Euro 2016 văzut de-Acasă (11) BĂTUȚI DE ALBANIA, DUPĂ…68 DE ANI!?! BURLEANU ȘI CAMARILA, IMEDIAT AFARĂ DIN FOTBALUL ROMÂNESC!

…Am ajuns să trăim o asemenea RUȘINE! UMILINȚĂ!…Să ne bată Albania, cu 1-0 (1-0), prin golul lui Sadiku (min.44), la încă un lanț de gafe Tătărușanu-Chiricheș! Nu într-un amical, ci la un turneu final Euro! Albanezii, inimoși, arțăgoși, motivați, nu ne-am mai învins de 68 ani! Au făcut-o astăzi, Dăruindu-se admirabil (în contrast cu ai noștrii!) Victoriei, trimițându-ne acasă, după primele 3 meciuri din grupă, unde au reușit un singur egal (1-1 cu Elveția)! CINSTE, ALBANIA!

…RUȘINE, PSEUDO-FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, ÎN FRUNTE CU INCOMPETENTUL BURLEANU, așa-zis Președinte, împins politic, în dauna unor NUME ale FOTBALULUI ROMÂNESC-GICĂ POPESCU, IONUȚ LUPESCU, GICĂ HAGI, BELODEDICI, ILIE DUMITRESCU, RĂDUCIOIU, CHIVU, MIRCEA LUCESCU, LIȚĂ DUMITRU, CORNEL DINU, CĂMĂTARU, BALACI, DAN PETRESCU, PRUNEA etc.care ne-au făcut cinste în mari competiții internaționale în ultimii 46 de ani încoace, de la Guadalajara ’70, trecând pe la Coppa del Mondo ’90, World Cup ’94, Coupe du Monde ’98! ȘI TOȚI ACEȘTIA AR FI PUTUT CONDUCE, CA OAMENI DE FOTBAL, CUNOSCUȚI ÎN LUME ȘI PROFESIONIȘTI ÎN DOMENIU, FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL!… Cu unii dintre aceștia trebuie să accepte titratul antrenor Anghel Iordănescu să lucreze, nu să suporte drept șef un diletant ca Burleanu! Aici a greșit grav Generalul și acum plătește și el!

…POLITICIENII care au distrus România, nu s-au lăsat până nu ne-au luat și ultimul drog moral, NAȚIONALA DE FOTBAL! Asta au făcut așa-zișii noștri politicieni prin împingerea la conducerea Federației a unui caraghios incompetent , fost consilier de la Cotroceni! AU DISTRUS ȘI FOTBALUL ROMÂNESC și ar trebui să răspundă! Dacă au onoare!
… Și nu numai ei. În primul rând, pseudo-conducerea FRF, în frunte cu tovarășul Burleanu, care l-a ales la timonă, pe depășitul, ciufutul (la ora aceasta!) General Iordănescu; care, impardonabil, a schimbat staful medical cu o lună înaintea începerii turneului EURO 2016, după ce și-a tras 100.000 euro pentru participarea lui la acest turneu final, ca figurant însoțind CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ ROMÂNĂ văzută de mine îm ultima jumătate de veac!

…CEI CARE ȘI-AU BĂTUT JOC DE UN POPOR ÎNTREG, cu această RUȘINE de la EURO 2016, de milioanele de români din lumea-ntreagă, NU MAI AU CE CĂUTA ÎN FOTBAL!… AFARĂ, INCOMPETENȚILOR!

…Cred că ȘI PRESA trebuie să contribuie REAL la SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL, Putred, corupt, incompetent, cu impresari samsari veroși și conducători de club sclavii afacerilor personale, uitând de PIRAMIDA SUCCESULUI, având la bază dezvoltarea Centrelor de copii și juniori, a unei discipline competente.

…La acest EURO 2016, tot felul de pleziriști, unii chiar analfabeți în fotbal și în limba română, s-au repezit să iasă în prim plan la microfoanele TV și în unele publicații, lăudând într-un entuziasm facil, populist, un LANȚ AL SLĂBICIUNILOR!

Vin Preliminariile Mondialului, nu putem să sămânem să plângem pe ruine, pe epava Naționalei, pe Umbra ei în Franța!

…CA FOTBALUL ROMÂNESC SĂ RENASCĂ TEMEINIC, SĂ REVINĂ ACOLO SUS, LA COTA MONDIALULUI AMERICAN …
…SCHIMBAREA la față a Fotbalului Românesc nu se poate face mizând numai pe încrederea publicului, ci pe SCHIMBAREA SISTEMULUI! Pentru aceasta se impun, URGENT, în special:
*REGULAMENTE CLARE, MODERNE, RESPECTATE, fără excepție.
*O ORGANIGRAMĂ FEDERALĂ MODERNĂ cu oameni competrenți!
*ABANDONAREA JUMĂTĂȚILOR DE MĂSURĂ!
*UN ANTRENOR STRĂIN DINTR-O ȘCOALĂ FOTBALISTICĂ DE TOP.
…NAȚIONALA care a scris, în această noapte, CEA MAI MARE RUȘINE din Istoria fotbalului românesc: Tătărușanu 3-Săpunaru 5, Chiricheș 3, D.Grigore 4, Mățel 4-Prepeliță 4 (min.46 Sămârtean 5), Holban 4 Stanciu 3), – Ad.Popa 4 (min.68 I.Andone 5), Ad.Popa 4, Alibec 5 (min. 57 Torje 4), Stancu 4. Antrenor principal: Anghel Iordănescu: 3. Secunzi: V.Moldovan, I.Badea, D. Isăilă.
***
…Nu semnalez aceste ANOMALII grave, acum, la ceas de mâhnire profundă,, de rușine fără margine, nu fac pe viteazul după un război lamentabil pierdut! Luați toate materialele scrise pe blogul meu în timpul acestui EURO 2016. Chiar ieri scriam că, dacă nu batem Albania, trebuie debarcat nu doar Generalul, ci întreaga conducere a FRF, cu nevinovatul tovarăș Burleanu în frunte!
…În timp ce aștern, cu sufletul greu, aceste rânduri, aud la Digi un confrate refuzând DEMISIILE cerute de oameni de fotbal (M.Sandu, D.Dragomir),căci, vezi Doamne, nu s-a mai cerut până acum demisia nimănui după un rezultat rău!?!? EROARE!… Nu-I vorba despre un rezultat mizerabil, 0-1 cu Albania, ci de ECLIPSA TOTALĂ atinsă în această noapte de FOTBALUL ROMÂNESC, ajuns la CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ din Istorie!

…DA; DEMISIA!… Fără mănuși! Fără batista pe țambal!…DEMISIA TUTUROR CELOR RESPONSABILI!…
…ȘI SCHIMBĂRI DE FOND! Nu de metafore, floricele pe câmpii, hai să le uităm copii, glumițe ieftine, poante ușoare, mici interese personale!

Sevilla, după 24 de ani…

…Acum 24 de ani, exact pe 7 mai ’86, eram la Sevilla! Plin de vise. Astăzi, într-un birou, nu prea luminos, în București, la Telesport, mă simt încântat de amintiri și ros de griji. Vreau să mă bucur, acum, de Sevilla. Trecutule, dă-mi aripi, vreau să fiu fericit!…

…Am ajuns în frumoasa Andaluzie, luni 5 mai ‘86. Împreună cu regretatul Ioan Chirilă, profesorul meu de la „Sportul”. Numai noi doi ziariști. Pe atunci, exista un singur ziar de sport și două ore de emisiune la TVR… Am făcut drumul acceptați de delegația Stelei în avionul ei. Astăzi, așa ceva pare o utopie. Poate și mulți ziariști de scandal sunt de vină… Tot atunci, n-am avut un dolar diurnă. Alt lucru de necrezut, azi, nu-i așa?!… Eram, însă, fericit, chiar dacă am dormit în camera maseurului echipei noastre. Ultima noapte, cea a miracolelor, când Cupa Campionilor Europeni trona în holul hotelului Macarena, nici n-am dormit. N-aveam unde, căci veniseră soțiile fotbaliștilor și n-au mai fost locuri… A fost, însă, cea mai frumoasă noapte albă din viața mea. Cine putea dormi, atunci, de 7 mai?!…

…De la București, pe 5 mai ’86, prima aterizare a fost la Timișoara. O chestie tehnică a aeronavei rusești. Șampanie și pișcoturi. Și urări pentru Victorie. În delegația Stelei, mulți vorbeau despre Victorie. „N-avem ce pierde!”, suna imperativul categoric…

…În avion, de la regretatul Ion Alecsandrescu (unul dintre cei mai mari conducători de club pe care i-a avut România) am aflat că va juca Puiu Iordănescu, antrenorul secund al lui Emeric Ienei. I-am spus lui nea Vanea Chirilă. Ne-am dus la Imi Ienei. „Da, va juca, însă vă rog să nu dați la ziar”. Valentin Ceaușescu, în „echipaj” și el, a auzit discuția și ne-a zis sfios (da, sfios!): „Și eu cred că n-ar fi bine să publicați asta. N-ar mai fi surpriza noastră”… N-am dat un cuvânt în corespondențele noastre de la „Sportul” despre discuția din avion. Astăzi, oare?!…

…Miercuri 7 mai ’86, pe la prânz, au venit „întărituri” de la București. Nea Mache Ionescu și Gheghe Nicolaescu, colegii de la „Sportul”… Dan Voicilă, pentru Radio… Teoharie Coca Cosma, pentru Televiziune, Cristian Țopescu fiind suspendat cretin de conducerea de partid… Octavian Vintilă, Horia Alexandrescu, actorul Alexandru Arșinel… Ne-am fotografiat cu toții în hol la Macarena… Nu prea vorbeam despre meci, spaima se cuibărise în noi sub năvala suporterilor catalani de afară… Au venit și vreo douăsute de suporteri, fericiți ai sorții, chiar dacă mâncau de la pachet prin Sevilla, pe lângă uluitoare Catedrală Giralda… Douăsute la vreo 40.000 de fani ai Barcelonei…

… Cu mai bine de două ore înainte de a începe meciul, am plecat la stadion. Tot cu nea Vanea, tot împreună cu fotbaliștii. În același autocar! Ceea ce, astăzi, pare o poveste științifico-fantastică… Am stat, cu Ioan Chirilă, pe ultimele locuri, în spatele autocarului. Liniște de catedrală, toți priveam pe geam, parcă se auzeau inimile noastre cum bat, gata să spargă piepturile… În tăcerea aceea, deodată, în fața ușii deschise de la autocar, a apărut Valentin Ceaușescu. A înțeles, cred, tăcerea statuilor din autocar și a punctat cu glas sigur: „Îi batem cu 2-0, nu uitați asta! Mult succes!”… „2-0?!… E nebun!”, a zis în șoaptă nea Vanea. Și eu credeam că-i doar un pronostic cu bătaie psihologică… O clipă, însă, m-am trezit optimist și i-am zis, bâiguind, lui nea Vanea: „Să știi că mi-am luat costumul de la Zagreb, de acum 9 ani, când am fost cu Naționala să transmit pentru Televiziune. Am bătut cu 2-0, atunci, pe 8 mai!… Tot cu costumul ăsta am fost și la Leeds, cu Craiova, acum 7 ani. Am bătut tot cu 2-0!”. Cred că Ioan Chirilă m-a crezut nebun. A preferat să privească, prin geamul mașinii, orașul care alerga incandescent pe lângă noi…

…Meciul a fost un Vis. Care nu se poate povesti. Parcă a durat un an, un deceniu. Când s-a terminat, parcă eram mai tineri, parcă eram mai bătrâni. Urcasem în Legendă!… Îl mai văd, și astăzi, pe Regele Juan Carlos al Spaniei, la vreo cinci metri desupra mea și a lui Dan Voicilă. Privea departe, departe, cine știe unde… Nu cred că putea gândi, atunci… Alături, Valentin Ceaușescu radia de bucurie…

…Noaptea de după Triumf am petrecut-o în restaurantul de la Macarena. Cu Cupa Campionilor Europeni la intrare. La masă cu Duckadam, asaltat de armata de ziariști din toată Europa. Am fost primul care a făcut un interviu cu „Eroul de la Sevilla”. Dincolo de restaurant, de salonul Reginei Europei, impresari din toate colțurile voiau să-l momească pe Duckadam să rămână în Spania… N-au avut nico șansă…

…A doua zi, presa vuia. Pe prima pagină a unui ziar, pe stânga, un titlu mare, sub poza Regelui Juan Carlos: „N-am văzut în viața mea așa ceva!”. Duckadam apărase, doar, patru penalty-uri! Pe aceeași pagină I, în dreapta titlului „N-am văzut în viața mea așa ceva”, altul: „33 de români au cerut azil politic”! Zvoniștii lansaseră ideea că sunt și trei fotbaliști printre cei care nu vor să se mai întoarcă. Alertați, securiștii români au venit cu noaptea-n cap la hotel. Eram în hol, cu Ioan Chirilă, moțăiam pe fotolii, când cineva, un băiat cu ochi albaștri, l-a sunat de la Recepție pe Imi Ienei. Antrenorul Campioanei Europei a coborât furios: „N-a rămas nimeni din echipa Stelei, domnilor! Cum puteți crede așa ceva?!’…

…”Imi, chiar crezi că am câștigat noi Cupa Campionilor Europeni?!”. Întrebarea aceasta a sunat a doua zi de multe, foarte multe ori. O pun de fiecare dată când mă întâlnesc cu Emeric Ienei. I-am pus-o și în dimineața aceasta, de 7 mai 2010, la telefon. Minunea aceea nu se poate uita!… Este nu doar minunea Stelei, ci a fotbalului românesc… Ceea ce unii uită!…

…Pe 12 mai ‘86, Regina Europei a fost primită de secretarul general al Partidului, Nicolae Ceaușescu. Am fost acolo, cu nici două luni înainte să evadez din sistem, luând drumul lui Columb. La Palat, toți aliniați ca la garnizoană. „Conducătorul iubit” a ciocnit un pahar cu șampanie cu fiecare jucător, cu antrenorii, cu toți din staff-ul Stelei. Când a ajuns în fața lui Lăcătuș (care a transformat penalty-ul intrat în Istorie), l-a dojenit: „Și tu, să tragi atât de sus, că era să-mi sară inima de emoție!”… „Ia uite și la ăsta!”, am auzit o replică, parcă a lui Ilie Bărbulescu, și o clipă am crezut că ne va aresta pe toți…

…Acolo, la Palat, Echipa din „Noaptea Generalilor”, pe care, sunt sigur, n-o știu (sau au uitat-o!) mulți: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu-Bălan (73’ Iordănescu), Majearu, Boloni, Balint-Lăcătuș, Pițurcă (112’ Radu II). Antrenor: Emeric Ienei. Nume de pus în ramă de aur!…

…Meciul acela nebun, 2-0 cu Barcelona, pe tărâm spaniol, la Sevilla, l-am revăzut de cel puțin 24 de ori în acești 24 de ani de la „Noaptea generalilor”. De atunci, în fiecare zi de 7 mai, retrăiesc aventura în Noaptea Minunilor. Și ridic o cupă cu șampanie! Dragă Imi Ienei, chiar a fost adevărat Visul acesta andaluz, din nemuritorul 7 mai ‘86?!…