Jurnal de vară (7). JUNELE M.M.I. ȘI POVESTEA COSTUMULUI PURTAT LA ZAGREB, SEVILLA ȘI BARI!

… Da, am fost și eu un june-prim! Unul îndrăgostit de Viață și de meseria de comentator sportiv, chiar dacă am terminat Facultatea de…filosofie. Nu știu când am descoperit bucuria de a fi îmbrăcat elegant, musai cu sacou, cămașă albă și cravată. Așa am fost și în prima mea zi de…Taximetrist de noapte la New York, ținută ce i-a impresionat pe americanii-pasagerii mei care m-au întrebat din ce țară vin, iar când le-am spus din România, au vrut să știe dacă, acolo, toți taximetriștii sunt așa eleganți, iar eu le-am zis, fudul, că nu doar taximetriștii, ci mai toți oamenii sunt îmbrăcați civilizat la mine acasă, iar eu sunt…ziarist, nu taximetrist, am urcat în „office-ul galben” doar să fac o mână de bani, să-mi aștept familia, în America, în condiții civilizate și să scot un ziar în limba română, ceea ce s-a și întâmplat, la șase luni de la aterizarea pe J.F.Kennedy și la patru luni după ce m-am autocondamnat, pentru cinci ani și jumătate, la „carcera galbenă”…
…Costumul din fotografia aceasta, realmente de Arhivă sentimentală (mulțumesc mult lui Cristian Otopeanu, care a postat-o!), are o frumoasă, nostimă istorie…

…L-am îmbrăcat în premieră, nou-nouț, în deplasarea de trei zile de la Zagreb (6-8 mai 1977), unde Naționala noastră de fotbal, antrenată de legendarul Ștefan Kovaci, avea să întâlnească, în preliminariiile C.M., „Cea mai puternică Națională din ultimii 20 de ani a plavilor”, cum scria presa iugoslavă. La Zagreb, unde „tricolorii” noștrii, culmea ghiniorului, la îmbarcarea în charter, nu-i aveau pe Răducanu, Dinu, Dumitru, Lucescu, accidentați în ajun. Eu trebuia să transmit, pe 8 mai, meciul pentru TVR și, înainte de plecare, mi s-a transmis ferm, de două persoane „grele”, să fiu foarte atent la ce vorbesc, din moment ce 8 mai este ziua pcr!…Eram cocoșat de emoții, nu prea am mâncat, n-am putut dormi în cele două nopți, în camera cu nea Mache, alias Eftimie Ionescu, ba, cu vreo 18 ore înainte de meci, în toiul nopții, am preferat să ies în vestibulul din fața camerei și să simulez exerciții de…comentariu, cu gândul la partidă. Făcusem trei variante de final, ăsta era cel mai greu, transmiteam, doar, în… ziua partidului: 1. Ne bat sârbii de ne sună fotbalul în cap, și nu știam cum pot încheia comentariul unui asemenea meci?! 2. Ne bat greu, ceea ce ar fi onorabil… 3. Și, așa, ca o Iuzie, facem un norocos 0-0!
…La masa de prânz, din restaurantul hotelului, unde era Naționala, nea Piști a invitat toți ziariștii veniți pentru meci, La masa gazetariulor, Ștefan Kovaci a umplut paharele și a toastat pentru…victoria noastră!?! Eu,care înaintea transmiterea la TV a unui meci, darămite al Naționalei, nu mâncam și nu beam strop de alcool, am refuzat politicos să duc paharul la gură… Nea Piști s-a cam supărat, „Bine, nu vrei să-i batem pe sârbi?!”, mi-a dat o replică de KO, așa că am sorbit din licoare, ciocnind pentru Victoria noastră! Și a fost, incredibil, dar strict autentic, 2-0 pentru Naționala României, golurile fiind marcate de Dudu Georgescu și Iordănescu, în prima repriză!…

……Am avut șansa să fiu ales ca „secundul” lui Ioan Chirilă, profesorul meu în gazetărie, trimiși la meciul-meciurilor pentru fotbalul românesc, Finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla, în…7 mai 1986! Steaua contra colosului Barcelona!… Acum, se știe istoria partidei de Legendă pentru noi: Duckadam, Eroul, cu patru penalty-uri apărate, Balint și Lăcătuș, unicii transformeri, și… 2-0 pentru Steaua, devenită Regina Europei!… Seara, la vreo trei ore după meci, am făcut o fotografie (pe care am publicat-o de mai multe ori!), lângă Trofeul Cupei Campionilor Europeni, postat la intrarea în restaurantul de la Hotel Macarena. Eram în același costul pe care-l purtasem la Zagreb!…Costumul de 2-0!

…Vara lui ’90! Italia. Coppa del Mondo,. România calificată după 20 de ani la un Mondial. Sunt acreditat pentru ziarul meu de la New York, „Lumea Sporturilor”. Primul meci, la Bari, contra URSS, debutul în Grupa din care mai făceau parte Camerun și…Maradona! Începând să cred în fetișuri, am luat cu mine peste Ocean același „Costum de 2-0”, cum l-am numit cu drag!… Așa, ca un Destin, în 4 iulie 1986, când am părăsit Bucureștiul, luând drumul cumplit de greu al vizei pentru America (vezi Lagărul de refugiați de la Latina) între puținele haine din micul meu bagaj s-a aflat și…Costumul de 2-0! Era Trofeul meu sentimental…
…Înaintea jiocului cu sovieticii de la Bari, la Centrul de presă, reîntâlnire după patru ani cu mulți dintre confrații de la „Sportul” și din presa de sport din țară, cărora le adusesem și câte un mic souvenir american. Unii, aveam să aflu, după partidă, au cârcotit, că, vezi Doamne, am ajuns de rău de tot în America, de n-am avut bani să-mi cumpăr un costum nou, tot cu ăla din țară am venit!.!?!.. Dincolo de răutăți, rezultatul: România-URSS 2-0, ambele goluri marcate de Lăcătuș!

…Aceasta a fost frumoasa Istorie a unui costum și a unui june îndrăgostit de Viață și  Sport, acum, de Teatru. Fără a uita vreodată Minunata mea istorie de Comentator sportiv!

Euro 2016 văzut de-Acasă (10). A NOUA ZI, ÎNTR-O AGENȚIE DE PARIURI. FANTASTICE POVEȘTI DE VIAȚĂ ȘI DE FOTBAL!

…Cum, acasă, nu prind canalul Dolce, iar ProTv nu transmite decât meciul de la ora 22, primele două partide din fiecare zi din acest turneu final Euro 2016 le-am văzut, ba, aș zice, le-am trăit într-o Agenție de pairuri, Bet Café Arena, aproape de casă, lângă Piața Norilor. O experiență de viața fantastică, suplinind absența mea din sălile de teatru în ultimele 10 zile. Aici, la Bet Café, am trăit fascinante spectacole verite, cu oameni simpli, dar bogați sufletește și cu mult bun simț, care sunt tobă de fotbal și pot pune-n încurcătură destui comentatori la istoria fotbalului… Nu sunt pătimași ai jocurilor de noroc, nu-și aruncă salariul, casa sau mașina pe masa de joc… Jocă doi lei, trei, cel mult cinci, pariul sportiv e pentru ei un fel de testare acunoștințelor în materie de fotbal… Au ironie și umor, nu se încrâncenează în diferențele de opinie. Fiecare este în timpul meciurilor un comentator și un arbitru…

…Azi, sâmbătă 18 iunie, am văzut cele două meciuri cu blocnotess-ul în față, cu ochii pe plasmă și cu urechile în jur… Vă jur că tot ce urmează este Reality show!… O fantastică zi, cu atâtea adevăruri târzii, cum n-am visat niciodatră când treceam prin fața acestei Agenții de periuri sportive…

…Meciul Belgia-Irlanda. Începe jocul, e secunda 24 și comentatorul partidei ne anunță “A început meciul”… Replica vine imediat: “Băi, vericule, ne jignești! Păi, noi am venit aici să ne gândim la OZN-uri, nu să urmărim în cele mai mici detalii bătălia asta?!”… A trecut primul sfert de oră. “Dom’le, Belgia asta a fost umflată de ne amintește de Columbia lui Pele, la Mondialul american!”, vine un prim comentariu… „Belgia are jucători foarte buni, dar sunt atât de tehnici de se calcă pe picioare între ei și nimeni nu pune osul!”, completează un altul… E min.22. „Nenea arbitru, nea turcu, a fost penalty pentru irlandezi, bre!”, se supără cineva… Un prim-plan, pe micul ecran, cu „nouarul” Belgiei. „Ăsta parcă-i Gnore de la Dinamo!, sună un comentator din Agenția de pariuri… Da’ ăla mai și marca!”… S-a dus o jumătate de oră. 0-0. “Băi, ce băftoși sunt irlandezii ăștia, care ne-au eliminat la penalty-uri, la Genova, în Mondialul italian din ‘90!”, vine o primă opinie generală… “Nu ei ne-au eliminat, frate, ci Daniel Timofte!… Cred că dacă Emeric Ienei nu pleca la București, cu Dinu, și era pe bancă, altul era rezultatul, atunci!”, vine completarea… “Nene, diavolii ăști au jucători de 24 de carate, dar n-au echipă, pe cinstea mea. I-au făcut papanași italienii!”… “Cum, dom’le, numai 4 cornele în 35 de minute?! “Ășția nu știu că eu am pariat pe nouă cornere?!”… Descopăr în Europeanul meu de la Agenție că se pariază și pe numărul cartonașelor galbene, numărul cornerelor în prima repriză și după pauză, total goluri, cine marchează primul gol, în ce perioadă a meciului (minutele 0-15, 15-30, min. 60. min.75)… Lângă mine, un bărbat de vreo 30 de ani, am înțeles rapid, e contabil cu cornerele. E vădit nemulțumit de seceta loviturilor de la colț. A mizat pe 9 cornere în tot meciul, a pus 5 lei… Belgia trage pe lângă poartă, “Hai, băi, încă un corner, să-mi fac și eu norma!”. Pentru el, meciul s-a redus la cornere… Un tip în dreapta mea tot privește în stânga plasmei. Joacă la Bingo. Se încruntă brusc, aruncă două hârtiuțe. „Ce-i, bre, nu s-a dat nici la mata penalty?!” încearcă să-l înveselească Johny, dinamovistul… Băiatul de la Bingo râde, i-a plăcut poanta…
…O primă repriză modestă pentru mai toți cei care au pariat pe victoria “diavolilor roșii” “Diavolii roșii” se aprind după pauză, îi pun pe irlandezi în corzi și punctează nemilos… Primul e…”Gnore de la Dinamo”, pe numele lui Lulaku, de la Everton, în min.48, el închizând și tabela, la 3-0, în min. 70, când mister-corner e supărat că a fost gol și nu… lovitură de la colț!. Între timp a punctat și Axel Witsel, în min.62. băiatului cu cornerele i-a ieșit cota de 1,35, a pus 5 lei și mai așteaptă rezultatul Islanda-Ungaria, unde a pariat că se vor marca două goluri. Va ghici și pontul ăsta și va lua 100 de lei. Va fi fericit. “E un câștig mic, știu, dar pentru mine milionul ăsta e ceva!” își trăiește sincer clipa de glorie blajinul Vasile, “băiatul care cară cartofi în piață”, cum mi-l prezintă un confrate de pariuri… Îl întreb pe Vasile, care a ars serios pentru pontul cu 9 cornere, dacă nu vrea o bere… Nu bea!… O cafea?! A băut déjà trei… Nu refuză un suc și mă bucur că bem câte un suc alături, ca noi prieteni…

…Vicențiu, un puști simpatic, argint-viu, de vreun metru și șaizeci de centimetri, îmbrăcat ca un rocker, mereu numai zâmbet, cu ochi de om inteligent, nu mai vine la meciul al doilea, Islanda-Ungaria. S-a luat după mine și a pus și el 1-0, scor corect, pentru România în meciul cu Elveția, și a ratat cam 10 milioane de lei vechi (eu 18!)… Nu mai are nervi să parieze pe un nou meci…Se rezervă pentru bătălia tricolorilor cu albanezii, de duminică noapte. Pleacă la “păcănele!”… “Ai trădat fotbalul, Vicențiule!”, în atac prietenește… “Nu eu l-am trădat! Oameni de-ai lui m-au trădat!”…În chem la masa mea, la o cafea… E bucuros că dialogăm. Simte nevoia să mi se prezinte, cu mândrie, dar și tristețe… „Am fost junior de talent la Cimentul Fieni, apoi am venit la Rocar și Rapid… Eu voiam, însă, să joc la Steaua… M-am dus la un trial în Ghencea. Antrenor la juniori era Bumbescu. M-a privit de sus și mi-a zis: Păi, piciule, dacă vrei să stai pe banca Stelei, trebuie să dai o sută de euro!” Chestia asta m-a enervat. Și m-a îndepărtata de fotbal!… Acum, la 25 de ani , mai joc pe fals, din când în când, în sector sau în Divizia D, că iubirea de fotbal nu moare niciodată. După ce car cartofi în piață. Nu câștig decât 10-12 milioane pe lună! Bani buni, scoși cu sudoare, dar cinstiți! Mai visez să dau, într-o zi, lovitura, aici, la pariuri”… Ascultându-l pe Vicențiu, mi-a revenit în minte marea supărare a lui Belodedici, la întoarcerea din Spania, când a fost numit șeful juniorilor la Federație, unde unii părinți veneau cu sarsanale pline ca să joace băieții lor!?!… “De asta fotbalul nostru nu mai are valori!”, încearcă o concluzie Vicențiu, noul meu prieten! E de meditat!… Sigur, cineva, acolo, sus, la Federație, trebuie să și gândească la acest subiect dureros…

…A început Islanda-Ungaria. Vasile, băiatul care cară cartofi în piața de alături, a luat 9 (tot 9!) cornere și două goluri marcate. Eu, victoria Islandei cu 1-0… La un moment dat, comentatorul partidei ne spune că în Islanda sunt numai 100 de fotbaliști profesioniuști! „La noi sunt o mie de mafioți în fotbal!” sună replica unui domn mai în vârstă, citit, care a muncit și prin Spania. „Comentatorul acesta, jos pălăria! Ne spune lucruri interesante!… Cei mai mulți, însă, ne consideră pe noi, cei din fața micilor ecrane, niște tolomaci, ne privesc de sus, ușor arogant, ca niște profesori!… Domnule, exceptându-i pe Balint și Ilie Dumitrescu, la acest Euro nu prea ai ce specialist să asculți!… Păi, ce să-mi spună mie Bratu sau Mara, cum să-i judece ei pe Iordănescu sau pe Stancu?!. Și mulți alții ca ei, corijenți la limba română?!”… Îi spun că e prea sever, că fiecare dintre noi are ce îmvăța de la celălalt… Nu replică, însă nu-mi dă dreptate. Nemulțumirea lui poate fi, însă, o temă pentru mai tinerii mei confrați, care trebuie să știe că majoritatea celor care-și pierd timpul în fața televizorului la un meci, știu multe, foarte multe despre sportul-rege… Minunea islandeză a transformat un penalty, în min.40, a reușit să țină de el, dar, parcă, cu vreo 20 de minute ]naintea finalului n-a mai avut aer… Vasile a prins momentul și a pariat live, pe trei lei, că următorul gol e al ungurilor. A dat trei lei pentru 15 lei! Ungurii egalează, în min.88, prin autogolul lui Saevarson. 1-1.Vasile jubilează. Nu pentru cei 15 lei, cât pentru flerul lui… Eu am ratat și biletul acesta de 160 de lei pentru care am pariat 4 lei… Vasile este, însă, fericit! I-au ieșit și cornerele și două goluri pe meci. A mai luat 110 lei, pariind numai 5, plus ăștia… 15 lei live!! Luni, săptămâna va începe pentru el mai ușor la cărat cartofii, în piața de peste drum…

…Toate drumurile noastre duc spre meciul cu Albania, de mâine noapte. Speranțe și temeri. Daniel Tudor, om matur, trecut prin viață, cândva junior la Rapid, o veritabilă enciclopedie de fotbal, ar vrea să spere într-o victorie, însă se teme. „Nu mai avem Naționala de altădată!… Și, dacă nu batem Albania, atunci primul vinovat este Federația. Ea l-a angajat pe Iordănescu, cam prăfuit… Ea l-a alungat, cu o lună înainte de Euro, pe valorosul medic Pompiliu Popescu… Drama e că noi nici din eșecuri nu mai învățăm… Sigur că vreau să trecem de grupă! Avem noi, însă, valoare de optimi?!”… Întrebarea lui Daniel Tudor, picolo la o Trattoria din Capitală, mă urmărește la orice meci pe care-l văd la acest Eueo 2016. Și-mi imaginez că actuala noastră Națională joacă o repriză cu un adversar, alta cu celălalt. Sincer, până acum, n-am găsit încă o echipă din celelalte 23 pe care să fiu sigur că o putem învinge la ora actuală. Poate, Albania, mâine noapte!
…Doamne, suntem atât de lipsiți de bucurii, atât de săraci sufletește, încât nu ne lua victoria asta, drogul nostru moral!…

P.S. S-a dus în istorie și ultimul meci al Zilei 9, Portugalia-Austria 0-0! Scor alb, „omul negru” fiind îngâmfatul Ronaldo, un biet figurant, după primele două meciuri la această Gală a Fotbalului European. De-ar fi singurul… Ca să nu existe vreun dubiu, super-starul de la Real Madrid a trimis mingea în bară, în min.79, din lovitura de la 11 m., corect acordată, înregistrându-se astfel, primul penalty ratat la acest turneu final.

Euro 2016 văzut de-Acasă (7). CÂTE POVEȘTI ÎN DISPUTA DE 83 DE ANI CU ELVEȚIA!

…Această Zi de 15 iunie 2016 ar putea însemna miercurea renașterii Fotbalului Românesc. Disputa, din această seară, cu Elveția, poate fi o bornă în istoria Naționalei române. N-am jucat deloc rău cu Franța, în “uvertura” lui Euro 2016, dar am pierdut, în penultimul minut, este drept, printr-un gol de magician, al lui Payet, ceea ce nu ne încălzește cu nimic. Astăzi, Naționala noastră trebuie să câștige! Voi pune un bilet, la Agenția de pariuri, cu scorul 1-0 perntru “tricolorii” noștri. Exact acel 1-0 (1-0), gol Ad.Ilie-min.45, de acum opt ani, tot în Franța, la Lyon, la Coupe du Monde,  în…15 iunie 1998, în dauna Columbiei.

BILANȚUL ÎNTÂLNIRILOR DIRECTE: 12 dispute, 5 victorii fiecare, 2 egaluri. Golaveraj 19-13 în favoarea elvețienilor!

…Duelul acesta cu naționala din Țara Cantoanelor are o istorie veche, de-alungul a 83 de ani, cu 11 episoade la activ (câte 4 victorii de fiecare parte, și 3 remize, golaverajul fiind favorabil “ceasornicarilor”: 19-14),cu atâtea povești vesele și triste.
…Cu gândul la Victoria de diseară, 1-0, pe Parc des Princes, răsfoiesc cu nostalgii, bucurii și tristeți, această istorie, trăită live în câteva dintre serialele sale.

*Primul meci dintre fotbaliștii României și Elveției, în 29 octombrie 1933, la Berna, în premilinariile C.M. Pe teren, 2-2 (0-1), ai noștrii, antrenați de Costel Rădulescu, marcând prin Sepi II-min.18 și Dobay-min.67. La “masa verde”, însă, UEFA a dictat 2-0 pentru elvețieni, pentru că Baratky nu avea drept de joc, neexpirându-I, la ora meciului, perioada legală decând jucase în naționala ungară!

DUELUL 2: București, 2 noiembrie 1966, stadionul Republicii, preliminarii C.E. Fericit, printre cei 15.000 de spectatorii adunați în Dealul Spirii, pentru o primă repriză halucinantă, încheiată cu un incredibil 4-0 pentru elevii lui Ilie Oană. Mircea Dridea a deschis scorul, în min.8, ca apoi să se dezlăntuie debutantul Titi Frățilă, cu o “triplă” de poveste-min.11, 25, 38. Elvețienii își vor reveni puțin după pauză, Kunzș-54’ și Odermatt-70’ fixând un 4-2 de ecou pentru naționala din Carpați. Meciul în care a debutat și regretatul meu prieten doctorul Simion Surdan, mijlocașul fără plămâni al Timișoarei! În fotbal, azi poți fi Prinț, mâine Cerșetor…Așa și cu Naționala noastră… Peste o jumătate de an, tot în preliminariile europene…

DUELUL 3. Zurich, 24 mai 1971. 7-1 (3-0), ați citit bine. La 0-7, în min.70, a marcat golul nostru de consolare, Nicolae Dobrin. S-a vorbit, la vremea aceea ceva despre “cafelele otrăvite” ale doctorului Nicolae Stănescu. Aveam să-i întreb, în emisiunea “Idoli și Legende”, de la Telesport, pe portarul naționalei noastre la acel dezastru, ploieșteanbul Mihai Ionescu, și pe Gicu Dobrin ce cred ei, după peste patru decenii, că s-a întâmplat, atunci, la Zurich? „Ce-mi amintesc e că eram cam amețit!”, și-a reamintit goalkeeperul; “Tot ce pot spune este că am fost singurul care nu am băut cafeaua în pauză!” a punctat cu subînțeles Prințul din Trivale. Peste câteva zile, Ilie Oană avea să fie debarcat de la timona Naționalei. Naționala română merge mai departe…

DUELUL 4. București, 23 noiembrie 1968, pe Stadionul “23 August”, și eu, chiulit de la facultate, printre cei 40.000 de spectatori.. Sub comanda noului coach Angelo Niculescu, “tricolorii” câștigă, în Preliminariile pentru Mundialul mexican, cu 2-0 (0-0), prin golurile lui Florea Dumitrache (min.59) și Flavius Domide (min.74). Fanii încep să vorbească despre Mexicul. Tot mai clar și mai mult, după returul de la Lausanne…

DUELUL 5. 14 mai 1969. Incredibil, dar selecționabilii lui nea Angelo înving într-o noapte friguroasă, în Elveția, cu 1-0 (1-0), prin autogolul lui Michaud, după o șarjă de toată frumusețea reușită de constănțeanul Tufan, sprint nebun și centrare perfectă în fașa porții, unde căpitanul tricolorilor, Mircea Lucescu, a țâșnit presându-l peundașul helvet care și-a înscris în propria poartă… Acel 1-7 de la Zurich dispăruse din memoria iubitorului român de fotbal. După 20 de ani se întrezărea primul Mondial pentru întâia “Generație de aur” din fotbalul nostru! În Țara Cantoanelor am ștampilat o calificare istorică. Numai că viața are nu doar munți, ci și văi și depresiuni…

DUELUL 6. 10 octombrie 1981, București, Stadionul “23 August”, 70.000 de spectatori. Meci preliminar pentru Mundialul spaniol din 1982. Eu, gazetar la „Sportul”, în spatele porții lui Cristian, pentru un reportaj nevăzut, pe atunci putându-se, ca ziarist, să mergi și în vestiarul Naționalei și să stai civilizat în spatele porții. Din nefericire, echipa antrenată de Valentin Stănescu a pierdut cu 1-2 (0-0), chiar dacă Ilie Balaci a deschis scorul, în min.56 și ne-a și trimis în Paradis. Visul ne-a luat mințile și castelele spaniole s-au risipit în 19 minute după ce Minunea blondă a Craiovei a declanșat delirul, căci Zappa-în min.68 și Luhti-min 75. ne-au cocoșat sub iluzii premature. Peste câeva zile este debarcat și Nea Tinel!.. Naționala merge, însă, ca și viața, mai departe…

DUELUL 7. Berna, 11 noiembrie 1981. Cu un antrenor debutant la timona Naționalei, Mircea Lucescu, tricolorii reușesc un promițător 0-0, în returul pentru Espana. Un evantai de jucători debutanți în Națională (Gino Iorgulescu, Rednic, Andone, Gabor, Klein-ultimii 4, hunedorenii lui Mircea Lucescu) anunță o nouă generație pentru marea performanță, ea ajungând la Euro 1984!… Din jale se-ntrupează uneori Performanța!

DUELUL 8. 3 martie 1990. Un amical la Lucerna. Echipa antrenată, acum, de Emeric Ienei pierde cu 1-2 (1-1), chiar dacă Hagi a deschis scorul în min.25. Test util, totuși, pentru Coppa del Mondo, din iunie.

DUELUL 9. Neuchatel. 3 aprilie 1991. Cele două reprezentative încep drumul spre Euro 1992. Cu Mircea Rădulescu pe bancă, tricolorii noștri scot un promițător 0-0. Speranțele cresc peste opt luni…

DUELUL 10. București, 13 noiembrie 1991, 35.000 de spectatori pe Stadionul “23 August” Tot cu Mircea Rădulescu pe bancă, reușim o frumoasă victorie, cu 1-0 (0-0), prin golul lui Mateuț-71’! Peste aproape trei ani, un alt dezastru duelând cu “ceasornicarii”…

DUELUL 11. Detroit, 22 iunie 1994, meci din Grupa A la World Cup ‘94. Naționala antrenată de Anghel Iordănescu vine în Silverdome-ul din Detroit cu un moral excelent, după un spectaculos 3-1, la debut, cu marea favorită Columbia. În cazanul unde cu greu respiram, eu, gazetar, darămite jucătorii, scor-rușine. Elveția a câștigat cu 4-1 (1-1). Sutter a deschis scorul (min.16), Hagi a egalat (min.35), dar, după pauză, a urmat dezastrul, marcând Chapuisat (min.52) și Knup (min. 65, 72). Cu un minut înaintea ultimului gol, Vlădoiu, abia apărut în sauna de la Detroit, a intrat neglijent la un adversar, a fost eliminat și…a plecat la București!

DUELUL 12. 30 mai 2012, Lucerna. Un amical. Tricolorii conduși de Victor Pițurcă reușesc o victorie, cu 1-0 (0-0), prin golul lui Grozav (56’).

…Acel 1-0, la care visez (și) eu, acum, la finele acestei zile, ultima din prima etapă a grupelor, colorată de primele mari surprize ale acestei ediții: Ungaria-Austria 2-0 (0-0) și, mai ales, Islanda (frumoasa Islandă dintre gheizere și ghețari!)-Portugalia (cu un jenant Ronaldo!) 1-1 (1-0)!!!

…Miercuri 15 iunie 2016, pe înserat, la Paris, în al 13-lea duel România-Elveția aștept (ăm) o nouă Poveste adevărată a fotbalului românesc! Nu vă este dor de ea?!…

                                                                                                                                                                  15 iunie 2016

Lăcătuș. „Fiara” care a deschis balul la Sevilla…

…Cine ar crede că Marius Lăcătuș împlinește, în acest început de Prier, doar 46 de ani (mulți și însoriți înainte!)? Este în fotbal, parcă, de când lumea! Un Simbol care face parte, negreșit, din „Sagrada Familia” militară, cu Voinescu, Apolzan, Ion Alecsandrescu, Bone, frații Zavoda, Ienei, Onisie, „Profesorul” Gheorghe Constantin, Marcel Răducanu, Iordănescu și câți alții.

…Marius Lăcătuș este o Legendă, născută în acea Noapte a generalilor de la Sevilla, din 7 mai ’86, când transforma întâiul penalty din finala cu Barcerlona, și deschidea Balul încoronării Stelei București ca Regină a Europei.

…Dincolo de metaforă, antrenorul de astăzi al Vasluiului s-a născut la 5 aprilie 1964, în aerul pur de sub Postăvar. Și-a început drumul spre Legendă, în orașul natal, la FC Brașov, unde a debutat în Divizia A, la 18 ani neîmpliniți, într-un meci câștigat cu 5-0 în dauna lui CS Târgoviște.

  • Ultimul joc pe prima scenă avea să-l susțină la 10 mai 2005, în formația lui FC Național (5-1 cu trupa reșițeană), în Parcul cu Platani el debutând ca antrenor.
  • Ca extremă de expolzie și viteză, „Fiara” a evoluat la FC Brașov (3 sezoane), Steaua (14 sezoane), Fiorentina (1 campionat), Oviedo (2 sezoane), FC Național (12 meciuri).
  • A adunat 414 partide în Divizia A, marcând 103 goluri.
  • A strălucit în multe din cele 72 de meciuri din cupele europene, unde are 17 goluri înscrise.
  • Este Recordmanul național al titlurilor câștigate: 10, cu Steaua, performanță care-l pune-n umbră până și pe legendarul Cruyff, cu 6 „coroane” în Olanda!
  • Primul titlu- în ’85, ultimul-în’98.
  • În fascinantul său CV de jucător, mai întâlnim, tot cu trupa militară, 7 Cupe ale României și 3 Supercupe ale României (’94, ’95, ’98).
  • Apoteoza o reprezintă, categoric, Cupa Campionilor Europeni, câștigată în 7 mai ’86, la Servilla, cu 2-0, în fața celebrei Barcelona, la penalty-uri, el transformându-l cu nonșalanță pe primul, Gabi Balint desăvârșind opera andaluză.
  • A băut șampanie și din Supercupa Europei, în februarie ’87, la Monte Carlo, după acel 1-0 cu Dinamo Kiev (gol Hagi-44’).
  • 84 de întâlniri în tricoul Naționalei, pentru care a marcat de 13 ori. Golurile de referință pentru „ticolori” rămân, cred, cele două din poarta lui Dassaev, 2-0 cu URSS, la Bari, în „uvertura” la Coppa del Mondo ’90, ca și „dubla” de la Lisabona, la acel 3-2 al Naționalei în dauna lusitanilor. „Capodopera” rămâne, însă, golul de la Sevilla, echivalând cu drumul spre Legendă nu doar al Stelei, ci și al fotbalului românesc.
  • Mai are în cont un gol prețios: cel marcat pentru Selecționala Europei în meciul cu Selecționata Lumii, din 4 decembrie ‘97.
  • A participat la două turnee finale ale Mondialului (’90 și ’98) și la unul European (’96).
  • Ca antrenor a debutat, în 5 august 2000, la FC Național (1-3, cu Dinamo), având până acum 197 meciuri ca tehnician de primă ligă, căci iubind atâta fotbalul, nu s-a sfiit să pregătească și pe Inter Gaz București, în divizia secundă.
  • În 2001, îl găsim peste mări și țări, ca „secund” al lui Mihai Stoichiță la naționala statului Panama.
  • A pregătit Ceahlăul P.Neamț (în 14 meciuri), FC Brașov (45), FC Național (15), Oțelul (15), Steaua (48), UTA (43), iar în prezent se află de 18 partide pe banca lui FC Vaslui, atacând întâiul titlu și ca antrenor!

…Acum, în minunăția Sărbătorilor de Paști, Marius Lăcătuș poate înseamna un imn de lumină pentru fotbalul românesc.

Viața să-ți fie mereu o însorită primăvară, Marius Lăcătuș!