Etichetă: Ion Alecsandrescu

„Curat, murdar” (11). MĂ TEM CĂ DON JIJI N-A ÎNVĂȚAT NIMIC…

…În primul rând că Dumnezeu nu doarme! Și că degeaba umblă pe la Muntele Athos și se roagă prin biserici, în ajunul unor meciuri (cum a făcut și cu Manchester City!), dacă îi cere Celui de Sus să-i bată, să-i lichideze adversarul. Ceea ce e contrar spiritului Bibliei pe care mulți au jurat de atâtea ori strâmb. Gigi Becali n-a învățat încă o normă elementară a religiei: credința nu se strigă în gura mare, cu zeci de cameramani în jur, motivația divină este o problemă intimă a fiecăruia, cere smerenie și respectul celui de alături!

…Apoi, latifundiarul lăudăros, arogant, n-a învățat că degeaba ești putred de bani, dacă nu știi cum să-i folosești.

…Manchester City a dat o Lecție nu numai de arta jocului de fotbal. Ci și despre cum se cheltuiesc banii. O echipă, cotată a patra în Albion, a devenit în ultimii patru ani o „mașină de fotbal”. Cum a fost și marți noapte, la București, cu Steaua 05, scor mic, de luăm în calcul cele două penalty-uri ratate de englezi, cele patru bare și tot atâtea intrervenții uluitoare ale portarului stelist Niță. „Cetățenii” au jucat încântător, încât, uneori, sub mirajul artei lor, am uitat cât mai era scorul-lespede, n-am mai simțit nici umilința rezultatului.
…Lecția de fotbal oferită de Manchester City s-a datorat, în primul rând, fantasticului antrenor care este Josep Guardiola. Nu cel de la Barcelona, unde avea un lot de galactici, nici de la Bayern Munchen, unde a condus o „escadrilă de panzere dezlănțuire”. Uluiala mea se datorează acestui aparent imposibil TRANSPLASNT de stil, de la Barcelona la mai pământeana Manchester City. Pare IREAL ca, în cinci săptămâni de la venirea lui Guardiola în Insulă, să-i vezi pe „Cetățeni” jucând a la Barca, dacă vreți, chiar cu o viteză în plus, referindu-mă la meciul cu Steaua.

…Gigi Becali l-a criticat aspru pe Reghecampf după meciul de marți noapte, pentru tactica falimentară aleasă. Nu știu, dacă, în momentul în care-l critica pe Reghe, a înțeles că nu are un antrenor pentru iluziile sale. Pentru că, repet, Reghecampf nu este un coach de talie europeană!… Experiențele sale eșuate între dune și jumătate de an la Razgrad îmi sunt argumente…
…Poate ACUM a înțeles patronul celei mai iubite echipe din România, cea mai titrată pe plan european, că ARE NEVOIE de un ANTRENOR DE TOP!… UN ANTRENOR EUROPEAN!… În al cărui joc să alerge în primul rând IDEILE și apoi mingea, jucătorii fără balon!
…Nu mă gândesc la un Guardiola în Ghencea, dar sunt destule alte nume grele. Decât să arunce milioane pe tot felul de ciurucuri băgate pe gât de atâția impresari interesați de comisionul lor, Milionarul Stelei ar face mai bine să-și amintească maxima englezului: „Sunt prea sărac să mă îmbrac ieftin!”…

…Toți am acceptat, azi-noapte, la finele partidei de tristă amintire Steaua-Manchester City (0-5!!!!!) că asta este diferența dintre NOI și EI! A subliniat-o din plecare și Don Jiji!… Apelăm la acesată Axiomă de cum dăm de o echipă serioasă, nu de o Slavia Praga sau Rio Ave. Ce facem, însă, să recuperăm, puțin câte puțin, din acest decalaj uriaș?!
…ESTE PROBLEMA DE FOND nu doar a Stelei, ci a întregului FOTBAL ROMÂNESC! Nu revin la o Federație străină Fenomenului, la un campionat tot mai șchiop…

…Nici aici Gigi Becali nu a înțeles că, dacă transferă tot ce este mai bun pe plan intern, greșește de două ori: slăbește unele echipe (deocamdată Viitorul, Astra) și, implicit, campionatul, și așa lamentabil! Și nu mai are cu cine să-și verifice, cât de cât, valoarea… Și, tot transferând într-un reflex de nabab gurmand, nu gourmet, va ajunge ca duzinele de jucătorii adușin să se calce pe picioare între ei pe același post la Steaua!
…Poate, azi-noapte, miliardarul din Pipera a învățat că nu-i suficient să fii rege într-o țară desculță, că, e o bucurie pentru oameni mărunți, dacă nu te uiți spre piscuri!

…Nici Reghecampf nu cred că a învățat ceva din Lecția de fotbal de azi-noapte. Că a gândit prost meciul, că nu și-a studiat în amănunt adversarul, s-a văzut clar, hai să spunem că e omenește. Dar să stai ca o statuie de ceară pe bancă, să nu ai o recție, o criză de mic orgoliu și să încerci, măcar atât, ceva să ieși din umilință, nu mai înțeleg. În fond, este ceva logic, din moment ce antrenorul arogant al Stelei declara la conferința de presă dinaintea partidei cu Manchester City că „meciul vieții mele ar putea să fie sâmbătă, când sper să batem Dinamo”!?! Firesc să nu-și fi reproșat nimic după acest 0-5 de comă!… Capra vecinului, asta-i grija noastră care ne-a tras în jos și ne tot trage!…

…Orgoliile mărunte, cultul mediocrității ne omoară! De la patron la antrenor și probabil la mulți dintre jucători… Cu o asemenea filozofie de viață, cum să urci Everestul fotbalului de performanță?! Aurită-i (și nemeritat de bine plătită!) dulcea cale a Mediocrității, la noi!… Asta ne place, asta avem!…

P.S.Dar, dacă întreb și eu, așa, nedumerit ca Moromete, în 1986, când Steaua a devenit Regina Europei, învingând cu 2-0, la penalty-uri, marea Barcelona, pe pămând apaniol, la Sevilla, deferența dintre noi și eu nu era tot una foarte mare?!… Poftim, n-au jucat englezii în acea ediție a Cupei Campionilor Europeni?! Da, dae Barcelona de atunci făcea cât două echipe din Albion!, iar sărăcia era starea echipelor românești!… CAUZA a fost alta, ținând de Valoare, organizare, curaj, determinare! Și să nu uităm niciodată numele lui Ion Alecsandrescu, pentru mulți cel mai mare conducător de club pe care l-a avut fotbalul românesc!…
…DE MEDITAT LA STEAUA-SEVILLA 1986! Și de învățat ceva din acest EXEMPLU!

Lăcătuș. „Fiara” care a deschis balul la Sevilla…

…Cine ar crede că Marius Lăcătuș împlinește, în acest început de Prier, doar 46 de ani (mulți și însoriți înainte!)? Este în fotbal, parcă, de când lumea! Un Simbol care face parte, negreșit, din „Sagrada Familia” militară, cu Voinescu, Apolzan, Ion Alecsandrescu, Bone, frații Zavoda, Ienei, Onisie, „Profesorul” Gheorghe Constantin, Marcel Răducanu, Iordănescu și câți alții.

…Marius Lăcătuș este o Legendă, născută în acea Noapte a generalilor de la Sevilla, din 7 mai ’86, când transforma întâiul penalty din finala cu Barcerlona, și deschidea Balul încoronării Stelei București ca Regină a Europei.

…Dincolo de metaforă, antrenorul de astăzi al Vasluiului s-a născut la 5 aprilie 1964, în aerul pur de sub Postăvar. Și-a început drumul spre Legendă, în orașul natal, la FC Brașov, unde a debutat în Divizia A, la 18 ani neîmpliniți, într-un meci câștigat cu 5-0 în dauna lui CS Târgoviște.

  • Ultimul joc pe prima scenă avea să-l susțină la 10 mai 2005, în formația lui FC Național (5-1 cu trupa reșițeană), în Parcul cu Platani el debutând ca antrenor.
  • Ca extremă de expolzie și viteză, „Fiara” a evoluat la FC Brașov (3 sezoane), Steaua (14 sezoane), Fiorentina (1 campionat), Oviedo (2 sezoane), FC Național (12 meciuri).
  • A adunat 414 partide în Divizia A, marcând 103 goluri.
  • A strălucit în multe din cele 72 de meciuri din cupele europene, unde are 17 goluri înscrise.
  • Este Recordmanul național al titlurilor câștigate: 10, cu Steaua, performanță care-l pune-n umbră până și pe legendarul Cruyff, cu 6 „coroane” în Olanda!
  • Primul titlu- în ’85, ultimul-în’98.
  • În fascinantul său CV de jucător, mai întâlnim, tot cu trupa militară, 7 Cupe ale României și 3 Supercupe ale României (’94, ’95, ’98).
  • Apoteoza o reprezintă, categoric, Cupa Campionilor Europeni, câștigată în 7 mai ’86, la Servilla, cu 2-0, în fața celebrei Barcelona, la penalty-uri, el transformându-l cu nonșalanță pe primul, Gabi Balint desăvârșind opera andaluză.
  • A băut șampanie și din Supercupa Europei, în februarie ’87, la Monte Carlo, după acel 1-0 cu Dinamo Kiev (gol Hagi-44’).
  • 84 de întâlniri în tricoul Naționalei, pentru care a marcat de 13 ori. Golurile de referință pentru „ticolori” rămân, cred, cele două din poarta lui Dassaev, 2-0 cu URSS, la Bari, în „uvertura” la Coppa del Mondo ’90, ca și „dubla” de la Lisabona, la acel 3-2 al Naționalei în dauna lusitanilor. „Capodopera” rămâne, însă, golul de la Sevilla, echivalând cu drumul spre Legendă nu doar al Stelei, ci și al fotbalului românesc.
  • Mai are în cont un gol prețios: cel marcat pentru Selecționala Europei în meciul cu Selecționata Lumii, din 4 decembrie ‘97.
  • A participat la două turnee finale ale Mondialului (’90 și ’98) și la unul European (’96).
  • Ca antrenor a debutat, în 5 august 2000, la FC Național (1-3, cu Dinamo), având până acum 197 meciuri ca tehnician de primă ligă, căci iubind atâta fotbalul, nu s-a sfiit să pregătească și pe Inter Gaz București, în divizia secundă.
  • În 2001, îl găsim peste mări și țări, ca „secund” al lui Mihai Stoichiță la naționala statului Panama.
  • A pregătit Ceahlăul P.Neamț (în 14 meciuri), FC Brașov (45), FC Național (15), Oțelul (15), Steaua (48), UTA (43), iar în prezent se află de 18 partide pe banca lui FC Vaslui, atacând întâiul titlu și ca antrenor!

…Acum, în minunăția Sărbătorilor de Paști, Marius Lăcătuș poate înseamna un imn de lumină pentru fotbalul românesc.

Viața să-ți fie mereu o însorită primăvară, Marius Lăcătuș!