Etichetă: Chivu

Euro 2016 văzut de-Acasă (11) BĂTUȚI DE ALBANIA, DUPĂ…68 DE ANI!?! BURLEANU ȘI CAMARILA, IMEDIAT AFARĂ DIN FOTBALUL ROMÂNESC!

…Am ajuns să trăim o asemenea RUȘINE! UMILINȚĂ!…Să ne bată Albania, cu 1-0 (1-0), prin golul lui Sadiku (min.44), la încă un lanț de gafe Tătărușanu-Chiricheș! Nu într-un amical, ci la un turneu final Euro! Albanezii, inimoși, arțăgoși, motivați, nu ne-am mai învins de 68 ani! Au făcut-o astăzi, Dăruindu-se admirabil (în contrast cu ai noștrii!) Victoriei, trimițându-ne acasă, după primele 3 meciuri din grupă, unde au reușit un singur egal (1-1 cu Elveția)! CINSTE, ALBANIA!

…RUȘINE, PSEUDO-FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, ÎN FRUNTE CU INCOMPETENTUL BURLEANU, așa-zis Președinte, împins politic, în dauna unor NUME ale FOTBALULUI ROMÂNESC-GICĂ POPESCU, IONUȚ LUPESCU, GICĂ HAGI, BELODEDICI, ILIE DUMITRESCU, RĂDUCIOIU, CHIVU, MIRCEA LUCESCU, LIȚĂ DUMITRU, CORNEL DINU, CĂMĂTARU, BALACI, DAN PETRESCU, PRUNEA etc.care ne-au făcut cinste în mari competiții internaționale în ultimii 46 de ani încoace, de la Guadalajara ’70, trecând pe la Coppa del Mondo ’90, World Cup ’94, Coupe du Monde ’98! ȘI TOȚI ACEȘTIA AR FI PUTUT CONDUCE, CA OAMENI DE FOTBAL, CUNOSCUȚI ÎN LUME ȘI PROFESIONIȘTI ÎN DOMENIU, FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL!… Cu unii dintre aceștia trebuie să accepte titratul antrenor Anghel Iordănescu să lucreze, nu să suporte drept șef un diletant ca Burleanu! Aici a greșit grav Generalul și acum plătește și el!

…POLITICIENII care au distrus România, nu s-au lăsat până nu ne-au luat și ultimul drog moral, NAȚIONALA DE FOTBAL! Asta au făcut așa-zișii noștri politicieni prin împingerea la conducerea Federației a unui caraghios incompetent , fost consilier de la Cotroceni! AU DISTRUS ȘI FOTBALUL ROMÂNESC și ar trebui să răspundă! Dacă au onoare!
… Și nu numai ei. În primul rând, pseudo-conducerea FRF, în frunte cu tovarășul Burleanu, care l-a ales la timonă, pe depășitul, ciufutul (la ora aceasta!) General Iordănescu; care, impardonabil, a schimbat staful medical cu o lună înaintea începerii turneului EURO 2016, după ce și-a tras 100.000 euro pentru participarea lui la acest turneu final, ca figurant însoțind CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ ROMÂNĂ văzută de mine îm ultima jumătate de veac!

…CEI CARE ȘI-AU BĂTUT JOC DE UN POPOR ÎNTREG, cu această RUȘINE de la EURO 2016, de milioanele de români din lumea-ntreagă, NU MAI AU CE CĂUTA ÎN FOTBAL!… AFARĂ, INCOMPETENȚILOR!

…Cred că ȘI PRESA trebuie să contribuie REAL la SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL, Putred, corupt, incompetent, cu impresari samsari veroși și conducători de club sclavii afacerilor personale, uitând de PIRAMIDA SUCCESULUI, având la bază dezvoltarea Centrelor de copii și juniori, a unei discipline competente.

…La acest EURO 2016, tot felul de pleziriști, unii chiar analfabeți în fotbal și în limba română, s-au repezit să iasă în prim plan la microfoanele TV și în unele publicații, lăudând într-un entuziasm facil, populist, un LANȚ AL SLĂBICIUNILOR!

Vin Preliminariile Mondialului, nu putem să sămânem să plângem pe ruine, pe epava Naționalei, pe Umbra ei în Franța!

…CA FOTBALUL ROMÂNESC SĂ RENASCĂ TEMEINIC, SĂ REVINĂ ACOLO SUS, LA COTA MONDIALULUI AMERICAN …
…SCHIMBAREA la față a Fotbalului Românesc nu se poate face mizând numai pe încrederea publicului, ci pe SCHIMBAREA SISTEMULUI! Pentru aceasta se impun, URGENT, în special:
*REGULAMENTE CLARE, MODERNE, RESPECTATE, fără excepție.
*O ORGANIGRAMĂ FEDERALĂ MODERNĂ cu oameni competrenți!
*ABANDONAREA JUMĂTĂȚILOR DE MĂSURĂ!
*UN ANTRENOR STRĂIN DINTR-O ȘCOALĂ FOTBALISTICĂ DE TOP.
…NAȚIONALA care a scris, în această noapte, CEA MAI MARE RUȘINE din Istoria fotbalului românesc: Tătărușanu 3-Săpunaru 5, Chiricheș 3, D.Grigore 4, Mățel 4-Prepeliță 4 (min.46 Sămârtean 5), Holban 4 Stanciu 3), – Ad.Popa 4 (min.68 I.Andone 5), Ad.Popa 4, Alibec 5 (min. 57 Torje 4), Stancu 4. Antrenor principal: Anghel Iordănescu: 3. Secunzi: V.Moldovan, I.Badea, D. Isăilă.
***
…Nu semnalez aceste ANOMALII grave, acum, la ceas de mâhnire profundă,, de rușine fără margine, nu fac pe viteazul după un război lamentabil pierdut! Luați toate materialele scrise pe blogul meu în timpul acestui EURO 2016. Chiar ieri scriam că, dacă nu batem Albania, trebuie debarcat nu doar Generalul, ci întreaga conducere a FRF, cu nevinovatul tovarăș Burleanu în frunte!
…În timp ce aștern, cu sufletul greu, aceste rânduri, aud la Digi un confrate refuzând DEMISIILE cerute de oameni de fotbal (M.Sandu, D.Dragomir),căci, vezi Doamne, nu s-a mai cerut până acum demisia nimănui după un rezultat rău!?!? EROARE!… Nu-I vorba despre un rezultat mizerabil, 0-1 cu Albania, ci de ECLIPSA TOTALĂ atinsă în această noapte de FOTBALUL ROMÂNESC, ajuns la CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ din Istorie!

…DA; DEMISIA!… Fără mănuși! Fără batista pe țambal!…DEMISIA TUTUROR CELOR RESPONSABILI!…
…ȘI SCHIMBĂRI DE FOND! Nu de metafore, floricele pe câmpii, hai să le uităm copii, glumițe ieftine, poante ușoare, mici interese personale!

Teatru și fotbal românesc la Chișinău

…Finala Cupei României la fotbal, din acest an, acel 2-1 pentru Steaua, contra lui Dinamo, de miercuri 25 mai, la Brașov, m-a prins în… Chișinău. Abia sosit, după un drum de 9 ore cu un microbuz, exact ca acela de navetist sentimental (de teatru) la Giurgiu. Plecat, într-o miercuri la 8 dimineața, de la autogara Filaret din București, am intrat, la 6 seara, în Festivalul internațional de teatru de la „Satiricus Ion Luca Caragiale”. Onorat nu numai să fac parte din Juriul Galei teatrale basarabene, ba chiar să fiu președintele celor cinci chemați să aleagă cea mai bună piesă a dramaturgilor de peste Prut…. „Uvertura” Festivalului Internațional de teatru de la Chișinău a însemnat un tulburător spectacol-manifest, protest („Țara asta a uitat de noi”, titlu care se potrivește de minune și României, nu-i așa?!), piesă montată cu un curaj nebun și măiestrie artistică de regizorul Alexandru Grecu, directorul gazdelor de la „Satiricus” și președintele UNITEM (UNITER-ul moldav). Până în ultima zi a lui Florar, când Gala va fi încheiată de Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu, cu „Tangoul de Adio”, piesa basarabeanului Val Butnaru, să mă tot bucur de grațiile Thaliei… Nu pot uita, însă, de fotbal, cealaltă patimă fără sfârșit a vieții mele aflată, pare-se, pe „Sfârșit de partidă”, cum zice Beckett…

…Așa că, în prima mea seară la Chișinău, cea a finalului de sezon fotbalistic românesc de la Brașov, am ieșit din Teatrul Satiricus și am cotit doar doi metri la „Bier Platz”, să văd finala Cupei României la fotbal. Într-o berărie cu o excelentă „brună germană nefiltrată”, unde ospătari și ospătărițe (nu tocmai blonde și frumoase!) vorbesc mai mult rusa și înțeleg mai greu româna!… La ora meciului de la Brașov, la „Bruderschaft”-ul moldovean, în fața unei plasme nu prea mari, s-au adunat 15 basarabeni tineri, prietenoși și civilizați, 9 fani-Steaua, numai 5-Dinamo și un neutru. Toți, la curent cu tot ce mișcă prin fotbalul românesc… Până să înceapă finala, din mers s-a făcut un schimb de impresii, ca să nu zic „schimb de experiență”. Ei, toți mândri că Dacia Chișinău, prin victoria, cu 2-0, de duminică, în deplasare, cu Kombat Găgăuzia, își menține avansul de 9 puncte față de Sheriff Tiraspol, din Transnistria, și e clar noua campioana a Moldovei. Am reținut amănuntul acesta, însă pe mine mă interesa să aflu cum se vede fotbalul românesc de la Chișinău…

…11 dintre companionii mei basarabeni de la „Bier Platz” erau convinși că Naționala României se va califica la Euro 2012, cu sau fără Răzvan Lucescu. Doar doi l-ar menține pe Junior pe banca tricolorilor noștri. 5 dintre ei l-ar numi pe Hagi selecționer, 6 pe Mircea Lucescu, unul pe Olăroiu, altul pe… Gabi Balint! Niciunul nu s-a arătat interesat de scandalurile de peste Prut. „Nu fac bine!”, a concluzionat unul dintre fanii basarabeni… „Poate scandalurile astea au frânat fotbalul românesc, care are valori pentru primele opt țări din Europa”, a aruncat altul, care nu părea că o spune tocmai protocolar cu mime…

…Când Steaua a deschis scorul, toți cei 15 fani basarabeni au explodat! I-am întrebat, uimit, dacă toți țin cu trupa care a rulat șase antrenori în ultimul sezon, iar răspunsul unuia dintre cei cinci dinamoviști m-a crucit: „Golul lui Dică a fost prea frumos, încât să nu-l aplauzi. Da’, lasă, că va egala Dinamo”!?! Până să egaleze Dinamo, am ajuns și la „capitolul Chivu”. Absolut toți regretau retragerea căpitanului nostru. „Voi trebuie să-i mulțumiți pentru ce-a făcut dânsul pentru națională și pentru fala voastră, nu să-l suduiți”, a cugetat cu voce tare unul dintre steliști. „Știe el mai bine decât noi de ce se retrage! E om serios!”, a afirmat cel neutru. Mutu nu se bucură, în schimb, de aceleași aprecieri la Chișinău. „Brânză bună în burduf de câine”, a concluzionat unul dintre cei 15 fani basarabeni…

…A egalat Dinamo și bucuria celor 15 la golul lui Torje nu m-a mai surprins. „Frumos și golul ăsta! E corect 1-1 și la frumusețe”, a zis un dinamovist… Când Bărboianu a marcat în propria poartă, s-au bucurat numai steliștii. .„Ăsta-i blestemul lui Mititel!”, a murmurat unul dintre cei cinci dinamoviști abătuți… Pe final de partidă, când „câinii roșii” s-au aruncat peste reduta stelistă, să-l muște pe Tătărușanu, toată sala voia egalarea!?! „Să se intre în prelungiri! Să mai vedem fotbal! Să trăim tensiunea penalty-urilor”, mi-au demontat uimirea doi steliști. Iar când centralul Avram n-a dat penalty pentru dinamoviști, pe final de meci, l-am auzit pe unul dintre companioni: „Într-o țară în care se fură, fotbalul nu poate fi străin de asemenea lucruri”… Altceva, nu mai era de discutat, parcă, într-o seară în care am privit un meci de fotbal altfel decât la București!…

…Puteam să mă întorc liniștit la Teatru!

*O primă formă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

„Bâtele” lui Iancu și lecția de fotbal de la Milano!

…Derby-ul de pe Bega, de sâmbătă seară, s-a încheiat alb. Oricum, un 0-0 nedrept. Steaua a jucat mai bine, a avut cel puțin trei ocazii de victorie, însă Nicoliță, Maicon (un fâs!) și Surdu au ratat incredibil, iar goalkeeperul gazdelor, Pantelimon, a apărat ca un portar de Națională serioasă… Timișoara a avut un penalty nedat, când Iliev a intrat la Curtean, în centrul careului, ca în campionatul bulgar, însă arbitrul Balaj a ațipit o clipă. Cârțu a demonstrat că nu-i șofer de „autobază”, ci fostul atacant-artist al Craiovei-Maxima, jucând cu patru oameni în linie de asalt. Norocul, însă, l-a ocolit în această seară…

…Cu remiza de la Timișoara, Steaua s-a depărtat, practic, de titlul la care încă gândește utopic Gigi Becali, pentru că 11 puncte distanță de lider înseamnă, oricum am socoti, unsprezece puncte, adică o realitate total potrivnică. „Poli” a visat toată noaptea dinaintea meciului că va îmbrăca „tricoul galben” de la gălățenii învinși (și) la Brașov (0-1), dar a jucat ca un lider de second hand. Încoronarea se amână, visul continuă, totuși, căci timișorenii s-au apropiat la un punct de Oțelul cam îndoit de scăderea cotelor apelor Dunării…

…Derby-ul a oferit un fotbal crâncen, cu o stea mult mai determinată, cu gazdele cam copleșite (în teren) de miza jocului și titularii absenți, un meci cu câteva intrări de „țapinari”, netaxate cu se cuvenea de fluieraș („cotul” aplicat de Ricardo lui Alexa însemna în orice campionat din lume eliminare, dacă centralul și tușierii nu dormeau plătiți în post!). Firesc ca patronul echipei de pe Bega, bucureșteanul Marian Iancu, să fie nemulțumit după acest egal, doar visase și el să vorbească presei din tronul liderului. Numai că, la prima intervenție la GSP, a redus toată discuția (sau gălăgia!) la arbitraj, iar una dintre afirmații avea nevoie de bulina pusă în colțul micului ecran: „Nu ne rămâne decât să luăm bâtele și să le dăm în cap, să le scoatem ochii.”!?! Bâtele, care ar fi fost în mintea domnului Iancu pentru Balaj și arbitrii, vin ca un bomerang la prima interogație gravă a bass-ului bănățenilor: „Ce fotbal jucăm noi în România?!”. Chiar așa, domnule Iancu, am ajuns la un fotbal de junglă, de trib, cu bâte și ochi scoși la un joc, nu la un război?! Afirmația dv. mi-a amintit brusc de abominabila Mineriadă din iunie 1990, când, în Piața Universității din București, studenții erau bătuți bestial cu bâtele din epoca de piatră! De la un conducător de club, mai ales de echipă care se bate pentru titlu, de la un om al anului 2011 aveam alte pretenții…

…După duelul alb de pe Bega, am comutat pe un derby adevărat: Milan-Inter Milano (3-0), cu un „diavol” dezlănțuit, „dubla” lui Pato și Chivu al nostru eliminat, în min. 54, la 0-1. O clipă mi-am închipuit că în fața Milanului sau Interului se află Oțelul Galați, Poli Timișoara sau F.C. Vaslui, una dintre cele trei echipe care, cred, va câștiga titlul românesc. Și m-am convins imediat că oricare ar cuceri titlul, vom avea o campioană departe de fotbalul adevărat. Cel jucat serios, nu vorbit zilnic la mișto. Un fotbal fără injurii, bâte, scandaluri infinite, cu gentlemeni în fotoliul de conducători, unde dialogul și rațiunea tronează. Nu bâtele!…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Generația pierde tot!

…A trecut atât de repede, de superficial Victoria lui Bute, falnicul nostrum campion mondial la profesioniști, căci, vorba cuiva, nici nu merităm asemenea bucurii. Țara-ntreagă arde acum de…meciul de fotbal cu Bosnia, în preliminariile lui Euro 2012, din Polonia și Ucraina (despre care Platini regretă că i-a acordat organizarea turneului final!). Acum, la drept vorbind, dacă ne-au bătut, mai zilele trecute, pe semicerc, lituanienii, care se jucau cu cercul pe vremea când handbaliștii noștri adunau 4 (patru) titluri mondiale, e firesc să ne temem de micuța reprezentativă bosniacă. Dar, dacă am ajuns să ne tremure nădragii în (sau și în?) fotbal pentru un meci cu Bosnia, nu mai este comic, e tragic, tragic până la umilință. Ne temem de o echipă ambițioasă foc însă, vai, oarecare ca valoare! Cu gândul la meciul oarecare (altădată!) de sâmbătă seara, de la Sarajevo, diriguitorii fotbalului nostru chipurile nu mai au liniște, prezentând adversarul la superlativ, asta, calculate, pentru că, dacă, Doamne ferește, iese rău, să nu fie vina noastră fără scuze, ci meritul băieților lui Susici. Ceea ce uită „echipa de zgomote” false de la FRF, LPF etc., este că extrema nebună de ne-a dat trei goluri în acel 4-6 de infarct de pe Ghencea, cu falnicii plavi pe care i-am supus în meciul tur, din mai ‘77, cu 2-0, la Zagreb, Safet Susici cel iute de picior, ziceam, nu mai joacă! E doar antrenor, ceea ce înseamnă cu totul altceva, avem exemple câte vrem, Hagi fiind chiar ultimul dintre ele… Alții, preocupați nevoie mare de destinul fotbalului românesc, uită că tot în preliminarii europene, acum nouă ani, trupa generalului Iordănescu (trupă, nu bieți pifani!) făcea instrucție cu harnicii, însă naivii bosniaci, oprindu-se, după numai douăzeci de minute de joc, la 3-0 (3-0), Chivu, Dorinel Munteanu și Ionel Ganea dansând dezinvolt sub ploaia de septembrie, chiar pe terenul de sub cuibul de cruci albe (vreo 20.000!) din Sarajevo… Ca, în retur, la Craiova, în vară olteană, să fie ceva mai greu, doar 2-0 (0-0), cu golurile lui Mutu și Ganea… Acum, însă, meciul a devenit crucial, cardinal, epocal etc. Și nu pentru că adversarul ar rupe nori, ci pentru că naționala noastră e vai și amar de ea. A iernat în coada grupei de șase echipe, cu numai două puncte din trei dueluri, singura fără victorie, ca și „lanterna” Luxemburg! Jalnic present pentru fotbalul nostru (ca șI pentru handbal, rugby etc.), efect logic al haosului din întreaga noastră societate în care se zbate și „sportul-rege”. Cu doar două remize în contul actualelor preliminarii (1-1, cu Albania, la Piatra Neamț; 0-0 cu Belarus, în deplasare, și un 0-2, la Paris, acestea pentru reîmprospătarea memoriei!), discutabila trupă a mult discutatului Lucescu-junior a ajuns să se sperie de umbre, de zborul pufului de păpădie devenit balaur în imaginația unora. Culmea este că anonimul Ropotan, adus și el de prin mediocritatea campionatulelor estice, a dat măsura actualei stări de spirit, a tuturor inepțiilor auzite în ultimele zile, decretând la una dintre conferințele de presă: „Dubla cu Bosnia și Luxemburg reprezintă meciurile unei generații”!?! Dacă generația aceasta are ca reper să învingă și ea pe cineva, pe bosniaci și luxemburghezi (rimă și pentru feroezi, andorrezi!) e tragicomic! E încă o generație ratată! Culmea e că, de mai bine de un deceniu, tot ni se spune dinspree FRF, LPF etc., că a apărut o generație nemaipomenită, nemaivăzută, care dispare, însă, imediat pe tabela de marcaj. Dovadă clară că de la „generația de aur” -sintagmă care i-a nevrozat pe Mutu, Chivu și alte nume așa-zise grele- fotbalul românesc este un castel de nisip, cu gâze care se cred vulturi pe piscuri cu zăpezile de altădată…

…Personal, cred că, în pofida tuturor inepțiilor în cascadă din ultima vreme, Naționala aceasta discutabilă (cârpită cu Mutu!) va învinge din nou la Sarajevo. Culmea ironiei ar fi ca, la 1 aprilie, să aflăm (ca un adevăr, nu o păcăleală!) că am învins degeaba, din cauza excluderii „nemaipomenitei” echipe a Braziliei, pardon Bosniei, din toate competițiile. Eii, da, dar ne rămâne Luxemburgul de client. E vorba, doar, de meciul încă unei generații-pierde-tot…

*O formă a acestui material a apărut pe blogul sportvox.ro

Premiu pentru contraperformanță!

…Cum se apropie finalul de an, cum febra premiilor cuprinde România. Criză, necriză, toată lumea premiază, cluburi, sectoare, primării, ziare, fundații, veritabile inundații scaldă finalul de an în ditirambi. Dacă ar fi și un triumf al Valorii, totul ar fi OK. Numai că, la noi, „ca la nimenea” (vorba din ’60, a lui Virgil Economu, important conducător în fotbalul românesc!), criteriul valoric a fost demult și în toate înlocuit cu cel al obligațiilor, relațiilor, prieteniilor, antipatiilor, al beneficiilor personale etc.

…Există și un Premiu de tradiție, al Gazetei Sporturilor, vechi de 43 de ani, când Galeria de viță nobilă se deschidea cu Nicolae Dobrin-ales Cel mai bun fotbalist român al anului 1966. Tot „Prințul din Trivale” avea să mai cucerească de două ori laurii (’67 și ’71). Două Trofee și pentru altă mare Legendă dispărută (Florea Dumitrache-’68, ’69). În Top-ul acesta al fotbaliștilor de vis, câte două Trofee și pentru Liță Dumitru (’73 și ‘ 75), Ilie Balaci (’81, ’82), Loți Boloni (’77, ’83). Trei trofee de cel mai bun fotbalist român pentru Cornel Dinu (’70, ’72, ’74), 4 pentru Mutu (2003, 2005, 2007, 2008!?!), 6 pentru Gică Popescu (’89, ’90, ’91, ’92, ’95, ’96) și 7 (șapte) pentru „Regele” Gică Hagi (’85, ’87, ’93, ’94, ’97, ’99, 2000).

…Studiezi acest tablou de preț și găsești motivație pentru mai toți. Mai puțin pentru… Trofeul de anul trecut (un an mediocru) și cel de anul acesta (submediocru!). Anul trecut, Cel mai bun fotbalist român a fost desemnat Mutu! Pentru ce?! Ce mare performanță a realizat el cu Naționala?! Poate aceea de a nu fi fost în trupa care a pierdut lamentabil, al Cluj, (0-3), cu Lituania, în startul preliminariilor Campionatului Mondial!

Anul acesta, alesul presei, cititorilor, al antrenorilor, conducătorilor de club, căpitanilor celor 18 echipe din modesta Ligă I a fost… Cristi Chivu! Îl respect pe Cristian Chivu, jucător serios, însă mă întreb și eu, ca tot omul lucid, fără vreun interes, ce mare performanță a avut Chivu în acest 2009 cu Naționala? Poate aceea de a fi fost căpitanul „11”-ului surclasat la Belgrad (0-5, cu Serbia!!!)!… „11” care avea să devină „10”, jucătorul cu banderolă (întâmplător Chivu?) fiind eliminat în min. 84, la 0-3, după unii cartonaș roșu căutat de fotbalistul lui Inter, ca să fie scutit de drumul obositor până la Piatra Neamț, pentru un meci oarecare, fără vreo miză (3-1 cu Insulele Feroe). Nu prea mă interesează și nici nu mă încălzește ce a făcut Chivu cu Inter Milano, când Naționala a ratat jenant, pentru a treia oară consecutiv, un Mondial! Așa încât, mi se pare un Trofeu acordat pentru contraperformanță! Paradox care, din păcate, în România (nu doar în sportul românesc!) a devenit un „modus vivendi”…

…Cum Academia sau Uniunea Scriitorilor din România consideră, uneori, că neexistând vreau candidat demn de Premiul anului respectiv, nu acordă Trofeul! De unde vin și zic: n-a fost un an în fotbalul românesc pentru care să deschidem șampania!

Mă bucur că  a gândit ca mine și confratele Cristian Geambașu, de la „Gazeta Sporturilor”, care nu a trecut vreun nume pe primele două locuri!

…De neînțeles plasarea lui Mircea Lucescu pe locul II în top-ul antrenorilor!?! Jos pălăria pentru ce minuni a reușit Dan Petrescu la timona Unirii din Bărăgan (titlul, locul 3 în grupa de Champions League, cu acces în primăvara de Liga Europei, pentru dubla cu Liverpool.) Numai că „Il Luce” a câștigat Cupa UEFA și a jucat finala Supercupei Europei (pierdută la mare l;uptă în fața Barcelonei!), la cârma Șahtiorului din Dombas. Care Cupă UEFA, vrem-nu vrem, înseamnă mai mult decât titlul în România și locul 3 într-o grupă (fie ea grea) din Liga Campionilor.

Poate, pe viitor, ar fi mai corect să alegem „antrenorul român” și jucătorul român” de acasă și cel de peste mări și țări! În numele Performanței, nu a unui an lamentabil al Naționalei și al celor 4 echipe (din 5!) pe plan extern!