Etichetă: Kaka

Mondialul African. Brazilienii s-au sinucis între Lalele

…Europa este fericită, cum demult n-a mai fost, și muzica de pe canalele Amsterdamului se aud peste tot în lume! În timp ce de la Rio până hăt în Mato Grosso, sub lacrimi grele și blesteme, pe Amazon, toți au devenit statuile din Insula Paștelui. Împotriva cotelor tuturor caselor de pariuri, Olanda a eliminat marea favorită Brazilia, campioana-campioanelor, cu cele 5 titluri mondiale, iar tulipanii își țes și ei, acum, vise de mărire. De care au fost atât de aproape, în ’74, în Germania, unde a jucat finala (pierdută!), după ce a învins cu 2-0 reprezentativa Samba (goluri Neeskens și Cruyff, tot după pauză!), dar și la Mundialul argentinian, din ’78, când a ratat ultimul duel (1-3) tot în fața echipei gazdă, în prelungiri.

…Astăzi, șansele olandezilor erau mici, în fața mașinii de fotbal braziliene, care a mai beneficiat și de un start perfect, deschizând scorul repede, în min. 10, prin Robinho, și dominând, pe alocuri autoritar. Cum dansase Samba trupa lui Dunga în prima parte, cum ratase alte două șanse de a marca, cui să-i treacă prin cap că, după pauză, va fi un cu totul alt meci?!

…Nici măcar sud-americanilor, care au început actul II privind lumea cam de sus, cu fiul risipitor Kaka într-un lamentabil prim-plan, secondat de Fabiano. Miliardarii din Țara lui Pele au uitat că fotbalul a fost inventat în Europa, iar Olanda este „portocala mecanică”, adepta fotbalului-total, nu prea spectaculos, dar bine susținut fizic și mental, cum s-a întâmplat și în fantastica repriză secundă din acest prim „sfert” al Mondialului African. Atunci, tulipanii au reușit prin antrenorul debutant Marwijk să ne readucă în memorie celebra pânză a lui Rembrand, „Lecția de anatomie a doctorului Tulp”. Urmașul lui Cruyff a studiat perfect Samba, a secționat-o pe fiecare compartiment, marea surpriză fiind și un triumf al gândirii antrenorului (învinsul Dunga și-a dat imediat demisia!). Sigur, „regii” fotbalului și-au dat singuri foc între lalele, aducând egalarea prin autogolul lui Melo (min.53), omul care avea să-și lase și echipa în 10 oameni, printr-un gest criminal, ce merita trei cartonașe roșii, atunci, în min. 73! Cum Snejder (autorul golului victorios, marcat cu capul, de el, cel mai scund atacant venit în careul sud-american!) a înscris în min. 68, deci înainte de eliminare, marea surpriză a prins contur și argumente pentru învingători (până și posesia le-a fost favorabilă: 51-49%!), mai ales că brazilienii, în criză de timp și de inspirație, n-au prea mai contat. Iar dacă Van Persie, Robben, Snejder (desemnat, firesc, Omul meciului!), Kuyt și nou-intratul Huntelaar n-ar fi vrut să joace samba cu uriașele ocazii aduse de contraatacurile tăioase, scorul ar fi fost unul clar: 3-1 sau 4-1! Oricum, triumful Olandei este, în primul rând, unul al Fotbalului Serios. În timp ce eșecul amar al super-favoriților, răsfățații brazilieni, cu mulți șomeri după pauză, oferă perfect reciproca! Temă de meditație pentru mulți, și nu doar în Fotbal!

…La un meci de tensiune rară, cu un rezultat-șoc pentru multă lume, la acest minunat triumf al Olandei, trebuia și un arbitraj pe măsură. Nu de încă un „folclorist” de-al lui Blatter-bla-bla-bla, astăzi un fluieraș cu ochi mici, samuraiul care nu a sancționat multe iregularități ale favoriților brazilieni (simulările și nevrozele lui Kaka și Robinho; duritățile lui Bastos-care trebuia eliminat înaintea lui Melo!-, Juan și Alves; hențul în careu al lui Lucio, prin care și-a creat avantaj!). Ceea ce mă face să cred că această superbă victorie a Olandei i-a mărit brusc colesterolul mai-marelui de la FIFA! Căci Brazilia va organiza, peste patru ani, următorul Mondial…

…Europa își trăiește, însă, o Noapte Magică!

Mondialul African. Băieți, dați banii înapoi!

…Curg dezamăgirile la acest Mondial, ca râurile învolburate din România prinsă sub tot felurile de coduri. Ultima cacialma, colocviul de limbă portugheză, din această după-amiază, care a trimis în optimi, într-un cor de fluierături, mai apăsător decât vuvuzelele sud-africane, Brazilia și Portugalia. Blaturi-bla-bla s-au mai purtat (și) pe la Mondiale, lusitanii au și dechis balul grupei G punând de-o „pace sub măslini” cu ivorienii (tot 0-0, ca și acum câteva minute). Altceva a deranjat, însă, la acest meci considerat de gală, la care lumea (spectatori și teleprivitori!) aștepta un spectacol pe măsura stelelor din cele două trupe, înzestrate cu har divin și plătite cu miliarde bune. Un penibil aranjament, fără oleacă regie de clasă, și un non-combat ordinar repartizat frățește în cele mai mici detalii. Cu siguranță că știa rezultatul final și aztecul de la centru care, dacă n-ar fi venit cu un fluier ca o ocarină spartă, ci cu un sombrero și o vioară, s-ar fi pus de-un recital mariacis, în stare să înveselească puțin mulțimea înecată în plictis. Atâta platitudine, încât, în tribune, suspendatul Kaka manevra telemobilul, căutând, probabil, ceva „action”. Știa că în teren nu se va petrece nimic demn de urmărit, naivii de noi, care am așteptat și tot așteptat minunea, miracolul, o clipă de spectacol, să mai uităm de urâțenie vieții actuele… Ba vin și zic că, dacă fluierașul de la centru ar fi aplicat regulamentul și ar fi eliminat cel puțin un brazilian (Melo, Juan) sau ar fi dictat penalty-ul clarisim pentru mega-hențul comis în careu de Lucio, blatul dospit în nesimțire, s-ar fi transformat imediat.

…Marea dezamăgire pentru mine, însă, a fost jocul de maidan al defensivei cariocas. Intrări criminale, în lanț, lăsate de arbitul mexican fără de roșu, în prima repriză, ce păreau o răzbunare după patru decenii a acelui meci pierdut de brazilieni, pe 19 iulie ‘66, cu 1-3 (0-2; Eusebio-2 goluri), la Liverpool, în World Cup-ul englez, când killerul Morais l-a scos din joc pe artistul Pele! Ciudat, neplăcut cum fundașii lui Dunga, rafinați prin campionate europene de elită, au devenit țăpinari, cosași, zilieri cu târnăcopul. Așteptam Samba și ne-am trezit cu sud-americani dansând lamentabil Călușarii. Revine din nou în actualitate recomandarea de altădată: echipa Braziliei trebuie privită de la mijloc în sus! Astăzi, n-a trebuit privită deloc…

…Este drept, n-a fost nici Fado, chiar dacă lusitanii au încercat să danseze ceva după pauză. Se vede că banii dictează muzica și la Mondialul African. Deocamdată, noi, cei de pe margine, bolnavi de spectacol, le putem cere lui Cristiano Ronaldo, Meireles, Baptista, Lucio și celelalte vedete nababe să ne dea banii înapoi…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. De ce Ronaldo şi Kaka nu pot fi Eusebio şi Cruyff

…Fiecare Mondial de fotbal a avut şi faţa lui nevăzută, neştiută. Acum, însă, când mass-media este peste tot, când armatele de paparazzi scormonesc, ba şi inventează subiecte, predicate şi epitete gem publicaţiile, televiziunile de „teme fierbinţi”. Nu m-a interesat niciodată viaţa privată a Actorilor, din Arena sportului sau din Templul teatrului (este dreptul lor la Viaţă!), chiar dacă aşa ceva a devenit o modă ce-a prins de la precupeţe la politicieni. Mă interesează enorm, în schimb, comportarea Idolilor în curtea miracolelor, cum este pentru mine stadionul de fotbal şi sala de teatru. Aici, da, avem ce discuta. Din nefericire, Mondialul African, cu vuvuzele în tribune, însă şi pe teren, nu duce nici el lipsă de umbre grele…

…Un subiect la zi, naţionala „cocoşului galic”. Care, nici mai mult, nici mai puţin, a pus de-o grevă, nu japoneză, ci…franceză! „Cocoşii” jumuliţi de mexicani n-au vrut să se mai antreneze. Asta, în semn de solidaritate cu Anelka, figurant de prim-plan la acest turneu, care s-a comportat ca un într-un gang cu antrenorul Domenech. Că vuvuzeaua Raymond, ultimul clown între tehnicienii Hexagonului, trebuia trimis în şomaj tehnic de cel puţin un an-doi, este o altă treabă, e problema Federaţiei Franceze. Dar ca un jucător penibil în ultima vreme, Moş Goriot, ca să nu-l jignesc (e drept, nu ştiu dacă a auzit de marele romancier Balzac!), un figurant putred de bani să-şi insulte birjăreşte antrenorul, înseamnă o descalificare a vedetei. Merg mai departe şi susţin că „tricolorii” francezi, cu atâtea nume grele printre ei, s-au descalificat in corpore, cu această caraghioasa grevă. Cum au jucat, în preliminarii, la barajul măsluit cu Irlanda (calificându-se cu un gol marcat cu mâna de Henry!), în cele două partide de la acest turneu african, ar fi trebuit ca răzmeriţa lor să se intituleze „greva neputincioşilor”, în care să-şi fi cerut scuze milioanelor de fani, pentru trădarea nu doar a speranţelor, cât a Fotbalului! Şi să se autopropună la amenzi drastice. Dacă nu chiar unii să-şi ceară demisia din naţională…

…Lipsă de caracter şi în gestul lui Kaka, excelent până în acel moment de rătăcire din meciul cu ivorienii. De neînţeles cotul de eliminare aplicat „pe şest”, hoţeşte, şmechereşte, în pelxul unui adversar ivorian!?!… Cristiano Ronaldo, altă stea a acestui Mondial, mai mult s-a certat cu arbitrii în primele două partide ale lusitanilor. Ba, a mai aplicat şi el o palmă discretă unui biet nord-coreean… Nici Rooney (doar britanic, nu şi leu!), venit pe cai mari, dar, deocamdată, nici la înălţimea unui ponei, nu şi-a cruţat rivalii, vrând, probabil, să audă cum sună tibiile africane… Super-starul brazilian Luis Fabiano, autor a două goluri frumoase în poarta Coastei de Fildeş, şi-a umbrit dansul de mare spectacol cu insintenţa prin care vrea să legalizeze cele două henţuri de la al doilea său gol! Jenant! Nimeni nu i-ar fi cerut să alerge după arbitru şi să-i ceară să nu valideze golul, că a comis henţ înainte să marcheze (cum a făcut Cornel Dinu, pe vremuri, într-o finală de Cupa României, cu Steaua!). Dar, aflat în culpă ca o axiomă, să încerci să faci filozofia sensului şi semnificaţiei henţului, punându-l în legătură cu „Mâna Sfântă involuntară a lui Dumnezeu” devine lamentabil… Nici Lucio, Cannavaro şi alţii, nume mari sau în devenire, nu s-au prezentat ca adevăraţi gentlemeni, cum îi aşteptau milioanele de privitori ca la Fotbal.

…Ca un tonic (nu moralizator!) contrast, camerele de televiziune ne-au oferit din tribune o pleiadă de Nume adevărate ale sportului-rege. Eusebio, Cruyff, Platini. Jucători de vis, caractere de preţuit. Sigur, în tribunele acestui turneu l-am văzut şi pe Zidane. Fotbalist fabulos. Care, însă, rămâne în Istoria fotbalului prin capul aplicat în figura lui Materazzi în finala Mondialului german, de acum patru ani… Rătăcirea lui de-o clipă a trecut în eternitatea fotbalului!

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro