Etichetă: SUA

Euro 2016 văzut de-Acasă (19). “BOMBA SECOLULUI”! Islanda produce cel mai răsunător BREXIT! Fără Referendum.

…Senzație! „Bomba” Secolului! Islanda, naționala de fotbal debutantă la un turneu final, aruncă toate casele de pariuri în aer și dă, la Nisa, “Lovitura” de grație din întreaaga istorie de 56 de ani a Europeanului de fotbal: nu doar că s-a calificat în “optimi”,.dar a și învins falnica (odată!) Anglia, inventatoarea jocului de fotbal. Acest uluitor, incredibil, aiuritor 2-1 (2-1) pentru “pescarii” dintre vulcanii și gheizerele insuliței de 103 kilometrii pătrați, cu doar 326.000 de locuitori, înseamnă pentru Anglia și un Brexit în materie de fotbal. Fără referendum! Modesta echipă a submediocrului antrenor Roy Hodgson (68 de aani), Anglia, a părăsit, în seara asta, și Europa fotbalistică. Brexitul cel mai răsunător, cel mai comentat la această oră!…

…Deși a deschis scorul rapid, în min.4, prin obositul Rooney, trupa de la Londra n-a mai jucat nimic, parcă era o formație încropită pe laȚăndăreii noștrii. Și a încasat, neverosimil, două goluri-sson în 12 minute: Sigurdsson-6’, Sightorsson-18’!… Toată lumea se aștepta ca englezii să se trezească în repriza secundă?! Cine să o facă?! Niciun lider în teren, Rooney fiind depășit de joc… Nici pe bancă, unde se afla prietenul Generalului nostru de la Detroit ’94!… …Ceea ce nu înseamnă că trebuie să limităm meritele acestei minunate echipe islandeze, admirabilă în dăruirea ei, în disciplina și devotamentul din teren, în lipsa oricărui complex, atitudine ce trebuie să fie o temă de meditație pentru multe echipe cu nume și ifose (inclusiv Naționala României!), ea ținând în șah vestita trupă a îngâmfatului Ronaldo (1-1, cu Portugalia), Ungaria (1-1), ba a și învins, în ultimul atac, Austria (2-1). Acum, 2-1 cu Anglia!?!… Uluitor!… Asta, ca o argumentare a calificării ei spectaculoase la Euro 2016, dintr-o grupă în care a învins Olanda (2-0 și 1-0!) și Turcia! (3-0 și 0-1)!… Pentru tot ce a făcut la Euro 2016, reabilitând condiția necunoscutului talentat, plin de ambiție și forță morală, Islanda merită o Diplomă de onoare a aceste ediții! Chiar dacă în “sfertul” cu Franța minunea nu se va mai repeata, probabil…
…Jenant, de neînțeles comentatorul care critica la TV merituoasa echipă a Islandei, pentru că „n-a făcut prea multe în acest meci”, pe care, totuși, l-a câștigat!?! (Sic!)… De pus la zid era Anglia, despre care am scris în acest spațiu, după prima ei apariție (1-1 cu Rusia) că nu m-a convins și că nu are un antrenor pe măsură. Și că nu este suficient să te prezinți cu cea mai tânără națională engleză din istorie, dacă nu faci nimic, ca în seara asta, în rușinoasa înfrângere cu Islanda, egală, aș spune, cu drama noastră în fața albanezilor!

…Un meci istoric, și în “uvertura” zilei de astăzi: Italia s-a revanșat admirabil pentru finala pierdută jenant, 0-4, acum 4 ani, la ultima ediție a lui Euro, depășind ultima dublă campioană continentală, Spania (1-0, cu Germania, în finala din 2008; 4-0 cu Squadra Azzurra, în finala din 2012!). Astăzi, însă, noua echipă a Italiei (Campioana europeană din 1960), cu Antonio Conte la timonă, a jucat exemplar, trăgând, parcă, la xerox, meciul de debut la Euro 2016, 2-0 cu Belgia! Același scor și astăzi, prin golurile lui Chellini-33’ și Graziano Pelle-90’, adăugând marile ratări ale lui Eder și Insigne, plus trei parade de erou ale lui Buffon. “Toreadorii” n-au mai dansat tiki-taka, revenirea lor de după pauză, neavând vigoarea și creativitatea ultimului fabulos deceniu în care au triumfat la un Mondial și două Europene! O ieșire din scenă exemplară pentru un mare domn al fotbalului mondial, Vicente del Bosque (65 de ani), pe care Radio-șanț îl anunță ca viitor selecționer al României! Dă, Doamne!

…S-au încheiat și “Optiumile”… Cu această fantastică surpriză, Islanda-Anglia 2-1 și cu un spectacol în șocul zilei, al două școli de fotbal, Italia-Spania 2-0.
…Cunoaștem “sferturile”: Polonia-Portugalia (30 iunie), Țara Galilor-Belgia (1 iulie), Germania-Italia (2 iulie) Franța-Islanda (3 iulie). Calculele le faceți dvs. Eu rămân cu această fantastică zi de 27 iunie, fabuloasa victorie a Islandei în dauna Angliei, și spectacolul oferit de Squadra Azzurra…

…Acest 27 iunie 2016 întră în Istoria neagră a fotbalului englez! În care mai găsim un scor uluitor. În 29 iunie…1950! Campionatul Mondial din Brazilia. La Belo Horizonte, în Grupă, SUA-Anglia 1-0 (1-0), prin golul unui amator, un soldat pe nume Gaetjens, marcat în min.38. Au trecut 66 de ani!

Apocalipsa de la Paris nu se poate uita! DREPTURILE OMULUI ȘI…drepturile morții!

…Sunt unul dintre milioanele de refugiați ai lumii. În iulie 1986, ceream azil politic în Lagărul de refugiați politici din Latina, la vreo 90 de kilometri sud de Roma. Timp de cinci luni și două săptămâni, am fost verificat la sânge, ceea ce nu m-a deranjat, dimpotrivă. Eram în acel Lagăr-grajduri de profughi din Latina cam 4-500 de cerșetori de Libertate din Europa de Est. N-au ajuns chiar toți în SUA, Canada și Australia… Unii, dubioșii, dalmațienii, n-au primit viza de refugiat politic și aveau să-și petreacă anii undeva, într-un alt Lagăr, al deznădejduiților, de la Capua…

…În grajdurile de la Latina, pe unde mișunau și două-trei cârtițe ale Securității române, am înțeles rapid că Drepturile Omului suna mai curând a metaforă! Că Libertatea cere o responsabilitate absolută! Că Dreptatea este foarte relativă, în funcție de sistemul de referință… Eu, intelectual român, ziarist de top în țara mea natală, spălam pizzerii, căram mobilă la etajul VI, să-mi aud coloana cum troznește, săpam șanțuri, pentru vreo patru dolari pe zi. Cerșetorii polonezi de Libertate din Lagăr primeau gratis acești bani pentru că Papa de la Vatican era…polonez! Drepturile Omului?! Come on!…

…Uman, nu logic, sufăr pentru refugiații de astăzi, dar nu accept lipsa de discernământ.
…Nu pot să-mi explic cum pot trece, dintr-o țară în alta, fără acte de identitate, zeci, sute de mii de refugiați, fără ca nimeni să-i oprească la graniță!?!…
…Nu pot să înțeleg cum presa lumii, oamenii de rând strigă “Atenție la teroriști!”, iar șefi de state, bolnavi de imagine ieftină, se prefac a da pe-afară de atâta bucurie că pot găzdui cohorte întregi de necunoscuți necontrolați, neverificați!

…Nu-mi ies din cap tâmpeniile lui Madame Breton care încerca să ne explice, penibil, că sutele de mii de musulmani (unii, însă, fără să știm care, bieți azilanți economici, care mascau inconștienți criminali în serie!) vor regenera poporul german (Sic!)!?!
…Nu pot să admit, acum, după CUMPLITA DRAMĂ UMANĂ de la Paris, lacrimile de crocodil ale tovarășei Merkel, care, mai ieri, certa, ba și amenința cu sancțiuni țările mici și sărace din Europa (printre care și România) dacă nu vor să primească refugiați la grămadă, necontrolați, iar, la nici 24 de ore de la Apocalipsa pariziană, ne anunță lamentabil că „Toți suntem ținte în fața terorismului”!?!… Păi, dragă tovarășă Merkel (că doamnă nu pot să vă spun, deși, inițial, am crezut în dvs., Germania, locomotiva Europei etc., etc.!), ar fi trebuit să dovediți un bun simț elementar și să tăceți!… Nu de alta, dar, și logic și uman, dvs. ați contribuit la infiltrarea teroriștilor islamici în Europa, unul (suficient UNUL!) numărându-se printre bestiile de la Paris! Iar, dacă aveți un dram de conștiință, atunci trebuie să vă simțiți părtașă la moartea celor 129 de nevinovați (dintre care și doi români!), cifră provizorie!… Să vă dați demisia ar fi prea puțin, credeți-mă!…

…Nu pot să-mi explic cum Serviciile Speciale din Franța s-au comportat lamentabil de neprofesionist, când Masacrul din ianuarie, tot la Paris (Charlie Hebdo!), era un mare, uriaș Semnal de Alarmă!?!… Să-ți râdă teroriștii sub nas, să facă simultan, în șase (!!!!!!!) locuri din Paris, centre ale morții, înseamnă că Securitatea franceză a dormit pe ea!… Nu-mi explic cum un terorist a fost blocat să intre pe Stade de France și nimeni nu s-a alertat, deși pe stadion se afla și președintele Franței!?!

…La ora aceasta, Europa plătește un tribut imens naivității, populismului, umanității în vremuri inumane, transformând metafora Drepturile Omului în blestemul drepturile morții!… Teroriștii amenință, cu cinism, că vor urma carnagii la Roma, Londra și Washington!?! Și Europa ce face?!… Se ascunde după tirade politice de duzină, întruniri de rutină, parole, parole, fără scop precis, așteptând alte și alte dezastre umane?!

…Trezește-te, draga mea Europa! A trecut vremea discursurilor, a metaforelor… Trezește-te, cât nu este prea târziu!

“Diavolii roșii” și Yankeii au făcut din fotbal o Simfonie a Vieții

…S-au terminat “optimile”, în plină noapte bucureșteană, cu un meci parcă de pe altă planetă: Belgia-SUA 2-1, în prelungiri, după 0-0, la capătul clasicelor 90 de minute! Un duel nebun, nebun, cu cele mai multe ocazii din acest turneu final, cu un ritm sufocant, la finale celor 120 de minute de luptă epuizantă, cu un portar american (Tim Howard) absolut fantastic, de parcă urmăream un film de la Hollywood cu Superman, având nu mai puțin de 16 parade salvatoare (record în istoria Cupei Mondiale!?!), cu incredibile (astăzi!) scene de fair-play, în care antrenorii Wilmots (54 de ani) și Klinsmann (49 de ani) discutau îmbrățișați, prietenește, în min. 80, la 0-0, când tensiunea stăpânea arena din Salvador, cu un jucător american ajutând un adversar să se ridice, în preajma careului asediat de “diavolii roșii”, ca, în replică, un belgian să-și ceară scuze pentru o minge șutată în fața lui Jones, cu cei doi coaches înlocuind inspirat, când timpul ardea, trimițându-i pe Lukaku și, respectiv, junele Green, cu incredibila renaștere americană, la 0-2, lipsind atât de puțin să se ajungă la penalty-urile departajării!…

…Un asemenea meci, de calificare, nu pare din lumea fotbalului actual!… Cel cu durități, ritm scăzut, golănii, răutate, joc tern, de uzură, la mica ciupeală, cu puține faze de poartă! Nu, în noaptea aceasta, Belgia și SUA au fost magnifice, înnobilând Fotbalul, chiar în Țara Fotbalului-Spectacol, într-o Simfonie, ca o nemuritoare Odă a Bucuriei, raritate în lumea sportului de astăzi în care ochiul-dracului, banul, a sacrificat principii, norme, sensul uman al întrecerii din arenă!

…Belgia merge mai departe, meritat, pentru că a dominat jocul și a avut un car de ocazii (raportul șuturilor: 38-14, dintre care 27-9 pe spațiul porții; cornere: 19-4!!!), în timpul clasic și în prelungiri, până a făcut 2-0. Golurile au fost opera lui DeBruyne-min.93, la faza creată de abia introdusul Lukaku, “tancul” de 21 de ani de la Everton (unde e coechipier cu uluitorul Tim Howard!), cel care a făcut ravagii în defensiva americană, punctând și el în min. 105! În acel minut, cu un sfert de oră înaintea acordului final, la acel scor, 2-0, liniștitor pentru cei mai mulți, imposibil pentru majoritatea tele-spectatorilor și oamenilor de fotbal, zarurile păreau aruncate. Yankeii ar fi trebuit să fie la pământ, numai că băieții din Țara Unchiului Sam au renăscut, absolut miraculos, inegalabilul spirit american și totul a devenit un scenariu SF, poveste adevărată! Reprezentativa antrenată de Klinsmann și-a revenit, de parcă ar fi fost alimentată cu apa vieții sau cu jăratecul din basmele copilăriei, meciul a luat foc, yankeii au marcat, în min. 107, prin Julian Green (19 ani, de la Bayern!), ca peste două minute Jones să rateze la “mustață” o halucinantă egalare! În noaptea aceasta n-a fost un meci de fotbal, a fost o minunată Poveste despre Viață, la cel mai frumos Mondial, care nu voiam să se mai termine. Un story despre Frumosul uman!

…Superba echipă a ”Diavolilor roșii” merge în “sferturi”, însă naționala SUA este și ea câștigătoarea Premiului neacordat (ce păcat!) “Cel mai frumos meci”!… În “sferturi”, atât de tânăra și valoroasa reprezentativă a Belgiei, ultima echipă europeană calificată (după Olanda, Franța și Germania), va duela, sâmbătă, tot la Salvador, cu Argentina, calificată și ea după prelungiri.

…“Pumele” lui Messi erau, însă, gata-gata să se sinucidă între Cantoanele unei Elveții fermecătoare prin tinerețea ei și noul star Shaqiri. Argentinienii au dominat, dar n-au strălucit, ba, după golul lui Di Maria, în min. 108 (la pasa excelentă a lui Messi-unica lui fază de maestru, ieri!), au avut noroc cât Oceanul Atlantic, în min. 119, penultimul, când BARA s-a opus loteriei penalty-urilor, la șutul lui Dzemaili! Deși eliminată, aplauze și speranțe în trupa atât de tânără și talentată din Țara Cantoanelor, antrenată de un expert în materie, germanul Ottmar Hitzfeld (care, după meci, și-a anunțat retragerea de la Naționala helvetă!).

…Și au rămas doar opt visători la Coroana Lumii, care se vor înfrunta astfel: Franța-Germania, Brazilia-Columbia (vineri 4 iulie, orele 19, respectiv 23, ora Bucureștiului); Argentina-Belgia, Olanda-Costa Rica (sâmbătă 5 iulie, orele 19 și 23). Altfel spus, 4 echipe europene, 3 sud-americane și marea surpriză, Costa Rica, din America Centrală! Pe cine mizați?!…
…Eu visez întâia victorie finală Europeană la un Mondial disputat în America (de Sud și de Nord). Visez, după această partidă de Legendă…

J.O. Final de poveste. America-Number One, România-reîntoarcere în 1952 și aterizarea pe “istoricul” loc 27 !?!

…Olimpiada XXX a intrat în istorie. Sufletul îmi râde, îmi plânge… Mi-am luat concediu să urmăresc de acasă Olimpiada de la Londra. Cel mai frumos concediu al meu din ultimul deceniu. Cinci zile la mare, la Neptun, la intima Casă a Scriitorilor, unde am întâlnit, din păcate, foarte puțini meșteșugari ai cuvântului… Trei zile la Cota 1400, cu escală de vis la Cota 2.000 și plonjon la Pârâul Rece, Bran, Poiana Brașov… Și, mai ales, 17 zile de Olimpiadă!… În această dimineață m-am trezit tare trist. Nu mai am program de noapte, nu mai am izvor de fericire. Mă simt mai sărac, astăzi, 13 august, în prima zi fără Olimpiadă…

…Ultima zi, duminică 12 august, a fost fabuloasă! Un regal sublim în finalele de handbal (Franța-Sudia 22-21, la băieți), baschet (SUA-Spania 107-100, ce chin pentru dream team!), polo pe apă (Croația-Italia 8-6, aur istoric pentru croați) și uluitorul meci de la volei masculin, unde marea echipă a Braziliei a condus cu 2-0, la seturi, a avut două mingi de meci-aur (!!!), dar…a ajuns, incredibil, imposibil pentru mulți, pe treapta de argint, revenirea Rusiei fiind absolut de domeniul fanteziei!… Adaug, aici, victoria istorică a Mexicului, la fotbal, cu 2-1, în fața galacticilor brazilieni (la fete, naționala SUA s-a revanșat, îmbrăcându-se în aur!), triumful ștafetei 4 x 400 metri a liliputanului Bahamas în fața uriașului SUA. Și câte alte surprize de ecou care au sporit farmecul acestei Olimpiade!…

…Oricum, SUA a sprintat suberb pe final de Festival al Sporturilor și s-au desprins în Loja de aur, după ce au adunat 46 de medalii din cel mai prețios metal, dintr-un total de 104. Cu 10 locuri I mai mult decât la Beijing (unde gazda, China, și-a adjudecat locul I cu 51 de medalii de aur dintr-un total de 100!) . Pe treapta a III-a a clasamentului general pe medalii, Marea Britanie, cu 29 de medalii din aur, 17 de argint, 19 de bronz. Pentru mulți, a fost vorba de “partea leului”, ca țară gazdă. Exceptând o medalie de aur, la box, nemeritată, britanicii s-au prezentat exemplar, cele 70 de milioane de lire afectate pregătirii sportivilor reprezentând o cauză importantă. Și, să nu uităm, acum patru ani, la Beijing, britanicii au terminat pe locul IV, sub Rusia, cu 19 de medalii de aur!…

…Am amintit de aurul englezilor, la box, datorat arbitrilor. Cavalerii dreptății au reprezentat, la Londra, umbra groasă a acestei Olimpiade încântătoare. Furturi, jafuri ca în codru, nu doar la box (cei doi reprezentanți ai noștri, Juratoni, la băieți, și Mihaela Lăcătușu au plătit și ei tribut!), ci și la scrimă (lumea-ntreagă a fost șocată de lacrimile coreencei jefuite de aur!), gimnastică, haltere, judo, handbal (rușinos arbitrajul franțuzoaicelor în finala feminină, când au fost a 8-a jucătoare norvegiană, prăduind scandalos brava națională a Muntenegrului!)…

… East Side Story, din Londra, și-a tras ultima cortină. Ceremonie de adio în stil britanic, fascinantă ca și uvertura din 27 iulie. Acum, este ora analizelor. Refuz cifrele. Rămân cu sublimul recordurilor, de frumos, de fascinație din fiecare zi olimpică. 17 zile care m-au rupt de mizeria din jurul meu, dintr-o Românie care se înfundă tot mai mult, mai dureros, mai fără perspectivă în haos, ură, minciună… Puțini au înțeles că Olimpiada este un dar divin pentru a ne face mai buni…

…România este mai mult criticată, decât lăudată, după aceste Jocuri Olimpice. Am adunat doar 9 medalii, și numai două de aur! Bilanț căruia specialiștii i-au și găsit locul în istoria participării noastre la J.O. Și concluzia este dureroasă: am avut tot două medalii de aur la Olimpiada de la Tokyo 1964, numai că, atunci, bilanțul general era de 12 medalii (2 aur, 4 argint, 6 bronz), deci superior Londrei 2012. Pragul de jos a fost atins, însă, la Helsinki, în 1952, când sportivii tricolori n-au izbutit decât 4 medalii, 1 aur, 1 argint, 2 bronz!… Acum, peste drum de Canalul Mânecii, ne-am trezit reântorși în timp cu…60 de ani! Cu cele 9 medalii, dintre care doar două de aur, delegația de 103 reprezentanți ai speranțelor, viselor noastre la J.O. a terminat pe locul…27, unul absolut dureros de “istoric”! Pentru că așa ceva nu s-a mai întâmplat în întreaga noastră istorie olimpică!

… Privesc cifrele și nu mai am ce comenta. Cele mai puține medalii-4, Helsinki 1952. Cele mai multe-53 (dintre care 20 de aur!), Los Angeles 1984, cu precizarea necesară că URSS și celelalte țări comuniste au boicotat Olimpiada californiană și nu s-au prezentat! Ca atare, recolta de aur 24 de karate este cea de la Montreal 1976, nu doar Olimpiada Nadiei cu prima notă de 10 din istoria gimnasticii feminine, dar și cu 27 de medalii (4 aur, 9 argint, 14 bronz)! Am trecut de cota 20 medalii la Moscova-1980 (25 de metale prețioase, tot în condiții aparte) și Seul-1988 (24 de medalii). Cât privește participarea României la Olimpiadele din acest Mileniu, bilanțul este următorul: Sydney 2000, 26 de medalii (11 aur, 6 argint, 9 bronz); Atena 2004, 19 medalii (8, 5, 6); Beijing 2008, 8 medalii (4, 1, 3); Londra 2012, 9 medalii (2,5,2). Căderea este vizibilă…

…Lumea s-a mișcat nebun și pe plan olimpic. Din nefericire, noi am tot alunecat. O cădere liberă care ne-a dus pe… locul 27 în clasamentul cu cele 85 de țări medaliate!!! În 1952, la Helsinki, am terminat pe locul 23. În 1956, la Melbourne, pe locul…9 (5 aur, 3 argint, 5 bronz), la Roma 1960-locul 11, Tokyo 1964-loc 14, Mexico City-1968-loc 12, la Munchen 1972-poziția 13, Montreal 1976-loc 9, Moscova 1980-loc 7, Los Angeles 1984-poziția a II-a!, Seul 1988-loc 8, Barcelona 1992-loc 14, Atlanta 1996-loc 14, Sydney 2000-loc 11, Atena 2004-loc 14, Beijing 2008-loc 17, Londra 2012-…poziția 27 !?!

…A fost o Olimpiadă sub așteptări, sub promisiuni pentru ambasadorii noștri. Multe decepții, atletism, kaiac-canoe, canotaj, scrimă fete, gimnastică băieți etc. Au și început să cadă capete. Antrenorii Mircea Roman (canotaj), Igor Lipalit (canoe), Dan Podeanu (scrimă), Istvan Kovacs (polo) și-au dat demisia. Alchimiștii Belu-Bitang așteaptă o discuție serioasă despre viitor cu COSR. Care Comitet Olimpic Sportiv Român cere să răspundă numai el de toate sporturilr (firește, fără statul în stat-fotbal!). Este o idee care trebuie încercată. Chiar dacă în Italia n-a prea dat rezultate…

…Tuturor celor care critică, pe alocuri cu reflex de mânie proletară (inclusiv în mass-media!), nu le pun decât o simgură întrebare: cum este societatea pe care o reflectă sportul românesc?! Cu singuranță, mult, enorm de mult, sub valoarea celor 9 (nouă) medalii olimpice!… Sportul nu este decât o oglindă fidelă a societății în care există…

…Azi-dimineață, medaliații români s-au trezit cu noaptea pe umeri, pe Tamisa, să prindă cursa de avion pentru a se întoarce, mândri, acasă… Acasă, pe seară, la Cotroceni, li s-au înmânat ordine. Sportivilor medaliați, antrenorilor lor, conducătorilor de federații. N-am înțeles de ce primului nostru medaliat cu aur la această Olimpiadă, tiristul Alin George Moldoveanu, i s-a dat un ordin inferior Sandrei Izbașa (aur) și Cătălinei Ponor (argint)!?! Sau de ce minunatele noastre fete de argint Corina Căprioriu (judo) șI Roxana Cocoș (haltere) au primit ordine inferioare?!… Totuși, în această seară a olimpicilor români, premierul Ponta a făcut o declarație de pus pe pagina I a tuturor ziarelor: “Având în vedere cât de puțin au făcut autoritățile în această țară pentru sportivii ei, pot spune că bilanțul de nouă medalii înseamnă o minune!”. Iar minunile nu se repetă, sunt sigur…
…În această seară, au început pregătirile pentru Olimpiada 2016, de la Rio de Janeiro. Coborâm sub locul 27 sau urcăm, acolo unde merităm?! Este o întrebare pentru conducerea acestei țări scufundată în haos, ură, minciună…

…Cred că nu poate exista concluzie mai nimerită pentru Jurnalul meu olimpic, decât publicarea clasamentului general pe medalii. Nu este un top oficial, dar sunt sigur că această ierarhie vă oferă atâtea teme de meditație, de discuție, de întoarcere în…Viitor!

CLASAMENTUL GENERAL PE MEDALII

1. SUA 46 medalii de aur 29 de argint, 29 de bronz, total: 104
2. China 38, 27, 23= 88
3. Marea Britanie 29, 17, 19= 65
4. Rusia 24, 26, 32=82
5. Coreea de Sud 13, 8, 7=28
6. Germania 11, 19, 14=44
7. Franța 11, 11, 12=34
8. Italia 8, 9, 11=28
9. Ungaria 8, 4, 5=17
10. Australia 7, 16, 12= 35
11. Japonia 7, 14, 17=38
12. Kazakhstan 7, 1, 5=13
13. Olanda 6, 6, 8=20
14. Ucraina 6, 5, 9 =20
15. Noua Zeelandă 6, 2, 5=13
16. Cuba 5, 3, 6=14
17. Iran 4, 5, 3=12
18. Jamaica 4, 4, 4=12
19. Cehia 4, 3, 3=0
20. RPD Coreea 4, 0, 2=6
21. Spania 3,10, 4=7
22. Brazilia 3, 5, 9=17
23. Africa de Sud 3, 2, 1= 6
24. Etiopia 3, 1, 3=7
25. Croația 3, 1, 2=6
26. Belarus 2, 5, 5=12
27. ROMÂNIA 2, 5, 2=9
28. Kenya 2, 4, 5=11
29. Danemarca 2, 4, 3=9
30. Azerbaidjan 2, 2, 6=10
Polonia 2, 2, 6=10
32. Turcia 2, 2, 1= 5
33. Elveția 2, 2, 0=4
34. Lituania 2, 1, 2 =5
35. Norvegia 2, 1, 1=4
36. Canada 1, 5, 12=18
37. Suedia 1, 4, 3=8
38. Columbia 1, 3, 4=8
39. Georgia 1, 3, 3=7
Mexic 1, 3, 3= 7
41. Irlanda 1, 1, 3=5
42. Argentina 1, 1, 2=4
Serbia 1,1, 2=4
Slovenia 1,1, 2=4
45. Tunisia 1,1,1=3
46. R. Dominicană 1, 1, 0=2
47. Trinidad Tobago 1, 0, 3=4
Uzbekistan 1,0, 3=4
49. Letonia 1, 0, 1=2
50. Algeria 1, 0, 0=1
Bahamas 1, 0, 0=1
Grenada 1, 0, 0=1
Uganda 1, 0, 0=1
Venezuela 1, 0, 0=1
55. India 0, 2, 4=6
56. Mongolia 0, 2, 3=5
57. Thailanda 0, 2, 1=3
58. Egipt 0, 2, 0=2
59. Slovacia 0, 1, 3=4
60. Armenia 0, 1, 2 =3
Belgia 0, 1, 2= 3
Finlanda 0, 1, 2=3
63. Bulgaria 0,1,1= 2
Estonia 0, 1, 1=2
Indonesia 0, 1, 1=2
Malaysia 0,1,1=2
Puerto Rico 0, 1, 1=2
Taipei 0, 1, 1=2
69. Botswana 0, 1, 0=1
Cipru 0, 1, 0=1
Gabon 0, 1, 0=1
Guatemala 0, 1, 0=1
Muntenegru 0, 1, 0=1
Portugalia 0, 1, 0=1
75. Grecia 0, 0, 2= 2
Moldova 0, 0, 2=2
Qatar 0, 0, 2=2
Singapore 0, 0, 2=2
79. Afganistan 0, 0, 1=1
Arabia Saudită 0, 0, 1=1
Bahreim 0, 0, 1=1
Hong Kong 0, 0, 1=1
Kuwait 0, 0,1=1
Maroc 0, 0, 1=1
85. Tajikistan 0, 0, 1=1

…La Londra, fost-au 204 participante. 85 au câștigat medalii. Și noi printre ele. Sincer, ce vă spune acest clasament?…

Leonard Doroftei. Centura cu 40 de primăveri

…Urcăm câteva momente în „careul magic”. În ringul profesionist, unde boxul românesc are un triptic de aur mondial care, în ordinea istorică a cuceririi Centurii cu diamante, sună așa: Mihai Leu-Leonard Doroftei-Lucian Bute.

…Astăzi îl celebrăm pe „Moșul” de Legendă care arată, celor care-l iubesc și respectă, Centura cu 40 de diamante rare, pe care le adună din 10 aprilie ’70, când i se dădea flacăra Vieții lângă sondele Ploieștilor. Leonard Doroftei, un Mit în lumea „nobilei arte”, temerarul care s-a luptat cu viața să producă aur mondial, la amatori și la profesioniști, folosind o alchimie aparte, în care a ars tone de sudoare și sânge, sacrificii și iluzii, disperare și vis.

…Leonard Dorin Doroftei are o carieră demnă de roman, film sau, de ce nu, de piesă de teatru. Până să le realizeze cineva, rețin o pagină dintr-o superbă Arhivă, deloc sentimentală…

  • A apărut pe lume, să devină Campion, la 10 aprilie 1970, în Ploiești.
  • Acasă a început „nobila artă”, pe când avea 14 ani, la Prahova Ploiești, unde primul antrenor i-a fost Titi Tudor, cel cunoscut ca vestitul Titi „Prosop”.
  • A boxat și dincolo de sonde, pentru Steaua și Libertatea Constanța.
  • Talentul aparte și câinoșenia spartană l-au făcut repede dublu campion național de juniori (’86 și ’88).
  • A adăugat rapid și 5 titluri naționale în ringul seniorilor (’92, ’93, ’94, ’96 și ’97).
  • Era prea puțin pentru marile lui speranțe. Așa că, la Berlin, în ’95, și-a pus la brâu și Centura de campion mondial la amatori.
  • A visat să boxeze la o Olimpiadă și a adus două medalii de bronz, de la Barcelona-92 și Atlanta-96.
  • Cu asemenea performanțe, nu putea ocoli aurul Bătrânului Continent. A devenit și dublu campion European, în ’96 și ’97.
  • Prima linie de Palmares, cel de boxer amator: 239 de victorii, 15 înfrângeri.

…Cu bronzul olimpic obținut în America, a trecut la profesionism, în ’97, semnând cu Interbox Montreal, unde antrenor i-a fost pe Stephane Larouche.

  • După 4 ani, a devenit campion al lumii, la profesioniști (versiunea WBA), categoria semi-ușoară. Era 5 ianuarie 2002, când, la San Antonio, în SUA, l-a învins pe argentinianul Raul Balbi.
  • Și-a apărat cu succes Centura cu diamante, la București, în 31 mai 2002, când, la „Polivalentă”, l-a învins din nou la puncte pe Balbi. Imediat după decizia arbitrilor, în ring s-a înfășurat în Tricolor, fericind o Românie întreagă. Pentru că Leonard Doroftei n-a boxat niciodată numai pentru dolari, ci și pentru românii lui de pretutindeni atât de dragi! Unii, din păcate, l-au uitat mult prea repede…
  • A vrut mai mult: reunificarea titlurilor WBA și IBF. Pentru care, la 17 mai 2003, tot în State, la Pittsburg, s-a bătut, cu americanul Paul Spadafora. Arbitrii, însă, l-au furat ca-n junglă și au decis, incredibil, meci nul, rămânându-i doar centura WBA!
  • Avea să piardă Centura cu diamante în octombrie 2003, din cauza…cântarului, care, pentru un surplus de 1,9 kilograme, l-a oprit să boxeze, la București, cu panamezul Miguel Calist.
  • A revenit, după o scurtă retragere, încercând să recucerească titlul suprem, în iulie 2004, dar italo-canadianul Arturo Gatti l-a oprit. Nefericitul Gatti, cel care, la 11 iulie, anul trecut, avea să fie găsit spânzurat într-o cameră de hotel din Brazilia…
  • Palmaresul de profesionist al „Moșului”, pe care canadienii l-au numit „Leul”: 22 de victorii (8 prin KO), 1 egal, 1 eșec (în ring).
  • La începutul lui 2005, a debutat ca antrenor la lotul național de box al României coordonat de bunul prieten Francisc Vaștag, alt nume de legendă al boxului românesc. Din păcate, apele tulburi din ringul nostru l-au mâhnit și l-a îndepărtat!

Leonard Doroftei…În prezent, este un om fericit, lângă minunata familie, soția și cei trei copii-o fetiță și doi băieți, reprezentând cele mai valoroase diamante ale vieții sale. Își consumă o parte din timp în „Doroftei’s Pub”, super-localul lui din inima Ploieștiului, unde se află expuse Trofeele sale rare. Nu putea rămâne, însă, departe de „nobila artă”. Așa încât a deschis, în orașul natal, Școala de box Leonard Doroftei, unde, împreună cu primul lui antrenor, Titi Tudor, caută diamante printre copilandrii de 14-16 ani. La început au venit mulți, dar „regimul spartan” al boxului i-a filtrat până la opt, câți urcă Golgota primăvara aceasta. Cu ei, Moșul privește departe, departe…

…Mai nou, Leonard Doroftei a cucerit și ringul televiziunilor. Cu nonșalanța și istețimea minții din „careul magic”, mereu plin de umor bun, veșnic optimist, dătător de Speranță.

…Ani mulți și fericiți, Leonard Dorin Doroftei, și acum, când porți Centura cu 40 de primăveri prețioase!

Mondialele de patinaj, un secol de Artă

…Săptămâna aceasta, Sportul s-a logodit din nou cu Arta. La Torino, pentru șapte zile, Dansul, Muzica, Forța și Grația poartă Omul spre sublim, înnobilându-l, și oferind Lumii atât de necesar Frumos, parcă înecat în vremuri tulburi.

…Zilele acestea serbăm un Secol de Artă pe gheață! Ediția 100 a Mondialelor de patinaj artistic și, automat, răsfoim istoria acestui sport-spectacol. Startul s-a dat în… 1896, incredibil, la Sankt Petersburg, în Rusia, unde s-a disputat doar gala bărbaților. Prima medalie de aur, la gâtul germanului Gilbert Fuchs. Fetele au fost acceptate la Mondiale în 1902, la Londra. Ultimul Carnaval mondial pe gheață, anul trecut, în California, la Los Angeles.

  • Țara care a organizat de cele mai multe ori Campionatele Mondiale este Germania, cu 13 ediții găzduite. Prima, în 1904, la Berlin, ultima, în 2004, la Dormund.
  • Elveția, Statele Unite ale Americii și Suedia au organizat de câte 11 ori gala mondială. Canada-de 9 ori, Austria-de 8 ori, Franța de 7 ori, Anglia de 6 ori.
  • Cu câte 3 Campionate Mondiale-Rusia (1896, 1903 și…2005!), cu câte două- Italia, în 1951 și 1963, Finlanda (1914 și… 1999) și… Ungaria (1935, 1988), Praga de aur mândrindu-se și ea cu două ediții (în 1962 și 1993).
  • Prima ediție a Mondialelor de patinaj artistic care s-a disputat în afara Europei, abia în 1930, la New York! Din cele 11 ediții organizate de yankei, 5 s-au ținut la Colorado Springs!
  • Întâia oară când Festivalul gheții a luat „drumul mătăsii”, ajungând în Asia, în 1977, în Țara Soarelui Răsare. De atunci, Japonia avea să fie deja de 6 ori gazda campionatelor lumii, dintre care trei ediții la Tokyo, unde vor avea loc și Mondialele de anul viitor.
  • Arhiva stelelor de aur ale gheții numără nume sonore, veritabili creatori de sublim. Olandeza Sonja Heine, americancele Peggy Fleming și Nancy Kerrigan, nemțoaica Katarina Witt, franțuzoaica Surya Bonaly, japoneza Yamaguchi…
  • Nemuritorul „Bolero” al lui Ravel a devenit Simfonie pe gheață prin arta britanicilor Jayne Torvill și Christopher Dean, în timp ce rușii Belousova și Protopopov au înnobilat luciul gheții cu baletul lor classic…
  • La cota sublimului și americanii Tim Wood, Brian Boitano și Scott Hamilton-ultimul cu 4 titluri mondiale, cehul Ondrej Nepela, triplu campion al lumii, canadienii Kurt Browning și Elvis Stojko, rușii Alexei Iagudin și Evgheni Plușenko, francezul Brian Joubert și câți alții.
  • „Noul val” a adus schimbarea raportului de forțe, asiaticii, prin japonezi (Miki Ando și Mao Asada, spre exemplu), sud-coreeni și chinezi asaltând podiumul ultimelor ediții. …La Los Angeles, anul trecut, la simplu, sud-coreeanca Yu-Na Kim și americanul Evan Lysacek au obținut aurul, la dans au găsit pașii de aur rușii Oksana Domnina și Maxim Șabalin, în timp ce la perechi, s-au impus germanii Aliona Savcenko (născută la Kiev) și Robin Szolkovy, ei reușind și premiera ultimului deceniu-două titluri mondiale consecutive! Vor triumfa și acum, ca o revanșă pentru titlul olimpic pierdut, la Vancouver, în dauna chinezilor?
  • În istoria Mondialelor de patinaj artistic, reprezentanții noștri au fost mai mult elemente de decor. Bibi Moiș, Beatrice Huștiu, Roxana Luca, Gheorghe Chiper (locul 14 la Calgary-2006), Cornel Gheorghe, iar acum Zoltan Kelemen și Sabina Paquier.
  • Dincolo de bătălia pentru metalele prețioase, secolul de patinaj înseamnă Artă!

Vancouver. Actul II. Jocuri Paralimpice.

…Frumoasa Olimpiada albă de la Vancouver s-a încheiat la finele lui februarie. Jocurile de iarnă, însă, continuă. Aș spune, chiar, că se află în plină desfășurare cea mai nobilă Olimpiadă. Cea fără vreun învins. Olimpiada născută din lacrimă și speranță, ca un Triumf al Omului. În aceste zile, tot la Vancouver, între 12-21 martie, Jocurile Paralimpice de Iarnă, la 5 discipline: schi alpin, schi fond, biathlon, hochei pe gheață și curling în scaun cu rotile. 58 de medalii pentru sportivi cu handicap care demonstrează Forța morală a Omului. Miracolul Vieții…

…Jocurile Paralimpice și-au început istoria în 1960, când, după Olimpiada de vară de la Roma, s-au disputat și primele întreceri paralimpice. De atunci, în fiecare an olimpic se țin și aceste Jocuri în care nu există decât un învingător: Omul. Nobila idee a apărut, însă, în 1948, când Sir Ludwig Guttman a organizat, în Anglia, întâia competiție sportivă pentru marii mutilați de război…

…Astăzi, Jocurile Paralimpice de vară au ajuns la ediția a 13-a. Harta de vară a acestor Jocuri: Roma-’60, Tokyo-64, Tel Aviv-‘68, Heidelberg-’72, Toronto-’76, Arnhem-’80, Stoke Mandeville-Anglia și New York-1984, Seul-’88, Barcelona-’92, Atlanta-’96, Sydney-2000, Atena-2004, Beijing-2008.

…Jocurile Paralimpice de iarnă se află, acum, la Vancouver, la ediția cu numărul 10. Au început în 1976, la Ornskoldsvik, în Suedia, continuând pe pârtiile din Geilo (Norvegia)-’80, Innsbruck-’84 și ’88, Albertville-’92, Lillehammer-’94, Nagano-’98, Salt Lake City-2002, Torino-2006.

…Orice concurent de la această Olimpiadă inedită înseamnă un fantastic roman, un film uluitor. Aleg trei exemple din atâtea simfonii ale Destinului…

…România va avea la această ediție din Canada un mesager de preț: Laura Văleanu, la schi fond. Sibianca, născută, parcă, pe schiuri, acum 20 de ani și ajunsă în lotul național de juniori, și-a văzut câteva clipe iluziile frânte, în 2006. Atunci, un blestemat accident de motocicletă a dus la amputarea piciorului drept la nivelul gambei. Peste două luni, însă, era din nou pe pârtie. Cu proteză specială, ea visează, acum, o medalie la Vancouver!…

…Alexi Salamone s-a născut la Briansk, la două respirații de Cernobâl. Dezastrul de la reactorul nuclear avea să mai facă o victimă, distrugându-i picioarele micuțului Alexi. Spre șansa sa, părinții aveau să ajungă curând în SUA. Acolo, a redescoperit sportul sub o altă morală. Astăzi, el este titular în naționala americană de hochei pe gheață, campioană mondială, favorită la aur și la Paralimpicele de la Vancouver…

…Canadianul de 31 de ani Brian McKeever a fost lovit de Sindromul Stargardt, care răpește omului lumina. Până acum, Brian a fost ajutat de fratele său, care i-a fost ghid la Jocurile Paralimpice în 2002 și 2006. La Vancouver, va concura orb, pe cont propriu, la schi fond!…

Trei exemple care înnobilează ființa umană! Pentru ei, fiecare cursă, fiecare meci înseamnă o „Odă a bucuriei”. O Odă a Omului…

…La ultima ediție a Jocurilor Paralimpice, cea de la Torino 2006, a fost un record de entuziasm: 200.000 de spectatori i-au încurajat pe cei 600 de mesageri ai celor care au refuzat înfrângerea, luptând cu Destinul pentru triumful valorilor umane.

…Acum, înțeleg versurile lui Lucian Blaga într-o altă cheie: „Vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, Să nu se simtă Dumnezeu în mine, Un rob în temniță încătușat. Pământule, dă-mi aripi”…

…Vreau să joc!

Mondialele Indoor, demne de onor!

…În lume, este „ora atletismului”. La Doha, în Qatar, a 14-a ediție a Mondialelor în sală. Toată floarea cea vestită a „sportului-sporturilor” este gata de un nou onor, fie și indoor. Multe recorduri sunt gata să cadă. Alte legende încep să se țeasă…

…Privești scurta istorie a Mondialelor atletice de sală și constați că numai 9 țări au avut șansa să găzduiască acest inegalabil Festival.

  • Spania a organizat 3 Mondiale de sală: Sevilla-’91, Barcelona-’95 și Valencia-2008.
  • Câte 2 ediții au găzduit Franța (Paris-’85 și ’97) și Ungaria (Budapesta-’89 și 2004).
  • Au cunoscut onorul organizării unei ediții, în Europa: Portugalia-Lisabona ’91; Marea Britanie-Birmingham 2003 și Rusia-Moscova 2006.
  • Două ediții în America de Nord: în SUA, la Indianapolis, în ’87, și în Canada, la Toronto, în ’93.
  • Singurul Mondial indoor din Asia, în Japonia, la Maebashi, în ’99.
  • După evenimentul de la Doha, următorul Mondial atletic de sală, în premieră sub Semilina, la Istanbul, în martie 2012.

…Mondialul indoor își are eroii lui, unii, adevărate legende, printre care și fata noastră de aur, Gabriela Szabo.

  • Reginele aurului, cu 7 medalii din cel mai prețios metal, sunt Maria de Lurdes Mutola, din Mozambic, care s-a pregătit, însă, în SUA, imbatabilă între 1993-2006, la 800 m; și rusoaica Natalia Nazarova, cu 7 titluri la 400 m. și ștafeta 4 X 400 m.
  • Câte 5 medalii de aur: bulgăroaica Stefka Kostadinova, la săritura în înălțime, și cubanezul Ivan Pedroso, la lungime.
  • 4 medalii în dreptul legendarilor Gabriela Szabo, la 1.500 m. și 3.000 m, Javier Sotomayor (Cuba), la înălțime, și Serghei Bubka, la prăjină cu 3 titluri pentru URSS, unul pentru Ucraina.
  • De 4 ori campion al lumii în sală și ethiopianul Haile Gebrselassie, 3 titluri la 3.000 m și unul la 1.500 m.

…Dincolo de medalii, există și Recordurile. Cele care rezistă de cei mai mulți ani, la băieți…

  • Acea aruncare a greutății de 22 metri și 24 de centimetri, reușită în… ’87 de Ulf Timmermann, care reprezenta, pe atunci, la Indianapolis, RDG-ul!
  • Săritura cubanezului Javier Sotomayor, 2,43 m, în ’89, la Budapesta…
  • Zborul lui Serghei Bubka, cu prăjina, la 6 metri, în ’91, în Andaluzia, mai exact Sevilla atât de sonoră pentru noi…

…Două recorduri mondiale de durată, în sală, și la fete. Performanțe ce rezistă de 23 de ani, de la Indianapolis ’87

  • Atunci, Stefka Kostadinova, vecina noastră de la sud de Dunăre, trecea peste ștacheta înălțată la 2,05 metri, iar galactica Heike Drechsler, din RDG, pe atunci, zbura în lungime la 7,10 metri!

…Care vor fi recordurile și eroii de la Doha?

Cupa Davis, Cupa de Vis

…Week-end-ul acesta aduce din nou la rampă Cupa Davis, ajunsă la ediția 99! Turul I al Grupei Mondiale, 7-9 martie. Noi, lipsim. Vor fi, în schimb, opt dueluri (dintre care 7 în Europa!), unele de mare interes: Spania-Elveția, Franța-Germania, Serbia-SUA, Suedia-Argentina, Rusia-India, Croația-Ecuador, Chile-Israel și Belgia-Cehia.

…Istoria „Salatierei de argint” a început în 1900, când studentul american Dwight Davis a invitat echipa britanică pentru a tansforma campionatele yankeilor în unele internaționale. Atunci, între 8-10 august 1900, la Boston, întâiul meci al Cupei Davis: SUA-Marea Britanie 3-0!

…Peste 22 de ani, la 19 iulie ’22, debuta în Cupa Davis și echipa României: 0-5 cu India, la Eastbourne. Primii noștrii daviscup-meni, Nicolae Mișu (un nume, atunci, în sportul alb, la Paris și Londra) și Mihai Stern.

…Ultima finală a Salatierei de argint, în decembrie trecut, la Barcelona, unde Spania lui Rafael Nadal a spulberat Cehia, cu 5-0!

…Cele mai multe trofee câștigate le au Statele Unite-32. Întâiul, în 1900, ultimul, în 2007, 4-1 cu Rusia. Plus 28 de finale pierdute, ultima în Spania, acum 5 ani, 1-3, la Sevilla.

…În clasamentul învingătorilor Cupei Davis urmează Australia-28 de trofee (primul în 1907, ultimul, în 2003), „cangurii” cedând în 18 finale.

…Marea Britanie și Franța au câte 9 Salatiere în vitrină, englezii pierzând 8 finale, francezii-5. Suedia a scris și ea istorie, între 1975-1998, când a triumfat de 7 ori și a mai ratat 5 finale.

…Spania este revelația ultimului deceniu, câstigând de 4 ori Cupa Davis (2000, 2004, 2008, 2009). A pierdut și 3 finale, două în ’65 și ’67 (ambele, 1-4, cu Australia, în deplasare)… Germania are 3 Salatiere, și o finală pierdută, Rusia-2 trofee.

…Câte o victorie supremă- Italia (4-1, cu Chile, în ’76), Cehia (4-1 cu Italia, în ’80) și Croația (3-2, în dauna slovacilor, în 2005). Pe tabelul câștigătorilor întâlnim și reprezentativa Africii de Sud, încununată prin… neprezentarea Indiei, în semn de protest, atunci, în ’74, față de politica de apartheid de la Capetown.

…Un capitol aparte îl reprezintă România-0 trofee în palmares, dar 3 incredibile finale, pierdute, toate, în fața americanilor: 1969 (0-5,  la Cleveland), 1971 (2-3, la Charlotte) și 1972 (2-3, la București). Ilie Năstase și Ion Țiriac rămân, însă, nume de aur în Cartea cu artiști a Cupei de Vis.

…Lunga și încântătoarea istorie a Salatierei de argint are și multe recorduri interesante. Am ales câteva…

  • Cele mai multe trofee consecutive: SUA-7 (1920-1926)
  • Cele mai multe reveniri de la 0-2: Suedia-5!
  • Cele mai multe finale disputate de un jucător: 11-Bill Tilden (SUA)!
  • Cele mai multe jocuri câștigate la simplu: 33-Bjorn Bjorg (Suedia, în perioada mai ’73-iunie ’80)
  • Cel mai tânăr jucător în Cupa Davis: Mohammed Hossain (Bangladesh): 13 ani și 326 de zile, într-un meci din Grupa Oceania, 2003. Astăzi, nu sunt acceptați jucători sub 14 ani!
  • Cel mai vârstnic jucător: Yaka Koptigan (Togo), 59 de ani și 147 de zile, în 2001, în Grupa a III-a preliminară!
  • Cel mai în vârstă jucător într-un meci de Grupa Mondială: Ilie Năstase-37 de ani și 220 de zile, în 1984, la dublu, și olandezul Paul Haarhuis, la simplu, în 2005, la 39 de ani și 148 de zile.
  • Cel mai lung set final: 20-18, la simplu (în 1991) și 23-21, la dublu, de două ori, în ’57 și ’98!
  • Cei mai mulți „ași” într-un meci de Cupa Davis: 78 reușiți de croatul Ivo Karlovici, în disputa cu cehul Stepanek, anul trecut!
  • Recordul de viteză a unui serviciu: 249 kilometri pe oră-americanul Andy Roddick, în meciul cu ruslul Volcikov!

…Cupa Davis pleacă din nou la drum. Tenismenii profesioniști cer, însă, din cauza programului obositor, disputarea Salatierei de argint o dată la doi ani. Sub o altă denumire: Marele Slam al Națiunilor sau Cupa Mondială. Poate după ediția jubiliară, cea cu numărul 100, de la anul!

Canada, Regina Olimpiadei Albe!

…Acord final sublim în Simfonia Albă de la Vancouver. Olimpiada de iarnă s-a încheiat maiestuos, prin zăpezile multicolore din British Columbia. De azi-noapte, sunt, parcă, mai sărac, fără spectacolul celor două săptămâni de Jocuri magice. Pe pârtii sau pe gheață, la fond sau la sărituri, pe patine sau în boburile aerodinamice, în sporturi clasice de iarnă sau în cele zise „extreme”, Sportul s-a logodit cu Arta și a fascinat Planeta…

…Canada, țara organizatoare, a triumfat superb, fără a-și tăia „partea leului”, cum se obișnuiește. A dominat autoritar lungul maraton alb, reușind recordul de 14 medalii din cel mai prețios metal, adăugând în șirag șapte „arginturi” și cinci „bronzuri”. Suficient să depășească tenacitatea nemților (10 medalii de aur, 13 argint, 7 bronz) și numele vecinului de la sud, marea forță americană (9 aur, 15 argint, 13 bronz).

…Privind acest clasament (pe care unii îl alcătuiesc după primatul „aurului”, alții după totalul medaliilor!), simpla lectură a cifrelor, vreau să zic, oferă câteva observații. Pe podium (în orice viziune!), două țări din America de Nord (Canada și SUA) și o singură reprezentantă a Europei (Germania). Bătrânul Continent are șase reprezentante în Top 10 (pe poziția a 4-a, Norvegia-9 aur, 8 argint, 6 bronz; Elveția-locul 6, Suedia-loc 7, la egalitate perfectă cu China; pe pozițiile 9 și 10 găsind Austria și Olanda). Și a noua din cele zece, cine este?! Surprinzător, Coreea de Sud, cocoțată spectaculos pe locul 5, cu șase medalii de aur (numai la patinaj viteză 3!), șase de argint și două din bronz. La polul opus, al surprizelor neplăcute, Rusia, care n-a intrat în primele 10 clasate!

…Dacă delegația Canadei a fost Regina acestor Jocuri Olimpice de iarnă, faptul se datorește, în primul rând, uluitorului spectacol oferit de gazde pe gheață. Canada-campioană olimpică la hochei, atât la fete (2-0, cu SUA, în finală), cât și la băieți, 3-2, tot cu SUA, în ultimul show al Olimpiadei Albe, fantasticul meci pe care yankeul Parise l-a dus în prelungiri, egalând cu 24 de secunde înaintea terminării timpului clasic. În „extra-time”, gazdele au pornit, însă, Fiesta în Nordul alb, la opt minute după ce începuse jocul cu Destinul, noul „copil minune” al hocheiului mondial, Crosby, aruncând raze de aur peste sutele de mii de patinoare ale Canadei. Tot pe patinoar, Țara frunzei de arțar a cules aur și patinaj viteză (două medalii), la cel artistic (dans) și la curling (finala băieților). O veritasbilă „Odă a bucuriei” pentru gazde și în afara patinoarului, cu aur la bobul de două fete, la snowboard (două titluri), la skeleton băieți, la short-track, pe pârtii (două victorii la schi acrobatic), semne certe că sportul hibernal este un modus vivendi al canadienilor. Ca și al norvegienilor, suedezilor sau finlandezilor…

…Despre Vancouver 2010 se va vorbi multă vreme. A fost un formidabil serial de povești adevărate. Cu eroi de Legende. Dintre ei, din catalogul de aur al acestor Jocuri albe, mă gândesc la fondista norvegiană Marit Bjoergen, care a concurat la 5 probe, urcând la toate pe podium (la fel ca și chinezoaica Wang Meng, la short-track), „tripla coroană” de aur a europencei îmbinând sprintul, cu „urmărirea” și ștafeta de 4 x 5 km. A intrat în legendă și americanul de 29 de ani Steven Holcomb, fostul schior, atlet, baseballist și jucător de fotbal american, care, în 2002, la Salt Lake City, era simplu spectator, ca acum să piloteze diabolic spre aur bobul de 4 al yankeilor, un titlu pe care Statele Unite îl visau de… 62 de ani. Învins la „bobul de 4”, de Steven Holcomb (cel care, cu ani în urmă, avea probleme cu vederea!), germanul Andre Lange rămâne în Legendă, titlul de la echipajul de 2 persoane cimentându-i soclul de rege al bobului mondial. Vorbind despre stele, nu o poți omite pe biathlonista Ole Einar Bjoerndalen, dintre fiordurile norvegiene, care, cu șase medalii de aur din cele 11 medalii olimpice, devine cea mai titrată sportivă din istorie și accede automat în Pantheonul Jocurilor albe…

…Marile, frumoasele surprize ar putea fi…

  • Noua regină a patinajului artistic, sud-coreeana Kim Yu-Na (despre care fostele glorii susțin la unison că a prezentat „cel mai frumos program din istoria Olimpiadelor”!)…
  • Italianul Giuliano Razolli, câștigătorul surprinzător al ultimei probe de schi alpin, slalomul, amintindu-ne de conaționalii săi Piero Gros, învingătorul de la Innsbruck ’76, și celebrul Alberto Tomba, triumfător la Calgary, în ’88.
  • Curse de poveste și pentru fondistul norvegian Peter Northug, un fenomen al naturii, pentru poloneza Justyna Kovwalczyk, doamna cu aur la 30 kilometri pe schi, sau „tupeul” lui Alexei Grișin, din Belarus, numărul 1 la schi acrobatic!
  • Remarcabile și cele două medalii de bronz obținute de finlandezi la hochei pe gheață (3-2, cu Suedia, la fete; 5-3, cu Slovacia la băieți), ceea ce a mai îndulcit amarul, căci blonzii din țara sublimei muzici a lui Sibelius n-au obținut măcar un aur!

Și câte alte curse și meciuri n-ar mai fi de povestit, și câte alte surprize, plăcute și triste, n-ar mai fi de amintit…

…Și noi?! Noi, românii, cum ne-am întors de la Vancouver? Pe scurt: cum ne așteptam. Departe de podium. În multe probe, turiști sau elemente de decor. La ce sărăcie de baze sportive pentru sporturile de iarnă avem, pare o performanță locul 10 (cea mai bună clasare a noastră!) obținut, la 4 x 6 km., de ștafeta feminină (Dana Plotogea, Eva Tofalvi, Mihaela Purdea și Reka Ferencz-ultima campioană mondială de juniori!). Altfel, un loc 11, tot la biathlon, și pentru Eva Tofalvi (15 km. individual; loc 14 la spirnt 7,5 km.), amintindu-ne de Gheorghe Vilmoș, care, în aceeași disciplină, ajungea pe poziția a 5-a la Innsbruck ’64.

Altfel, patru abandonuri și multe locuri spre coada clasamentelor, până și ultimii noștri medaliați la recentele Mondialele de juniori (Paul Pepene și Petre Hogiu) terminând cursa de 15 km. schi fond pe pozițiile 37 și, respectiv, 57!

…Sigur, noi, românii, când vorbim despre Olimpiada Albă, vrem, nu vrem, ne amintim de unica medalie, „bronzul” lui Ion Panțuru și Nicolae Neagoe la Grenoble ’68. Din fericire, speranțe pe pârtia de bob încep să mijească, după Vancouver. Pentru că echipajul de două persoane (Florin Crăciun-20 de ani și Nicolae Istrate) a terminat concursul pe locul 11, întrecând team-urile Italiei (asistat de echipa tehnică de la… Ferrari!) și Austriei. Cum bobul de 4 a venit al 15-lea, ca și fetele de la „bob -2 persoane”, începem să sperăm. Chiar dacă pârtia de la Sinaia rămâne o relicvă sau o „amintire din epoca de piatră”, chiar dacă singurul sport de iarnă al nostru medaliat la o Olimpiadă, nu are decât un bob performant, pe care s-au dat 30.000 de euro. Asta în timp ce alții cheltuiesc pentru „mașinile zburătoare” pe canalul de gheață sute de mii, milioane de euro!

…Simfonia Albă de la Vancouver ne va însoți ceva timp. Peste patru ani, în Rusia, la Soci, poate vom reuși și noi, românii, să ieșim din neant. Dar nu așteptând minuni din cer, ci începând cu abc-ul piramidei, baza materială! Este ea, Olimpiada de Iarnă, o fascinație, dar, parcă, nu se cade să ne vedem trimișii doar spectatori la fața locului…