România uitată – Mircea M. Ionescu

Jurnal de vară (1). Gânduri și rânduri în Gara de Nord, AȘTEPTÂND-L PE…FAUST la Șercaia!

…Imi beau cafeaua de dimineață, vineri 16 iunie 2017, în Gara de Nord, și-mi revin în minte timpurile studenției, când, de două-trei ori la final de săptămână, ajungeam aici, să cumpăr câteva sticle de bere pentru Tăticul meu minunat (in Piața Chibrit, unde și pietrele cântau „Rapid, cadână zvăpăiată!”, nu se prea găsea bere în week-end, clasa muncitoare bea la greu și atunci!)… Mai veneam în Gara de Nord și să vorbesc cu mecanicii de locomotivă, de când eram într-a 5-a, mândrindu-mă cu Visul meu de atunci de a străbate Lumea conducând un tren… Aici, în Gară, am făcut și primele „studii psihologice” cu oameni din toată țara, fără să fi gândit, atunci, la 18 ani, că voi deveni dramaturg (deși „lichidasem” repertoriul ultimelor zece stagiuni ale Teatrului Giulești!)…
…Acum, plec la Sibiu, în premieră la Marele Festival de Teatru (FITS 2017) unde, duminică 18 iunie, la ora 16, se joacă minunata „Pușlama de la etajul 13”, devenită „Puștoaica” (de la același etaj!), la Naționalul „Satiricus I.L.Caragiale” din Chișinău, în regia de excepție a lui Sandu Grecu și cu un „copil minune” al scenei, Alexandra Grecu, azi, la ultima zi ca liceeana! Bun venit, Studenție…

… Voi călători cu trenul, aștept Locomotiva de ora 10, răsucesc în memorie și suflet Amintiri și resturi de iluzii, speranțe și dor de Teatru, când sub cupola peroanelor răsună o voce nesuferită:” Trenul de Sibiu circulă până la stația Șercaia. Pe distanța Șercaia-Sibiu se asigură transport auto!”… Uraaaa! N-am fost în viața mea la Șercaia, comună în județul Brașov. Zoresc Internetul și aflu că voi coborî din tren la vreo sută de kilometrii de scena unde va reapare Miracolul Faust, una dintre capodoperele lui Silviu Purcărete, veșnic tânără, deși împlinește, în 2017, zece ani de la Premieră. S-a schimbat, din rațiuni obiective, cărora nimeni nu le scapă, doar interpretul lui Faust, de la magnificul Ilie Gheorghe, Star al Naționalului craiovean, la uluitorul Miklos Bacs, clujeanul care nu este doar un fantastic creator de actori și regizori, la Facultatea de teatru, dar și un interpret de antologie…

…Drumul cu Inter Regionalul 12631 trece greu, ba și tare incomod, din moment ce ambele toalete de la vagonul 1 sunt înfundate dinainte de plecarea din Gara de Nord (!). Întreb un conductor de ce se oprește cursa noastră la Șercaia, ploi, terasament, drumul urcă un deal, se lucrează (de s-ar lucra bine!), abia pe 21 iunie, într-o miercuri, când eu voi pleca la Festivalul de Teatru (de ce altceva?!) de la Cosntanța, cei care o iau, pe șine, spre Sibiu, nu vor mai face o escală nedorită în câmp.. Mă rog, când la trap, când la galop pe șinele ferate ale patriei, ajungem la Șercaia, ceasul arată 14:15… Acum, începe buluceala pe culoar, și la uși, pentru coborâre, coate, geamantane proptite-n picioarele mele, parcă suntem migranți sau amenințați cu vreo bombă (Doamne ferește!), nu se dau, gratis, nici mici cu bere, să mori de plăcere, așa electoral, constat, doar, lucid și strig în mine Adio, civilizație!… De pe ultima treaptă a scării vagonului 1 până la pământ sunt vreo treisferturi de metru, nu te ajută nimeni din partea CFR-ului, ba, o doamnă simpatică din compartimentul meu are impresia, posibil, că trenul va pleca (unde?!) și mă împinge (involuntar?!), ajung în genunchi pe pietrele urmei de peron din Șercaia, nu mi-am rupt pantalonii, valiza se rostogolelște în neștire, bine că am salvat computerul, în husa lui… În zece minute urcăm, în dezordine, în două autobuze de Sibiu, afară e arșiță, deși nori negri ca smoala s-au adunat, departe, peste Făgăraș, începe transpirația colectivă, scot un șervețet, dau jumătate distinsei doamne de lângă mine, dânsa are și un evantai, mai alungă din căldura coborâtă peste noi, în sfârșit, ajung la ora 16:23 în fața Gării din Sibiu. Nu-i rău, doar 28 de minute în plus dacă trenul, IR-ul, n-ar fi rămas la Șercaia, iar civilizația ar fi fost la ea acasă…
…Am poposit, după…33 de ani, în minunatul Sibiu! Atunci, gazetar sportiv, azi, dramaturg jucat! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

Jurnal de primăvară (8). NAȚIONALA, AUF WIEDER…DAUM, BYE, BYE, PINOCCHIO! ÎNCOTRO, FOTBAL ROMÂNESC?!

…N-am putut să mă apropii de computer, azi-noapte, ca să aștern două-trei gânduri amare despre ultima tragicomedie a Naționalei noastre de fotbal, care n-a mai marcat un gol, autogol de patru ani, egalând tristul record de acum 69 de ani, cu perspectiva de a fi depășit!… Ar fi însemnat să fac o autopsie și mă oripilează cadavrele. După scor și, în special, după joc, cu zero cornere într-un meci pe terenul tău, nu prea mai ai ce să spui, după ce, REMARCABIL, unul dintre comentatorii TVR-ului, competentul și curajosul Marian Olaianos, a tras CONCLUZIA-CONCLUZIEI: A venit timpul să redăm Fotbalul românesc celor care se pricep să-l gestioneze, să-l dezvolte, și au dovedit-o de-alungul ultimelor decenii! ALTĂ variantă, a ascunderii după micile șanse teoretice, a bălmăjelilor interminabile, a promisiunilor caraghioase făcute de incompetenți, o mână de neicanimeni cocoțați politic la timona Fotbalului Românesc, nu înseamnă decât DISTRUGEREA ORICĂREI SPERANȚE!
…E TIMPUL TREZIRII, până nu va fi INUTIL!

…Acest 0-0, după un joc sub-mediocru, cu o Danemarca și ea în cârje (care ne-a călărit, totuși, rău în final, scăpând, cu noroc, de o înfrângere!), este opera lui Burleanu, așa-zisul preș. FRF, acest Pinocchio din conferințale de presă, care a adus un antrenor străin, neamțul Daum, depășit, lipsit de Idee și de fiorul performanței. Cel puțin scurta telenovelă cu schimbarea sistemului de joc al Naționalei în ultimele cinci zile dinaintea unui duel (cel cu danezii) ce era considerat decisiv, a demonstrat cum nu se poate mai bine AMATORISMUL cras de la Naționala noastră. Chiar dacă neamțul, care părea că privește meciul ca un călugăr aflat la poarta schitului, va trage cu dinții să rămână, promițând alte „câte-n lună și în stele”, neștiind că noi i-am auzit pe Caramitru și Mălăele, căci 50.000 de euro pe lună, sumă babană, sunt bani primiți efectiv gratis, frate, și cine să-l angajeze (și debutant la o Națională!?), cine să mai ia o asemenea plasă?! NUMAI Burleanu și sfătuitorii lui!

…Sunt convins că demodatul, depășitul Herr Daum va mai zlobozi alte năzbâtii tactice, de parcă noi, românii, n-am avea antrenori și oameni de fotbal de clasă, de la Ienei și Lucescu, la Iordănescu și Dinu, de la Pițurcă și Stoichiță la Dan Petrescu și Olăroiu și mulți, mulți alții, fără a-i omite pe Marele Ștefan Kovacs și, mai nou, pe creatorul de Academie și de nouă viziune asupra PERSPECTIVEI SĂNĂTOASE A fotbalului românesc, Gheorghe Hagi-Viitorul, la care Moș Daum nu s-a ridicat nici până la genunchiul lor.

…În germană se spune Auf Wiedersehen, când te desparți de cineva, eu nu-i mai spun selecționerului șchiop „La revedere”, nici Bye, Bye, ci Auf WiederDaum! Mai pe românește, Du-te, nene Daum, du-te, cu ăl de te-a adus să ne îngropi Speranțele și nu te mai întoarce! Restul e tăcere…

…PROBLEMA FUNDAMENTALĂ A FOTBALULUI ROMÂNESC la ora actuală este GRABNICA SCHIMBARE, acolo, SUS! INSTAURAREA COMPETENȚEI în dauna amatorismului!… OAMENI COMPETENȚI, CORECȚI, ÎNCĂ MAI AVEM ÎN FOTBALUL ROMÂNESC! Drama este că nu-l lăsați să salveze Fotbalul nostru de INCOMPETENȚI, sforari, tipi nărăviți la grămezi de bani nemeritați, nemunciți! Dacă vom persista în această tragiocomedie de-a conducerea fotbalului românesc, atunci, ADIO, Performanță!…

…Ne întoarcem, de vineri, în „Bâlciul Deșertăciunilor” cotidiene, cu Play-Off și Play-Out, of, of, Doamne, of, cu aroganțele lui Don Jiji și Leo Gâlceavă, cu fluierași dalmațieni, cu insolvențe, cu beții și atâtea șmecherii, cu desființări de echipe, fără Legendele Rapid, F.C.Argeș, Progresul, Petrolul, Știinșa Craiova, mai nou Oțelul, Bihorul, Sibiul, Sportul Studențesc, Bacăul, Reșița și câte alte centre de tradiție, cu lanțul de aberații de la FRF și LPF, și corul nesfârșit de controverse, ne întoarceam la “marea” performanță de la Voluntari, Chiajna, Pandurii (Otopenii și Brăneștii n-au dansat decât o vară!); noroc că vine Juventus Colentina, la anul poate și Știința Miroslava, AFC Hărman sau Comuna Recea, acum doi ani a ratat promovarea Damina Măciuca, hai că e haios, dar nu-i nimic de râs, aud doar un bocet grav pornit din suflet…

…ȘTIU că Fotbalul Românesc nu poate fi decât oglinda Societății în care viețuiește! Dar, din fericire, în România, Sportul s-a ridicat de atâtea ori desupra mediocrității Societății! Acum, oare, nu mai este lăsat?! Sau…
…ÎNCOTRO, FOTBAL ROMÂNESC?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de primăvară (7). TOVARĂȘUL CANCER ȘI POLIȚIA LOCALĂ A SECTORULUI 4 BOLNAVĂ DE AMENZI CARAGHIOASE

…Un deceniu am dănțuit zâmbitor, cu aer de triumfător peste parșivul tovarăș Cancer, cuibărit în pântecele mele, ba am m-ai și râs zdravăn de coana-n negru pe care am ținut-o la ușă, distrându-mă pe cinste, călătorind prin țară și prin lume, scriind și mergând la teatru, la meciuri, hrănindu-mă cu Viața ce voia să mi-o limiteze, dacă nu să mi-o fure. Dominat de o disciplină spartană, eu, inapt serviciul militar, în ceea ce privește regimul alimentar (cel politic e o altă discuție, altfel zis adio carne de porc, vită, salam, barbeque, Cola, Fanta, sarmale, mici și alte bucurii pământene) și tratamentul (analize la trei luni fix, urmate de injecția-coșmar, Zoladez îi spune, cu acul seringii cât o mină de pix!). Deodată, însă, sub cer senin, când apar brusc tunete și fulgere, de se nasc marile surprize, dacă nu drame, analiza de bază, PSA-ul, a tot început să crească, e drept, cu pași mici, de la 0,003 la 0,069, ca în ultimele șase săptămâni să sară la 0, 0139!… Sigur, n-ar fi o dramă, din moment ce limita maximă este de 4, însă creșterea încăpățânată m-a pus pe gânduri. Iar remarcabilul doctor oncolog care are grijă de mine, la București, de opt ani, după a doua operație de la Cluj, s-a trezit și dânsul măcinat de o întrebare: de ce?!… A luat ultimele CT-uri (Tomografii computerizate) și scintigrame, le-a mai parcurs o dată, cu alți ochi, și pe chip i-a apărut, parcă, o mască de gheață. ”La coasta stângă, există o mică umbră! Neapărat RMN!… Plâmânul e curat, dar nu mi-e clar ce ascunde începutul de umbră!”, a monologat și mi-a scris trimiterea să fac RMN-ul la peretele toracic stâng!… „Umbrele sunt fiicele luminii”, zice Lucian Blaga, doamnă doctor, m-am vrut eu deasupra șocului, dar, brusc, am simțit un văl acoperindu-mi fața… Până pe 12 aprilie când se face termenul pentru o nouă injecție (Zoladexul schimbat cu Diphereline), tocmai bine să se elibereze organismul de substanța de contrast injectată de două ori în ultimele nici două luni…

…Dacă am înțeles eu bine, Tovarășul Cancer s-a îndrăgostit, mai nou, de oasele mele, umblate prin toată țara și prin toată lumea și vrea să mă fixexe la imobilism, mai ales psihic! Piei, blestem negru, n-ai nicio șansă!…Te bag în…, dacă tu ai mamă!… M-ai zdruncinat, nu neg, toată noaptea de vineri și toată sâmbăta, brusc am simțit picioarele durându-mă, ba și mâna dreaptă, fracturată acum vreo doi ani, de și uitasem… Dar mi-am regăsit în orele nopții albită de fantome rațiunea mea de a trăi, Lupta!Am rezistat eu Lagărului din Latina și Roma, Junglei pe taxi-cab, la New York, trădărilor oamenilor în care am crezut, dezamăgirilor reîntoarcerii Acasă, primei operații de Cancer, de acum un deceniu, bișnița ce a cuprins mai toate domeniile în România, insclusiv Teatrul… Mai am, doar, să-mi văd ambele nepoțele alergând fericite cu bunicul lor pe malul Pacificului, să-i văd pe Ducu și Maria la casa lor, valorificându-și inteligența dată de Bunul Dumnezeu și evitând greșelile tatătui lor din prea multă naivitate, ca să nu spun încredere în oameni. Și mai am de scris atâtea, ultimul volum de teatru (6 piese) e în faza de șlefuire, „Jurnalul unui trăsnit” (gata de câteva luni!) e la dospit, așteaptă un editor generos, ca și o nouă carte de poezie (“Nescrise”)…

…Până atunci, alergarea nebună, nebună pentru o programare la două RMN-uri, unul la peretele toracic stâng, altul la bazin. Dacă nu aș avea asigurarea de sănătate, Cardul de sănătate, costul celor două RMN-uri ar fi 2.200 lei. Iar pensia mea… 1.300 lei (plus 50% ce mai dă, încă, din fericire, Uniunea Scriitorilor!). Altfel spus, poți afla că ești, să zicem optimist sănătos, dar mori de foame. Eii și, ce le pasă acest lucru minor nababilor noștrii?!… Eu am, însă, Cardul de sănătate care îmi acoperă analizele și unele medicamente. Numai că, deloc șocant, la 8 (opt) policlinici, spitale și clinici particulare am sunat și am primit același răspuns: „Nu avem fonduri”! Dar unde, mama Dracului s-au dus banii ce mi s-au reținut lunar, timp de 35 de ani, ca bugetar, pentru sănătate?! Ei nu mai există?! Au fost luați, cumva, pentru acoperirea cât de cât a găurilor de la un buget trăsnit de optimist făcut nu de specialiști, ci de tromboniști de profesie, care s-au trezit în fundul gol după câștigarea alegerilor?!

…Nu mă frământase suficient eventuala îndrăgostire a Tovarășului Cancer de oasele mele, că a apărut altă temă de agitație și meditație. Acum trei zile, cu două ore înainte să plec spre oncolog, am găsit pe parbrizul mașinii mele, parcată în fața blocului, pe trotuarul cu locuri de parcare trasate, o țidulă intitulată „Înștiințare, de la Direcția Generală de Poliție Locală, Operator de date cu caracter personal 10726”, cum a fost ea prezentată, dar, parcă, neștampilată (dacă ploaia nu a anulat ștampila!). Țidula m-a luat tare, cu prvederile OUG 195, modificat, republicat, ba și un HG din 2016, prin care citez „fapta dumneavoastră de a opri cu autovehicul în acest loc constituie contravenție, potrivit art.142, li.n din HG nr. 1391/2006 și se sancționează conform OUG 195/2002 cu 2-3 puncte de amendă și 2 puncte de penalizare.
Ținând seama de cele mai sus-enunțate vă adresăm rugămintea de a ne comunica datele de identitate ale conducătorului auto (copii act de identitate, permis de conducere și certificat de înmatriculare) în termen de 5 zile de la data prezentei, în caz contrar urmând a fi aplicate prevederile legale în materie. Polițist local Costea M.”

…Deci, dacă mi se fura mașina, Poliția locală a sectorului 4 nu știa a cui este?!…Tare, chestia, nu?!… Apoi, ca în bancurile cu handicapați, eu nu aveam voie (citez) „de a opri cu autovehicolul în acest loc”!?! Bine că nu mi s-a interzis să respir în acel loc sau să scap, de emoție, vreun pârț!… Păi, măi tovatăși, măi (că domni n-am să vă zic în vecii-vecilor, mă oprește maestrul Aurel Baranga, un mare dramaturg, nu vecinul din parcare!), locul acela nu era un obiectiv militar secret, în preajma lui nu exista nicio restricție pe o distanță de cel puțin o sută de metri, dacă nu și mai mult, până la secția dvs. Mașina mea era parcată ca alte 50-60 pe trotuarul din fața blocului meu, unde fiecare loc de parcare era definit cu linii trase cu vopsea albă pe asfalt. Și atunci?!

…Am dibuit Poliția Locală Sector 4, pe undeva pe Aleea Ciceu 4, am contrazis, cu argumente, textul Înștiințării primite, dar domnița polițistă din fața mea a aruncat porumbelul: „Da, dar nu era niciun semn de Parcare, pe trotuar”! Coniță, coniță, mai bine tăceai, că, la poza făcută de un băiat de-al Poliției locale, total străin de arta fotografiatului, mașina mea era pozată detașată, pe când imaginile mele o arătau în compania atâtor altor autoturisme parcate pe trotuarul din fața blocului. „Da, dar nu-i niciun semn de Parcare!”, a pornic flașneta dom’șoara polițistă. „Punem pariu că există?!”, am provocat-o! „Punem!”, s-a vrut fătuca bățoasă! Bun, chemați un taxi, veniți cu mine să fotografiați și dvs., dacă imaginea de pe mobilil meu cu „Parcare Rețedință” nu o vedeți cu ochiul liber, deși e reală, nu din filmele SF!… „Facem Procesul Verbal, îl semnați sau nu aici, vi-l trimitem prin poștă, în 30 de zile aveți drept de contestație, după care veți plăti amenda!”, a pus din nou flașneta dom’șoara…

…Era vineri 24 martie 2017, ora 12. La ora 17, întâmplător sau nu, citesc la intrarea în blocul meu un anunț destul de mare, prin care posesorii de autoturisme amendați în ultima săptămână sunt invitați, sâmbătă dimineață, în 25 martie, ora 11, la intrarea în Parcul Tineretului pentru a discuta cazul cu un consilier al Primăriei Sectorului 4!… Să vezi și ce să crezi!

…Am fost, astăzi, la locul faptei. Cam 40-50 de oameni. Un consilier local („De ce n-a venit primarul?!”, au sunat câteva voci!), firește binevoitor, la o primă vedere, chipurile, ne dădea dreptate, dar ducea discuția spre dezbaterea ce va avea loc în curând pentru reorganizarea parcărilor în Sectorul 4, așa cum a promis domnul primar! „Dar cu amenzile acestea aberante, fără temei, ce facem?! Pentru ele am venit, aici!”, am insistat de două ori, de parcă vorbeam în deșert. Nimic, concret!… Dictuția consilierului viza viitorul luminos, când vom avea parcări, când vom plăti și luarea gunoiului, când, o echipă e la asociația locatarilor e invitată să vorbim, luni, 27 martie, ora 18, la Primăria sectorului 4, cdomnul primar, ( Ei, da, nu cu oricine!) problemela sectorului!”…”Și cu amenzile astea ce facem, nu ne mai aburiți atâta?!”, a repetat un domn cu mustață sură… „Amenzile au fost date ca să fie plătite! Eu am plătit-o!”, a continuat alt domn discuția, și a aratat o chitanța: 145 de lei amenda!… „Au fost date 1000 de amenzi, săptămâna asta, domnilor! și e abia începutul!”, a răbufnit un tip în geacă albastră. „Guvernul lu’ Pește n-are bani, trebuie bani! Vor face tot felul de fărădelegi să corecteze marile lor greșeli populiste!”, a sunat o voce feminină…

…Am plecat în ceață. Voi contesta, probabil inutil, așa-zisa „contravenție” nesusținută cu fapte, luni nu mă voi duce la Primărie, sunt sătul de Parole, parole, tromboane, tromboane… Acum sunt CONVINS: Jecmăneala este ultima Ordonanță a guvernului! Pornind de la Primării în sus sau în jos… Fondurile plătite zeci de ani, de milioane de români, pentru asigurarea Sănătății NU SUNT, Poliția Locală și Primăria de sector au inventat ALTE găinării strigătoare să jupuie omul de rând, cinstit, nu penal!
…Luni, eu merg la Clubul Dramaturgilor! Mamă, ce piesă am trăit, în ultimele trei zile! De la Tovarășul Cancer la jecmănirea a mie de oameni (deocamdată)!…
…SE ANUNȚĂ UN POTOP DE BIRURI?! UNDE SĂ MĂ DUC, DOAMNE?!

Jurnal de primăvară (6). CÂND COLȚESCU FRUIERĂ DE LA PERVAZUL FERESTREI…

…Nu știu dacă arbitrul de fotbal S.Colțescu (mai corect S.C. Fluier ruginit!) este „borfaș”, „pungaș” și purtător de alte alintări auzite după meciul de aseară de la Cluj (C.F.R.-Astra 3-2). Pentru mine este un impostor! Punct…Nu uit că, acum vreo șapte ani, respectivul S.C.Fluier ruginit, după un lanț de suspendări logice, la câte meciuri a făcut harcea-parcea, vâzându-se în pericol de a fi dat afară din arbitraj (măsura ar fi salutară și azi!), s-a cățărat pe pervazul ferestrei de la apartamentul lui din Craiova și a amenințat că se aruncă în gol, dacă nu va mai fi lăsat să arbitreze!?! Trucul, mai bine zis șantajul, a ținut și în loc să fie dus imediat la Urgență și supus unui sever control psihologic, câțiva „oameni de bine” (se cunosc, firește!) i-au dat liber să-și bată joc de alte și alte meciuri. Și, uite așa, după catastrofa de arbitraj din campionatul trecut de la Giurgiu, unde Steaua a fost vizibil defavorizată, aseară ne-a mai dat o dovadă că băiatul nu-i întreg la minte, că are clare probleme psihice, adunate, probabil, din frustări și aroganță (sau un surplus de superioritate nemotivată)…

…Aseară, a fost evident contra Astrei (ca o pedeapsă pentruacel meci de tristă amintire cu Steaua, a argumentat Șumudică și e de meditat la asta!) și, mai ales, contra Fotbalului! S.C. Fluier ruginit a comis prea multe și prea grave greșeli încât să nu fie trimis din nou pe un pervaz, eventual pe marginea unei piscine, unde să i se promită că, dacă va înceta să mai calce pe un teren de fotbal, i se va pune și apă în swinming pool!… Să vedem câteva secvențe din filmul meciului de aseară, cu un comic vestit al fluierului autohton…

*Un jucător al gazdelor, T.Lopes, primește un meritat cartonaș galben, după care are o violentă criză de nervi, gata-gata să-l ia la palme pe arbitru. Arbitrul S.C.Fluier ruginit trebuia, în numele regulamentului (dacă are habar de el!?!) să-l elimine pe belicos! Ași….
*E 1-1, și gazdele atacă în forță, „nouarul” clujenilor, vigurosul Omrani este prins în ofsaid, S.C. Fluier ruginit fluieră, numai că atacantul de sub Feleac nu se oprește, înaintează și prinde, de la 7-8 metri, o ghiulea care-l face KO pe Silviu Lung-junior, portarul oaspeților, izbit violent în plină figură. Logic, un cartonaș galben pentru cel care nu s-a oprit la fluierul arbitrului!… Ba, îmi permit să susțin, chiar mai mult! Din indisciplina lui Omrani, Silviu Lung-junior a ajuns la spital, cu verdict grav –traumatism cranian- fapt pentru care a și pierdul Lotul Național pentru meciul cu Danemarca!!! Mi se va spune că nu exista o sancțiune pentru golănia atacantului clujenilor. ETIC, acum există! Și PROPUN ca, atâta timp cât Silviu Lung-junior nu va mai putea apăra, nici Omrani să nu mai aibă drept de joc!… Federația Română de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal dau tot felul de suspendări, excluderi de echipe pe spețe economice, de ce să nu INTERVINĂ, acum, EXEMPLAR și din RAȚIUNI ETICE?

…I-am auzit pe cei mai mulți criticând Astra pentru jocul ei obosit, fără idei etc. De acord, am scris acest lucru, după meciul cu oltenii (aseară, campionii au jucat și în 9, căci Morais a și plecat, se vede, la Steaua, iar admirabilul jucător Daniel Niculae nu mai poate fi cel dinainte!). Dar, aseară, s-a omis un MOMENT PSIHOLOGIC! Acela când portarul giurgiuvenilor, desfigurat, a plecat cu Salvarea la Spital! În acel moment, Astra își pierdea unul dintre PUNCTELE DE SPRIJIN!… Luați, spre argumentare, măcar golul al treilea marcat de clujeni: Omrani sare la cap, piticul Iliev care-l înlocuise, pe nepusă masa, pe Silviu Lung-junior nu a sărit să respingă balonul înainte să-l lovească atacantul advers și…gol! Ia să fi fost Silvică-junior între buturile campionilor la acea fază, credeți că mai lovea Omrani mingea?! Categoric, NU!
…ELIMINAREA lui Șumudică! După o ALTĂ GAFĂ în favoarea gazdelor a lui S.C.Fluier ruginit. Giurgiuvenii erau pe contraatac, un jucător de-al lor a fost faultat, dar mingea a ajuns la Ioniță, parcă, start ca din pușcă, numai că juvetele ce s-a împăunat fluieraș, a oprit, Caraghios, Scandalos, meciul, ignorând elementara Lege a avantajului (dacă a auzit de ea!?!). Și, ca să ne arate cât de…autocritic este, l-a trimis pe antrenorul oaspeților în tribună!?! Că Budescu merita acest lucru, e o altă discuție, în completarea celei cu T.Lopes din debutul meciului!

…ÎN LOC DE CONCLUZIE. Un meci bun, cu victoria meritată a gazdelor, a fost făcut praf de un individ cu vizibile probleme de echilibru psihic. Sigur că el nu va păți nimic, trăim, doar, în România, dimpotrivă, va mai fi delegat, în serie, chiar dacă, locul îi este la pervazul ferestrei sale, de unde, cel mai nimerit ar fi să privească fotbalul la televizor. Poate, poate, o învăța ceva, deși, personal, mă îndoiesc! Într-un sistem cu prea multe pervazuri, cum este și fotbalul românesc actual, ce mai contează un COLȚ de fluier ruginit?!

Jurnal de primăvară (5). MAREA JECMĂNEALĂ A CELOR MICI CONTINUĂ, DOMNULE MINISTRU (SAU) ȘI…PREMIER?!

…Subiectul nu este nou deloc! Continuă de câțiva ani, într-o mizerabilă sfidare generală! Este problema Analizelor (de sânge, de RMN-uri, CT-uri, Scintigrame etc, nu cele de buget și birocrație!). Săptămâna aceasta se anunța una grea pentru mine. Aveam de făcut analizele de sânge să văd dacă e cer senin sau gheață la mal, în ce privește drăgălașul de cancer pe care îl țin bine sub control de zece ani. Problema nu o reprezintă, acum, cele 5-6 fiole de sînge ce îmi este recoltat la trei luni, pentru 15 analize! Durerea de cap vine că, după ce am pierdut, ieri, o oră și ceva la Policlinica oncologică, să-mi iau trimiterea la analize, mă trezesc în zori să merg nemâncat la Medlife-ul de lângă Biserica Sfântul Spiridon (unde îmi fac cruce de câțiva ani, înainte să intru la aceste analize!), dar, unde (și de data aceasta) mi se spune senin „Nu avem fonduri”!…Amabilă, domnișoara de la desk îmi dă un număr (021.96.46) unde mai pot încerca. E ca și cum ai căuta acul într-un car pene de struț… Vin acasă, nemâncat, și trec pe telefoane. Aștept și câte un sfert de oră, căci, sunt asigurat, cu astâta amabilitate și fariseism („Apelul dvs. e foarte interesant pentru noi”!?!) Sun și la „Medas”, „Regina Maria”, la „Neolife”, la „Sanador”, aceeași replică umană de robot: „Nu avem fonduri! Încercați luna viitoare!”. Numai că pe 23 martie, anul acesta, sunt programat de ceva vreme la oncolog, că geme România și de canceroși, nu doar de bășcălioși și nesimțiți, chiar criminali!… Așa încât, volens-nolens, trebuie să mai bag mâna o dată în buzunar și să scot bani pentru analizele de sânge absolut necesare! Nu le fac pe toate (ar trebui 276 de lei), sar Colesterolul, glicemina, creatinina, ureea, VSH-ul, proteina radioactivă etc și rămân la cele două obligatorii-PSA-ul și Testosteronul. 84 de lei!… Și luna asta!… De reținut un amănunt: în momentul când mi s-a mi s-a înmânat „Biletul de trimitere pentru investigații paraclinice decontate de CSA”, mi s-a cerut Cardul de sănătate, am accesat PIN-ul și, logic, s-au dus banii pentru toate cele 15 analize trecute în contul meu! Altă jecmăneală, din moment ce eu am plătit PSA-ul și Testosteronul!…

…Din fericire, eu încă am o brumă de bani! Dar sărmanul om de vreo 40 de ani, cu un copilaș în brațe și soția nevoiașă alături, unde să se ducă pentru o analiză a piciului, când i s-a pus placa (o iau ca o veritabilă Arie a calomniei!) „N-AVEM FONDURI”?!
…Scurt și la obiect: domnule ministru al Sănătății, domnule prim-ministru al actualului Guvern, 35 de ani, cât am fost bugetar în România (30 de ani ziarist și 5 ani director de teatru), am plătit (mai bine zis mi s-au reținut obligatoriu!) cotele pentru sănătate și pensie! N-am zis, niciodată, „Tovarăși, domnilor, luna asta am nevoie stringentă de bani, plătesc luna viitoare”! Nici nu se putea. Și, atunci, UNDE SUNT ACESTE FONDURI?! Nu mă refer la cele pentru mizerabila pensie primită după 35 de ani de muncă la stat (1.280 lei!), ci la fondurile pentru SĂNĂTATE?!

…Nu există decât două răspunsuri: ori suntem un Popor bolnav (fizic, nu psihic, politic etc!) care a înghițit toate fondurile plătite de el, prin timp, ori banii luați decenii bune pentru SĂNĂTATE au FOST CHELTUIȚI IRESPONSABIL pentru cu totul alte priorități…politice prost gândite! Cred că, în toată vânzoleala asta cu tot felul de Ordonanțe atente cu grațierea și neliniștile penalilor, și gargara, eterna gargara despre cât de mult se gândește Guvernul și conducerea țării la Omul de rând, cel jecmănit ÎNAINTE ȘI ACUM, ar TREBUI UN DRAM DE OMENIE, dacă de gândire nu poate fi vorba!
…Domnule ministru al SĂNĂTĂȚII, domnule premier GRINDEANU, mă adresez, totuși, dumneavoastră, crezând, mereu naiv, că veți stopa MAREA, MIZERABILA JECMĂNEALĂ A CELOR MICI!
***
…Se vede că nu-mi era suficient exemplul cu FONDURILE pentru sănătate, ca să-mi crească lehamitea! Ieri, în dimineața când trebuia să plătesc întreținerea la bloc, am mers la unul din bancomatele Băncii Raiffeisen, cel de la Agenția Șincai, să scot suma necesară. Numai că, de trei ori, mi s-a afișat același răspuns straniu: „PIN-ul incorect”!?! Straniu, pentru că scosem bani cu o zi înainte, cu același card și același PNI!… Logic, am intrat în Bancă, și mi s-a spus să telefonez la numărul de pe spatele cardului, să expun cazul și se va rezolva. Asta am și făcut, numai că se va rezolva după…5 zile lucrătoare! Până atunci, obligat să scot banii necesari, pe buletin, de la desk-ul din Bancă, m-am pomenit plătind un comision de 10 lei! DE CE, din moment ce PIN-ul meu era cel corect?!

…Același bancomat, în această joi, tot înapoi. Vreau să verific, pe un alt card, dacă mi-au fost virați banii de la o colaborare. Același refren: PIN incorect!… Intru în bancă, reclam, mi se recomandă să sun la telefonul de pe reversul cardului… Zâmbesc și spun că ar trebui să verifice, mai bine, bancomatul! N-am terminat recomandarea, când a intrat o bătrînică, revoltată că bancomatul i-a dat chitanța pentru suma solicitată, NU și banii!? A intrat și un domn nervos rău (pe bună dreptate!) că i se spune, ce m-a informat și pe mine (PIN incorect!), a fost chemată o angajată a Băncii și trimisă să vadă ce-i cu Bancomatul care, aud scârbit „Mai face probleme!”… Angajata, supărată c-a fost deranjată, aruncă un mizerabil :”Ei și?!”… Ei și ce dacă bancomatul de la Agenția Șincai de la Raiffeisen Bank a chinuit, trei zile, luna trecută, solicitanții, minute bune, pentru că nu era încărcat cu bani!?!… Nu merge Bancomatul, intri în bancă și îți retragi suma necesară, azi, din banii pentru care plătești lunar un comision. Alt rând, alt timp pierdut și, a nu se uita, UN COMISION pe care bancomatul nu-l ia! JECMĂNEALĂ PE FAȚĂ!
…Scriu din România, primăvara anului 2017!

Jurnal de iarnă (19). DUMNEZEU MĂ ȚINE-N VIAȚĂ! NU POT SĂ TE PĂRĂSESC, MINUNATA MEA ROMÂNIE!

…Azi-noapte, șocat, reîntors în grota istoriei, de câteva minți bolnave, handicapate, de maniera gangstrerească prin care Dragnea și ai săi au vrut să pună mâna pe Țară și să o facă feuda hoților, Paradisul borfașilor, eram gata-gata să-mi iau două cămăși, un sacou și-un costum, cardurile, actele, câteva cărți și computerul și să fug la Otopeni, ca să Evadez pentru a doua oară dintr-un Sistem Roșu, de comunism reînviat!…

…Astăzi, însă, pe înserat, trebuia să merg, aici, Acasa din România,. sub ghilotina-cancer, să văd ce e cu adevărat cu ultima pulsație a parșivei boli, ultima tentativă de a mă invita la dans a Doamnei în negru care-mi face curte de zece ani, iar eu o țin la ușă și-mi bat joc de ea, trăind, scriind, mergând la teatru, la fotbal, la lansări de cărți, visând la scumpele mele Nepoțele, să ajung vineri seară, poimâine 3 februarie, la Premiera de la Teatrul Ariel Rm.Vâlcea, cu spectacolul după piesa mea „Freud și Bunul Dumnezeu”…

…Bunul Dumnezeu m-a luat și de data aceasta sub aripa lui! Analizele sunt OK, m-a asigurat minunata doamnă doctor oncolog, dânsa m-a scos din ceața în care mă aruncaseră doi așa-numiți specialiști în imagistică atomică, departe de miezul problemei. După ce am făcut spaima de Zoladex (mă temeam că nu voi mai avea șansa să-l fac!), am chiuit de bucurie și am luat-o spre gura de metrou de la Intercontinental, Stația Piața Universității Am izbucnit în Lacrimi de suflet, am început să plâng fericit, contopindu-mă câteva minute cu un Fluviu de oameni, Români de-ai mei chinuiți și, totuși, optimiști, curajoși și tenaci, pașnici, majoritatea tineri, citiți, civilizați, care-și strigau Dreptatea, Libertatea, Dragostea de o Românie europeană!…

…Cum să mai evadez, din cauza unor prea bolnavi de putere neica-nimeni, umbre ale comunismului încă nemort, când Bunul Dumnezeu mi-a redat, din nou, în seara asta, Bucuria de a Trăi, printre ai mei din Casa natală-România?!…
…Cum să nu plâng Fericit, vâzând la TV Oceanul de vreo jumătate de milion de Români din întreaga Țară pe Drumul spre Adevăr și Demnitate din mari și mici orașe.

…În noaptea aceasta, prima din Februarie, decid să dau Visul American pe Visul Românesc, tulburat până la lacrimă de sutele de mii de Voci ale României adevărate, nu ale Străzii (și cu doi-trei mizerabili infiltrați belicoși, trimiși de un boss dinamovist, Negoiță, care ar fi fost spălat de dosare de ordonanța roșie!), de refuzul lor de a accepta eticheta de Țară a corupților,și umilința sub care au vrut să ascundă Țara o gașcă de paraziți fără suflet și minte, samsari ai prezentului, dar nu ai Istoriei României Adevărate!

Jurnal de iarnă (18). Mesaj în lacrimi către Fiul meu cel mare de peste Ocean.

DRAGUL TATII, ROMÂNIA E ÎN DOLIU DE AZI-NOAPTE, DUPĂ MIZERABILA ÎNFRÂNGERE DE LA PALATUL VICTORIA.

…O gașcă de penali (eufemism pentru hoții, escrocii dovediți!) a ajuns la Putere și, imediat după ce s-a trezit că are în mână cuțitul, a trecut la asasinarea Justiției, a Democrației (atât cât este ea în România!), într-o SFIDARE GENERALĂ A OPINIEI PUBLICE, într-o AROGANȚĂ FĂRĂ MARGINI față și de cei 100.000 de oameni (majoritatea TINERI) care au protestat în marile orașe. Penalii, ca niște borfași de gang, au dat cu șișul pe la spate, în plină noapte, făcând legi anume pentru ei, să le spele imediat ticăloșiile, și, mai ales, să poată jefui țara în liniște (că mai e, mai e de șutit!). Au dat lovitura Statului de drept numai după ce-a bătut miezul nopții, așa, ca să nu se mai poată face nimic! OARE?…

…Au însângerat Speranțele tinerei generații, mai ales, înseninarea României, ce dacă ne-am mai făcut de râsul lumii, încă și încă o dată, și au fugit, ca șobolanii, pe ușa din dos a Guvernului!
…Azi-noapte, PSD a devenit pe față PCR, criminalul (nu maurul!) cu sânge pe mâini, Iliescu, și-a făcut datoria!… Cu noile masacrări ale Codului Penal scapă de pușcărie și comunistul-șef, școlit la Moscova, care-i chema pe sovietici, în Decembrie ’89 la București, scapă, cu dedicație, și șeful psd, conducătorul de fapt al unui guvern de păpuși caraghioase trase de sfori groase. Gestul sinucigaș de azi-noapte al penalilor, a aruncat ROMÂNIA în doliu greu!

…ADIO, DREPTATE, NORMALITATE ÎN ȚARA MEA NATALĂ!… N-ar fi exclus să urmeze arestarea protestanților, a celor care iau atitudine pe rețelele de socializare, cum sunt și eu!… Am cunoscut această TEROARE, dragul Tatii, pe când aveam 9 ani, atunci, în iarna cumplită din 1954, Bunicul Mircea, Tăticul meu scump, Dumnezeu să-l odihnească în pace, a fost ridicat de acasă, în plină noapte (!?!), pentru că, în atelierul lui de ceasornicărie din Piața Sf.Gheorghe, a criticat, într-o șuetă cu așa-ziși „amici”, conducerea comunistă a României!…
…Am avut o noapte albă!… După prânz, voi merge sub ghilotina mea, studierea analizelor pentru cancer. Sunt mai agitat ca niciodată în ultimii zece ani, timp trecut senin de la prima operație. Sper că va fi bine!

…Azi-noapte, mi-a devenit, însă, clar: CANCERUL POLITIC din România a ajuns la metastază. CHIAR NU MAI E NIMIC DE FĂCUT?! Nu mai avem Stat de Drept în România?!
…TINERII (cei care au comis GAFA FATALĂ de a nu se prezenta la votul din 11 decembrie!) sunt deciși, de data aceasta, să nu cedeze! Ei mai pot SALVA ROMÂNIA Trebuie, însă, CALM, INTELIGENȚĂ (atenție la provocări!), SPRIJINUL LEGAL al celor care au mai rămas cinstiți, stoici, în România.
…UMBRA OPOZIȚIEI, dezbinată, haotică, în fapt, moașa noului PCR, încearcă să caute soluții. Sigur, NICIODATĂ NU-I PREA TÂRZIU. Va fi găsit ea, oare, opoziția de decor, MINTEA cea de pe urmă?!
…CE MAI CAUT EU ÎN ȚARA MEA NATALĂ, dragul Tatii? După înfiorătoarea ÎNFRÂNGERE de azi-noapte, din PIAȚA VICTORIEI a…
… JUSTIȚIEI, DREPTĂȚII, DEMOCRAȚIEI,
…a LOGICII ELEMENTARE, chiar mă gândesc SĂ MAI EVADEZ O DATĂ!
Nu din ROMÂNIA, ci dintr-un SISTEM TICĂLOS!

…Doamne, fă să-mi iasă analizele bine, după-amiază, ca să încerc să mă pregătesc de ULTIMA EVADARE!

Jurnal de iarnă (11). BUN REVENIT ACASĂ, DOMNULE MINISTRU IONUȚ VULPESCU!

…Mărturisesc că m-am bucurat enorm, când am aflat cum, pe ultima sută de metri, a triumfat Rațiunea în iarmarocul desemnării noului Cabinet, cel puțin în privința Ministrului Culturii și al Integrității Naționale! Care astăzi este, oficial, nu pe surse fanteziste, dacă nu otrăvite, Ionuț Vulpescu! Cel mai îndreptățit să revină acolo, unde, tot din cauza perfidului algoritm politic, a fost debarcat după numai 11 luni fix, timp cu realizări în Lumea Culturii Române. Pentru mine, Ionuț Vulpescu reprezintă singurul MINISTRU al Culturii pe care îl prețuiesc cu adevărat, dintre cei cunoscuți în ultimii 18 ani de când am revenit Acasă, în Limba și Cultura Română!

…Îl prețuiesc pe domnul Ministru Ionuț Vulpescu, de-o vârstă cu flăcăul meu cel mare, nu doar pentru că a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, are un masterat în „Doctrină și Cultură” și un doctorat în Filosofie (Facultate pe care am terminat-o și eu, la zi, în ’68!). Ba mai și scrie, una dintre cărți („Din țara în care stânga e Cârțu și dreapta e Lăcătuș”) desemnând și un excelent eseist din lumea sportului, altă patimă de-a mea, alături de teatru.

…Îl prețuiesc pentru că l-am văzut, mai mult decât atâția miniștrii ai Culturii la un loc, la premiere de teatru (nu doar la Teatrele Naționale!) și film, chiar și la tot felul de Festivaluri de teatru, fie și cel independent (imaginea ce însoțește acest material a fost surprinsă, acum două toamne, la Festivalul „Undercloud”), și la spectacole-lectură, la lansări de carte, la Festivalul Național pentru Literatură, de acum doi ani, la Cluj, la Ateneu, la Festivalul George Enescu și, nu în ultimul rând, îi mulțumesc că a salvat de la moarte Revistele literare!…
…Și pentru că biroul de la Minister a fost deschis mereu oricui, cu dialog sincer, plin de respect și bun simț, cu actori, dramaturgi, regizori, directori de teatre, scriitori, ziariști, editori, plasticieni, compozitori, încercând (de multe ocelri reușind!) să-i ajute pe cei care i-au solicitat sprijinul legal.

…Ionuț Vulpescu n-a fost Ministru al Culturii, în primul mandat, decât 11 luni fix! L-a schimbat blestematul de algoritm politic… El a revenit, acum, Acasă! Spun aceasta nu doar pentru că înțelege Cultura, dar și vibrează pentru ea, o iubește, respectând toți creatorii de Frumos. Ceea ce reprezintă o „rara avis”, prin comparație cu mulți navetiști politici parașutați la Cultură, căreia i-au făcut mai mult rău decât bine!
…Într-un prezent bolnav de can-can, câțiva vântură și acum nefericita greșeală cu Hamlet și Cervantes, accident generat, sunt convins, de oboseală și grabă, cum s-a mai întâmplat, în alte forme, atâtor intelectuali de marcă!

…Până la Bucuria din această zi de Miercuri, 4 ianuarie 2017, m-am cătrănit rău, luni noapte, când, în veritabilul joc de-a alba-neagra practicat de atâtea televiziuni, în trocul său politic domnul Tăriceanu a amenințat că, dacă nu i se dau Externele, cu Meleșcanu, ia Cultura și-l pune vătaf (n.a. termenul îmi aparține, sorry!), acolo, pe alde D.B. (nicio legătură cu filmele anilor ’60, „B.D la munte și la mare”‚”B.D. în acțiune”, cu nemuritorul Dem Rădulescu), tipul (D.B., nu Dem!) rămas celebru prin acea inepție lansată într-o emisiune televizată, potrivit căreia… activitatea parlamentarului și ministrului e mai grea, mai plină de risc decât a unui militar în Afganistan! (Sic!)… Nu a fost, din nefericire, unica dezamăgire din trocul miniștrilor trimiși la Cenușăreasa Cultură. Nu pot uita că, un timp, e drept nu prea lung, de Cultura Română a răspuns un intelectual român de origine maghiară, nu tocmai acomodat cu limba lui Caragiale și Eugen Ionesco… Sau că ultimul ocupant al postului de ministru la Cultură ne făcuse de râs pe noi, românii, cu acea Expoziție de pomină, cu tentă sexuală, mai anii trecuți, la New York!

…Acum, Cultura Română, atât de nedreptățită de mai-marii zilelor, pare să-și fi regăsit o rază de optimism. Pentru aceasta, însă, nu-i suficientă doar revenirea pe postul de Ministru al Culturii a unui intelectual, Ionuț Vulpescu, omul care, realmente, iubește și prețuiește Artele. Este nevoie de un Buget decent și de asigurarea unei continuități într-un Domeniu care, împreună cu Sportul, reprezintă cei mai apreciați Ambasadori ai României în Lume!

“Curat, murdar” (15). DA UMbre am fost, Herr Daum!

…Vremea beției de cuvinte s-a risipit rapid, după prima repriză a meciului de debut al Naționalei noastre de fotbal: 1-1 (0-0), acasă, la Cluj, cu modesta reprezentativă Muntenegru (aș zice mai slabă decât Armenia după ce am vizionat partida de la Copenhaga!). Sigur, a fost și penalty-ul ratat al lui Stanciu, în ultimele secunde ale celui de al 5-lea minut de prelungiri, cu un șut anapoda peste poartă! Ratare care ar putea face din Ghinion cauza-cauzelor, ceea ce ar fi total greșit. Pentru că JOCUL nostru a fost lamentabil, în special, în prima repriză?! Unde a fost acea echipă ofensivă promisă?! Parole, parole, ale antrenorului neamț Daum, înaintea debutului său pe banca unei Naționale. Și destule parole federale!

…Prima repriză a fost cred cea mai slabă a Naționalei noastre din ultimul deceniu! Un haos general, o mișcare de babalâci, fără pressing și jocul pe aripi ce ne-a adus de multe ori succese. Umbre fără vlagă, fără determinarea promisă, fără acel joc ofensiv promis de Daum, din primul până în ultimul minut! Plus că Herr Daum a cam greșit și formația! Ce căutau Bicfalvi (pe dreapta?!) și Săpunaru la mijlocul terenului?!… După primul sfert de oră era clar ca nocturna clujeană că lipsește un “motor”, un jucător care să dinamizeze jocul, să trezească Naționala, cum a încercat, spre lauda lui, Benzar, la debutul lui în Națională. Un asemenea jucător se afla pe bancă, însă, Popa, Torje, Chipciu, Maxim, Keșeru!… Primii doi au fost trimiși destul de târziu în arenă, în ultimele 20 de minute, iar Popa a și deschis scorul, în min.85, cu un șut tare din 8 metri, lateral stânga. Bucurie prematură, căci, peste numai două minute, muntenegrenii au egalat prin Jovetici, cu o lovitură de cap, dintre Moți și Filip, la singura acțiune de poartă a ex-iugoslavilor din repriza secundă: 1-1. Numai că oaspețiii au avut o ocazie uriașă, la începutul duelului, rezolvată de intervenția uluitoare a lui Pantelimon.

…Victoria ne-a trecut prim fața ochilor, la finele celor cinci minute de prelungiri, numai că penalty-ul scos de Keșeru (trimis în teren în…minutele de prelungiri în )a fost stricat de cel mai mediatizat jucător român din ultima lună, N.Stanciu, poate obosit și de transferul la Anderlecht, el trimițând neglijent sus, sus, peste poartă!
…Sincer să fiu, Naționala României din această seară, cu ușoara trezire din ultima jumătate de oră, mi s-a părut sub cea de la Euro 2016!… Sigur, nu mă grăbesc să emit judecăți de valoare categorice, să trag concluzii. Dar nu pot fi de acord cu selecționerul Daum că “am făcut o repriză secundă foarte bună” (Sic!) și nici nu l-aș lăuda pe Săpunaru în postura lui de mijlocaș, uitându-se că a comis din neglijență faultul sancționat cu lovitura liberă din care muntenegrenii au egalat!…

…Despre Herr Daum spun, fără răutate, că a stat ca o stafie imobilă pe bancă, fără vreo reacție în măsură să schimbe ceva în jocul leșinat al echipei române. Neamțul ne-a vorbit frumos în ajun, unii s-ar grăbit să scrie că a început revoluționarea fotbalului românesc cu el, a promis marea cu Moscova 2018, însă nimic. Dacă ar fi jucat așa Naționala sub comanda lui Pițurcă sau Iordănescu, publicul le-ar fi cerut imediat demisia. Publicul clujean a fost mai tolerant, însă destul de necăjit!… Și se ridică o întrebare gravă: cum este posibil ca un…profesionist să debuteze oficial ca antrenor la o Națională fără să susțină măcar un amical, așa, să ne cunoaștem cu jucătorii în exercițiu, nu în cockteil de parole!

…A fost doar primul joc din preliminariile pentru Mondialul-Kazaciok 2018. Pe care, automat, l-am comparat cu partidele Danemarca-Armenia 1-0 (1-0) și Kazahtan-Polonia 2-2 (0-2), urmărite azi!… Danezii păreau că vor face scor, dar au ratat pe bandă rulandă, chiar și un penalty în ultimul sfert de oră… Polonezii dădeau impresia că, la pauză, când conduceau cu 2-0, s-au și instalat lider al Grupei E, mai ales că au avut și trei bare. Numai că starul polacilor, Levandowski, n-a mai strălucit în actul II, iar fără el, echipa poloneză este una oarecare. Care a încasat rapid, la începutul reprizei secunde, două goluri, de la incredibilii kazaci, nu doar luptători, ci și bine așezați în teren, cu scheme ofensive nebănuite. Va fi un adversar greu pentru tricolorii noștri, aș spune, cei mai slabi din triunghiul favoriților, cu danezii și polonezii!

“Curat, murdar” (14). SE PREGĂTEȘTE DEMOLAREA LUI TUDOR VIANU ÎN ORAȘUL LUI NATAL, GIURGIU!?!

…Primesc pe e-mail un material din presa giurgiuveană. Citesc, mă revolt, dar nu mă mir. Blasfemia este în floare!… Noul directoraș al Teatrului “Tudor Vianu” Giurgiu a cerut Consiliului Județean Giurgiu să fie schimbat numele instituției!?! Să nu mai poarte numele eminentului om de cultură de talie europeană, printre altele și autor al unor volume de teatru, dintre care a făcut epocă “Arta Actorului”, și director al Naționalului bucureștean, reputatul Tudor Vianu, născut la Giurgiu, în 1898! Teatrul din briza Dunării trebuie să revină la numele Valah (!?!), cel dinainte de 2012, când eu am cutezat, cu emoție și prețuire, să-l fac patron spiritual al teatrului giurgiuvean pe Tudor Vianu.

…Argumentele actorașului de mâna a doua (nu-i o răutate, e o realitate!) nu țin nici măcar de silogism, ci de raționamentul unui copil de grădiniță, grupa mijlocie. Să le trecem în revistă, în ordinea lui C.Crețu:
1. Teatrul „Tudor Vianu” este „singura instituţie de artă profesionistă din judeţele riverane Dunării, din zona cea mai de sud a ţării şi, de aceea, ar merita numele de „valah”. Hai că sună frumos asta cu județele riverane din zona cea mai de sud și cu… de aceea ar merita să se numească Valah!?! Bine că, luând-o spre sud, n-a ajuns pe la Deveselu, cine știe ce denumire mai făcea sens cu autorul jalbei la C.J.!.. Acum, de-o luăm pe Dunăre la vale, adică în aval, ne întrebăm dacă Brăila și Galați sunt județe riverane fluviului? Sunt, sigur că sunt. Și au ele două teatre reprezentative? Au!… Și poartă ele numele unor celebre actrițe din trecut, Maria Filotti (Brăila) și Fani Tardinui (Galați)? Este axiomă!… Ba, și peste drum de Giurgiu, frumosul teatru din Ruse poartă numele unei personalități a orașului-Sava Ognianov, cândva, actor vestit!…

2. “Numele actual – „Tudor Vianu” – crează permanent confuzii cu liceul giurgiuvean ce poartă aceeaşi denumire”, mai grăiește C.C., în plină confuzie, -se deduce logic, căci el este giurgiuvean! Este în această motivație puerilă o crasă desconsiderare a giurgiuvenilor, care nu ar ști când merg la teatru și când la liceul respectiv!?!… La Cluj, spre un exemplu, Teatrul Național se numește “Lucian Blaga”, chiar dacă sub Feleac mai este și o școală cu acest nume, și o stradă, cum se descurcă, acolo, oamenii?!
…Singura argumentație viabilă a noului boss de la Teatrul “Tudor Vianu” poate fi complexul pe care i l-ar naște zilnic întâlnirea cu numele ilustrului om de cultură pus pe frontispiciul instituției, acolo, unde, când mi-am început eu mandatul, în 7 iulie 2010, trona un banner scos parcă din gândirea lui Gâgă, pus de respectivul C.C. spre desfătarea cugetului personal: “Merg la teatru pentru că mă iubesc pe mine”!?! Trăiască limba română!…

…Cunoscut pentru vocația lui distructivă (a se vedea directoratul lui de doi ani!), căci e mai ușor să demolezi decât să construiești, noul șef al teatrului giurgiuvean ține să-și înceapă mandatul cu o răutate nu doar caraghioasă, dar și nedreaptă: renunțarea la numele valorosului om de cultură Tudor Vianu, ceea ce reprezintă un veritabil sacrilegiu!… La răutatea de la început de mandat 2016, în simetrie, și răutatea de la finalul de mandat 2010, când, după ce a dat afară nemotivat 5 (cinci) actori, a pierdut procesele cu ei și Consiliul Județean a trebuit, apoi, să plătească vreun milion și un sfert de lei vechi! E un Călcâi al lui Achile încă mascat…

…Noroc că în Giurgiu există și mulți oameni competenți, de ținută morală, cum este muzeograful de elită, intelectualul rasat Eugen Păunescu, cel care semnează răspunsul Comisiei de atribuire denumiri de pe lângă Instituţia Prefectului, care spune răspicat: „În opinia mea, renunţarea la numele Tudor Vianu ar reprezenta o ofensă postumă şi un gest stupid, pe linia unor inconsecvenţe regretabile din societatea românească actuală”.
Mai este de reținut și concluzia respectivei Comisii: „propunerea actualului manager al teatrului nu-şi are rostul”, enumerând, concret, şi considerentele pentru care s-a ajuns la această concluzie: „schimbarea numelui nu este justificată de o eventuală schimbare a profilului instituţiei; revenirea la numele anterior nu îndreaptă vreo ilegalitate ori vreun abuz al forurilor decizionale competente, iar înlocuirea unui nume propriu cu o parte de vorbire comună nu se face decât în situaţia în care personalitatea aleasă drept patron spiritual intră în categoriile politico-ideologice indezirabile.”.

…Fidel lui Tudor Mușatescu, remarcabilul dramaturg care scria înțelept “Viața nu se privește pe gaura cheii, se privește direct în ochi”, mă încumet să spun că mizerabilul demers de demolare a numelui eruditului literat Tudor Vianu se datorează faptului că eu, ex-directorul instituției, am propus (și obținut) intrarea Teatrului giurgiuvean în lumea bună a teatrelor românești care, cu trei-patru excepții, se mândresc să poarte pe frontispiciu și numele unui mare om de cultură. Toate Teatrele Naționale: București (I.L.Caragiale), Iași (Vasile Alecsandri), Cluj (Lucian Blaga), Timișoara (Mihai Eminescu), Craiova (Marin Sorescu), Sibiu (Radu Stanca)…
…Plus celelalte: Arad (Ioan Slavici), Oradea (Regina Maria), Botoșani (Mihai Eminescu), Turda (Aureliu Manea, mare regizor), Bacău (Bacovia), Petroșani (I.D.Sârbu, dramaturg), Tg.Jiu (Elvira Godeanu), Pitești (Alexandru Davila), Brașov (Sică Alexandrescu), Bârlad (Victor Ion Popa), Târgoviște (Tony Bulandra), Tulcea (Jean Bart), Ploiești (Toma Caragiu). Sună frumos și Teatrul “Tudor Vianu” în această constelație!

…Că în România de astăzi este o lege nescrisă ca noii șefi de instituție să șteargă tot ce au realizat cei dinaintea lor, nu mă încălzește cu nimic. Știu doar că oamenii mărunți sunt răzbunători. Adversitatea lui C.Crețu față de ce am realizat eu în mandatul de 5 ani, 7 luni, 22 de zile este nelimitată, sacrificând până și interesele teatrului dunărean, cum s-a întâmplat în iunie, acest an, când a căutat tot felul de alibiuri pentru a nu merge la Festivalul de teatru antic de la Constanța, care plătea totul (cazare, drum, masă, onorariul actorilor, plus o sumă pentru instituția giurgiuveană), cu un spectacol rar, unica piesă de teatru a eminentului filosof Ioan Petru Culianu (“Oreste Regele Sunetelor”, premieră mondială), ultima montare din mandatul meu, cu o fermecătoare Felicia Filip în dublu rol, și cu două premii câștigate, în noiembrie trecut, la Festivalul Internațional al Teatrelor de Studio, de la Pitești! Cine a pierdut până la urmă, din răzbunarea puerilă a nolului directoraș?!

…Cosminaș, băiețaș, dacă nu aș fi fost, cândva, bun prieten cu părinții tăi, nu te-aș fi menajat în critica mea, destul de temperată, față de ticăloșia pe care o încerci, acum, cu un Mit al Culturii Române. Nu căuta niciun drept la replică, nu-l voi citi!… Singura ta replică este să faci mai mult decât am realizat eu în mandatul meu: participarea la 13 Festivaluri, 6 Premii!… M-aș bucura sincer pentru Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu, unde se află și aproape șase ani din viața mea. Ar fi o continuare a urcușului început și nu o revenire în Mediocritate!
***
…Sper ca noul președinte al Consiliului Județean Giurgiu, domnul Marian Mina, va avea înțelepciunea să nu aprobe demolarea lui Tudor Vianu în orașul lui natal, căruia îi face mare onoare! Ar fi în binele instituției dunărene, Giurgiului și chiar Consiliului Județean!

P.S. Îi spun lui C.C. directoraș, pentru că la ultimul Concurs pentru postul de director-manager al teatrului giurgiuvean a participat un excelent actor –Liviu Cheloiu-, director artistic al Teatrului “Tony Bulandra” din Târgoviște, școlit și în America, unde a beneficiat de o bursă de teatru! Ăsta da DIRECTOR!… Ar fi fost un mare câștig, un pas înainte pentru Teatrul din Giurgiu! Ursitoarele au vrut, însă, altfel… Cât despre mine, să ne înțelegem: n-am participat la ultimul concurs, am spus din proprie inițiativă “Adio, Giurgiu, mon amour!”, renunțând să mai dau în judecată Consiliul Județean, pe Vasile Mustățea în mod special, să fac tam-tam pe la televiziuni! Căci sunt multe lucruri întortocheate la Giurgiu!… Nu mă mai interesează! Mă simt atât de bine, de liniștit, în noua mea viață, fără istovitoarea navetă!… Această Problemă, însă, cu demolarea lui Tudor Vianu, înseamnă o blasfemie și nu pot tace!