Zidane – Mircea M. Ionescu

Euro 2016 văzut de-Acasă (27). DIN JALE ȘI FOTBAL S-A ÎNTRUPAT NOUA CAMPIOANĂ EUROPEANĂ-PORTUGALIA!

…Ce finală!… Ce surpriză!…Franța, țara organizatoare a acestui turneu final Euro 2016, era favorita ultimului duel, Finala cu Portugalia. Se și vedea Regina balului. Iar când, după numai zece minute de joc, Payet a intrat dur și l-a scos din joc pe Ronaldo, scos cu targa din teren, zarurile păreau aruncate pentru “cocoșul galic”. Căci superstarul a încercat să tragă de el, dar n-a rezistat și în min.24 a părăsit terenul în lacrimi. Plângea lumea bună a fotbalului, a celor ce doreau spectacol. Fără Ronaldo, totul părea un deșert de speranțe… Numai că fotbalul nu respectă logica elementară, el este teritoriul frumoasei nebunii totale, cum a fost și în această noapte! Portugalia este noua campioană a Europei, Regina continentului, în premieră…Titlul european rămâne în Peninsula Iberică!

…Fără Ronaldo, adică fără un plămân, fără dirijor și solist, Portugalia a făcut greu față asaltului francez, cu o cascadă de ocazii (Griezmann-2, Giroud-2, Sissoko-2, Coman, Gignac). A avut, însă, un portar uluitor, Rui Patricio scoțând patru goluri ca și puse pe tabelă! Dominată teritorial, echipa lui Ronaldo, în lacrimi pe margine, s-a cravașat să arate că are fotbaliști de rafinament, Nani, Quaresma și Sanchez, și au ridicat pulsul întregului Hexagon. Și cum Fortuna îi răsplătește pe cei cutezători, cei cu psihicul de oțel, lusitanii au avut noroc cu carul în ultimul minut, când Gignac (înlocuitorul rigidului Giroud) a trimis mingea în BARĂ! Chiar dacă raportul șuturilor pe poartă a fost 7-2 pentru gazde, în 90 de minute, s-a intrat în cele două reprize de prelungiri. Începute tot sub asediu francez, dar fără un strateg, fără luciditate, sub tensiunea echilibrului unei tabele nemișcată și a unei Portugalii renăscută din durere, cu o prospețime uluitoare, ea alimentându-și forța din Destin.

…Franța, dublă campioană europeană (1984; 2000), campioana mondială de la Paris, în 12 iulie 1998 (3-0 cu Brazilia, în finală; două goluri Zidane, unul Petit!), nu pierduse în fața Portugaliei din 1975, ba își amintea și de victoria, cu 2-0, în semifinala turneului din 1984…. Lusitanii, fără Ronaldo în teren, s-au bătut eroic să reușească minunea, întâiul titlu continental, la care nu ajunsese nici generația lui Eusebio, nici cea a lui Figo. Și să răzbune, astfel, acea finală, din 2004, pierdută (0-1), ca țară gazdă, în dauna Greciei!!!… Vechea Elada, cu atâtea Mituri, despre unul, marele dramaturg american Eugene O’Neill lăsându-ne o piesă tulburătoare: „Din jale se-ntrupează Electra”!… Tulbur[tor ;i ultimul Mit al Fotbalului!

…Admirabilii băieți ai excelentului antrenor Fernando Santos au șansa miracolului în ultimul minut al primei reprize de prelungiri, prin Nani! Rămâne, însă, 0-0, unii sunt cu g\ndul la penalty-uri!… Mai sunt alte 15 minute de tensiune, începute sub asaltul nebun, nebun al portughezilor. În min.106, Guerreiro ochește bara; peste două minute, Eder, rezerva introdusă inspirat, în min.79, care abia îl lungise pe Lloris, găsește o torpilă, pe jos, lângă stâlpul din dreapta lui Lloris, de la 25 de metri, și stadionul e aruncat în aer: Portugalia conduce cu 1-0! Este minutul 108!… Portugalia nu mai poate pierde TITLUL!… La Lisabona începe Noaptea albă de Fado!…

…Fără Ronaldo, s-a întrupat o încântătoare ECHIPĂ, cu bătrânul lup de platouri înalte Pepe, de la Real Madrid, cu uluitorul portar Patricio (de la Sporting Lisabona), căci a fost Meciul lui, cu Nani (Fenerbahce), Guerreiro (Lorient!), W.Carvalho (Monaco), Quaresma (Beșiktas), Mario (Sporting), Eder (Swansea) și ultimul “copil minune” Renato Sanchez (Benfica, de săptămâna viitoare la Bayern!). Plus un antrenor de mare clasă, Fernando Santos, ceea ce n-a avut nici pe departe Franța!
…Titlul european câștigat, absolut meritat, de Portugalia, în aceasstă noapte, a însemnat o minunată Simfonie a Vieții!

…M-a încântat ardoarea, lupta cu Destinul, nesupunerea Portugaliei, cea atât de criticată în grupele turneului. Dar sunt și trist, acum, în miez de noapte, când scriu aceste rânduri… S-a dus Festivalul nostru de o lună, cu primele 12 zile în care am avut și trei meciuri în program… O Sărbătoare princiară superbă, cu tribune cântând sublim, visând, cu liniște și pace în afara tribunelor, cu o sarabandă de “bombe” culminând cu acea victorie istorică a Islandei, 2-1, cu Anglia în “optimi”, după care Rooney a părăsit competiția!… Și câte alte cuvinte de laudă nu sunt și pentru Țara Galilor, cea care a eliminat favorita Belgia, fără replică:3-1…

…A fost spectacol, cu revelații, decepții (Naționala noastră, învinsă de Albania; Rusia, Ucraina, Cehia, milionarul-șomer Pogba). Au căzut recorduri (Germania a învins întâia oară în istorie Italia, într-un meci oficial, fie și la penalty-uri; Franța a învins în premieră Germania, la un turneu final, în semifinale. Portugalia câștigă întâiul turneu final)…

…Am fost o lună, cu toții, Fiii Visului! Au uitat de multe rele. Am visat, am crezut numai în Frumos. Fotbalul este Cartea cu vise a omului matur. În care ultima poveste, această Finală de la Paris, nu se va uita multă, multă vreme!
…Mulțumim, Rege Fotbal!

Euro 2016 văzut de-Acasă (25). S-A SFÂRȘIT ȘI POVESTEA „DRAGONULUI ROȘU”!… Formația ideală a celor 15 ediții Euro!

…Cele mai iubite echipe de la acest Euro 2016, neașteptat, Islanda și Țara Galilor, Zânele frumoase, Cenușăresele din povești ale Festivalului din Franța, s-au oprit fabulos în semifinale! Vikingii pescarii dintre vulcani n-au rezistat Franței, luni noapte, cedând (2-5), acum a venit rândul „Dragonului roșu” de la Cardiff (fără Ramsey, de la Arsenal, cel mai bun pasator de la acest turneu!) să părăsească ringul de dans, în aplauze, ovații, însă și în lacrimi. Galezii au rezistat o repriză, prima, dar, imediat după pauză, tăvălugul lusitan, condus de nesuferitul, însă valorosul Ronaldo, a terminat povestea în…trei minute!. În min.50, a venit întâiul gol, la o lovitură de la colț, când lunganul Hennessey (1,95 cm.) a stat înțepenit pe linia porții galeze, mai rău ca un portar de motel, și superstarul a marcat cu capul din 7 m., egalând recordul golurilor marcate de un jucător (9) în istoria Euro, ajungându-l pe Planini, care înscrisese toate golurile într-o singură ediție, cea din 1984!… Șocul a fost teribil pentru galezi și, peste… numai trei minute, Nani a taxat și el o defensivă amețită, dereglată, care a oferit atacului lusitan și alte mari ocazii. S-a terminat numai : 2-0!… „Dragonul”, scos din hainele lui roșii, cum și islandezii n-au mai jucat în albastru, în semifinală, n-a mai putut forța Minunea, în pofida celor două ocazii ale lui Bale și, mai ales, a minunatei galerii galeze, de vreo 30.000 de oameni, care cântau tulburător, optimist “Nu ne trimiteți acasă, vrem să vă bem toată berea!”…Meciul era ca și jucat, în min.53! Admirabilul Bale nu putea renaște o echipă din cenușa de aur a Poveștii cu frumoasa Cenușăreasă…

…Țara Galilor, de care m-am îndrăgostit ca țară, în 17 noiembrie 1993, când tricolorii noștri, sub conducerea lui Iordănescu, câștigau cu 2-1, prin golurile lui Răducioiu și Hagi, sărutați de Zeița Fortuna, la 1-1, când fundașul galez Bodin a trimis mingea în bară, de la punctual de 11 m., România obținând viza pentru inegalabilul nostru World Cup 94!… Acum, iubesc această țară și pentru Fotbalul ei de poveste prin care a încântat lumea-ntreagă împreună cu Islanda, ținut fascinant pe care l-am descoperit, încântat, în septembrie ’97, după un 4-0 (2-0) al Naționalei noastre, în preliminariile lui Coupe du Monde ’98. la Rejkyavik, unde au marcat Hagi-2, Dan Petrescu și Gâlcă!…
…Atunci, pe cei nici 60 de kilometri de la aeroportul Keflavik până în Rejkyavik, capitala Islandei, am mers pe lavă încrețită, printre vulcani, ghețari, fiorduri, gheizere, peisaje fabuloase din cea de a doua insulă ca mărime a Europei (după Marea Britanie), cu cea mai curată apă potabilă din lume. Cum să uiți această țărișoară, să nu visezi la ea, cum să nu o iubești și mai mult după minunata ei Aventură umană de la Euro 2016, unde a învins și Anglia?!

…Câștigând primul meci la acest turneu final (!?!) Portugalia se gândește la Finală. Cei mai mulți spun că numai și numai datorită Norocului. De accord, băftoasă, numai că lusitanii au un antrenor de top mondial, Fernando Santos (61 de ani), fost și timonier al grecilor. Plus un Ronaldo de geniu (lăsăm caracterul lui mizerabil!), un uluitor Renato Sanchez (18 ani), “copilul minune” al acestui Euro, un Nani, un Pepe, Carvalho (ultimii doi, absenți azi!), Quaresma. Portugalia va juca finala, dar, îmi permit să scriu, aici, acum, nu are nicio șansă la titlu, de s-o duela, fie cu Franța (favorita!), fie cu Germania (campioana mondială!), care vor juca, practic Finala, în această noapte, în a doua semifinală!

…Lumea-ntreagă se pregătește de șocul Franța-Germania și Finala celei de a 15-a ediții a Europeanului de fotbal.
…Lumea-ntreagă nu uită, dimpotrivă, le mulțumește celor două echipe mici, cu suflet uriaș, Islanda și Țarea Galilor (ambele debutante la un turneu final European!), care au fermecat fotbalul și acest Euro 2016!
…Cartea cu povești a acestul European s-a închis, în acest miez de noapte, în Oda Bucuriei cântată fermecător de cei 30.000 de galezi din tribune. Suflet de poet, plâng de fericire și de tristețe pentru minunatele Cenușărese devenite Reginele balului!
…Prețuire, Islanda și Țara Galilor!

P.S.
…Michel Platini este cel mai bun marcator din istoria Euro (9 goluri într-o singură ediție!), dar nu face parte din echipa ideală a turneelor finale realizată de cititorii site-ului UEFA!?! Trei italieni, câte doi germani, spanioli şi francezi, un portughez şi un olandez formează cel mai bun 11 al competiţiei a cărei primă ediţie a avut loc în 1960.Poate semifinala de azi și finala de duminică schimba ceva în Echipa celor 15 Ediții?! Ea arată la această oră astfel:
Gianluigi Buffon este portarul acestei formaţii ideale, iar Philipp Lahm, Carles Puyol, Franz Beckenbauer şi Paolo Maldini formează o apărare cu adevărat de vis. La mijloc îi regăsim Andres Iniesta, Andrea Pirlo şi Zinedine Zidane, pentru ca trio-ul ofensiv să fie format din Cristiano Ronaldo, Thierry Henry şi Marco Van Basten.

Mondialul African. De ce Ronaldo şi Kaka nu pot fi Eusebio şi Cruyff

…Fiecare Mondial de fotbal a avut şi faţa lui nevăzută, neştiută. Acum, însă, când mass-media este peste tot, când armatele de paparazzi scormonesc, ba şi inventează subiecte, predicate şi epitete gem publicaţiile, televiziunile de „teme fierbinţi”. Nu m-a interesat niciodată viaţa privată a Actorilor, din Arena sportului sau din Templul teatrului (este dreptul lor la Viaţă!), chiar dacă aşa ceva a devenit o modă ce-a prins de la precupeţe la politicieni. Mă interesează enorm, în schimb, comportarea Idolilor în curtea miracolelor, cum este pentru mine stadionul de fotbal şi sala de teatru. Aici, da, avem ce discuta. Din nefericire, Mondialul African, cu vuvuzele în tribune, însă şi pe teren, nu duce nici el lipsă de umbre grele…

…Un subiect la zi, naţionala „cocoşului galic”. Care, nici mai mult, nici mai puţin, a pus de-o grevă, nu japoneză, ci…franceză! „Cocoşii” jumuliţi de mexicani n-au vrut să se mai antreneze. Asta, în semn de solidaritate cu Anelka, figurant de prim-plan la acest turneu, care s-a comportat ca un într-un gang cu antrenorul Domenech. Că vuvuzeaua Raymond, ultimul clown între tehnicienii Hexagonului, trebuia trimis în şomaj tehnic de cel puţin un an-doi, este o altă treabă, e problema Federaţiei Franceze. Dar ca un jucător penibil în ultima vreme, Moş Goriot, ca să nu-l jignesc (e drept, nu ştiu dacă a auzit de marele romancier Balzac!), un figurant putred de bani să-şi insulte birjăreşte antrenorul, înseamnă o descalificare a vedetei. Merg mai departe şi susţin că „tricolorii” francezi, cu atâtea nume grele printre ei, s-au descalificat in corpore, cu această caraghioasa grevă. Cum au jucat, în preliminarii, la barajul măsluit cu Irlanda (calificându-se cu un gol marcat cu mâna de Henry!), în cele două partide de la acest turneu african, ar fi trebuit ca răzmeriţa lor să se intituleze „greva neputincioşilor”, în care să-şi fi cerut scuze milioanelor de fani, pentru trădarea nu doar a speranţelor, cât a Fotbalului! Şi să se autopropună la amenzi drastice. Dacă nu chiar unii să-şi ceară demisia din naţională…

…Lipsă de caracter şi în gestul lui Kaka, excelent până în acel moment de rătăcire din meciul cu ivorienii. De neînţeles cotul de eliminare aplicat „pe şest”, hoţeşte, şmechereşte, în pelxul unui adversar ivorian!?!… Cristiano Ronaldo, altă stea a acestui Mondial, mai mult s-a certat cu arbitrii în primele două partide ale lusitanilor. Ba, a mai aplicat şi el o palmă discretă unui biet nord-coreean… Nici Rooney (doar britanic, nu şi leu!), venit pe cai mari, dar, deocamdată, nici la înălţimea unui ponei, nu şi-a cruţat rivalii, vrând, probabil, să audă cum sună tibiile africane… Super-starul brazilian Luis Fabiano, autor a două goluri frumoase în poarta Coastei de Fildeş, şi-a umbrit dansul de mare spectacol cu insintenţa prin care vrea să legalizeze cele două henţuri de la al doilea său gol! Jenant! Nimeni nu i-ar fi cerut să alerge după arbitru şi să-i ceară să nu valideze golul, că a comis henţ înainte să marcheze (cum a făcut Cornel Dinu, pe vremuri, într-o finală de Cupa României, cu Steaua!). Dar, aflat în culpă ca o axiomă, să încerci să faci filozofia sensului şi semnificaţiei henţului, punându-l în legătură cu „Mâna Sfântă involuntară a lui Dumnezeu” devine lamentabil… Nici Lucio, Cannavaro şi alţii, nume mari sau în devenire, nu s-au prezentat ca adevăraţi gentlemeni, cum îi aşteptau milioanele de privitori ca la Fotbal.

…Ca un tonic (nu moralizator!) contrast, camerele de televiziune ne-au oferit din tribune o pleiadă de Nume adevărate ale sportului-rege. Eusebio, Cruyff, Platini. Jucători de vis, caractere de preţuit. Sigur, în tribunele acestui turneu l-am văzut şi pe Zidane. Fotbalist fabulos. Care, însă, rămâne în Istoria fotbalului prin capul aplicat în figura lui Materazzi în finala Mondialului german, de acum patru ani… Rătăcirea lui de-o clipă a trecut în eternitatea fotbalului!

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro