui Modrici!), cu un șut dibaci din afara careului, ce a mușcat bara din stânga portarului croat și s-a odihnit în năvodul de ațe…

…Selecao cea mult lăudată s-a prezentat destul de obosită și foarte departe de fotbalul-spectacol al generațiilor care au adus cinci titluri mondiale; croații au comis gafa de a renunța la contraatacurile ce au arătat mari găuri de cașcaval elvețian în defensiva de cinci stele a brazilienilor, și totul curgea spre o remiză. Așa ceva nu era, însă, posibil, în țara unde se fură pe stradă, în ziua mare, în guvern, în metrou, în tribune și pe teren!

…Fusese instruit, cu siguranță, de Blatter-bla-bla (cel numit mafiot de Maradona, în presa întregii lumii!), un borfaș de drumul mare, un anume Nushimura (traducerea în japoneză a lui Neica-nimeni, cu siguranță!), un nipon fără ton, care nu spune pardon în Țara Soarelui Răsare (de fapt, apune, acum, de rușine!)… Sperietoarea de păsări a fost proptită pe terenul stadionului Corinthias, unde a inventat un penalty la fix, când trebuia, în min. 71, pentru cine dacă nu pentru gazde! Nu se cădea altfel, să vezi oamenii aceia care dosiseră 14 miliarde de euro (cam zece peste costul ultimului Mondial!) gată să facă infarct că nu câștigă „ai lor” cel mai greu meci, cel de debut.

…Neymar a transformat penalty-ul, croații s-au aruncat răzvrătiți în atac, ceea ce trebuiau să facă la 1-0 pentru ei, și la 1-1… Au ratat două șanse de egalare, orbetele cu fluier n-a penalizat (Doamne ferește!) două faulturi ale gazdelor pe la 18 m. și 20 m., ca, în preajma minutelor de prelungiri, excelentul Oscar să transforme contraatacul în ultimul gol: 3-1!…

…După această uvertură bolnavă, nu mai am nicio emoție: Brazilia este Campioană mondială! Pierdem inutil alte 31 de zile. Ediția jubiliară se joacă cam degeaba în țara unde se fură pe stradă, în metrou, în guvern, pe teren… Ce dacă fură și un japonez, nu? Ne vom obișnui și cu năravul ăsta, în stil mondial, vă dau în scris, acum, aici!…

…Nici n-a început Mondialul-samba și am un sentiment de scârbă!

J.O. Penultima zi. “Viva Mexico”, pe Wembley, “Ole” Messi, la București!

…Azi-noapte, am rumegat greu eșecul ștafetei americane la 4 x 400 m., când ultimul schimb al yankeilor părea scos dintr-un azil de bătrâni și obligat să alerge. Și am decretat, în miez de noapte, că triumful ștafetei micuțului stat Bahamas asupra marilor favoiriți americani înseamnă cea mai mare surpriză a Olimpiadei de la Londra!…

…M-am înșelat! Astăzi, în 11 august, pe Wembley (nu legendarul, căci acesta, pe care s-a jucat, astăzi, este un stadion nou, fără poezia Istoriei și… Legendelor!), în această sâmbătă, penultima zi a Jocurilor Olimpice, a explodat cea mai mare “bombă”: Mexic a cucerit prima sa medalie de aur, învingând, în finala turneului de fotbal (nu de lupte de cocoși!) favorita 1000 la 1000, titrata, bogata, poate prea îngâmfata reprezentativă a Braziliei! Și nu doar cele 115 milioane de azteci din Mexic, dar și milioanele de mexicani din America, din lume și-au ridicat bucuria în cântec de suflet: „Viva Mexico!”… Cânt și eu, la București, sub ploaie, cu gândul la însorita Baja californiană, la Tijuana, de cum treci de San Diego, locuri admirate pe vremea legendarului (pentru noi, românii!) World Cup ’94, din SUA… La Miami, Ducu și Karina chiuie de fericire, cred că au și pus grătarul la foc, pe marginea piscinei, să curgă berea, Corona, Salitos, Tecate, în valuri, într-o noapte de vis! Regret, în aceste clipe, că nu sunt cu ei, sunt, însă, cu tot sufletul acolo…

…Cine n-a urmărit meciul la TV și vede rezultatul, 2-1 (1-0) pentru azteci, crede că este vorba despre o greșeală de corectură! Numai că este o miraculoasă Victorie uriașă, absolut meritată de echipa inteligentului strateg Luis Fernando Tena, un meci-lecție pentru toate echipele mici, inclusiv pentru românul Victor Pițurcă! Mexicanii au deschis scorul în secunda 30, prin Peralta, vârful care avea să puncteze și în min.75, după două bare, pe contraatacuri tăioase, în plin asalt orb al Reginei fotbalului mondial. Că Hulk avea să înscrie golul de consolare pentru brazilieni, în primul minut din cele trei de prelungiri, n-a schimbat cu nimic această partidă istorică. Ambițioșii, dar și inteligenții mexicani, cu o echipă-acordeon, în defensivă și la mijloc, cu un pressing ucigător și sublimă dăruire, au făcut din Galaxia braziliană o trupă de anonimi, amețită de driblingurile și raidurile celor pe care, probabil, superstarurile i-au privit prea de sus. Mediatizatul Neymar, prea umflat de regia impresarilor în cârdășie cu unii ziariști, s-a cam făcut de zâmbete amare, milionarii Oscar, Marcelo, Juan, Rafael, Pato, D.Silva au devenit o trupă de anonimi, pierduți în mecanismul infernal al formației Mexicului, autoarea celei mai mari surprize de la Olimpiada XXX!

…Nu poți să lauzi pe cineva dintr-o echipă care, în acest 11 august, a intrat în Legendă. Antrenorul Tena merită, categoric, un bonus de mare strateg, ca și uluitorul portar Corona, cel care, împreună cu “diavolul” aztec Peralta, a pus primele nestemate la Coroana din aurul olimpic! Un aur pentru care alții ar fi dat o duzină de medalii de la sporturi necunoscute marelui public. Un aur care a ridicat moral Mexicul mult peste cota 36, la care se află când scriu, loc la care au contribuit alte trei medalii (2 argint, 1 bronz) aduse de săriturile în bazin și cele două de bronz (1 argint, 1 bronz) la tir cu arcul!…

…Și, dacă tot privim clasamentul pe medalii de la Londra, la ora când scriu, SUA s-a distanțat pe treapta întâi, cu 98 de medalii, dintre care 42 de aur! În ciuda “sindromului China”, cu 82 de medalii (37 de aur). Cât despre România, cu 9 medalii (2-aur, 5-argint, 2-bronz), ea a tot coborât. E pe locul 25. Și încă se mai dau medalii. Nu și pentru noi…

…La puțin timp după ce, pe Wembley, lumea fotbalului cânta în extaz “Viva Mexico”, la București, pe “Național Arena” (cu un gazon jenant!, și tribune entuziaste, cu locuri goale, totuși!) un amical de lux. Supertereștrii de la Barcelona (care vor începe campionatul peste opt zile), cu Messi în frunte, au venit pentru un amical de cinci stele (pentru noi!) cu Dinamo. Eveniment, cu un oaspete atât de mare pentru un fotbal ajuns atât de mic, cum este cel românesc!). La care nu puteau să nu se bulucească (nu-i așa?!) așa-zisele noastre VIP-uri, așa-ziși ziariști fără vreo legătură cu fotbalul și cu bunul simț…

…Primul “Ole” s-a auzit la patru minute după ce arbitrul român Cristi Balaj a pornit spectacolul. Messi a trasat, dezinvolt, o diagonală în stânga protarului dinamovist Bălgrădean, mutând întâia oară tabela. Dar ce mai contează tabela (2-0, în final, mai exact în prelungiri!), într-un amical… Pun materialul pe blog și mă bucur de arta galacticilor, și gândesc ce-i în Mexic, la Miami, în California, dar și în… Brazilia, unde cred că unii au aruncat televizoarele pe geam, de atâta supărare! Astă-seară, în lumea fotbalului, se cântă “Viva Mexico!”, în ritm nebun de mariachis… Când va cunoaște și România o asemenea noapte magică, după aceea de la Sevilla ‘86?…