Ronaldo – Mircea M. Ionescu

Euro 2016 văzut de-Acasă (27). DIN JALE ȘI FOTBAL S-A ÎNTRUPAT NOUA CAMPIOANĂ EUROPEANĂ-PORTUGALIA!

…Ce finală!… Ce surpriză!…Franța, țara organizatoare a acestui turneu final Euro 2016, era favorita ultimului duel, Finala cu Portugalia. Se și vedea Regina balului. Iar când, după numai zece minute de joc, Payet a intrat dur și l-a scos din joc pe Ronaldo, scos cu targa din teren, zarurile păreau aruncate pentru “cocoșul galic”. Căci superstarul a încercat să tragă de el, dar n-a rezistat și în min.24 a părăsit terenul în lacrimi. Plângea lumea bună a fotbalului, a celor ce doreau spectacol. Fără Ronaldo, totul părea un deșert de speranțe… Numai că fotbalul nu respectă logica elementară, el este teritoriul frumoasei nebunii totale, cum a fost și în această noapte! Portugalia este noua campioană a Europei, Regina continentului, în premieră…Titlul european rămâne în Peninsula Iberică!

…Fără Ronaldo, adică fără un plămân, fără dirijor și solist, Portugalia a făcut greu față asaltului francez, cu o cascadă de ocazii (Griezmann-2, Giroud-2, Sissoko-2, Coman, Gignac). A avut, însă, un portar uluitor, Rui Patricio scoțând patru goluri ca și puse pe tabelă! Dominată teritorial, echipa lui Ronaldo, în lacrimi pe margine, s-a cravașat să arate că are fotbaliști de rafinament, Nani, Quaresma și Sanchez, și au ridicat pulsul întregului Hexagon. Și cum Fortuna îi răsplătește pe cei cutezători, cei cu psihicul de oțel, lusitanii au avut noroc cu carul în ultimul minut, când Gignac (înlocuitorul rigidului Giroud) a trimis mingea în BARĂ! Chiar dacă raportul șuturilor pe poartă a fost 7-2 pentru gazde, în 90 de minute, s-a intrat în cele două reprize de prelungiri. Începute tot sub asediu francez, dar fără un strateg, fără luciditate, sub tensiunea echilibrului unei tabele nemișcată și a unei Portugalii renăscută din durere, cu o prospețime uluitoare, ea alimentându-și forța din Destin.

…Franța, dublă campioană europeană (1984; 2000), campioana mondială de la Paris, în 12 iulie 1998 (3-0 cu Brazilia, în finală; două goluri Zidane, unul Petit!), nu pierduse în fața Portugaliei din 1975, ba își amintea și de victoria, cu 2-0, în semifinala turneului din 1984…. Lusitanii, fără Ronaldo în teren, s-au bătut eroic să reușească minunea, întâiul titlu continental, la care nu ajunsese nici generația lui Eusebio, nici cea a lui Figo. Și să răzbune, astfel, acea finală, din 2004, pierdută (0-1), ca țară gazdă, în dauna Greciei!!!… Vechea Elada, cu atâtea Mituri, despre unul, marele dramaturg american Eugene O’Neill lăsându-ne o piesă tulburătoare: „Din jale se-ntrupează Electra”!… Tulbur[tor ;i ultimul Mit al Fotbalului!

…Admirabilii băieți ai excelentului antrenor Fernando Santos au șansa miracolului în ultimul minut al primei reprize de prelungiri, prin Nani! Rămâne, însă, 0-0, unii sunt cu g\ndul la penalty-uri!… Mai sunt alte 15 minute de tensiune, începute sub asaltul nebun, nebun al portughezilor. În min.106, Guerreiro ochește bara; peste două minute, Eder, rezerva introdusă inspirat, în min.79, care abia îl lungise pe Lloris, găsește o torpilă, pe jos, lângă stâlpul din dreapta lui Lloris, de la 25 de metri, și stadionul e aruncat în aer: Portugalia conduce cu 1-0! Este minutul 108!… Portugalia nu mai poate pierde TITLUL!… La Lisabona începe Noaptea albă de Fado!…

…Fără Ronaldo, s-a întrupat o încântătoare ECHIPĂ, cu bătrânul lup de platouri înalte Pepe, de la Real Madrid, cu uluitorul portar Patricio (de la Sporting Lisabona), căci a fost Meciul lui, cu Nani (Fenerbahce), Guerreiro (Lorient!), W.Carvalho (Monaco), Quaresma (Beșiktas), Mario (Sporting), Eder (Swansea) și ultimul “copil minune” Renato Sanchez (Benfica, de săptămâna viitoare la Bayern!). Plus un antrenor de mare clasă, Fernando Santos, ceea ce n-a avut nici pe departe Franța!
…Titlul european câștigat, absolut meritat, de Portugalia, în aceasstă noapte, a însemnat o minunată Simfonie a Vieții!

…M-a încântat ardoarea, lupta cu Destinul, nesupunerea Portugaliei, cea atât de criticată în grupele turneului. Dar sunt și trist, acum, în miez de noapte, când scriu aceste rânduri… S-a dus Festivalul nostru de o lună, cu primele 12 zile în care am avut și trei meciuri în program… O Sărbătoare princiară superbă, cu tribune cântând sublim, visând, cu liniște și pace în afara tribunelor, cu o sarabandă de “bombe” culminând cu acea victorie istorică a Islandei, 2-1, cu Anglia în “optimi”, după care Rooney a părăsit competiția!… Și câte alte cuvinte de laudă nu sunt și pentru Țara Galilor, cea care a eliminat favorita Belgia, fără replică:3-1…

…A fost spectacol, cu revelații, decepții (Naționala noastră, învinsă de Albania; Rusia, Ucraina, Cehia, milionarul-șomer Pogba). Au căzut recorduri (Germania a învins întâia oară în istorie Italia, într-un meci oficial, fie și la penalty-uri; Franța a învins în premieră Germania, la un turneu final, în semifinale. Portugalia câștigă întâiul turneu final)…

…Am fost o lună, cu toții, Fiii Visului! Au uitat de multe rele. Am visat, am crezut numai în Frumos. Fotbalul este Cartea cu vise a omului matur. În care ultima poveste, această Finală de la Paris, nu se va uita multă, multă vreme!
…Mulțumim, Rege Fotbal!

Euro 2016 văzut de-Acasă (25). S-A SFÂRȘIT ȘI POVESTEA „DRAGONULUI ROȘU”!… Formația ideală a celor 15 ediții Euro!

…Cele mai iubite echipe de la acest Euro 2016, neașteptat, Islanda și Țara Galilor, Zânele frumoase, Cenușăresele din povești ale Festivalului din Franța, s-au oprit fabulos în semifinale! Vikingii pescarii dintre vulcani n-au rezistat Franței, luni noapte, cedând (2-5), acum a venit rândul „Dragonului roșu” de la Cardiff (fără Ramsey, de la Arsenal, cel mai bun pasator de la acest turneu!) să părăsească ringul de dans, în aplauze, ovații, însă și în lacrimi. Galezii au rezistat o repriză, prima, dar, imediat după pauză, tăvălugul lusitan, condus de nesuferitul, însă valorosul Ronaldo, a terminat povestea în…trei minute!. În min.50, a venit întâiul gol, la o lovitură de la colț, când lunganul Hennessey (1,95 cm.) a stat înțepenit pe linia porții galeze, mai rău ca un portar de motel, și superstarul a marcat cu capul din 7 m., egalând recordul golurilor marcate de un jucător (9) în istoria Euro, ajungându-l pe Planini, care înscrisese toate golurile într-o singură ediție, cea din 1984!… Șocul a fost teribil pentru galezi și, peste… numai trei minute, Nani a taxat și el o defensivă amețită, dereglată, care a oferit atacului lusitan și alte mari ocazii. S-a terminat numai : 2-0!… „Dragonul”, scos din hainele lui roșii, cum și islandezii n-au mai jucat în albastru, în semifinală, n-a mai putut forța Minunea, în pofida celor două ocazii ale lui Bale și, mai ales, a minunatei galerii galeze, de vreo 30.000 de oameni, care cântau tulburător, optimist “Nu ne trimiteți acasă, vrem să vă bem toată berea!”…Meciul era ca și jucat, în min.53! Admirabilul Bale nu putea renaște o echipă din cenușa de aur a Poveștii cu frumoasa Cenușăreasă…

…Țara Galilor, de care m-am îndrăgostit ca țară, în 17 noiembrie 1993, când tricolorii noștri, sub conducerea lui Iordănescu, câștigau cu 2-1, prin golurile lui Răducioiu și Hagi, sărutați de Zeița Fortuna, la 1-1, când fundașul galez Bodin a trimis mingea în bară, de la punctual de 11 m., România obținând viza pentru inegalabilul nostru World Cup 94!… Acum, iubesc această țară și pentru Fotbalul ei de poveste prin care a încântat lumea-ntreagă împreună cu Islanda, ținut fascinant pe care l-am descoperit, încântat, în septembrie ’97, după un 4-0 (2-0) al Naționalei noastre, în preliminariile lui Coupe du Monde ’98. la Rejkyavik, unde au marcat Hagi-2, Dan Petrescu și Gâlcă!…
…Atunci, pe cei nici 60 de kilometri de la aeroportul Keflavik până în Rejkyavik, capitala Islandei, am mers pe lavă încrețită, printre vulcani, ghețari, fiorduri, gheizere, peisaje fabuloase din cea de a doua insulă ca mărime a Europei (după Marea Britanie), cu cea mai curată apă potabilă din lume. Cum să uiți această țărișoară, să nu visezi la ea, cum să nu o iubești și mai mult după minunata ei Aventură umană de la Euro 2016, unde a învins și Anglia?!

…Câștigând primul meci la acest turneu final (!?!) Portugalia se gândește la Finală. Cei mai mulți spun că numai și numai datorită Norocului. De accord, băftoasă, numai că lusitanii au un antrenor de top mondial, Fernando Santos (61 de ani), fost și timonier al grecilor. Plus un Ronaldo de geniu (lăsăm caracterul lui mizerabil!), un uluitor Renato Sanchez (18 ani), “copilul minune” al acestui Euro, un Nani, un Pepe, Carvalho (ultimii doi, absenți azi!), Quaresma. Portugalia va juca finala, dar, îmi permit să scriu, aici, acum, nu are nicio șansă la titlu, de s-o duela, fie cu Franța (favorita!), fie cu Germania (campioana mondială!), care vor juca, practic Finala, în această noapte, în a doua semifinală!

…Lumea-ntreagă se pregătește de șocul Franța-Germania și Finala celei de a 15-a ediții a Europeanului de fotbal.
…Lumea-ntreagă nu uită, dimpotrivă, le mulțumește celor două echipe mici, cu suflet uriaș, Islanda și Țarea Galilor (ambele debutante la un turneu final European!), care au fermecat fotbalul și acest Euro 2016!
…Cartea cu povești a acestul European s-a închis, în acest miez de noapte, în Oda Bucuriei cântată fermecător de cei 30.000 de galezi din tribune. Suflet de poet, plâng de fericire și de tristețe pentru minunatele Cenușărese devenite Reginele balului!
…Prețuire, Islanda și Țara Galilor!

P.S.
…Michel Platini este cel mai bun marcator din istoria Euro (9 goluri într-o singură ediție!), dar nu face parte din echipa ideală a turneelor finale realizată de cititorii site-ului UEFA!?! Trei italieni, câte doi germani, spanioli şi francezi, un portughez şi un olandez formează cel mai bun 11 al competiţiei a cărei primă ediţie a avut loc în 1960.Poate semifinala de azi și finala de duminică schimba ceva în Echipa celor 15 Ediții?! Ea arată la această oră astfel:
Gianluigi Buffon este portarul acestei formaţii ideale, iar Philipp Lahm, Carles Puyol, Franz Beckenbauer şi Paolo Maldini formează o apărare cu adevărat de vis. La mijloc îi regăsim Andres Iniesta, Andrea Pirlo şi Zinedine Zidane, pentru ca trio-ul ofensiv să fie format din Cristiano Ronaldo, Thierry Henry şi Marco Van Basten.

Euro 2016 văzut de-Acasă (10). A NOUA ZI, ÎNTR-O AGENȚIE DE PARIURI. FANTASTICE POVEȘTI DE VIAȚĂ ȘI DE FOTBAL!

…Cum, acasă, nu prind canalul Dolce, iar ProTv nu transmite decât meciul de la ora 22, primele două partide din fiecare zi din acest turneu final Euro 2016 le-am văzut, ba, aș zice, le-am trăit într-o Agenție de pairuri, Bet Café Arena, aproape de casă, lângă Piața Norilor. O experiență de viața fantastică, suplinind absența mea din sălile de teatru în ultimele 10 zile. Aici, la Bet Café, am trăit fascinante spectacole verite, cu oameni simpli, dar bogați sufletește și cu mult bun simț, care sunt tobă de fotbal și pot pune-n încurcătură destui comentatori la istoria fotbalului… Nu sunt pătimași ai jocurilor de noroc, nu-și aruncă salariul, casa sau mașina pe masa de joc… Jocă doi lei, trei, cel mult cinci, pariul sportiv e pentru ei un fel de testare acunoștințelor în materie de fotbal… Au ironie și umor, nu se încrâncenează în diferențele de opinie. Fiecare este în timpul meciurilor un comentator și un arbitru…

…Azi, sâmbătă 18 iunie, am văzut cele două meciuri cu blocnotess-ul în față, cu ochii pe plasmă și cu urechile în jur… Vă jur că tot ce urmează este Reality show!… O fantastică zi, cu atâtea adevăruri târzii, cum n-am visat niciodatră când treceam prin fața acestei Agenții de periuri sportive…

…Meciul Belgia-Irlanda. Începe jocul, e secunda 24 și comentatorul partidei ne anunță “A început meciul”… Replica vine imediat: “Băi, vericule, ne jignești! Păi, noi am venit aici să ne gândim la OZN-uri, nu să urmărim în cele mai mici detalii bătălia asta?!”… A trecut primul sfert de oră. “Dom’le, Belgia asta a fost umflată de ne amintește de Columbia lui Pele, la Mondialul american!”, vine un prim comentariu… „Belgia are jucători foarte buni, dar sunt atât de tehnici de se calcă pe picioare între ei și nimeni nu pune osul!”, completează un altul… E min.22. „Nenea arbitru, nea turcu, a fost penalty pentru irlandezi, bre!”, se supără cineva… Un prim-plan, pe micul ecran, cu „nouarul” Belgiei. „Ăsta parcă-i Gnore de la Dinamo!, sună un comentator din Agenția de pariuri… Da’ ăla mai și marca!”… S-a dus o jumătate de oră. 0-0. “Băi, ce băftoși sunt irlandezii ăștia, care ne-au eliminat la penalty-uri, la Genova, în Mondialul italian din ‘90!”, vine o primă opinie generală… “Nu ei ne-au eliminat, frate, ci Daniel Timofte!… Cred că dacă Emeric Ienei nu pleca la București, cu Dinu, și era pe bancă, altul era rezultatul, atunci!”, vine completarea… “Nene, diavolii ăști au jucători de 24 de carate, dar n-au echipă, pe cinstea mea. I-au făcut papanași italienii!”… “Cum, dom’le, numai 4 cornele în 35 de minute?! “Ășția nu știu că eu am pariat pe nouă cornere?!”… Descopăr în Europeanul meu de la Agenție că se pariază și pe numărul cartonașelor galbene, numărul cornerelor în prima repriză și după pauză, total goluri, cine marchează primul gol, în ce perioadă a meciului (minutele 0-15, 15-30, min. 60. min.75)… Lângă mine, un bărbat de vreo 30 de ani, am înțeles rapid, e contabil cu cornerele. E vădit nemulțumit de seceta loviturilor de la colț. A mizat pe 9 cornere în tot meciul, a pus 5 lei… Belgia trage pe lângă poartă, “Hai, băi, încă un corner, să-mi fac și eu norma!”. Pentru el, meciul s-a redus la cornere… Un tip în dreapta mea tot privește în stânga plasmei. Joacă la Bingo. Se încruntă brusc, aruncă două hârtiuțe. „Ce-i, bre, nu s-a dat nici la mata penalty?!” încearcă să-l înveselească Johny, dinamovistul… Băiatul de la Bingo râde, i-a plăcut poanta…
…O primă repriză modestă pentru mai toți cei care au pariat pe victoria “diavolilor roșii” “Diavolii roșii” se aprind după pauză, îi pun pe irlandezi în corzi și punctează nemilos… Primul e…”Gnore de la Dinamo”, pe numele lui Lulaku, de la Everton, în min.48, el închizând și tabela, la 3-0, în min. 70, când mister-corner e supărat că a fost gol și nu… lovitură de la colț!. Între timp a punctat și Axel Witsel, în min.62. băiatului cu cornerele i-a ieșit cota de 1,35, a pus 5 lei și mai așteaptă rezultatul Islanda-Ungaria, unde a pariat că se vor marca două goluri. Va ghici și pontul ăsta și va lua 100 de lei. Va fi fericit. “E un câștig mic, știu, dar pentru mine milionul ăsta e ceva!” își trăiește sincer clipa de glorie blajinul Vasile, “băiatul care cară cartofi în piață”, cum mi-l prezintă un confrate de pariuri… Îl întreb pe Vasile, care a ars serios pentru pontul cu 9 cornere, dacă nu vrea o bere… Nu bea!… O cafea?! A băut déjà trei… Nu refuză un suc și mă bucur că bem câte un suc alături, ca noi prieteni…

…Vicențiu, un puști simpatic, argint-viu, de vreun metru și șaizeci de centimetri, îmbrăcat ca un rocker, mereu numai zâmbet, cu ochi de om inteligent, nu mai vine la meciul al doilea, Islanda-Ungaria. S-a luat după mine și a pus și el 1-0, scor corect, pentru România în meciul cu Elveția, și a ratat cam 10 milioane de lei vechi (eu 18!)… Nu mai are nervi să parieze pe un nou meci…Se rezervă pentru bătălia tricolorilor cu albanezii, de duminică noapte. Pleacă la “păcănele!”… “Ai trădat fotbalul, Vicențiule!”, în atac prietenește… “Nu eu l-am trădat! Oameni de-ai lui m-au trădat!”…În chem la masa mea, la o cafea… E bucuros că dialogăm. Simte nevoia să mi se prezinte, cu mândrie, dar și tristețe… „Am fost junior de talent la Cimentul Fieni, apoi am venit la Rocar și Rapid… Eu voiam, însă, să joc la Steaua… M-am dus la un trial în Ghencea. Antrenor la juniori era Bumbescu. M-a privit de sus și mi-a zis: Păi, piciule, dacă vrei să stai pe banca Stelei, trebuie să dai o sută de euro!” Chestia asta m-a enervat. Și m-a îndepărtata de fotbal!… Acum, la 25 de ani , mai joc pe fals, din când în când, în sector sau în Divizia D, că iubirea de fotbal nu moare niciodată. După ce car cartofi în piață. Nu câștig decât 10-12 milioane pe lună! Bani buni, scoși cu sudoare, dar cinstiți! Mai visez să dau, într-o zi, lovitura, aici, la pariuri”… Ascultându-l pe Vicențiu, mi-a revenit în minte marea supărare a lui Belodedici, la întoarcerea din Spania, când a fost numit șeful juniorilor la Federație, unde unii părinți veneau cu sarsanale pline ca să joace băieții lor!?!… “De asta fotbalul nostru nu mai are valori!”, încearcă o concluzie Vicențiu, noul meu prieten! E de meditat!… Sigur, cineva, acolo, sus, la Federație, trebuie să și gândească la acest subiect dureros…

…A început Islanda-Ungaria. Vasile, băiatul care cară cartofi în piața de alături, a luat 9 (tot 9!) cornere și două goluri marcate. Eu, victoria Islandei cu 1-0… La un moment dat, comentatorul partidei ne spune că în Islanda sunt numai 100 de fotbaliști profesioniuști! „La noi sunt o mie de mafioți în fotbal!” sună replica unui domn mai în vârstă, citit, care a muncit și prin Spania. „Comentatorul acesta, jos pălăria! Ne spune lucruri interesante!… Cei mai mulți, însă, ne consideră pe noi, cei din fața micilor ecrane, niște tolomaci, ne privesc de sus, ușor arogant, ca niște profesori!… Domnule, exceptându-i pe Balint și Ilie Dumitrescu, la acest Euro nu prea ai ce specialist să asculți!… Păi, ce să-mi spună mie Bratu sau Mara, cum să-i judece ei pe Iordănescu sau pe Stancu?!. Și mulți alții ca ei, corijenți la limba română?!”… Îi spun că e prea sever, că fiecare dintre noi are ce îmvăța de la celălalt… Nu replică, însă nu-mi dă dreptate. Nemulțumirea lui poate fi, însă, o temă pentru mai tinerii mei confrați, care trebuie să știe că majoritatea celor care-și pierd timpul în fața televizorului la un meci, știu multe, foarte multe despre sportul-rege… Minunea islandeză a transformat un penalty, în min.40, a reușit să țină de el, dar, parcă, cu vreo 20 de minute ]naintea finalului n-a mai avut aer… Vasile a prins momentul și a pariat live, pe trei lei, că următorul gol e al ungurilor. A dat trei lei pentru 15 lei! Ungurii egalează, în min.88, prin autogolul lui Saevarson. 1-1.Vasile jubilează. Nu pentru cei 15 lei, cât pentru flerul lui… Eu am ratat și biletul acesta de 160 de lei pentru care am pariat 4 lei… Vasile este, însă, fericit! I-au ieșit și cornerele și două goluri pe meci. A mai luat 110 lei, pariind numai 5, plus ăștia… 15 lei live!! Luni, săptămâna va începe pentru el mai ușor la cărat cartofii, în piața de peste drum…

…Toate drumurile noastre duc spre meciul cu Albania, de mâine noapte. Speranțe și temeri. Daniel Tudor, om matur, trecut prin viață, cândva junior la Rapid, o veritabilă enciclopedie de fotbal, ar vrea să spere într-o victorie, însă se teme. „Nu mai avem Naționala de altădată!… Și, dacă nu batem Albania, atunci primul vinovat este Federația. Ea l-a angajat pe Iordănescu, cam prăfuit… Ea l-a alungat, cu o lună înainte de Euro, pe valorosul medic Pompiliu Popescu… Drama e că noi nici din eșecuri nu mai învățăm… Sigur că vreau să trecem de grupă! Avem noi, însă, valoare de optimi?!”… Întrebarea lui Daniel Tudor, picolo la o Trattoria din Capitală, mă urmărește la orice meci pe care-l văd la acest Eueo 2016. Și-mi imaginez că actuala noastră Națională joacă o repriză cu un adversar, alta cu celălalt. Sincer, până acum, n-am găsit încă o echipă din celelalte 23 pe care să fiu sigur că o putem învinge la ora actuală. Poate, Albania, mâine noapte!
…Doamne, suntem atât de lipsiți de bucurii, atât de săraci sufletește, încât nu ne lua victoria asta, drogul nostru moral!…

P.S. S-a dus în istorie și ultimul meci al Zilei 9, Portugalia-Austria 0-0! Scor alb, „omul negru” fiind îngâmfatul Ronaldo, un biet figurant, după primele două meciuri la această Gală a Fotbalului European. De-ar fi singurul… Ca să nu existe vreun dubiu, super-starul de la Real Madrid a trimis mingea în bară, în min.79, din lovitura de la 11 m., corect acordată, înregistrându-se astfel, primul penalty ratat la acest turneu final.

MONDIALUL-SAMBA demarează între furturi, crime și „tunuri”…

…Cam asta transmit de la fața locului trimișii mass-media. Cu 24 de ore înainte de a debuta Mondialul brazilian, la Rio se jefuiește și se fură în plină stradă, la Sao Paulo se face săptămâna de când zeci de mii de oameni fac greve, opresc metroul, protestează față de „tunurile” date de politicienii din (și din!) Brazilia după paravanul Mondialului de fotbal! Milioane de euro spălate cu renovarea (celebrul Maracana a fost redus de la 200.000 de locuri la 75.000!) sau construirea unor arene noi, ceea ce, se vede, nu-i doar un stil dâmbovițean. E stil mondial, din moment ce și Blatter, mai-marele FIFA, e acuzat de șpagă luată pentru acordarea unui Mondial exotic în Qatar!…

…Brazilienii de rând, morți după samba și fotbal, protestează, însă, și se opun Mondialului (!?!), chiar sub forma luptelor de stradă, din cauza marelui jaf al politicienilor care au ignorat sănătatea, învățământul și cultura. Pe mulți nu-i mai interesează cine va fi campioana lumii la 13 iulie, când Brazilia vrea Hexacampeao, al șaselea titlu, record mondial absolut. Când s-a cheltuit suma record-mondial de 14 miliarde de dolari (ultimul Bal al fotbalului, cel din Africa de Sud, a păpat numai… 4 miliarde!?!), repetarea istoriei ediției din 1950, când gazdele „Maracanei” au pierdut finala, ar însemna o sinucidere în masă, de la Zgârie norii din marile metropole la cutremurătoarele Favelas și, negreșit, birourile guvernamentale! De aceea, nu m-ar mira ca Selecao, cu starul Neymar și bătrânul timonier Felipe Scolari, să fie ajutată din plin, în momentele grele ce se pot ivi oricând!…

…Dincolo de umbrele ce vin de peste Atlantic, aștept Mondialul-samba ca pe Sărbătoare, în stare să ne încânte prin Frumos. Mai toți merg pe mâna Braziliei, întruchiparea Fotbalului-Artă… Și, totuși, eu vreau o mesageră a Europei să danseze samba la 13 iulie! Poate Spania, care are de apărat coroana sud-africană, pe teren sud-american, iar Pele ne asigură că omul acestui Mondial nu va fi nici Ronaldo (portughezul, brazilianul e la pensie!), nici Messi, ci Xavi!?!… Poate Germania, poate Olanda… Nu merg deloc pe mâna Angliei, poate și pentru că Roy Hodson nu mi-a arătat a fi mare antrenor nici măcar atunci, când conducea Elveția, care ne-a învins, întâmplător, cu 4-1, la World Cup 94, în Silverdom-ul din Detroit, într-un fel de fotbal în saună…

…Nu zic nimic despre Italia mea de suflet (deși m-ar bucura enorm măcar o nevisată, acum, Finală!), nici despre Favio Capello, coach-ul Rusiei, el, antrenorul lui Răducioiu la Milan, nici despre Franța modestului (până acum) Deschamps… Ba, nu cred nici în Argentina cea frumoasă la prezentarea unui „11” de parcă ar fi european… Când despre marile speranțe, „bombele” atât de așteptate, ele cred că vor fi, însă numai în grupe. Sigur că ar fi frumoasă încă o „uvertură” albă la un Mondial, mâine seară (la noi!), între Brazilia și Croația lui Nico Kovaci (cel mai tânăr antrenor din turneul final, 42 de ani, ca și francezul Lamouchi, dresorul ivorienilor), e fotbal și putem visa la orice. Chiar și la încă o figură frumoasă a yankeilor pregătiți de neamțul Klinsmann care se va duela în grupă cu al lui concetățean Low, aflat în turela panzerelor! (mai sunt alți doi antrenori germani la acest Mondial-samba: Hitzfeld-pe banca Elveției și Finke-boss-ul camerunezilor!) sau la un Arc de Triumf peste timp al uruguayenilor lui Oscar Tabarez (67 de ani, cel mai bătrân coach din competiție), în amintirea titlului din prima ediție (1930), jucată, acasă, dar, mai ales, a victoriei de senzație din 1950, cu ultimul bal pe „Maracana”, în fața unei Brazilii cutremurată, paralizată, care a purtat doliu câțiva ani… Sigur, se așteaptă și o „explozie” africană, poate Ghana sau, de ce nu, Camerun, echipa care a refuzat să facă deplasarea până în ultima clipă, din cauza fentei financiare pe care le-a făcut-o guvernul lor…

…Din nefericire, de 16 ani încoace, tricolorii noștri tot lipsesc de la Gala Mondială, iar noi riscăm să devenim experți în tele-fotbal (Ce fotbal am văzut în retrospectova lui Ionel Stoica, la TVR 1, cu ultimele patru Mondiale ale tricolorilor români!). Mă uit pe Tabelul Mondialului (un virtual Tabel al lui Mendeleev, nu-i așa?!) și mă întreb în ce grupă s-ar fi descurcat actuala națională a lui Pițurcă? Sincer, la cum jucăm, în afară de Iran, Honduras și Costa Rica nu cred că ne puteam bate cu nimeni pentru un gram de speranță. Dar, cine știe, e fotbal, Mondialul-samba stă să înceapă, iar noi, telefotbaliștii, vrem să vedem Viața mai frumoasă prin Fotbal. Dacă vreți, fie și așa, ca o ultimă, și ultimă Iluzie…

Mondialul African. Fado cu bieţii coreeni comunişti…

…Ziua de astăzi, a XI-a în arhiva turneului din Ţara Curcubeului, a început cu un recital, one team show, dat de Portugalia. O fascinaţie roşie (culoarea tricourilor portugheze!), comuniştii jucând în…alb. La un moment dat, meciul a devenit o tentativă de dărâmare a „recordului” mondial al celei mai categorice victorii: Ungaria-Coreea de Sud 9-0 (4-0), în 1954; Iugoslavia-Zair, tot 9-0 (6-0), peste 20 de ani; şi Ungaria-El Salvador 10-1 (3-0), la Mundialul spaniol, din ’82! Recordul n-a fost doborât, astăzi. Iar acest 7-0 (1-0) pentru lisitani, în dauna bieţilor nord-coreeni (merituorii, totuşi, cu brazilienii, la acel 1-2!), uluiţi nu de vuvuzele, ci de iureşul portughez de după pauză, nu prea poate fi comentat. Joc pe sens unic. Scorul -cel mai mare de la acest turneu-este mic, socotind cavalcada de ocazii a europenilor şi cele două bare care i-a împiedicat să marcheze Carvalho şi Ronoldo. Din noianul de ocazii, au marcat Meireles-29’, Simao-53’, Almeida-56’, Tiago-60’, 89’, Liedson-81’ şi Cristiano Ronaldo-87’. Ultimul a fost ales, surprinzător pentru mulţi, „omul meciului”, fireşte de către bătrânii de la FIFA, care cântă cum li se cere…

…Jocul minunat al lusitanilor de după pauză a amintit imediat de Fado-ul lor tradiţional, combinaţie de sublime ritmuri maure cu cele ale sclavilor africani. Pentru portughezi, Fado înseamnă, de secole, şi un joc al Destinului. Un Vis. „Tânjirea după ceva aparte”. De aproape o jumătate de veac, mai exact de la World Cup ’66, Portugalia are un singur dor: să revină pe podiumul Mondial! Visează de la acea „finală mică”, 2-1 cu URSS, la care a ajuns greu, după ce, în „sferturi”, nord-coreenii au condus Portugalia, la Liverpool, cu 3-0, după 25 de minute!!! Numai că în arenă se afla „Pantera neagră”, Eusebio da Silva Ferreira, cel care a marcat 4 (patru goluri!), întorcând scorul uluitor, la 5-3! Din ceaţa engleză de bronz, lusitanii lui Eusebio (golgeterul ediţiei 1966, cu 9 goluri!) au tot visat cel puţin să repete performanţa. Să reuşească, acum, după 44 de ani?

…Zic să nu ne lăsăm furaţi de acest 7-0 împotriva unei fantome, care, la întoarcerea la Phenian, s-ar putea să ajungă direct la carceră, dacă fotbaliştii asiatici nu vor cere in corpore azil politic!. Să aşteptăm, totuşi, duelul grupei G, de vineri, între Brazilia şi Portugalia, un fel de dans al marilor stele. Azi-noapte, ne-a încântat Selecao. În această după-amiază, a zburdat fascinant caravela lusitană, în ritmuri moderne. Dacă titlul s-ar acorda după impresia artistică, am putea spune că zarurile au şi fost aruncate. Să nu ne grăbim. Fotbalul este de multe ori atât de parşiv…

…La acest Mondial, să nu uităm că, pe lângă Brazilia, Portugalia şi saboţii olandezi, a mai impresionat şi Argentina! Ce vă place: Samba, Fado sau Tango? N-am întrebat, doar, „Vă place Brahms?”, filmul acela uluitor, cu Ingrit Bergman, Anthonz Perkins şi Zves Montand. Are şi Mondialul African artiştii lui…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro