M.Lucescu – Mircea M. Ionescu

E BINEEEEEEE!… DOAMNE, CÂTĂ GRIJĂ AI DE MINE…

… Azi dimineață, mai bine zis cu zorile pe umeri, mi-a fost foarte rău. Am crezut că mă va înghiți un Hău! N-am cunoscut vreodată acest fior de neviață, să fie ultima mea Clipă, Clipă, clipa de Viață, Viața de-o clipă, nu mai eram eu, mă golisem de mine, nu mai era nimic in mine, in jur, nu știu cum de nu m-am prăbușit în baie, în Pustiul din apartamentul meu, cu privirea spre Parc, nu spre Moarte, cum scria Cioran!… Știam, doar, că trebuie să plec la analize, mi s-a cerut să le repet după două săptămâni! Cu greu am făcut dușul, tot voiam să mă întind pe jos, în baie, pe hol, oriunde, nu eram, însă, năuc, raționam, dar nu era corpul meu, nu mai aveam picioarele mele… La 8:30, am plecat târâș spre Gara de Nord, nu, nu luam trenul de Sinaia, pe lângă care am trecut joi, venind de la Tg.Mureș, și mi-am promis să urc la Cota 1400, n-am mai fost de mult, acolo… Lângă Gara de Nord, pe “Dinicu Golescu”, am găsit, după… 9(nouă!) luni, Laboratorul unde să îmi fac Analizele fără să plătesc, prin Casa de Sănătate, la care am cotizat toți ani in care am lucrat la statul român, dar de 9 luni, același răspuns:”N-avem fonduri!”… Unde sunteți, mama voastră de fonduri?!…

…Azi am fost băftos, au fost fonduri, dar in țara mea natală, dacă vrei să te rătăcești, întreabă doi-trei oameni de o adresă prin preajmă și, sigur, ajungi la balamuc! Eu am întrebat unde e Centrul de recoltarea sângelui-sector 1 și am ajuns să orbecăiesc pe aleile Spitalului Militar, unde intrasem prin Bulevardul Dinicu Golescu și am ajuns in… Calea Plevnei, după atâtea “indicații prețioase”… Pe la 10:15, după marea hoinăreală in gol, nemâncat, am ajuns sfârșit la Centrul de recoltare. Mi-au scos sânge pentru…15 analize, adică 5 eprubete, întâia dată in viață mi-a luat sânge un tinerel cu ochi inteligenți care și centra și sărea la cap, adică și la desk, si la telefon și in camera de recoltat. Dar, profesionist băiatul, mână de pictor, nu am simțit decât o albinuță care mi-a descoperit vena de la mâna stângă, cam cicatrizată de cei 11 ani in care mi se tot forează sânge din trei in trei luni (la dreapta, vena parcă a dispărut, speriată!)… Fericit că nu am leșinat, după plecarea buimacă de acasă, cu greu am făcut primii o sută de metrii, să-mi cumpăr o sticlă cu apă plată și să o arunc cascadă în gâtul meu… Cum am ajuns la serviciu, nu mai știu, parcă tot eram gata să cad, să fi căzut?!, mă tot târam prin Viață… Bossul meu m-a rugat să plec acasă, cu limuzina lui, probabil s-a temut să nu dau colțul în biroul nostru cu povești frumoase din teatru și din viață, cum să-i spun că nu vreau să mă duc în „cavoul de la etajul 8” în care m-a aruncat de viu o așa-zisă bisericoasă și să fiu găsit, acolo, ca un ultim boschetar, după zeci de ore, dacă nu de zile, sau, dacă vreți, ca „superbul hoit se desfăta la soare”, nebunia lui Baudelaire ce a născut „estetica urâtului”?!… Îngrozit de o asemenea imagine macabră, am tras scaunul lângă dozatorul de apă, din două-n trei minute am băut un câte un pahar, mai bine de o oră m-am umplut cu apă, mi s-a refăcut, cred, sângele dat în cinci eprubete, și, incredibil, mi-am revenit… A trecut greu dimineața asta a neștirii, a uitării de-o Clipă, m-a susținut gândul analizelor, știu, pot fi considerat cinic, însă e bine că încă mai pot face analizele, nu?!… Cum vor fi?!…
…Răspunsul înseamnă perioada cea mai grea a analizelor, până aflu timpul ia foc, arde spre seară, când tot amân să deschid computerul, să scriu CNP-ul, numărul buletinului de analize, și să aștept decizia Destinului!, clipe tare grele, de simt cum îmbătrânesc, voi face o cruce scurtă, și o să parcurg încet, încet, rândurile, o să închid ochii, o să trag aer in piept și… Sunt conștient că va veni și clipa aceea blestemată, când PSA-ul o va lua razna, peste bagatela de acum trei luni, după întoarcerea din America, timpul acela când voi auzi ultima oară:”Coane, nu mai avem ce face!”… De clipa aceea fug, fug din singurătatea de acasă, să nu mă găsească singur cuc iremediabilul “The end”… Azi dimineață, am simțit o adiere dinpre acea clipă, am vrut să scap de ea citind ceva din Jurnalul lui Kafka, dar nu s-a deschis cartea, am vrut să mă refugiez in “Jurnalul unui trăsnit”, să mai șlefuiesc la el, însă mi-au înghețat gândurile, degetele nu mai puteau cânta pe tastele computerului… In cei 11 ani de la operația de cancer la prostată, de când fac analize din trei in trei luni, astăzi, 11 Aprilie 2018, a fost cea mai grea zi furată de la umbra Vieții…

…Mai ales când a venit noaptea, după ora 22, și a început calvarul, coșmarul și Speranța, am deschis computerul, am făcut clasica cruce scurtă, am tras adânc aer in piept, uitasem, cred, să mai citesc, și m-am auzit șoptindu-mi:”Hai, odată, ce o fi, o fi!”… Am închis ochii, parcă vrând sa fug cât mai lung intr-un vis, mâinile au accesat mecanic datele, am privit spre icoana din bibliotecă, spre fotografia nepoțelei Genevieve, am savurat petecul de ziar cu poza in care eram, in ‘83, la Vigo, pe banca Naționalei, cu Mircea Lucescu și Mircea Rădulescu, am mai sărutat cu privirea câteva din cărțile mele publicate, două afișe de spectacole , “Omul, acest animal ciudat” și “Pușlamaua de la etajul 13”, cu minunata Claudia Motea, s-au pierdut in aplauze, parcă ar fi fost un Requiem, dar, brusc, a renăscut iluzia de viață și am privit curajos cifrele de pe ecran le-am comparat in goană febrilă cu acelea din ultimul buletin de analiză, le știam pe dinafară, împietriseră în memoria mea, și am înțeles imediat că am scăpat și de data asta!
…E BINEEEE, DOAMNE! Atâta am strigat din toată disperarea strânsă-n mine, am sărit ca un arc, tăind aerul cu pumnul, și am chiuit lung, lung, când la Madrid era pauză și Juventus conducea cu 1-0 pe Real!… Analizele sunt ca ultima dată, cu două săptămâni in urmă!… Pe 25 Aprilie, pot să fac injecția aceea, care, de 11 ani, a devenit parte din mine, fără ea, adio, încă un set de Vise… E BINEEEEEE! Trei luni visez din nou, scriu!…
…TRĂIESC!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de primăvară (8). NAȚIONALA, AUF WIEDER…DAUM, BYE, BYE, PINOCCHIO! ÎNCOTRO, FOTBAL ROMÂNESC?!

…N-am putut să mă apropii de computer, azi-noapte, ca să aștern două-trei gânduri amare despre ultima tragicomedie a Naționalei noastre de fotbal, care n-a mai marcat un gol, autogol de patru ani, egalând tristul record de acum 69 de ani, cu perspectiva de a fi depășit!… Ar fi însemnat să fac o autopsie și mă oripilează cadavrele. După scor și, în special, după joc, cu zero cornere într-un meci pe terenul tău, nu prea mai ai ce să spui, după ce, REMARCABIL, unul dintre comentatorii TVR-ului, competentul și curajosul Marian Olaianos, a tras CONCLUZIA-CONCLUZIEI: A venit timpul să redăm Fotbalul românesc celor care se pricep să-l gestioneze, să-l dezvolte, și au dovedit-o de-alungul ultimelor decenii! ALTĂ variantă, a ascunderii după micile șanse teoretice, a bălmăjelilor interminabile, a promisiunilor caraghioase făcute de incompetenți, o mână de neicanimeni cocoțați politic la timona Fotbalului Românesc, nu înseamnă decât DISTRUGEREA ORICĂREI SPERANȚE!
…E TIMPUL TREZIRII, până nu va fi INUTIL!

…Acest 0-0, după un joc sub-mediocru, cu o Danemarca și ea în cârje (care ne-a călărit, totuși, rău în final, scăpând, cu noroc, de o înfrângere!), este opera lui Burleanu, așa-zisul preș. FRF, acest Pinocchio din conferințale de presă, care a adus un antrenor străin, neamțul Daum, depășit, lipsit de Idee și de fiorul performanței. Cel puțin scurta telenovelă cu schimbarea sistemului de joc al Naționalei în ultimele cinci zile dinaintea unui duel (cel cu danezii) ce era considerat decisiv, a demonstrat cum nu se poate mai bine AMATORISMUL cras de la Naționala noastră. Chiar dacă neamțul, care părea că privește meciul ca un călugăr aflat la poarta schitului, va trage cu dinții să rămână, promițând alte „câte-n lună și în stele”, neștiind că noi i-am auzit pe Caramitru și Mălăele, căci 50.000 de euro pe lună, sumă babană, sunt bani primiți efectiv gratis, frate, și cine să-l angajeze (și debutant la o Națională!?), cine să mai ia o asemenea plasă?! NUMAI Burleanu și sfătuitorii lui!

…Sunt convins că demodatul, depășitul Herr Daum va mai zlobozi alte năzbâtii tactice, de parcă noi, românii, n-am avea antrenori și oameni de fotbal de clasă, de la Ienei și Lucescu, la Iordănescu și Dinu, de la Pițurcă și Stoichiță la Dan Petrescu și Olăroiu și mulți, mulți alții, fără a-i omite pe Marele Ștefan Kovacs și, mai nou, pe creatorul de Academie și de nouă viziune asupra PERSPECTIVEI SĂNĂTOASE A fotbalului românesc, Gheorghe Hagi-Viitorul, la care Moș Daum nu s-a ridicat nici până la genunchiul lor.

…În germană se spune Auf Wiedersehen, când te desparți de cineva, eu nu-i mai spun selecționerului șchiop „La revedere”, nici Bye, Bye, ci Auf WiederDaum! Mai pe românește, Du-te, nene Daum, du-te, cu ăl de te-a adus să ne îngropi Speranțele și nu te mai întoarce! Restul e tăcere…

…PROBLEMA FUNDAMENTALĂ A FOTBALULUI ROMÂNESC la ora actuală este GRABNICA SCHIMBARE, acolo, SUS! INSTAURAREA COMPETENȚEI în dauna amatorismului!… OAMENI COMPETENȚI, CORECȚI, ÎNCĂ MAI AVEM ÎN FOTBALUL ROMÂNESC! Drama este că nu-l lăsați să salveze Fotbalul nostru de INCOMPETENȚI, sforari, tipi nărăviți la grămezi de bani nemeritați, nemunciți! Dacă vom persista în această tragiocomedie de-a conducerea fotbalului românesc, atunci, ADIO, Performanță!…

…Ne întoarcem, de vineri, în „Bâlciul Deșertăciunilor” cotidiene, cu Play-Off și Play-Out, of, of, Doamne, of, cu aroganțele lui Don Jiji și Leo Gâlceavă, cu fluierași dalmațieni, cu insolvențe, cu beții și atâtea șmecherii, cu desființări de echipe, fără Legendele Rapid, F.C.Argeș, Progresul, Petrolul, Știinșa Craiova, mai nou Oțelul, Bihorul, Sibiul, Sportul Studențesc, Bacăul, Reșița și câte alte centre de tradiție, cu lanțul de aberații de la FRF și LPF, și corul nesfârșit de controverse, ne întoarceam la “marea” performanță de la Voluntari, Chiajna, Pandurii (Otopenii și Brăneștii n-au dansat decât o vară!); noroc că vine Juventus Colentina, la anul poate și Știința Miroslava, AFC Hărman sau Comuna Recea, acum doi ani a ratat promovarea Damina Măciuca, hai că e haios, dar nu-i nimic de râs, aud doar un bocet grav pornit din suflet…

…ȘTIU că Fotbalul Românesc nu poate fi decât oglinda Societății în care viețuiește! Dar, din fericire, în România, Sportul s-a ridicat de atâtea ori desupra mediocrității Societății! Acum, oare, nu mai este lăsat?! Sau…
…ÎNCOTRO, FOTBAL ROMÂNESC?!

Jurnal de iarnă (24). VIGO, ORAȘUL ÎN CARE L-AM „DRIBLAT” PE… MARADONA!

…Frumoasă surpriză, azi, 22 februarie 2017, când am deschis „Gazeta Sporturilor”, unicul cotidian pe care îl mai cumpăr. La un material cu Mircea Lucescu, văd fotografia apărută, în octombrie 1983, în prestigiosul ziar iberic „Marca”, a doua zi după amicalul (2-2; 7-6 pentru gazde, la penalty-urile stabilite ad-hoc!) de la Vigo, între Selecționata de fotbal a României și Selecționata stranierilor din Campionatul Spaniei, cu liderul Maradona în capul listei.

…Deplasarea mea de ziarist la „Sportul”, în acel an, a venit peste noapte, amicalul aranjându-se pe nepusă masa. Am plecat într-o zi de luni, pe la 11, cu un IL 18. La aterizarea de la Vigo, probleme cu debarcarea noastră. Spaniolii nu aveau pe aeroport o scară pentru un tip învechit de avion cum era IL-ul sovietic. Până la urmă s-a găsit o scăriță de vreo doi metri, s-a fixat în dreptul ușii deschise a aeronavei, dinspre piloți, dar treptele ei se opreau cam la un metru deasupra solului! Jucătorii, antrenorii și unicul ziarist au sărit de la acea înălțime. Problema haioasă a fost cu șeful delegației, generalul (de Securitate) Nicolae Stan, vice la CNEFS, în fotbal, cam șapte ochi între cărți, vorba lui Nea Tinel Stănescu. Micuț și durduliu, generalul a fost cu chiu cu vai pus pe sol de mai multe mâini vânjoase…

…Meciul, pe stadionul Celtei Vigo, amical frumos, unul de real spectacol. Am avut privilegiul să stau pe banca Naționalei! Pe atunci, gazetarii sportivi nu aveau restricțiile de astăzi. Câte meciuri internaționale (inclusiv acel 2-1 cu Anglia, la București, în 15 octombrie 1980, pe stadionul „23 August”!) n-am urmărit din spatele porților, pentru reportaje de culoare!… De câte ori nu am intrat în vestiarele unor Naționale celebre, îl văd și acum pe celebrul Dino Zoff prăbușit pe banca din vestiarul campionilor mondiali, sprijinit de perete și mângâiat, în semn de consolare, de marele Bearzot, în acel istoric 16 aprilie 1983, când tricolorii noștri au învins, la București, cu 1-0 (1-0), prin golul-fulger al lui Loți Boloni (min.24), Italia, marea învingătoare de la Espania ’82… Piese rare, de colecție, în Arhiva sentimentală a oricărui ziarist…

…La un moment dat, cu 9-10 minute înainte de finalul amicalului de la Vigo, îl văd pe Diego Maradona cerând schimbare. O ia pe pista stadionului spre vestiare. Trece prin fața mea. Țâșnesc instinctiv de pe bancă, nu le spun o vorbă lui Mircea Lucescu și Mircea Rădulescu, nu mai am secunde, simt că e un moment rar pentru ziaristul din mine, visez imediat să fac un mini-interviu cu Starul Maradona, interviul vieții mele, sunt în spatele lui, pare că visez, se vede portița din sârmă din gardul ce înconjoară stadionul, mai sunt 50-60 de metri, dacă nu atac acum, Adio, Iluzii!… Prind curaj, îi suflu în ceafă lui Diego Maradona, îi spun în italiană cu sunt ziarist român și l-aș ruga dacă are amabilitatea să-mi acorde două-trei minute… Întoarce capul nervos, mă privește aspru și îmi aruncă, sec, că el nu dă intervizuri fără bani, și pe pista stadionului, să vorbesc cu impresarul lui, el stabilește prețul, data și ora interviului… Simt că mi s-a prăbușit castelul de vise, miros cea mai grea înfrângere a carierei de ziarist, când mă trezesc întrebându-l, cu nebănuit cinism: „Dar, dacă în locul meu era Nicolae Rainea, tot așa i-ați fi răspuns?!”… Atât mi-a trebuit, Diego a luat foc, a început să înjure, Nicu Rainea îi arătase „galbenul”, cu un an în urmă, la Mondialul spaniol, în acel Italia-Argentina 2-1… Maradona n-a uitat meciul, ba spune că Rainea l-a enervat, atunci, de nu și-a mai revenit… Îi replic că, orice ar spune, Rainea este un arbitru foarte bun, culmea, îmi dă dreptate, ba susține că ar vrea să bea o cafea cu el, a și uitat episodul… Nu pot să scap deconectarea incredibilă a lui Don Diego și îl întreb unde se joacă cel mai frumos fotbal, în Italia sau Spania, și el replică fericit, ca un copil sau mare actor: „La Napoli!”… I se deschide poarta cu sârmă pe alocuri ruginită, se vede intrarea în vestiare, trebuie un ultim „atac”, îl întreb cum i se pare Naționala României. Nu dă verdicte, dar mă face fericit: „Câți n-ar vrea să aibă un Lucescu pe bancăCâți n-ar vrea să aibă un Lucescu pe bancă?! A bătut, doar, Italia, campioana mondială!”… Îi mulțumesc mult, îmi întinde mâna și-mi urează succes, intră la vestiar, zbor, sunt în vis, un vis, nu-mi revin, am vorbit cu marele Diego Mardona, da, e realitate, am martori, o iau spre locul de pe banca mea, s-a terminat meciul, e 2-2, cei doi Mircea, Lucescu și Rădulescu, sunt la marginea terenului, discută cu brigada de arbitri și oficialii spanioli, care vor, așa, sfidând protocolul semnat, lovituri de departajare! Câștigă, la ruleta penalty-urilor, stranierii spaniolilor, fără Maradona, aflat la recuperare, în vestiar, Maradona, omul meu de la Vigo!

…Am ajuns joi, pe la 7 seara, în redacția „Sportul”, la București, încă beat de mini-intericul meu cu Maradona, nu mai conta că n-am avut un dolar să-i aduc ceva lui Ducu, am strâns, la micul dejun, câteva cutiuțe frumos colorate cu gem, asta i-am adus comoarei mele de șapte anișori, și nea Aurică C. Neagu, redactorul șef care a crezut în mine, a scos un tricou din fișierul din biroul lui, dându-mi-l pentru Ducu, tezaurul meu… Am propus mini-interviul cu Maradona chiar pentru ziarul de a doua zi, îl scrisesem și rescrisesem în minte, în timpul zborului spre București, dar un sindicalist sadea, miștocar de profesie, responsabilul de număr, a respins ideea, ar fi vrut ceva mai mult, nu doar o discuție-pistol, mi-a călcat fericirea-n picioare, de mi-a venit să-i zic că habar n-are de presă… Seara, acasă, am scris, însă, Momentul meu cu Maradona, așa, pentru mine… Până la urmă l-am publicat în… Caietele Teatrului „Bacovia”, unde mi se juca, realmente cu mare succes, piesa „Aventura unei femei cuminți”. Aveam și eu Aventura mea,cu Maradona, cea de la Vigo!

*EXPLICAȚIE FOTO. De la dreapta la stânga: Mircea Lucescu, Mircea Rădulescu, M.M.I., regratatul Mișa Klein, Fane Iovan, Gabi Balint, Nicolae Andreescu, medicul Naționalei!

CRONICA DRAMATICĂ ȘI COMENTATORUL SPORTIV!

…Am găsit pe Facebook-ul personal postat un material apărut pe LiterNet.ro. Îl reproduc, completând puțin, acum, transcrisul cuvântului meu într-un reușit Colocviu în materie susținut în Fest(in)pe Bulevard, Festivalul de la Teatrul Nottara …

…La cronicarii sportivi de elită (regretații Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu, Gheorghe Nicolaescu, Victor Bănciulescu, Radu Urziceanu, Aurel C.Neagu, Ion Cupen, câțiva dintre profesorii mei!), când Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Gicu Dobrin, Marcel Răducanu, Liță Dumitru, Loți Boloni, Mircea Sandu, Costică Ștefănescu, Ilie Balaci, Gică Popescu, Hagi și atâtea alte Valori făceau, omenește, și o partidă ceva mai modestă, nota lor nu sărea de 6-7. Vedete care primiseră, în ajun, în alte meciuri (spectacole, dacă vreți!) 8, 9, 10!… Există, oare, această exigență (ca să nu zic obiectivitate!) și la cronicarii dramatici, respectând diferența specifică?!… Spre exemplu, n-am prea citit un rând critic, în ultimii 3-4 ani, despre spectacole nu rele, însă mai puțin reușite ale unor regizori de excepție, nume sonore ca Alexandru Dabija, Radu Afrim, Petrică Ionescu sau ale doi dintre „copiii teribili” ai regiei românești- Vlad Cristache și Alexandru Mâzgăreanu!?! Și exemple mai există, pariez cu oricine… Nu ne iartă Măria Sa Spectatorul dacă, în loc să spunem că un spectacol n-are nerv, nici idee clară, trenează pe alocuri, vorbim despre decor și costume!…
***
LiterNet.ro cu Oltita Cintec şi alţi 6.

„Criza nu este neapărat dată de publicurile captive şi care există şi în continuare. S-au întinerit publicurile captive, pentru că s-au întinerit cu publicurile corporatiste, care vin la teatru ca să-şi bea cafeluţa, să-şi scoată prietenii la o chestie de fiţe şi pe urmă să se ducă într-un club bun. Ceea ce teoretic ar trebui să ne dea sentimentul că atâta vreme cât publicurile întineresc, nu e nicio nenorocire. Ele întineresc la Bucureşti, dar nu întineresc şi la Petroşani, nu întineresc în oraşele de provincie, dimpotrivă. Zic că a venit într-un moment de sănătoasă criză, căci, criza-i alta: criza e între mersul mai degrabă liniar al instituţilor publice de stat şi extraordinara dinamică a instituţiilor de teatru independent, care în ultimii zece ani a ţâşnit peste tot în ţara asta: şi-n oraşele mai mititele, dar mai ales în oraşele mari, unde, cel puţin în zona Transilvaniei, există cel puţin patru-cinci instituţii independente care lucrează în paralel, uneori şi împreună, ceea ce nu fac instituţiile de stat.” (Miruna Runcan)

Mircea M. Ionescu: „Discuţia noastră trebuie pornită cred de la o premisă absolut dramatică. Mulţi dintre ordonatorii principali de credite n-au trecut pe la teatru în viaţa lor. De aici pleacă probabil şi un fel de răcire a relaţiei între public şi teatru. Nu vorbim despre Bucureşti, despre Cluj, Timişoara, marile oraşe, dar sunt atâtea teatre şi în oraşe mai mici… Există o a doua latură a acestei premise: cronica dramatică a cam dispărut, spaţiul pentru critica dramatică în presă şi la radio. În televiziune, din fericire, încă mai există. Ce putem face pentru a atrage atenţia, să sune un clopoţel pentru aceşti zei trecători, ca publicul să revină în sălile de teatru? Repet, Bucureştiul -şi eu am fost crescut ca spectator de teatru în Bucureşti de la 8 ani- a fost întotdeauna un exemplu fericit. În anul III de Facultate, la Estetică, profesorul meu, vestitul Ion Ianoși a făcut o remarcă ce m-a pus pe gânduri: „Să mergeți la teatru, dar să nu citiţi cronica dramatică!”. Înainte sau după?… Nu am mai dezvoltat subiectul… Acum opt ani, un redactor-şef, iubitor de teatru de la o revistă care era recunoscută pentru reţete culinare, naturiste, medicină populară, interviuri cu stele de muzică populară şi uşoară mai ales, mi-a propus să scriu în rubrica de cronică dramatică. Pentru că publicul nu-l atragi prin cum este spectacolul, trebuie să-i dai şi altceva în plus. Sigur, aici intervenea dibăcia unui ziarist, cum să atragi într-o revistă naturistă şi de reţete culinare? Am căutat pentru revista Taifasuri un titlu de rubrică puţin adaptat zilelor noastre: „Amanta mea, Thalia”! Și a prins. Redactorul-şef a mers pe notorietatea comentatorului sportiv, povara mea pe care am purtat-o toată vremea şi nu regret, şi a avut efect: această revistă cu 60.000 de cititori pe săptămână, la ora actuală cred că are între 600 şi 800 de cititori de cronică teatrală. E bine, e rău, e mult, e puţin?… Discuţia de fond este cronica teatrală astăzi şi raportul ei cu publicul. Cum îl formăm, cum îl atragem? Aud tot mai des unde ne sunt cronicarii dramatici de altă data? Și aşa este… Oare unde ne sunt cronicari ca Valentin Silvestru, Mircea Ghiţulescu, Dumitru Chirilă, Dinu Kivu, Bogdan Ulmu şi mulţi, mulţi alţii… Eu vin şi spun că avem şi astăzi câțiva cronicari dramatici foarte buni…
…Cronicarul sportiv din mine – ştiu că îmi voi atrage câteva antipatii sau strâmbări din nas – vine şi spune: cronica dramatică românească din 2016 are un mare defect: nu este imparţială, nu respectă valoarea. Dacă un regizor de top are un spectacol, o montare ceva mai modestă, el tot „mare” apare în cronica dramatică, dacă un actor nu prinde o seară de graţie, el tot mare apare! Or, această joacă cu judecăţile de valoare dăunează criticii dramatice contemporane din România şi aşa obligate să înoate pe un spaţiu tot mai mic şi tot mai rar. Publicul să nu credeţi că nu sesizează tratamentul preferenţial al „zeilor”, dar publicul vine la teatru să afle adevărul. Dacă el vine la teatru şi citeşte alta, îl alungăm!”.

„M-a provocat povestea doamnei Rusiecki, pentru că am scris întotdeauna cu mare plăcere despre spectacolele pentru copii şi cred că aici este o problemă mult mai profundă, e o problemă de educaţie, de cultură şi de civilizaţie. Pentru că vin dintr-o zonă multiculturală, pot să fac deosebirea între cum merg anumiţi copii la spectacolele de teatru şi cât de educaţi sunt de acasă în a urmări un spectacol de teatru şi cum sunt alţii. Cred că aici este o problemă în care ar trebui să se pună de acord Ministerul Culturii cu Ministerul Educaţiei şi să se introducă şi în programa şcolară la noi obligatoriu facerea de spectacole în şcoală, pentru că la noi, cel puţin în Ardeal este o veche, veche tradiţie în şcoala ardeleană, când asta era un punct în programele şcolare.” (Roxana Croitoru)
În cadrul celei de-a II-a ediţii a Întâlnirilor Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – România (AICT.RO), critici de teatru din întreaga ţară (Bucureşti, Cluj Napoca, Tg Mureş, Bacău, Iaşi etc.) au dezbătut subiectul Critica de teatru şi construcţia publicurilor (17 octombrie 2016). Moderatorii discuţiilor au fost Oltiţa Cîntec, Mihaela Michailov şi Cristina Rusiecki..

„Curat, murdar” (2). MINI-REVISTA PRESEI, VREMURI ÎN DIAGONALĂ…

…N-am fumat în viața mea o țigară! Un pahar de vin roșu, nu refuz. O bere, rece, mai rar, dar să fie nefiltrată… În schimb, chiar dacă îmi încep ziua cu un „Rond de dimineață” pe Internet, nu pot să nu citesc și două ziare, mirosind a tuș de tipografie, print cum se spune:”Gazeta sporturilor” și „Minciuna”, cum a ajuns chișcăreasa mea să-mi ofere nu doar „Adevărul” (bun ca publicație!), ci orice cotidian pe care-l cer, în care adevărul e compromis ca simbol în România post…

…Azi, în așteptarea Finalei latine, a patra la număr, de la Euro, mâine noapte, bienseur, mi-am colorat prânzul cu lectura „Gazetei”. M-a încântat (și de data asta), prin echilibru și adevăr franc, fără echivocuri, editorialul fostului coleg de redacție de la „Sportul”, remarcabilul Ovidiu Ioanițoaia, „Abureli federale”, ce se încheie corect: „Haideți să-l vedem pe Daum la lucru, să strângem pumnii pentru echipa pe care o va alcătui și vom mai vorbi!”…

…Drama este că, auzind de staful federal în care se află un fost consilier al lui Băsescu și un altul al lui Talpeș, ex-șeful SIE, un amic din SUA, suflet mare de român, care a fost, pe banii lui, după Steaua la Sevilla, și Barcelona, iar după Națională la Cardiff ’93, la Wolrd Cup ’94, la Coupe du Monde ’98, și, acum, în Franța, la cele trei meciuri ale „tricolorilor”, îmi apunea, acum două zile|:”Nu mai merg, frate, după nicio Națională! Ea nu mai e a românilor, e a politicienilor! Să și-o păstreze, sănătoși, i-au săpat deja groapa!”… Trist, deși, poate, cam exagerat…

…M-a impresionat, realmente, un tânăr confrate, Remus Răureanu, cu un excelent material intitulat „Federația Română Anti-Fotbal”, în care, subtitlul spune TOTUL: „FRF și-a consumat în doar doi ani credibilitatea și legitimitatea. Nu mai reprezintă sportul pe care ar trebui să-l organizeze, luptă împotriva lui”. Felicitări, tinere, cu care mă mândresc că sunt coleg de breaslă!

…Cum nu există alb fără negru și nici lumina fără umbre (Lucian Blaga spunea, chiar, că ele, umbrele, sunt fiicele lumini!), citesc și o opinie opusă, că așa e democratic, nu?! Se intitulează „Selecționer sau egumen?”, iar semnatarul, un neica-nimeni pentru mine, ca nume (scuzați-mi ignoranța!), îi cam ia în tărbacă pe toți cei care n-au aplaudat numirea federală! Să fim clari, domnule, eu, unul, cel puțin, n-am nimic cu antrenorul Daum, vine dintr-un fotbal mare, ci cu omul-consumator-de-cocaină și fariseismul federal, de Pinocchio, care ne tot vorbea sus și tare despre „integritate”!?!… Numai că respectivul, domnul cu pixul, care pare dintr-o „echipa de zgomote” dezacordată, după ce ne trage de urechi și ne atenționează „de parcă am fi fost toți niște sfinți și am băgat în casă pe necurat’!”, își bate joc (e cel mai simplu lucru, când ai condeiul în mână și nu știi ce înseamnă cu adevărat libertatea presei!) de eventulitatea numirii unui antrenor român la cârma Naționalei (idee care a circulat în ajun!): „Ar fi fost bun „unul de-ai noștri”, eventual unul dintre ăia care s-au făcut că antrenează turbane prin Golf…”! Ei bine, tinere, bătrâne, pe scurt cineva, printre „ăia”, antrenorii români, există, la cote internaționale înalte, și Mircea Lucescu! Și Loți Boloni. Și Dan Petrescu, și Cosmin Olăroiu, la care faci aluzie indirectă, și alții. Niciunul dintre ei n-a făcut altceva decât a antrenat (chiar și Șumudică, suspendat pentru pariuri!), cu rezultate, adică, n-au „prizat” prafuri albe, cum n-am făcut-o nici eu și nici cei care nu pot ocoli moralitatea dalmațiană a antrenorului german, altfel un tehnician apreciat!… Așa sunt unii care, cum e un subiect la modă, cum se reped să scrie, să chinuie pixul, microfonul, iar, ca să le iasă ideea, folosesc sofisme banale și jigniri penibile… Curat, murdar, nene Iancule! Trăim vremuri în diagonală…
9 iulie 2016, București

„Curat, murdar” (1). BURATINO PUNE CARUL ÎNAINTEA BOILOR…

…O nouă rubrică. Mai mult fapte, frânturi de viață, nedreptăți, minciuni, mici găinării, aberații, tot tacâmul care ne macină cotidian Viața. În acest sfert de veac post… Decembrist, Revoluționar, Post Loviturii de stat, Post Civilizație!

…La ora aceasta, Europa se pregătește de Finala latină . Franța-Portugalia, bătălia pentru Coroana lui Euro 2016.
…Noi nu ne mai pregătim pentru nimic. Căci, reluarea întrecerii de trei parale, care este așa-zisa noastră Divizie A, nu mai înseamnă nimic deosebit. Nici măcar o provocare…N-am mai amintit nimic despre Speranță, chiar dacă tot visez, visezi, visăm!

…Acum, gata, ura, ura și la gară, s-a rezolvat marea problemă a Federației!… Nu, nu și-a dat demisia in corpore după rușinea de la Euro 2016, unde federalii nu-și repoșează nimic (Sic!)… Avem antrenor nou la Națională, în locul Generalului fără stele!… Este neamțul Christoph Daum! Alesul lui Burleanu Habarnam și al consilierului său A.Vochin, cândva, ziarist apreciat. (Sper să nu-și trădeze talentul și frumoasa profesie, odată ajuns la efemerul borcan cu miere!)…

…De ieri, mai mult proteste, decât laude sincere, nu protocolare. Profesional, chiar dacă neamțul, cu un CV interesant, pe vrerea „specialiștilor” de la FRF, n-a pregătit nicio națională, ba de vreo doi ani, după ce l-a demis Bursaspor, n-a fost decât spectator!
…Cu Herr Daum problema nu-i profesională, ci morală! Cea cu Damf de cocaină. Aici e buba, cum să bați tuba în plină și declarată ‚integritate’ federală, parole, parole…

…Adică, îl suspenzi pe Șumudică pentru că are damblaua pariurilor sportive (nu gastronomice) și-l premiezi cu 1,1 milioane euro pe cel scos pe tușă, la vremea respectivă, la el acasă, în Germania, unde legea-i lege, nu-i tocmeală!?! Cum se numește în popor treaba asta, mumă-ciumă?! Curat, murdar, Nene Iancule…

…Las la o parte cazul Daum-Damf alb. Numirea unui profesionist, să acceptăm ideea, dalmațian, nu rezolvă, însă, problema fundamentală a fotbalului românesc! E ca și cum ai pune carul înaintea boilor, amintindu-ne de acel celebru tablou al lui Nicolae Grigorescu (firește, celebrul pictor, nu tușierul din Timișoara!)… Câtă vreme nu ai un SISTEM sănătos, un CAMPIONAT competitiv, CENTRE DE COPII ȘI JUNIORI PUTERNICE (vezi Academia lui Hagi!), REGULAMENTE moderne, făcute și respectate (!)…
…CÂTĂ vreme COMPETENȚA nu va fi (măcat în fotbal!) CRITERIUL VALORIC, nu Daum, ci oricine ar veni la Naționala Română, Mircea Lucescu, Mourinho, NU VA PUTEA face minuni. Numai dacă nu cumva e un fachir! Mar știi?!

…Chestia aceasta cu abandonata COMPETENȚĂ de la cap se…Cum se zice?!
…Fostul consilier de la Cotroceni și cel de la SIE, actualele puncte de sprijin ale Federației, NU AU NICIO LEGĂTURĂ cu Fotbalul. E o Axiomă! Dincolo de… Fenomenologia spiritului și Aprioriile politicii. în careul de 16 metri… Este suficient să deschidă gura Burleanu, ca să-ți dai seama imediat de asta, să ai prototipul fariseismului.

…Mai nou, domnul numit de mass-media Habarnam atacă vehement presa, contestatarii, conducători de cluburi, pe Gigi Becali, Legende ale fotbalului nostru. Înfuriat de absența masivă, ostentativă, la pseudo-ședința C.Ex. pentru ungerea lui Daum, unde au fost jumătate puls unul (unul condamnat penal!?!), fără Gino Iorgulescu, Florin Prunea, Valeriu Argăseală, etc., omul lui Băsescu a izbucnit (citez textual!): „Avem ocazia să discutăm despre trădători, șpăgari și opinioniști de serviciu, pleava fotbalului românesc”! Corect! Aici e o parte a putregaiului.

…Numai că această realitate dalmațiană, pleava cu zice prezidentul, mai cuprinde și…INCOMPETENȚI, tovarășe (pardon!) Burleanu. Iar ultima conducere FRF a pus drept antrenor german la Naționala României ce se bazează pe realitatea stigmatizată de dvs.!?! Ea, această jalnică realitate, este CARUL stricat. El trebuie reparat!… O să repetați că l-au distrus M.Sandu și D.Dragomir. De acord. Au făcut și ei multe matrapaslâcuri, dar, vrem, nu vrem, în perioada lor am trăit Nopți magice la Coppa del Mondo ’90, World Cu ’94, Coup du Monde ’98 etc.
…Eu nu susțin revenirea lor la cârma Fotbalului Românesc! Ci a COMPETENȚILOR!

…Ce părere aveți despre Gică Popescu (cinic, nu?!), Gică Hagi, Ionuț Lupescu, Cristian Chivu, Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Marius Lăcătuș, Gabi Balint, Florin Prunea (rebelul hulit de dvs.!), Helmuth Duckadam, Dorinel Munteanu, Miodrag Belodedeici etc?!
…Nu mă interesează replica dvs. de „șapte ochi între cărți” în lumea fotbalului, cum v-ar fi caracterizat regretatul Valentin Stănescu (pentru cultura dvs.: fost mare portar și antrenor la Rapid, Craiova, Brașov, Dinamo, Steaua+Naționala României).
…TOȚI cei amintiți mai sus, și alți câțiva, MERITĂ SĂ CONDUCĂ FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL! Ei, sunt sigur, n-ar mai pune carul înaintea boilor, pentru că ȘTIU, SIMT care este dinamica și micile-mari amănunte ale Sportului Rege, ale FOTBALUL ROMÂNESC!

…Repet pe această temă: polonezii (cu ei ne vom bate pentru calificarea la Mondialul 2018!) au președinte al Federației o Legendă a fotbalului: Boniek! Croații l-au pus la timonă pe Suker (cel care a ajuns, ca jucător, pe treapta de bronz a Mondialului francez 1998, după ce ne-a scos pe noi, în optimi!). Și exemple ar mai fi. Noi avem ca președinte de Federație un fost consilier al ex-președintelui de la Cotroceni, iar în echipa lui de conducere un consilier al fostului șef SIE!
…Unde-i FOTBALUL, domnuilor, căci despre el discutăm, pentru el suferim?!

8 iulie 2016, București

Euro 2016 văzut de-Acasă (11) BĂTUȚI DE ALBANIA, DUPĂ…68 DE ANI!?! BURLEANU ȘI CAMARILA, IMEDIAT AFARĂ DIN FOTBALUL ROMÂNESC!

…Am ajuns să trăim o asemenea RUȘINE! UMILINȚĂ!…Să ne bată Albania, cu 1-0 (1-0), prin golul lui Sadiku (min.44), la încă un lanț de gafe Tătărușanu-Chiricheș! Nu într-un amical, ci la un turneu final Euro! Albanezii, inimoși, arțăgoși, motivați, nu ne-am mai învins de 68 ani! Au făcut-o astăzi, Dăruindu-se admirabil (în contrast cu ai noștrii!) Victoriei, trimițându-ne acasă, după primele 3 meciuri din grupă, unde au reușit un singur egal (1-1 cu Elveția)! CINSTE, ALBANIA!

…RUȘINE, PSEUDO-FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, ÎN FRUNTE CU INCOMPETENTUL BURLEANU, așa-zis Președinte, împins politic, în dauna unor NUME ale FOTBALULUI ROMÂNESC-GICĂ POPESCU, IONUȚ LUPESCU, GICĂ HAGI, BELODEDICI, ILIE DUMITRESCU, RĂDUCIOIU, CHIVU, MIRCEA LUCESCU, LIȚĂ DUMITRU, CORNEL DINU, CĂMĂTARU, BALACI, DAN PETRESCU, PRUNEA etc.care ne-au făcut cinste în mari competiții internaționale în ultimii 46 de ani încoace, de la Guadalajara ’70, trecând pe la Coppa del Mondo ’90, World Cup ’94, Coupe du Monde ’98! ȘI TOȚI ACEȘTIA AR FI PUTUT CONDUCE, CA OAMENI DE FOTBAL, CUNOSCUȚI ÎN LUME ȘI PROFESIONIȘTI ÎN DOMENIU, FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL!… Cu unii dintre aceștia trebuie să accepte titratul antrenor Anghel Iordănescu să lucreze, nu să suporte drept șef un diletant ca Burleanu! Aici a greșit grav Generalul și acum plătește și el!

…POLITICIENII care au distrus România, nu s-au lăsat până nu ne-au luat și ultimul drog moral, NAȚIONALA DE FOTBAL! Asta au făcut așa-zișii noștri politicieni prin împingerea la conducerea Federației a unui caraghios incompetent , fost consilier de la Cotroceni! AU DISTRUS ȘI FOTBALUL ROMÂNESC și ar trebui să răspundă! Dacă au onoare!
… Și nu numai ei. În primul rând, pseudo-conducerea FRF, în frunte cu tovarășul Burleanu, care l-a ales la timonă, pe depășitul, ciufutul (la ora aceasta!) General Iordănescu; care, impardonabil, a schimbat staful medical cu o lună înaintea începerii turneului EURO 2016, după ce și-a tras 100.000 euro pentru participarea lui la acest turneu final, ca figurant însoțind CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ ROMÂNĂ văzută de mine îm ultima jumătate de veac!

…CEI CARE ȘI-AU BĂTUT JOC DE UN POPOR ÎNTREG, cu această RUȘINE de la EURO 2016, de milioanele de români din lumea-ntreagă, NU MAI AU CE CĂUTA ÎN FOTBAL!… AFARĂ, INCOMPETENȚILOR!

…Cred că ȘI PRESA trebuie să contribuie REAL la SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL, Putred, corupt, incompetent, cu impresari samsari veroși și conducători de club sclavii afacerilor personale, uitând de PIRAMIDA SUCCESULUI, având la bază dezvoltarea Centrelor de copii și juniori, a unei discipline competente.

…La acest EURO 2016, tot felul de pleziriști, unii chiar analfabeți în fotbal și în limba română, s-au repezit să iasă în prim plan la microfoanele TV și în unele publicații, lăudând într-un entuziasm facil, populist, un LANȚ AL SLĂBICIUNILOR!

Vin Preliminariile Mondialului, nu putem să sămânem să plângem pe ruine, pe epava Naționalei, pe Umbra ei în Franța!

…CA FOTBALUL ROMÂNESC SĂ RENASCĂ TEMEINIC, SĂ REVINĂ ACOLO SUS, LA COTA MONDIALULUI AMERICAN …
…SCHIMBAREA la față a Fotbalului Românesc nu se poate face mizând numai pe încrederea publicului, ci pe SCHIMBAREA SISTEMULUI! Pentru aceasta se impun, URGENT, în special:
*REGULAMENTE CLARE, MODERNE, RESPECTATE, fără excepție.
*O ORGANIGRAMĂ FEDERALĂ MODERNĂ cu oameni competrenți!
*ABANDONAREA JUMĂTĂȚILOR DE MĂSURĂ!
*UN ANTRENOR STRĂIN DINTR-O ȘCOALĂ FOTBALISTICĂ DE TOP.
…NAȚIONALA care a scris, în această noapte, CEA MAI MARE RUȘINE din Istoria fotbalului românesc: Tătărușanu 3-Săpunaru 5, Chiricheș 3, D.Grigore 4, Mățel 4-Prepeliță 4 (min.46 Sămârtean 5), Holban 4 Stanciu 3), – Ad.Popa 4 (min.68 I.Andone 5), Ad.Popa 4, Alibec 5 (min. 57 Torje 4), Stancu 4. Antrenor principal: Anghel Iordănescu: 3. Secunzi: V.Moldovan, I.Badea, D. Isăilă.
***
…Nu semnalez aceste ANOMALII grave, acum, la ceas de mâhnire profundă,, de rușine fără margine, nu fac pe viteazul după un război lamentabil pierdut! Luați toate materialele scrise pe blogul meu în timpul acestui EURO 2016. Chiar ieri scriam că, dacă nu batem Albania, trebuie debarcat nu doar Generalul, ci întreaga conducere a FRF, cu nevinovatul tovarăș Burleanu în frunte!
…În timp ce aștern, cu sufletul greu, aceste rânduri, aud la Digi un confrate refuzând DEMISIILE cerute de oameni de fotbal (M.Sandu, D.Dragomir),căci, vezi Doamne, nu s-a mai cerut până acum demisia nimănui după un rezultat rău!?!? EROARE!… Nu-I vorba despre un rezultat mizerabil, 0-1 cu Albania, ci de ECLIPSA TOTALĂ atinsă în această noapte de FOTBALUL ROMÂNESC, ajuns la CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ din Istorie!

…DA; DEMISIA!… Fără mănuși! Fără batista pe țambal!…DEMISIA TUTUROR CELOR RESPONSABILI!…
…ȘI SCHIMBĂRI DE FOND! Nu de metafore, floricele pe câmpii, hai să le uităm copii, glumițe ieftine, poante ușoare, mici interese personale!

Euro 2016 văzut de-Acasă (7). CÂTE POVEȘTI ÎN DISPUTA DE 83 DE ANI CU ELVEȚIA!

…Această Zi de 15 iunie 2016 ar putea însemna miercurea renașterii Fotbalului Românesc. Disputa, din această seară, cu Elveția, poate fi o bornă în istoria Naționalei române. N-am jucat deloc rău cu Franța, în “uvertura” lui Euro 2016, dar am pierdut, în penultimul minut, este drept, printr-un gol de magician, al lui Payet, ceea ce nu ne încălzește cu nimic. Astăzi, Naționala noastră trebuie să câștige! Voi pune un bilet, la Agenția de pariuri, cu scorul 1-0 perntru “tricolorii” noștri. Exact acel 1-0 (1-0), gol Ad.Ilie-min.45, de acum opt ani, tot în Franța, la Lyon, la Coupe du Monde, în…15 iunie 1998, în dauna Columbiei.

BILANȚUL ÎNTÂLNIRILOR DIRECTE: 12 dispute, 5 victorii fiecare, 2 egaluri. Golaveraj 19-13 în favoarea elvețienilor!

…Duelul acesta cu naționala din Țara Cantoanelor are o istorie veche, de-alungul a 83 de ani, cu 11 episoade la activ (câte 4 victorii de fiecare parte, și 3 remize, golaverajul fiind favorabil “ceasornicarilor”: 19-14),cu atâtea povești vesele și triste.
…Cu gândul la Victoria de diseară, 1-0, pe Parc des Princes, răsfoiesc cu nostalgii, bucurii și tristeți, această istorie, trăită live în câteva dintre serialele sale.

*Primul meci dintre fotbaliștii României și Elveției, în 29 octombrie 1933, la Berna, în premilinariile C.M. Pe teren, 2-2 (0-1), ai noștrii, antrenați de Costel Rădulescu, marcând prin Sepi II-min.18 și Dobay-min.67. La “masa verde”, însă, UEFA a dictat 2-0 pentru elvețieni, pentru că Baratky nu avea drept de joc, neexpirându-I, la ora meciului, perioada legală decând jucase în naționala ungară!

DUELUL 2: București, 2 noiembrie 1966, stadionul Republicii, preliminarii C.E. Fericit, printre cei 15.000 de spectatorii adunați în Dealul Spirii, pentru o primă repriză halucinantă, încheiată cu un incredibil 4-0 pentru elevii lui Ilie Oană. Mircea Dridea a deschis scorul, în min.8, ca apoi să se dezlăntuie debutantul Titi Frățilă, cu o “triplă” de poveste-min.11, 25, 38. Elvețienii își vor reveni puțin după pauză, Kunzș-54’ și Odermatt-70’ fixând un 4-2 de ecou pentru naționala din Carpați. Meciul în care a debutat și regretatul meu prieten doctorul Simion Surdan, mijlocașul fără plămâni al Timișoarei! În fotbal, azi poți fi Prinț, mâine Cerșetor…Așa și cu Naționala noastră… Peste o jumătate de an, tot în preliminariile europene…

DUELUL 3. Zurich, 24 mai 1971. 7-1 (3-0), ați citit bine. La 0-7, în min.70, a marcat golul nostru de consolare, Nicolae Dobrin. S-a vorbit, la vremea aceea ceva despre “cafelele otrăvite” ale doctorului Nicolae Stănescu. Aveam să-i întreb, în emisiunea “Idoli și Legende”, de la Telesport, pe portarul naționalei noastre la acel dezastru, ploieșteanbul Mihai Ionescu, și pe Gicu Dobrin ce cred ei, după peste patru decenii, că s-a întâmplat, atunci, la Zurich? „Ce-mi amintesc e că eram cam amețit!”, și-a reamintit goalkeeperul; “Tot ce pot spune este că am fost singurul care nu am băut cafeaua în pauză!” a punctat cu subînțeles Prințul din Trivale. Peste câteva zile, Ilie Oană avea să fie debarcat de la timona Naționalei. Naționala română merge mai departe…

DUELUL 4. București, 23 noiembrie 1968, pe Stadionul “23 August”, și eu, chiulit de la facultate, printre cei 40.000 de spectatori.. Sub comanda noului coach Angelo Niculescu, “tricolorii” câștigă, în Preliminariile pentru Mundialul mexican, cu 2-0 (0-0), prin golurile lui Florea Dumitrache (min.59) și Flavius Domide (min.74). Fanii încep să vorbească despre Mexicul. Tot mai clar și mai mult, după returul de la Lausanne…

DUELUL 5. 14 mai 1969. Incredibil, dar selecționabilii lui nea Angelo înving într-o noapte friguroasă, în Elveția, cu 1-0 (1-0), prin autogolul lui Michaud, după o șarjă de toată frumusețea reușită de constănțeanul Tufan, sprint nebun și centrare perfectă în fașa porții, unde căpitanul tricolorilor, Mircea Lucescu, a țâșnit presându-l peundașul helvet care și-a înscris în propria poartă… Acel 1-7 de la Zurich dispăruse din memoria iubitorului român de fotbal. După 20 de ani se întrezărea primul Mondial pentru întâia “Generație de aur” din fotbalul nostru! În Țara Cantoanelor am ștampilat o calificare istorică. Numai că viața are nu doar munți, ci și văi și depresiuni…

DUELUL 6. 10 octombrie 1981, București, Stadionul “23 August”, 70.000 de spectatori. Meci preliminar pentru Mundialul spaniol din 1982. Eu, gazetar la „Sportul”, în spatele porții lui Cristian, pentru un reportaj nevăzut, pe atunci putându-se, ca ziarist, să mergi și în vestiarul Naționalei și să stai civilizat în spatele porții. Din nefericire, echipa antrenată de Valentin Stănescu a pierdut cu 1-2 (0-0), chiar dacă Ilie Balaci a deschis scorul, în min.56 și ne-a și trimis în Paradis. Visul ne-a luat mințile și castelele spaniole s-au risipit în 19 minute după ce Minunea blondă a Craiovei a declanșat delirul, căci Zappa-în min.68 și Luhti-min 75. ne-au cocoșat sub iluzii premature. Peste câeva zile este debarcat și Nea Tinel!.. Naționala merge, însă, ca și viața, mai departe…

DUELUL 7. Berna, 11 noiembrie 1981. Cu un antrenor debutant la timona Naționalei, Mircea Lucescu, tricolorii reușesc un promițător 0-0, în returul pentru Espana. Un evantai de jucători debutanți în Națională (Gino Iorgulescu, Rednic, Andone, Gabor, Klein-ultimii 4, hunedorenii lui Mircea Lucescu) anunță o nouă generație pentru marea performanță, ea ajungând la Euro 1984!… Din jale se-ntrupează uneori Performanța!

DUELUL 8. 3 martie 1990. Un amical la Lucerna. Echipa antrenată, acum, de Emeric Ienei pierde cu 1-2 (1-1), chiar dacă Hagi a deschis scorul în min.25. Test util, totuși, pentru Coppa del Mondo, din iunie.

DUELUL 9. Neuchatel. 3 aprilie 1991. Cele două reprezentative încep drumul spre Euro 1992. Cu Mircea Rădulescu pe bancă, tricolorii noștri scot un promițător 0-0. Speranțele cresc peste opt luni…

DUELUL 10. București, 13 noiembrie 1991, 35.000 de spectatori pe Stadionul “23 August” Tot cu Mircea Rădulescu pe bancă, reușim o frumoasă victorie, cu 1-0 (0-0), prin golul lui Mateuț-71’! Peste aproape trei ani, un alt dezastru duelând cu “ceasornicarii”…

DUELUL 11. Detroit, 22 iunie 1994, meci din Grupa A la World Cup ‘94. Naționala antrenată de Anghel Iordănescu vine în Silverdome-ul din Detroit cu un moral excelent, după un spectaculos 3-1, la debut, cu marea favorită Columbia. În cazanul unde cu greu respiram, eu, gazetar, darămite jucătorii, scor-rușine. Elveția a câștigat cu 4-1 (1-1). Sutter a deschis scorul (min.16), Hagi a egalat (min.35), dar, după pauză, a urmat dezastrul, marcând Chapuisat (min.52) și Knup (min. 65, 72). Cu un minut înaintea ultimului gol, Vlădoiu, abia apărut în sauna de la Detroit, a intrat neglijent la un adversar, a fost eliminat și…a plecat la București!

DUELUL 12. 30 mai 2012, Lucerna. Un amical. Tricolorii conduși de Victor Pițurcă reușesc o victorie, cu 1-0 (0-0), prin golul lui Grozav (56’).

…Acel 1-0, la care visez (și) eu, acum, la finele acestei zile, ultima din prima etapă a grupelor, colorată de primele mari surprize ale acestei ediții: Ungaria-Austria 2-0 (0-0) și, mai ales, Islanda (frumoasa Islandă dintre gheizere și ghețari!)-Portugalia (cu un jenant Ronaldo!) 1-1 (1-0)!!!

…Miercuri 15 iunie 2016, pe înserat, la Paris, în al 13-lea duel România-Elveția aștept (ăm) o nouă Poveste adevărată a fotbalului românesc! Nu vă este dor de ea?!…

15 iunie 2016

Euro 2016 văzut de-Acasă (6). BONIEK, BURLEANU, LOLEK ȘI BOBEK, ȘI MAI MULTE UMBRE DUPĂ PRIMELE 3 ZILE

…Cu entuziasm nebun, apoi mai temperați, am fost la Euro 2016, zi de zi, noapte de noapte, prin intermediul televiziunii și al presei scrise. Am auzit câteva voci, chiar aseară, lăudând fără argumente UEFA pentru această primă ediție de Euro cu 24 de echipe! Șase partide din șapte disputate până la miezul nopții trecute s-au încheiat cu victorii la un gol diferență, ceea ce i-a făcut pe unii, prinși într-un sofism de școală primară, să declare că e un campionat euriopean foarte echilibrat!… Echilibrat poate fi și de sus în jos, cum mi-au apărut mie primele trei zile de Euro 2016, jocul de aseară, Germania-Ucraina 2-0 (1-0), salvând aceste trei zile și demonstrând ce fotbal se poate juca și ce așteptăm.

…Altfel, într-o atmosferă de teroare, sânge și haos pe străzi, ba și pe stadionul din Marsilia, aceste prime trei zile cu 7 dispute și 13 goluri nu mi s-au părut nemaipomenite. Firește, fiecare cu opinia lui și, mai ales, cu speranțele de rigoare. Eu mi-am notat fiecare meci, cu rațiunea pură, exceptându-l pe al nostru în uvertura Galei. Deci…

*Franța-România 2-1. Nota 7, determinarea Naționalei noastre și golul de antologie al lui Payet salvând impresia finală.
*Albania-Elveția 0-1. Nota 6. O dispută modestă, ca între prieteni, ca să nu zic frați…
*Țata Galilor-Slovacia 2-1. Nota 6. Așteptam mai mult de la galezi, nu numai cu Gareth Bale, de la Real Madrid (autorul primului gol) în formație, dar și cu jucători de la Liverpool (2), Arsenal, Tottenham și noua campioană engleză Leicester.
*Anglia-Rusia 1-1. Nota 6,5. Mult zgomot pentru mai nimic de Gală, finalul, cu egalarea rușilor, și, în special, dezastrul provocat de slavi în tribune, rămânând subiectele de discuție ale primului “joc-șoc” ratat de la Euro 2016.
*Turcia-Croația 0-1. Nota 6. Echipa croată, cu nume grele, de la Barcelona, Real Madrid, Juventus, Napoli, Inter Milano, Fiorentina, Lazio etc. departe de așteptări, după golul lui Modrici, deși a mai avut și 3 bare!
*Polonia-Irlanda de Nord 1-0. Nota 5,5. Decepția a venit nu de la ambițioșii, însă mediocrii nord-irlandezi, cât de la polonezi, învingătorii campioanei mondiale Germania, în preliminarii, ieri, cu un Lewandowski în elipsă vizibilă. Singurul de nota 7, arbitrul român Ovidiu Hațegan.
*Germania-Ucraina 2-0. Nota 8. Da, acesta este Fotbalul pe care îl așteptăm! Cu o campioană mondială grea, exactă, bine organizată, având în poartă un uluitor Neuer, și un excelent Jerome Boateng ultimul obstacol în calea egalării estice, dar și un cvasi-debutant în națională, Mustafi (legitimat la Valencia), fundașul care a deschis scorul prin primul gol marcat pentru formația campioanei mondiale, unde a ajuns la selecția 11!… Spectacol la care a contribuit și frumoasa echipă ucraineană, în care “omul nostru de la Torino”, Piatov, a făcut minuni, iar Konoplianka (F.C. Sevilla), Iarmolenko (Dinamo Kiev) și “băieții lui Mircea Lucescu de la Șahtior” (Șevciuk, Kucer, Rakițki,, Selezniov, Kovalenko, pe lângă inegalul Piatov) anunță trupa de la Kiev de luat în seamă pe drumul spre podium…

…În timpul celui mai slab meci de până acum, Polonia-Irlanda de Nord 1-0, camerele televiziunilor l-au prezentat des pe Zbigniew Boniek, figură de legendă în istoria fotbalului. Un “bronz”, cu Polonia, la Mondialul ‘82, o Cupa UEFA, Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei, cu Juventus, unde bossul Agnelli l-a poreclit “Frumusețea nocturnă”. După un scurt mandat de antrenor la Naționala poloneză și altul de vicepreședinte la Federația Poloneză de Fotbal, acum, la 60 de ani, este președintele forului de la Varșovia. Un Președinte cunoscut, prețuit, care face onoare Poloniei…

…Automat, cu gândul la serialul polonez de desene animate “Lolek și Bobek”, m-am gândit și la președintele Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu. Băiat școlit, civilizat, cel mai tânăr dintre președinții de federații prezenți în Franța (32 de ani), dacă e un merit la așa nivel, dar care, de cum deschide gura, îl simți străin fenomenului (ca, de altfel, și pe vreo doi-trei trimiși ai presei române la Paris!), parcă-l vezi la catedră, consilier juridic la Parlament, la Primăria Bucureștiului sau consilier prezidențial la Cotroceni! Cu fotbalul a “rupt-o” de tânăr, în favoarea facultății, la 19 ani, ceea ce este onorabil, dar, acum, noi discutăm despre un European de… fotbal. Capitol la care domnul Burleanu nu se laudă decât cu prezența la Centrul de copii și juniori FCM Bacău și postura de arbitru de fotbal în ligile inferioare, până la 19 ani. La Euro 2016 nu-l știe mai nimeni ca om de fotbal. Ia să fi fost președintele FRF Gică Popescu, cândva căpitanul Barcelonei, automat camerele televiziunilor mondiale în căutau, îl elogiau (ca și pe Boniek) și ne mândream și noi cu asta. Numai că Baciul, Căpitanul de la Barcelona și al Naționalei române inclusiv la acel inegalabil World Cup ’94, unde ne-a elogiat o lume-ntreagă, învând și Argentina (3-2), a fost scos machiavelic din cursă, pe surse politice (!?!), întemnițat cu două zile înainte de alegerile pentru șefia Federației, unde avea cela mai mari și îndreptățite șanse.
…Ieri după-amiază, când l-am văzut pe Boniek popularizat și la Euro 2016 m-am întrebat dacă, urmărind și ei transmisia, cei care l-au “lucrat” pe Gică Popescu (cu gafele lui!) au avut, cumva, vreo remușcare, nu-I cazul să vorbesc despre chestii de conștiință?!

…Sper ca Euro 2016 să-și fi făcut încălzirea după trei zile modeste, slavate de Germania-Ucraina 2-0 (1-0). Și mai visez ca organizatorii, francezii, să se trezească, înțelegând că au mari obligații găzduind un asemenea Eveniment! Unde sunt cele trei filtre de la stadioane, unde e Poliția, unde-s măsurile de protecție a spectatoruilor, dacă, până acum, Euro 2016, abia demarat, este cel mai violent, pe străzi, în tribune, dintre cele 15 din istoria fotbalului European. Și abia a început!…

…Astăzi, Ziua a IV-a. Ce ne așteaptă?
*”Uvertura” de la ora 16, Spania-Cehia. Cele două reprezentative s-au întâlnit de 9 ori: 5 victorii iberice, un egal, 3 succese cehe. Golaveraj:11-8. Campioana europeană en titre vine după un uluitor ultim meci de pregătire (0-1, acasă, cu Georgia, în 7 iunie!), cehii, după o victorie cu rușii (2-1), pe terenul lor, la 1 iunie. Unde-i adevărul pentru acest meci de la Toulouse?

*Irlanda-Suedia, ora 19, la Paris, pe Stade de France. 8 confruntări între cele două echipe: două victorii irlandeze, 4 suedeze, două remize. Golaverat: 7-11. Vikingii au prima șansă…

*”Main Event”, meciul zilei: Belgia-Italia, ora 22, Lyon. Palmares. 10 meciuri directe, 2 victorii belgiene, 3 egaluri, 5 victorii azurre. Golaveraj: 9-15. Italia este mereu favorită, de-i Mondial sau European, ceea ce nu înseamnă că s-a impus întotdeauna. Acum, “diavolii roșii”, pregătiți de un atacant de marcă- Wilmots, sunt văzuți (fără prea multe argumente!) în cursa pentru piscurile Europene! Personal, “Fortza Italia!”, chiar dacă, la 13 noiembrie, anul trecut, belgienii învingeau, acasă, cu 3-1, Squadra azzurra. Era un amical, azi…. În noaptea asta ne dorim un Spectacol! Ca și ieri noapte…

13 iunie 2016

EURO 2016 VĂZUT DE-ACASĂ (1). De ce n-am plecat la Paris…

…Este al treilea European de fotbal pe care îl ratez. Primul, în 1984. Ne calificasem, după acel de nesperat 1-1 de la Bratislava, unde Geolgău a deschis scorul, în min.62, iar Luhovy a egalat în min.85. Arbitru, în acel 30 noiembrie 1983, maghiarul Karoly Palotai. Eram ziarist la “Sportul”. Trimis de redacție nu era decât un singur om, nea Vanea Chirilă. Ceilalți amatori, nea Mache, nea Gheghe, Bebe Firănescu, Gică Nertea și cine se simțea în finanțe beneficiau de o excursie a Biroului de Turism pentru Tineret, chiar dacă unii alergau spre pensie. N-am avut, însă, bani, cam șase salarii, pentru întâiul meu Euro!… L-am văzut la televizor. Tricolorii noștrii, sub bagheta lui Mircea Lucescu,, trei meciuri, un egal (1-1 cu Spania) și două înfrângeri (1-2 cu RFG; 0-1 cu Portugalia)…

…Al doilea rateu, Euro 1996 din Anglia. Am venit de la New York la București, cu acreditarea în buzunar, pentru ziarul meu “Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”. Plătisem tot, hotel, transport… Numai că în orașul meu natal mi s-a făcut rău. O criză de ulcer. Am reușit să dau acreditarea unui confrate de la “Sportul”. Am pierdut mai bine de o mie de dolari, dar, bolnav, Euro n-ar mai fi fost o Sărbătoare. M-am însănătoșit într-o săptămână și am ajuns din nou telespectator… Și în Albion 3 meciuri, tot atâtea eșecuri: 0-1 cu Franța, 0-1 cu Bulgaria (Stoicikov-min.3), 1-2 (1-1) cu Spania, meci cu multe “povești” țesute-n jurul lui. Cert e că Răducioiu a egalat, în min.29, după ce Manjarin a deschis scorul-min.11, ca Amor să semneze succesul mult discutat al “toreadorilor”, cu șase minute înaintea ultimului fluier!

…La al 15-lea turneu final al Europenelor, la Euro 2016, nu m-a tras pur și simplu ața să merg. Să revăd Parisul?! O făcusem anul trecut, venind de la Miami… Să mă milogesc pentru o declarație-două în fața amicului Puiu Iordănescu, de care ne leagă un minunat World Cup 94. Acum, însă, parcă am devenit tot mai ciufuți, eu, el?!… Să dau ochii cu fariseii din așa-zisa nouă conducere a FRF-ului, “șapte ochi între cărți”, vorba lui nea Tinel Stănescu?!… Niciodată!…

…Ultimul avion pentru Paris era pentru duminică 5 iunie. Nu l-am luat, deși un bun amic achita totul pentru prima săptămână, cu cele trei meciuri ale tricolorilor noștri… Dacă aș face puțin haz de necaz, nu am plecat la Paris ca să… votez, să văd cum e cu “Duminica penalilor”!… Adevărul este că Dumnezeu m-a vegheat mereu în momente limită… Așa și acum… Încă de la Gala Vedetelor, Festivalul de teatru de la Buzău, aveam dureri de cap, amețeli, înțepături violente în mandibula dreapta…

…Ajuns la București, o noapte albă între mai multe pastille de Nurofen-expres și fuga la primul cabinet stomatologic. Radiografie imediată. Infecție puternică, spre creier. Cangrenă sub o lucrare mai veche… Azi, joi 9 iunie, cu o zi înainte de startul la Euro 2016, operație, o freză dansând zgomotos prin gura mea, clești… dată afară o jumătate din vechea lucrare, o rădăcină care nu voia să-mi părăsească cavitatea bucală, un ciot, dureri, cu anestezii cu tot. Cusut, de o mână foarte fină… Peste șase-șapte zile, în febra meciului cu Elveția, mi se vor scate firele. Ce să caut eu, acum, la Paris, aflat în “Starea de asediu”, de parcă aș urmări celebra piesă a lui Albert Camus?!
…Adevărul este că, dacă vrei să vizitezi cu adevărat o țară, un oraș, nu o faci în perioada când găzduiește un mare Eveniment, cu atât mai mult fotbalistic…

…Sigur, însă, sunt conectat la Sărbătoarea fotbalului European. E unica bucurie adevărată. Chiar dacă, sincer, sincer, nu mă pot îmbăta cu prea multe iluzii în privința tricolorilor noștri. N-au un Lider, n-au Valoare! Acesta-i adevărul, dincolo de mofturi, metafore, sentimentalisme și primele babane pe care băiatul școlit la Cotroceni, Burleanu, of course, le-a votat în Comitetul executive!… Minuni s-au mai văzut. Nu mai avem, însă, o “Generație de aur”, iar Dumnezeu nu te salvează de fiecare dată…

…Voi urmări acest Euro 2016 de-acasă. Și voi scrie zilnic pe blogul meu o cronică din fotoliu.

…Totul va începe mâine, cu al 14-lea meci al Naționalei României la un turneu final European, al 5-lea din palmaresul ei. Până acum…
…O singură Victorie, în 2000, 3-2, cu Anglia, prin golurile lui Chivu-min.22, Dorinel Munteanu-min.48, Ionel Ganea-min. 88, din penalty, respectiv-Shearer-min.41, penalty, și Owen-min.45.
…Patru remize: 1-1 cu Spania (1984), 1-1 cu Germania (2000), 0-0 cu Franța! (2008), 1-1 cu Italia (2008)…
…Opt înfrângeri: 1-2 cu RFG (1984), 0-1 cu Portugalia (1984), 0-1 cu Franța (1996), 0-1 cu Bulgaria (1996), 1-2 cu Spania (1996), 0-1 cu Portugalia, gol-Costinha, min. 90+4 (2000), 0-2 cu Italia (2000), 0-2 cu Olanda (2008).
Golaveraj: 8-17!…
…Și pentru că Franța bate la ușă, ce ne spune Istoria?

16 dueluri cu francezii.

…La nivelul primelor reprezentative!
Bilanțul general Franța-România: 16 meciuri, 8 victorii franceze, 5 egaluri, 3 succese românești. Golaveraj: 21-15.

*Prima confruntare, 12 iunie 1932, la București, meci amical: România-Franța 6-3 (3-0), ai noștrii punctând prin trei “duble” (Bodola, Wetzer și Schwartz), ba mai ratând și un penalty!
*Ultimul duel, unul alb, 0-0, la București, în septembrie 2011.
*Tricolorii noștrii au în palmares 3 (trei) victorii: acel 6-3 (3-0) amintit, 2-1 (1-0), în 1967, la…Paris, unde au marcat Titi Frățilă- min.15, Mircea Dridea-min.75, respectiv-Dogliani-min.80 și 2-0 (1-0), la București, în aprilie 1972, unde au înscris Iordănescu- min.16 și Cornel Dinu-min.56.

*”Tricolorii” români (și francezii sunt tot…”tricolori”!) au jucat la Paris de 6 ori. Au câștigat o dată (2-1, în 1967), au remizat o dată (1-1, în septembrie 2009), și s-au văzut înfrânți de patru ori: 0-1 (1969 și 1974), 1-2 (2002 și 2010).
*Cele două representative s-au mai întâlnit exact pe data de 10 iunie, la Euro 1996, la Newcastle, când Dugary a punctat în min.26 și “cocoșul galic” a câștigat cu 1-0.
*La Euro 2008, cele două naționale s-au duelat pe…9 iunie, la Zurich, unde a fost scor alb: 0-0!

…Cam de aici începe noua Aventură a fotbalului românesc. Care, cât de sentimentali am fi noi și am gândi cu sufletul, nu putem uita că este o oglindă fidelă a Societății românești de astăzi!
…Și, totuși, ne mai țesem vise o dată, nu-i așa?! Ce altceva mai bun avem de făcut?!