Euro 2016 văzut de-Acasă (27). DIN JALE ȘI FOTBAL S-A ÎNTRUPAT NOUA CAMPIOANĂ EUROPEANĂ-PORTUGALIA!

…Ce finală!… Ce surpriză!…Franța, țara organizatoare a acestui turneu final Euro 2016, era favorita ultimului duel, Finala cu Portugalia. Se și vedea Regina balului. Iar când, după numai zece minute de joc, Payet a intrat dur și l-a scos din joc pe Ronaldo, scos cu targa din teren, zarurile păreau aruncate pentru “cocoșul galic”. Căci superstarul a încercat să tragă de el, dar n-a rezistat și în min.24 a părăsit terenul în lacrimi. Plângea lumea bună a fotbalului, a celor ce doreau spectacol. Fără Ronaldo, totul părea un deșert de speranțe… Numai că fotbalul nu respectă logica elementară, el este teritoriul frumoasei nebunii totale, cum a fost și în această noapte! Portugalia este noua campioană a Europei, Regina continentului, în premieră…Titlul european rămâne în Peninsula Iberică!

…Fără Ronaldo, adică fără un plămân, fără dirijor și solist, Portugalia a făcut greu față asaltului francez, cu o cascadă de ocazii (Griezmann-2, Giroud-2, Sissoko-2, Coman, Gignac). A avut, însă, un portar uluitor, Rui Patricio scoțând patru goluri ca și puse pe tabelă! Dominată teritorial, echipa lui Ronaldo, în lacrimi pe margine, s-a cravașat să arate că are fotbaliști de rafinament, Nani, Quaresma și Sanchez, și au ridicat pulsul întregului Hexagon. Și cum Fortuna îi răsplătește pe cei cutezători, cei cu psihicul de oțel, lusitanii au avut noroc cu carul în ultimul minut, când Gignac (înlocuitorul rigidului Giroud) a trimis mingea în BARĂ! Chiar dacă raportul șuturilor pe poartă a fost 7-2 pentru gazde, în 90 de minute, s-a intrat în cele două reprize de prelungiri. Începute tot sub asediu francez, dar fără un strateg, fără luciditate, sub tensiunea echilibrului unei tabele nemișcată și a unei Portugalii renăscută din durere, cu o prospețime uluitoare, ea alimentându-și forța din Destin.

…Franța, dublă campioană europeană (1984; 2000), campioana mondială de la Paris, în 12 iulie 1998 (3-0 cu Brazilia, în finală; două goluri Zidane, unul Petit!), nu pierduse în fața Portugaliei din 1975, ba își amintea și de victoria, cu 2-0, în semifinala turneului din 1984…. Lusitanii, fără Ronaldo în teren, s-au bătut eroic să reușească minunea, întâiul titlu continental, la care nu ajunsese nici generația lui Eusebio, nici cea a lui Figo. Și să răzbune, astfel, acea finală, din 2004, pierdută (0-1), ca țară gazdă, în dauna Greciei!!!… Vechea Elada, cu atâtea Mituri, despre unul, marele dramaturg american Eugene O’Neill lăsându-ne o piesă tulburătoare: „Din jale se-ntrupează Electra”!… Tulbur[tor ;i ultimul Mit al Fotbalului!

…Admirabilii băieți ai excelentului antrenor Fernando Santos au șansa miracolului în ultimul minut al primei reprize de prelungiri, prin Nani! Rămâne, însă, 0-0, unii sunt cu g\ndul la penalty-uri!… Mai sunt alte 15 minute de tensiune, începute sub asaltul nebun, nebun al portughezilor. În min.106, Guerreiro ochește bara; peste două minute, Eder, rezerva introdusă inspirat, în min.79, care abia îl lungise pe Lloris, găsește o torpilă, pe jos, lângă stâlpul din dreapta lui Lloris, de la 25 de metri, și stadionul e aruncat în aer: Portugalia conduce cu 1-0! Este minutul 108!… Portugalia nu mai poate pierde TITLUL!… La Lisabona începe Noaptea albă de Fado!…

…Fără Ronaldo, s-a întrupat o încântătoare ECHIPĂ, cu bătrânul lup de platouri înalte Pepe, de la Real Madrid, cu uluitorul portar Patricio (de la Sporting Lisabona), căci a fost Meciul lui, cu Nani (Fenerbahce), Guerreiro (Lorient!), W.Carvalho (Monaco), Quaresma (Beșiktas), Mario (Sporting), Eder (Swansea) și ultimul “copil minune” Renato Sanchez (Benfica, de săptămâna viitoare la Bayern!). Plus un antrenor de mare clasă, Fernando Santos, ceea ce n-a avut nici pe departe Franța!
…Titlul european câștigat, absolut meritat, de Portugalia, în aceasstă noapte, a însemnat o minunată Simfonie a Vieții!

…M-a încântat ardoarea, lupta cu Destinul, nesupunerea Portugaliei, cea atât de criticată în grupele turneului. Dar sunt și trist, acum, în miez de noapte, când scriu aceste rânduri… S-a dus Festivalul nostru de o lună, cu primele 12 zile în care am avut și trei meciuri în program… O Sărbătoare princiară superbă, cu tribune cântând sublim, visând, cu liniște și pace în afara tribunelor, cu o sarabandă de “bombe” culminând cu acea victorie istorică a Islandei, 2-1, cu Anglia în “optimi”, după care Rooney a părăsit competiția!… Și câte alte cuvinte de laudă nu sunt și pentru Țara Galilor, cea care a eliminat favorita Belgia, fără replică:3-1…

…A fost spectacol, cu revelații, decepții (Naționala noastră, învinsă de Albania; Rusia, Ucraina, Cehia, milionarul-șomer Pogba). Au căzut recorduri (Germania a învins întâia oară în istorie Italia, într-un meci oficial, fie și la penalty-uri; Franța a învins în premieră Germania, la un turneu final, în semifinale. Portugalia câștigă întâiul turneu final)…

…Am fost o lună, cu toții, Fiii Visului! Au uitat de multe rele. Am visat, am crezut numai în Frumos. Fotbalul este Cartea cu vise a omului matur. În care ultima poveste, această Finală de la Paris, nu se va uita multă, multă vreme!
…Mulțumim, Rege Fotbal!

Triumful Europei la Mondo-Samba!

…Mai sunt câteva ore și începe al doilea „tur de scrutin” la Mondialul XX! Unul care, oricum se va numi câștigătorul final, va consemna Triumful Europei la acest turneu final din Brazilia. Sigur, îi și aud pe unii taxându-mă de incompetență, din moment ce nu mai puțin de 7 (șapte) reprezentative ale Bătrânului Continent au fost blocate în grupe. Și ce nume grele: Spania-campioana mondială en titre… Italia-de 4 ori campioană mondială… Anglia-și ea Regina lumii, la Gala de la ea de-acasă, în ’66… Portugalia, un „bronz” mondial (2-1 cu URSS) din vremurile de aur ale regretatului Eusebio… Croația, un incredibil loc III la debutul său într-un turneu final Mondial, la Coupe du Monde, după ce a trecut de Naționala noastră blondă, în „optimi” (1-0 din penalty-ul transformat de Suker!) și după ce a spulberat marea Germania (3-0!!!) pe drumul spre podium… Rusia, venită pe cai mari, cu lăudărosul Don Capello, dar plecată cu coada-ntre picioare, acuzând pe toată lumea (a avut dreptate doar pentru penalty-ul neacordat cu Belgia!) și promițând cu elan sindicalist că se va răzbuna peste 4 ani, când Mondialul e programat în umbra Kremlinului, dacă Putin nu va pune în pericol Kazaciucul sportului-rege… Bosnia, debutantă plină de ambiții, furată ca-n codru în meciul cu Nigeria, jaf fără de care s-ar fi pregătit, acum, de meciul vieții, cu Franța…

…Au rămas să apere blazonul Europei 6 (șase) trupe cu forță, valoare și entuziasmul schimbării de generații, cu antrenori iscusiți: Olanda, Germania, Franța (favorite la podium!), Belgia, Elveția și surprinzătoarea Grecia („prietana” noastră din preliminarii!). În timp ce America Latină, marea favorită a titlului mondial, are rămase în cursă nu mai puțin de 7 (șapte) nume, dintre care trei au în cont 9 (nouă) triumfuri finale: Brazilia-, Pentacampeon (5 titluri mondiale), Argentina (2 titluri+Messi în arenă!), Uruguay (2 medalii de aur, e drept, ultima, acum 64 de ani, în…Țara Cafelei, Sambei și Fotbalului), ambițioasele Chile, Columbia și Mexic, plus marea revelație a acestei ediții XX, Costa Rica. Din „batalionul latino-american” au terminat cursa în grupe Ecuadorul și Hondurasul…

…Africa a rămas cu doi visători la o medalie istorică: Nigeria și, în premieră, Algeria. Plecând acasă trupe cu experiență precum Camerunul, Ghana și Coasta de Fildeș… Cât despre Asia ;i Oceania, toate trimisele speciale la Mondo-Samba (Japonia, Coreea de Sud, Iran, Australia) au luat vacanță neașteptată (niponii, sud-coreenii) sau, oarecum, logic (Australia, Iran)…

…Faza grupelor a oferit, ca de fiecare dată, multe contraste. Spre exemplu…
*4 (patru) reprezentative au obținut maximum de puncte-9: Olanda, Columbia, Argentina și Belgia. La polul opus, cu zero puncte în contul și așa sărac: Australia, Camerun (!) și Honduras.
*8 (opt) selecționate au terminat „încălzirea” neînvinse: Brazilia, Mexic, Costa Rica, Franța, plus cele patru de mai sus, cu punctaj absolut.
*Cele mai multe goluri marcate: Olanda-10, Columbia-9, Franța-8. La polul opus, cu cîte un singur gol înscris în poarta adversă (că au fosr și patru autogoluri, nu-i așa?): Camerun, Honduras, Iran. Cu numai 2 (două) goluri reușite: Anglia, Italia, Rusia (asta era în primul rând de criticat Don Capello!), Coasta de Fildeș și Japonia! Paradoxul sau Surpriza „optimilor” – Grecia, trecută de grupe cu numai 2 (două!) goluri reușite!
*Cele mai bune defensive în faza grupelor: Mexic, Costa Rica, Belgia-1 gol primit, Brazilia, Columbia, Germania și Franța-2. Prin contrast cu Australia și Camerun -9 goluri încasate, Honduras-8, Spania (!!!) și Portugalia (!!!)-7, Croația, Elveția, Ghana, Japonia, Coreea de Sud-6.

…O.K., O.K. îi aud pe unii, interesante și statisticele astea, dar cum rămâne, meștere, cu sintagma din titlul acestui material: „Triumful Europei la Mondo-Samba”?!… Foarte simplu! Voi argumenta tot prin glasul cifrelor! Deci, oricare ar fi câștigătoarea titlului suprem al acest Mondial, din cele 16 trupe rămase-n Carnaval, ea va purta amprenta Europei. De ce?

… Din loturile de 23 de jucători anunțați de fiecare reprezentativă la FIFA pentru acest turneu final XX, majoritatea joacă în puternicele campionate ale Bătrânului Continent! Să o luăm băbește, în ordinea favoriților din Amerina Latină (de Sud și Centrală), plus SUA, din America de Nord, și cele două ambasadoare ale continentului negru.

*BRAZILIA-18 jucători în campionatele europene! Excepții, doar cei trei portari (doi, în campionatul brazilian, titularul Julio Cesar-în Canada, la FC Toronto!), atacanții Jo și Fred, de la Atletico Mineiro și Fluminense. Altfel… *Neymar și Dani Alves (Barcelona), Marcelo (Real Madrid), David Luiz, Oscar, Ramires și William (toți la Chelsea!), Fernandinho (Manchester City), Paulinho (Tottenham), Henrique (Napoli), Malcon (Roma), Hernanes (Inter Milano), Hulk (Zenit St.Petersburg), adică 13 nestemate care activează în campionatele a patru țări plecate acasă!?! Îi mai adăugăm pe Thiago Silva și Mawvel (Paris St.Germain), Dante (Bayern Munchen), Gustavo (Wolfsburg) și Bernard (Șahtior Donețk). Ei sunt „europenii” de preț ai Braziliei, cei mai mulți pregătiți de campionatele puternice din Anglia, Italia și Spania, triste umbre la acest Mondial!

*ARGENTINA-19 „europeni”: Messi, Mascherano (Barcelona) Di Maria (Real Madrid), Zabaleta, De Michelis, Aguero (Manchester City), Campagnaro, Palacio, Alvarez (toți Inter Milano), F.Fernandez, Higuain (ambii Napoli), Bigila (Lazio), Andujar (Catania), Garay, Perez, (ambii Benfica), Rojo (Sporting Lisabona), A.Fernandez (Celta Vigo), Lavezzi (Paris St.Germani), Romero (Monaco)!

*URUGUAY-16 jucători în echipe de club europene, în frunte cu „animalul” Suarez (Liverpool), Cavani (PSG), Godin, Gimenez, Rodriguez (toți 3 Atletico Madrid), Caceres (Juventus), Pereira (Benfica), Fucile (F.C Porto), Gonzales (Lazio), Gargano (Parma) etc.

*ÎN PRIVINȚA restului de echipe din zona latino și nord-americană, voi prezenta numai numărul jucătorilor care activează în Europa, fără a detalia…
*Columbia-16 jucători; Chile-14; SUA-12; Costa Rica-9; Mexic-8…
*Cele două reprezentante ale Africii au și ele export masiv de fotbaliști în Europa: Algeria-19, Nigeria-18. Recordul jucătorilor care actizează pe Bătrânul Continent îl dețin reprezentativele Coasta de Fildeș- 21 (!!!) de stranieri din lotul de 23 și Camerun-20, semn că mai trebuie umblat și la… calitate! Căci și Japonia a numărat 12 „europeni”, iar Coreea de Sud-9, cum Ghana a avut și ea 17 legitimați la cluburi europene.

…Așa că, oricine ar câștiga acest Mondial, va fi triumful Europei! Fie ea Brazilia sau Argentina, sau, de ce nu, Olanda sau Germania…
…Bătălia reîncepe în seara asta. La treabă, stimați prieteni ai fotbalului, tradiționali telespectatori români!…

Mondialul African. De ce Ronaldo şi Kaka nu pot fi Eusebio şi Cruyff

…Fiecare Mondial de fotbal a avut şi faţa lui nevăzută, neştiută. Acum, însă, când mass-media este peste tot, când armatele de paparazzi scormonesc, ba şi inventează subiecte, predicate şi epitete gem publicaţiile, televiziunile de „teme fierbinţi”. Nu m-a interesat niciodată viaţa privată a Actorilor, din Arena sportului sau din Templul teatrului (este dreptul lor la Viaţă!), chiar dacă aşa ceva a devenit o modă ce-a prins de la precupeţe la politicieni. Mă interesează enorm, în schimb, comportarea Idolilor în curtea miracolelor, cum este pentru mine stadionul de fotbal şi sala de teatru. Aici, da, avem ce discuta. Din nefericire, Mondialul African, cu vuvuzele în tribune, însă şi pe teren, nu duce nici el lipsă de umbre grele…

…Un subiect la zi, naţionala „cocoşului galic”. Care, nici mai mult, nici mai puţin, a pus de-o grevă, nu japoneză, ci…franceză! „Cocoşii” jumuliţi de mexicani n-au vrut să se mai antreneze. Asta, în semn de solidaritate cu Anelka, figurant de prim-plan la acest turneu, care s-a comportat ca un într-un gang cu antrenorul Domenech. Că vuvuzeaua Raymond, ultimul clown între tehnicienii Hexagonului, trebuia trimis în şomaj tehnic de cel puţin un an-doi, este o altă treabă, e problema Federaţiei Franceze. Dar ca un jucător penibil în ultima vreme, Moş Goriot, ca să nu-l jignesc (e drept, nu ştiu dacă a auzit de marele romancier Balzac!), un figurant putred de bani să-şi insulte birjăreşte antrenorul, înseamnă o descalificare a vedetei. Merg mai departe şi susţin că „tricolorii” francezi, cu atâtea nume grele printre ei, s-au descalificat in corpore, cu această caraghioasa grevă. Cum au jucat, în preliminarii, la barajul măsluit cu Irlanda (calificându-se cu un gol marcat cu mâna de Henry!), în cele două partide de la acest turneu african, ar fi trebuit ca răzmeriţa lor să se intituleze „greva neputincioşilor”, în care să-şi fi cerut scuze milioanelor de fani, pentru trădarea nu doar a speranţelor, cât a Fotbalului! Şi să se autopropună la amenzi drastice. Dacă nu chiar unii să-şi ceară demisia din naţională…

…Lipsă de caracter şi în gestul lui Kaka, excelent până în acel moment de rătăcire din meciul cu ivorienii. De neînţeles cotul de eliminare aplicat „pe şest”, hoţeşte, şmechereşte, în pelxul unui adversar ivorian!?!… Cristiano Ronaldo, altă stea a acestui Mondial, mai mult s-a certat cu arbitrii în primele două partide ale lusitanilor. Ba, a mai aplicat şi el o palmă discretă unui biet nord-coreean… Nici Rooney (doar britanic, nu şi leu!), venit pe cai mari, dar, deocamdată, nici la înălţimea unui ponei, nu şi-a cruţat rivalii, vrând, probabil, să audă cum sună tibiile africane… Super-starul brazilian Luis Fabiano, autor a două goluri frumoase în poarta Coastei de Fildeş, şi-a umbrit dansul de mare spectacol cu insintenţa prin care vrea să legalizeze cele două henţuri de la al doilea său gol! Jenant! Nimeni nu i-ar fi cerut să alerge după arbitru şi să-i ceară să nu valideze golul, că a comis henţ înainte să marcheze (cum a făcut Cornel Dinu, pe vremuri, într-o finală de Cupa României, cu Steaua!). Dar, aflat în culpă ca o axiomă, să încerci să faci filozofia sensului şi semnificaţiei henţului, punându-l în legătură cu „Mâna Sfântă involuntară a lui Dumnezeu” devine lamentabil… Nici Lucio, Cannavaro şi alţii, nume mari sau în devenire, nu s-au prezentat ca adevăraţi gentlemeni, cum îi aşteptau milioanele de privitori ca la Fotbal.

…Ca un tonic (nu moralizator!) contrast, camerele de televiziune ne-au oferit din tribune o pleiadă de Nume adevărate ale sportului-rege. Eusebio, Cruyff, Platini. Jucători de vis, caractere de preţuit. Sigur, în tribunele acestui turneu l-am văzut şi pe Zidane. Fotbalist fabulos. Care, însă, rămâne în Istoria fotbalului prin capul aplicat în figura lui Materazzi în finala Mondialului german, de acum patru ani… Rătăcirea lui de-o clipă a trecut în eternitatea fotbalului!

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Fado cu bieţii coreeni comunişti…

…Ziua de astăzi, a XI-a în arhiva turneului din Ţara Curcubeului, a început cu un recital, one team show, dat de Portugalia. O fascinaţie roşie (culoarea tricourilor portugheze!), comuniştii jucând în…alb. La un moment dat, meciul a devenit o tentativă de dărâmare a „recordului” mondial al celei mai categorice victorii: Ungaria-Coreea de Sud 9-0 (4-0), în 1954; Iugoslavia-Zair, tot 9-0 (6-0), peste 20 de ani; şi Ungaria-El Salvador 10-1 (3-0), la Mundialul spaniol, din ’82! Recordul n-a fost doborât, astăzi. Iar acest 7-0 (1-0) pentru lisitani, în dauna bieţilor nord-coreeni (merituorii, totuşi, cu brazilienii, la acel 1-2!), uluiţi nu de vuvuzele, ci de iureşul portughez de după pauză, nu prea poate fi comentat. Joc pe sens unic. Scorul -cel mai mare de la acest turneu-este mic, socotind cavalcada de ocazii a europenilor şi cele două bare care i-a împiedicat să marcheze Carvalho şi Ronoldo. Din noianul de ocazii, au marcat Meireles-29’, Simao-53’, Almeida-56’, Tiago-60’, 89’, Liedson-81’ şi Cristiano Ronaldo-87’. Ultimul a fost ales, surprinzător pentru mulţi, „omul meciului”, fireşte de către bătrânii de la FIFA, care cântă cum li se cere…

…Jocul minunat al lusitanilor de după pauză a amintit imediat de Fado-ul lor tradiţional, combinaţie de sublime ritmuri maure cu cele ale sclavilor africani. Pentru portughezi, Fado înseamnă, de secole, şi un joc al Destinului. Un Vis. „Tânjirea după ceva aparte”. De aproape o jumătate de veac, mai exact de la World Cup ’66, Portugalia are un singur dor: să revină pe podiumul Mondial! Visează de la acea „finală mică”, 2-1 cu URSS, la care a ajuns greu, după ce, în „sferturi”, nord-coreenii au condus Portugalia, la Liverpool, cu 3-0, după 25 de minute!!! Numai că în arenă se afla „Pantera neagră”, Eusebio da Silva Ferreira, cel care a marcat 4 (patru goluri!), întorcând scorul uluitor, la 5-3! Din ceaţa engleză de bronz, lusitanii lui Eusebio (golgeterul ediţiei 1966, cu 9 goluri!) au tot visat cel puţin să repete performanţa. Să reuşească, acum, după 44 de ani?

…Zic să nu ne lăsăm furaţi de acest 7-0 împotriva unei fantome, care, la întoarcerea la Phenian, s-ar putea să ajungă direct la carceră, dacă fotbaliştii asiatici nu vor cere in corpore azil politic!. Să aşteptăm, totuşi, duelul grupei G, de vineri, între Brazilia şi Portugalia, un fel de dans al marilor stele. Azi-noapte, ne-a încântat Selecao. În această după-amiază, a zburdat fascinant caravela lusitană, în ritmuri moderne. Dacă titlul s-ar acorda după impresia artistică, am putea spune că zarurile au şi fost aruncate. Să nu ne grăbim. Fotbalul este de multe ori atât de parşiv…

…La acest Mondial, să nu uităm că, pe lângă Brazilia, Portugalia şi saboţii olandezi, a mai impresionat şi Argentina! Ce vă place: Samba, Fado sau Tango? N-am întrebat, doar, „Vă place Brahms?”, filmul acela uluitor, cu Ingrit Bergman, Anthonz Perkins şi Zves Montand. Are şi Mondialul African artiştii lui…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro