Etichetă: Croația

Euro 2016 văzut de-Acasă (13). CÂND ȘI-A SMULS GENERALUL EPOLEȚII!

…Când un civil, care n-a urmat o școală militară, care n-a stat un minut în vreo garnizoană sau la vreo instrucție, care nu a luptat pe front (Doamne ferește de război!), devine, peste noapte, General, asistăm la un Eveniment demn de Cartea Recordurilor! În România, însă, așa ceva este normal! Și nu doar pentru că există mai mulți civili deveniți peste noapte Generali, toți din lumea sportului, deși mă întreb de ce nu și din lumea teatrului, unde un Florin Piersic sau Radu Beligan sunt Legende vii. Este normal în România, unde penalii au dezlegare de la lege Euro 2016 văzut de-Acasă (13)

CÂND ȘI-A SMULS GENERALUL EPOLEȚII!să candideze la funcțiile de primari și președinți de consilii județene, fiind instaurați cu surle și trâmbiți, deși țipă presa și muritorul de rind… În România, unde pușcăriași devin peste noapte scriitori pentru a ieși din carceră cu 30 de zile mai devreme, în umilirea totală a adevăraților literați și cercetători științifici…

…Din acest punct de vedere, Anghel Iordănescu, selecționerul Naționalei de fotbal a României, nu are nicio vină că este General. Sistemul putred l-a făcut!… În 1993, la două zile după ce Naționala de fotbal obținea, la Cardiff, în 17 noiembrie, spectaculoasa calificare la World Cup 94, după un 2-1 cu Țara Galilor, Vadim l-a sunat pe Ion Iliescu și i-a propus ca Iordănescu să devină General. Și a devenit imediat!

…Genaralul s-a înscris repede și în politică, la îndemnul prietenului de partid și de grad, generalul Gh.Oprea. Nu-i nici aceasta o gafă impardonabilă a Generalului Iordănescu, deși n-am agreat ideea. În fond, dacă n-a făcut nimic, ca politician, în 8 ani, doar a stat neutru în front cu mai toată clasa noastră politică…

…Prima mare greșeală a Generalului a fost când a acceptat să preia echipa Națională, după OPT ANI în care n-a mai antrenat, n-a mai fost la curent cu noutățile sportului-rege mondial. Și, cum mai adăugase opt ani la etatea sa, nici judecata de valoare n-a mai avut prospețime, nici gândul claritate. N-a știut, când a luat acea decizie neinspirată, întinsă ca o momeală ieftină de noul preș. al FRF, că el are de apărat blazonul Mondialului american, acea inegalabilă vară californiană, când învinsese Columbia, SUA și, mai ales, Argentina, ba și calificarea în optimi la Coupe du Monde 1998, când Naționala, condusă de General, a fost eliminată, în min.45, de croați, printr-un penalty (care nici azi nu știu dacă a fost!) transformat de Suker, ajuns președintele Federației de Fotbal din Croația!…

…Dar, pentru mine, Generalul și-a smuls epoleții, când a acceptat să fie condus de un președinte ales în fruntea Federației pe căi politice (și Tata Puiu știa asta!), un neica-nimeni în fotbal, care, curat întâmplător (?!), a ocupat locul unei Legende a fotbalului românesc, component de bază al Generației de aur, fost căpitan al Barcelonei, Gică Popescu, arestat cu două zile înaintea alegerilor la FRF pe care, profesional, le-ar fi câștigat la pas!

…Aici în acuz pe General, prietenul de World Cup 94 Anghel Iordănescu: nu s-a zbătut să impună la conducerea Federației un jucător emblematic, o personalitate care l-a ajutat sufcient pentru a deveni, la români, “antrenorul secolului”. Și ar fi fost câțiva: Gică Popescu, Gică Hagi, Ionuț Lupescu, Florin Răducioiu, Cristian Chivu, Ilie Dumitrescu, Dorinel Munteanu etc. Cu oricare dintre aceștia, Generalul s-ar fi putut consulta în materie de selecție, tactică și acțiuni de perspectivă. Să ne închipuim că, la Euro 2016, președinte i-ar fi fost unul dintre cei amintiți și nu Burleanu. Cutez să spun că Naționala nu ar fi plecat acasă, prematur, umilită, îmbolnăvind sufletele a milioane de români. Acasă unde, la nici 24 de ore după înfrângerea istorică în fața Albaniei, Generalul cu epoleții smulși și-a reconsiderat discursul, probabil influențat, și a luat asupra sa întreaga responsabilitate a EȘECULUI ISTORIC!… Un motiv în plus să cred că, la intervenția unor prieteni politicieni, s-a pus batista pe țambal și se merge înainte într-un devastator blat general.
…Fotbal Românesc, Adio, Speranță! Vai de Viitorul Naționalei noastre!

…Altfel, sunt în briza mării, unde, aseară. La Constanța, a debutat en fanfare, Festivalul Internațional de Teatru “Miturile Cetății”, cu un încântător spectacol “Homocordus” prezentat de trei actori (doi bărbați-Charly Astie, Sylvain Rabourdin și o doamnă-Helene Duret) de la Compania franceză “zOrozora”, creație ce a amintit enorm unora de “ArtOrchestra” (care va fi prezent și la acest Festival, în ultima zi!), din Proiectul 9G de la TNB, dar mai complexă, cu o structură bogată, o istroie a muzicii pornind din epoca de piatră și întorcțndu-se tot acolo, după ce cei trei au trecut fascinant, cu instrumente musicale diverse, prin Verdi, Bach, Paganini, Johann Strauss cu “Voievodul țiganilor”, county music alte genuri. De aseară, mă chinuie o întrebare: cine pe cine a inspirat: francezul Richard Navarro pe regizorul roman Horia Suru sau invers?!

…După acest superb spectacol, am prins, pe o terasă din Piața Tomis, repriza secundă a meciurilor de ieri. Cum Țara Galilor conducea, cu 2-0, Rusia, după 45 de minute, am preferat să văd al doilea act din Anglia-Slovacia, 0-0, la pauză, de altfel scor final, cu multă șansă pentru slovaci… M-am bucurat că merg mai departe două dintre favoritele mele, Țara Galilor și Slovacia, reprezentativele unor țări mici, cu suflet mare! Mai m-am bucurat și că rușii au plecat acasă cu coada între picioare, surclasați de galezi, cu 3-0 (!), cu un singur punct, din nouă, dar cu demnitatea antrenorului care și-a anunțat demisia înainte de a se urca în avionul spre casă, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Naționalei noastre!

…Marți dimineață, două ore la Mamaia. Soare, apă excelentă, plaja Modern, însă, cam goală. Terasele la fel. Ca și întreaga stațiune, ca și cabinele Telegondolei care trece pe deaupra mea. O voce răsună pe plaja ca și părăsită:”Nu mai stați la soare, haideți pe mare!… Iuțiți pasu’ să prindeți vasu'”. Vasu’ e o barcă puțin mai mare ce caută mușterii pentru o mică plimbare pe mare… E și ea goală!…,Cauzele?… Discut și cu un șef de hotel. Mamaia este o stațiune scumpă azi. Pentru că un șef de hotel trebuie să plătească alte patru taxe suplimentar la cele clasice. Până și taxa de…liniște! Iar toate acestea se văd în prețurile pipărate pentru turiști care nu toți sunt nababi!…
…În această zi, 21 iunie, Solstițiul de vară, mă plimb prin amintiri la Mamaia, îl revăd pe Ducu, la patru anișori, la prima lui baie în mare… Și lăcrimez, fericit…

…După-amiaza, revăd a treia oară un spectacol adus nu prea motivat în Festivalul de teatru cu temă antică („Miturile Cetății”), și anume „Ești un animal, Vitcovitz”, producția Teatrului „Anton Pann” din Rm.Vâlcea. L-am văzut la premieră și la două-trei luni după aceea. Acum, la mai bine de un an de la prima reprezentație, mă dezamăgește. Și jur să nu mai văd un același spectacol mai mult de trei ori în șase luni!…
…Am avut timp să fug de la teatru la fotbal. Mai exact la Euro 2016. Să văd 60 de minute din Germania-Irlanda de Nord, 1-0 (Gomes-min.29). O echipă germană, campioana mondială en titre care s-a calificat fără emoții, cu 7 puncte (egalul a fost un 0-0 cu Poilonia), dar care nu mai are, parcă, setea de performanță din Brazilia, unde învingea gazdele cu istoricul 7-1!…

…Seara, sărind peste excelentul spectacol al Teatrului orădean „Regina Maria”, și e vorba de „Leonce și Lena”, văzut de patru ori prin Festivaluri (!?!), am vizionat, la „El Salvador Bistro”, o terasă sub chipul nemurilorului Salvador Dali, cu pereții interiori pictați cu figura Maestrului și inconfundabila lui mustață, Meciul zilei, Spania-Croația. „Bomba zilei”, din moment ce campionii europeni en titre au deschis scorul rapid, prin Morata (min.7), dar croații au egalat la ușa pauzei, prin Kalinici (gol fantastic, cu călcâiul!). Ca, după pauză, „toreadorii”, cu un Iniesta în zi de uitare, să nu-și găsească ritmul, ba să și rateze și un penalty (greșit acordat!) prin Ramos, în min. 72, ca extraordinarul Perisici, de la Inter Milano, să dea lovitura de grație, în min.87, iar Croația (care a jucat cu…Spania și nu cu Albania!) să câștige nu doar meciul (cu 2-1), dar și grupa!… Iar turcii să-și revină după două înfrângeri la zero și să bată Cehia, cu 2-0, lăsând, asltfel, Naționala noastră, unica din Balcani fără victorie la acestr Euro!
…Din păcate, dezastrul Naționalei noastre a alungat spectatorii de pe terase, puțini mai căutând meciuri din Euro 2016!…
…Se zăresc marile dueluri!

Euro 2016 văzut de-Acasă (10). ASTĂZI, LA DATORIE ÎN… CENTRUL VECHI!

..Azi, vineri 17 iunie, am mers în Centrul Centrului Vechi, pe arșiță, în tricoul Italiei, cel de la finala pierdută cu Franța (1-2), în 2000! A sosit ora Revanșei, mă întreb și eu?!… Dau un tur prin Centrul istoric să caut o terasă cât mai bună, cu o plasmă cât mai mare. E un lanț de trerase pregătote pentru Euro 2016, se văd și interioare mai umbroase, cu aer condiționat… Afară e arșiță cumplită, venită, brusc, ca un blestem pentru organism, după zile de ploi nemiloase. Fericit că am scăpat de săptămâna de muțenie, după operația la mandibulă, mă plimb ca un copil prin cea mai căutată zonă din Capitală. E ora 14, microbiștii n-au apărut încă, au refuzat vipia de afară, seara e greu să găsești un loc aici. N-are lumea bani!…… Drapelele partidei de deschidere a Zilei, Italia și Suedia, mă atrag, mai ales că deasupra lor cineva a scris inspirat: Centrul Centrului Vechi. Întrare în penumbră, aer condiționat, un culoar duce spre terasă, modernă, fotolii comode, plasmă mare, prețuri rezonabile. „Fortza Italia”, ridic glasul optimist să se știe cum stau lucrurile, deși tricoul meu era cea mai bună recomandare.

…Squadra Azzurra nu a strălucit, azi, în disputa cu vikingii suedezi, „prietenii” noștri de la World Cup ’94. Deși departe de lecția de fotbal pragmatic din „deschiderea” cu mult prea umflata Belgia (2-0), trupa lui Conte s-a impus, cu 1-0, prin golul „brazilian” al lui Eder, de la Inter Milano, marcat în min.88. Victorie facilitată și de jocul modest al vikingilor, echipă în care nici Irbahimovici nu mai e ce-a fost… Culmea e că, la Jack’s” Pub”, unde am urmărit, așa și așa, „uvertura zilei”, m-am pomenit între patru suporteri nordici, unul chiar în tricoul „galbenilor”, toți, însă, civilizați, chiar dacă fiecare a băut, cred, de șase ori mai multe sticle de bere decât mine!… Când le-am spus că sunt român, au răsuflat ușurați, dar, abătuți, s-au consolat, zicându-mi: „Nici România nu s-a calificat, încă, nu doar noi! Nici voi nu jucați mare lucru…”… Așa-i, și noi și suedezii nu avem decât un punct fiecare. Numai că ei vor întâlni Belgia, în ultimul meci din grupă, iar noi Albania. Iar, dacă nici pe albanezi nu-i batem, atunci, nu doar Generalul trebuie debarcat imediat, ci întreaga Federație, în frunte cu nevinovatul tovarăș Burleanu (că domn nu pot să-i spun, chiar dacă se prezintă la trei ace), ajuns pe căi tovărășești la borcanul cu miere, în detrimentul unor personalități mondiale ale fotbalului românesc. Dar, aceasta e o temă pe care o voi dezbate după ce Naționala noastră va disputa ultimul meci…

…”Bomba” zilei, la Saint Etienne, unde favorita multora, Croația, a pornit ca din pușcă, iar după o oră de joc, conducea cu 2-0 (goluri: Perisici-17′, Rakitici-59′) în disputa cu solida echipă a Cehiei, care părea cu nu știe decât să pună autobaza în careul adversarului, cum o făcuse și în meciul de debut, 0-1, cu Spania… Numai că băieții de la Praga au renăscut efectiv din propria lor cenușă și au marcat un gol, în min.76, prin Skoda (Milan, nu Octavia mea!)… După care, meciul s-a întrerupt vreo 10 minute, câțiva descreierați veniți de la Zagreb aruncând din tribune fumigene și petarde, tensiune și haos în teren. Până la urmă, arbitrul britanic Collin a lăsat jocul să-și termine cele 90 de minute regulamentare, el acordând cehilor, în ultimele secunde de joc, un penalty (henț clar comis de „dalmațianul” Vida în careu). Care a fost transformat de Necid și nebunia s-a terminat 2-2!… Croații, cu lunga lor listă de titulari la Barcelona, Real Madrid, Juventus, Inter Milano, Fiorentina, Napoli, Lazio, Leverkusen, Dinamo Kiev, Șahtior etc. ar trebui să-și muște mâinile. Căci, puteau fi calificați cu 6 puncte din primele două dispute din grupă (1-0, și 3 bare, cu Turcia,). Acum au 4 puncte, și vor încheia grupa într-un frumos, însă dificil duel cu Spania, campioana continentală en titre, după acel ucigător 4-0 din finala cu…Italia!
… Spania care, după ce a pornit cam obosită lungul drum către al 4-lea titlu continental (1964, 2-1, acasă, cu URSS; 2008, 1-0, cu Germania, în finală; 2012), s-a distrat în această noapte cu ienicerii lui Fatih Terim, reușind scorul de până acum al turneului francez: 3-0 (2-0) cu Turcia, marcatorii fiind Nolito (de la Celta Vigo, primul gol la națională) în min.17, Morata (de la Juventus), în min.34 și 48 (ultimul gol gol pornit din ofsaid nesemnalizat!),
…A trecut întâia săptămână din acest Euro 2016. Încă nu-i ora concluziilor. Multe se vor mai petrece. Bune și rele. Important este că trei dintre favorite, Spania,Germania și Italia, s-au prezentat frumos, dând valoare și spectaculozitate Sărbătorii fotbalistice din Hexagon.. Sigur, dincolo de ce va fi, acolo, pe piscuri și în Valea Deznădejdii, sper ca Naționala României să meargă mai departe, după un debut bun, cu Franța, și o lamentabilă repriză secundă cu Elveția…
…Un lucru am învățat prin deceniile de gazetărie sportivă. Mai ales în fotbal să nu ne grăbim cu judecățile de valoare categorice!

PIRAȚII din Falanga lui Blatter-bla-bla-bla…

…Mondo-Samba își joacă ultimele meciuri din grupe. Rămâne, însă, în discuții, Ziua de marți, când Italia a plecat acasă, iar Grecia a prins Arca lui Noe în ultimele secunde…  Căci, astăzi, a fost o zi normală. Argentina l-a scos la rampă pe cel mai frumos fotbalist al acestui Mondial, Messi, mereu cu zâmbet pe chipul lui de copil înnebunit de joc, de spectacol. Lionel, nr.1 al lumii, a reușit o „dublă” aplaudată (min. 3 și 45, ultimul dintr-o lovitură de maestru!) cu Nigeria cea ambițioasă, după care s-a retras pe bancă, gândindu-se la duelul din „optimi”. Argentina a câștigat, totuși, greu disputa cu ambițioșii africani, cu 3-2 (2-1), nigerianul Musa (de la ȚSKA Moscova!) reușind și el o „dublă” (min. 4, 47), ca fundașul Roja (de la Sportind Lisabona) să marcheze golul unei victorii logice, în min.50. La acest scor, rezultatul din cealaltă ultimă partidă a Grupei F, Bosnia-Iran, nu mai conta, nu însemna decât un meci oarecare. Băieții de la Sarajevo au câștigat cu 3-1 (1-0), așa, de amorul propriu, la prima lor participare la un Mondial, Dzeko (de la Manchester City, min.23), Pjanici (de la Roma, min.59) și Vrsajovici (de la Hajduk Splin-min. 83) fiind marcatorii, pentru trupa din Teheran schimbând tabelaReza (de la Charlton Londra, în min. 82). Încă o echipă europeană pleacă acasă, Bosnia, furată și ea ca-n codru…

…Nu s-au terminat meciurile din grupe și Mondialul acesta decretat cel mai spectaculos dintre toate cele 20, cu o ploaie de goluri, de surprize, ne oferă și o amară constatare: cele mai scandaloase arbitraje, de mafioți bine instruiți de maistrul jocurilor de culise, mister Blatter-bla-bla-bla… Multe echipe au fost jefuite, furate de puncte și, automat, obligate să ia, prematur, nedrept, drumul casei…

…O iau pe grupe. Croația, trupă solidă, a fost furată pe față în primul meci, cu Brazilia, când, în momentul ce era 1-1, după ce europenii au condus cu 1-0, sugerând că nu a venit simplă turistă la Mondo-Samba, ci visând la „bronzul” obținut, incredibil, la debutul ei, la Mondialul 2006. Viguroșii coați s-au văzut, pe când erau egaii gazdelor, trăzniți în moalele capului de un penalty inventat de un bișnițar japonez… Fără acel penalty, clar măsluit în culise, nu știm dacă Selecao ar fi reușit victoria. Nu de alta, dar în meciul următor din Grupa A, fără sprijinul fluierașului pătat, brazilienii n-au obținut decât un 0-0 cu Mexic!…

…Grupa C. Coasta de Fildeș nu știe nici acum, la 24 de ore de la ultima bătălie, dacă a fost sau nu penalty în ultimele secunde ale încrâncenării cu Grecia, azi-noapte. Fără acea decizie dubioasă, ivorienii i-ar fi însoțit pe columbieni în „optimi”. Așa, însă, s-a calificat neaștptat, în ultimele secunde, Grecia!…

…Grupa D. Marți, trei ceasuri rele. Italia a ținut cu dinții de egalul care o ducea mai departe, chiar dacă de la începutul reprizei secunde juca în inferioritate, fluierașul mexican eliminându-l pe Marchisio, pentru un atac tare, dar, susțin cei mai mulți, doar de cartonaș galben. Numai că piratul din falanga lui Blatter-bla-bla-bla, n-a taxat, în min. 80, atitudinea de junglă a mult-lăudatului vârf uruguayan Suarez, care, nici mai mult, nici mai puțin, l-a MUȘCAT pe Chellini!?! „Canibalul” recidivist nu că ar fi meritat de zece ori CRATONAȘUL ROȘU, dar trebuia și trimis în arest sub codul penal! Cum orbetele cu fluier nu s-a sinchisit că își anulează întreaga activitate prin lașitatea sau pungășia la acea fază, el a influențat deznodământul duelului pentru calificare. De-l trimitea pe animalul-acest-om-ciudat-suarez la Zoo, s-ar fi jucat 10 la 10, și, mai mult ca sigur, celeștii n-ar mai fi marcat peste un minut golul care a trimis Italia acasă! De acord, Squadra Azzurra a fost modestă, fără sclipire, fără idei, dar i s-a furat calificarea! Normal, când presa din întreaga lume cere scoaterea Canibalului din fotbal pe cel puțin doi ani, FIFA ar fi trebuit să decidă, în cel mai rău caz, rejucarea ultimelor zece minute, 10 la 10! Numai că o asemenea decizie istorică ar fi dărâmat castelul de șmecherii, hoții, pungășii de la vârful fotbalului mondial!

…Grupa F. Debutanta Bosnia pleacă și ea acasă din cauza piraților cu fluier rugint și fanioane fluturând a pagubă. Gol VALABIL, neacordat, pentru băieții lui Safet Susici, în meciul decisiv cu Nigeria, și gol african (unicul al partidei!) precedat de fault clar NEVĂZUT pentru „verzii” lui Keshi!… În aceeași grupă, micuței reprezentative a Iranului i s-a refuzat un penalty, la 0-0, în disputa cu marea Argentina, ce avea să câștige în minutele de prelungiri prin „capodopera” lui Messi…

…Penultima zi din grupe s-a încheiat până la urmă normal, chiar dacă o altă paparudă cu fluier a umbrit ziua, la Rio, pe „Maracana”…  În Manaus, pe arena „Amazonia”, Elveția, cea umilită de Franța (2-5), s-a distrat cu modesta Honduras, administrându-i un triple-sec, trei goluri marcate de Shaqiei-min.6, 31,71. Trupa din Țara Cantoanelor trece de grupe și, de pe locul II, va întâlni în „optimi” Argentina, marea favorită.

…Grupa E a fost câștigată de Franța, pornită ca din pușcă, cu două victorii „en fanfare” (3-0 cu Honduras, 5-2 cu Elveția), însă blocată, miercuri, de o eroică reprezentativă a Ecuadorului: 0-0, după ce „cocoșii” albi veniți de pe Sena au șutat de 20 de ori (!!!) pe spațiul porții sud-americane, unde am văzut un portar fenomenal, imposibil, un necunoscut, până azi, la one man show-ul de pe „Maracana”: Alexander Dominquez (26 de ani, de la Quito, din campionatul ecuadorian), care, bag  mâna în foc, va pleca foarte curând la o mare echipă din Europa. Și tot la echipa cu șansa a doua, un vârf de vis, Enner Valencia (25 de ani, de la Pachuca), cel care semnase o „dublă” în victoria (2-1) cu Honduras. Noul Valencia a hărțuit și defensiva din Hexagon, fiind foarte aproape de un gol-„bombă” în ultimile minute, în plin  iureș neorganizat al francezilor. Acest 0-0 este absolut uluitor pentru ecuadorienii antrenați de columbianul Rueda, pentru că, din min. 54, căpitanul sud-americanilor, Antonio Valencia (de la Manchester United), a fost eliminat cu… generozitate de ivorianul Doue, cel care a închis cu nerușinare ochii la cotul în figură aplicat de francezul Sakho unui adversar (min.8), fără a vedea vreun cartonaș, și la faza din min. 30, când dispecerului ecuadorian, excelentul Noboa, i s-a spart capul, fără ca agresorul să fie trimis la plimbare! Să joci cu Franța, în 10 oameni, mai bine de o jumătate de oră, să ai și „mintea limpede” sângerând sub bandajul aplicat la cap, și să fi la un pas de a și câștiga meciul este absolut fantastic! Misiunea „piratului negru” a eșuat în fața devotamentului ecuadorienilor și al partidei de poveste făcută de Dominquez!

…Sunt tentat să pariez că jafurile în văzul lumii vor continua la acest cel mai frumos, cel spectaculos Mondial. Și, din nefericire, cel jefuit turneu final de prirații din Falanga lui Blatter-bla-bla… La Mondialul brazilian, plouă cu de toate…

…La București, și în toată România, e potop, cu tunete, fulgere, râuri revărsate, copaci căzuți, drumuri blocate, case inundate…

MONDIALUL-SAMBA a debutat cu un furt calificat, anticipat!

…Uvertură mincinoasă, pătată de nerușine ordinară, la Mondialul XX! Brazilia a câștigat, aparent la pas, 3-1 (1-1) în fața Croației, dar n-ar fi reșit victoria fără un samsar japonez de la împins vagoane trimis cu fluier pe terenul din Sao Paulo! Chiar dacă băieții lui Scolari au marcat toate cele patru goluri, întâiul al turneului final prin Marcelo, în proprie poartă, în min. 7, la centrarea rachetei Olici! A egalat, în min. 29, Neymar (primul cartonaș galben al ediției, deși, regulamentar, el trebuia eliminat pentru cotul în cap aplicat cu violență lui Modrici!), cu un șut dibaci din afara careului, ce a mușcat bara din stânga portarului croat și s-a odihnit în năvodul de ațe…

…Selecao cea mult lăudată s-a prezentat destul de obosită și foarte departe de fotbalul-spectacol al generațiilor care au adus cinci titluri mondiale; croații au comis gafa de a renunța la contraatacurile ce au arătat mari găuri de cașcaval elvețian în defensiva de cinci stele a brazilienilor, și totul curgea spre o remiză. Așa ceva nu era, însă, posibil, în țara unde se fură pe stradă, în ziua mare, în guvern, în metrou, în tribune și pe teren!

…Fusese instruit, cu siguranță, de Blatter-bla-bla (cel numit mafiot de Maradona, în presa întregii lumii!), un borfaș de drumul mare, un anume Nushimura (traducerea în japoneză a lui Neica-nimeni, cu siguranță!), un nipon fără ton, care nu spune pardon în Țara Soarelui Răsare (de fapt, apune, acum, de rușine!)… Sperietoarea de păsări a fost proptită pe terenul stadionului Corinthias, unde a inventat un penalty la fix, când trebuia, în min. 71, pentru cine dacă nu pentru gazde! Nu se cădea altfel, să vezi oamenii aceia care dosiseră 14 miliarde de euro (cam zece peste costul ultimului Mondial!) gată să facă infarct că nu câștigă „ai lor” cel mai greu meci, cel de debut.

…Neymar a transformat penalty-ul, croații s-au aruncat răzvrătiți în atac, ceea ce trebuiau să facă la 1-0 pentru ei, și la 1-1… Au ratat două șanse de egalare, orbetele cu fluier n-a penalizat (Doamne ferește!) două faulturi ale gazdelor pe la 18 m. și 20 m., ca, în preajma minutelor de prelungiri, excelentul Oscar să transforme contraatacul în ultimul gol: 3-1!…

…După această uvertură bolnavă, nu mai am nicio emoție: Brazilia este Campioană mondială! Pierdem inutil alte 31 de zile. Ediția jubiliară se joacă cam degeaba în țara unde se fură pe stradă, în metrou, în guvern, pe teren… Ce dacă fură și un japonez, nu? Ne vom obișnui și cu năravul ăsta, în stil mondial, vă dau în scris, acum, aici!…

…Nici n-a început Mondialul-samba și am un sentiment de scârbă!

Cupa Davis, Cupa de Vis

…Week-end-ul acesta aduce din nou la rampă Cupa Davis, ajunsă la ediția 99! Turul I al Grupei Mondiale, 7-9 martie. Noi, lipsim. Vor fi, în schimb, opt dueluri (dintre care 7 în Europa!), unele de mare interes: Spania-Elveția, Franța-Germania, Serbia-SUA, Suedia-Argentina, Rusia-India, Croația-Ecuador, Chile-Israel și Belgia-Cehia.

…Istoria „Salatierei de argint” a început în 1900, când studentul american Dwight Davis a invitat echipa britanică pentru a tansforma campionatele yankeilor în unele internaționale. Atunci, între 8-10 august 1900, la Boston, întâiul meci al Cupei Davis: SUA-Marea Britanie 3-0!

…Peste 22 de ani, la 19 iulie ’22, debuta în Cupa Davis și echipa României: 0-5 cu India, la Eastbourne. Primii noștrii daviscup-meni, Nicolae Mișu (un nume, atunci, în sportul alb, la Paris și Londra) și Mihai Stern.

…Ultima finală a Salatierei de argint, în decembrie trecut, la Barcelona, unde Spania lui Rafael Nadal a spulberat Cehia, cu 5-0!

…Cele mai multe trofee câștigate le au Statele Unite-32. Întâiul, în 1900, ultimul, în 2007, 4-1 cu Rusia. Plus 28 de finale pierdute, ultima în Spania, acum 5 ani, 1-3, la Sevilla.

…În clasamentul învingătorilor Cupei Davis urmează Australia-28 de trofee (primul în 1907, ultimul, în 2003), „cangurii” cedând în 18 finale.

…Marea Britanie și Franța au câte 9 Salatiere în vitrină, englezii pierzând 8 finale, francezii-5. Suedia a scris și ea istorie, între 1975-1998, când a triumfat de 7 ori și a mai ratat 5 finale.

…Spania este revelația ultimului deceniu, câstigând de 4 ori Cupa Davis (2000, 2004, 2008, 2009). A pierdut și 3 finale, două în ’65 și ’67 (ambele, 1-4, cu Australia, în deplasare)… Germania are 3 Salatiere, și o finală pierdută, Rusia-2 trofee.

…Câte o victorie supremă- Italia (4-1, cu Chile, în ’76), Cehia (4-1 cu Italia, în ’80) și Croația (3-2, în dauna slovacilor, în 2005). Pe tabelul câștigătorilor întâlnim și reprezentativa Africii de Sud, încununată prin… neprezentarea Indiei, în semn de protest, atunci, în ’74, față de politica de apartheid de la Capetown.

…Un capitol aparte îl reprezintă România-0 trofee în palmares, dar 3 incredibile finale, pierdute, toate, în fața americanilor: 1969 (0-5,  la Cleveland), 1971 (2-3, la Charlotte) și 1972 (2-3, la București). Ilie Năstase și Ion Țiriac rămân, însă, nume de aur în Cartea cu artiști a Cupei de Vis.

…Lunga și încântătoarea istorie a Salatierei de argint are și multe recorduri interesante. Am ales câteva…

  • Cele mai multe trofee consecutive: SUA-7 (1920-1926)
  • Cele mai multe reveniri de la 0-2: Suedia-5!
  • Cele mai multe finale disputate de un jucător: 11-Bill Tilden (SUA)!
  • Cele mai multe jocuri câștigate la simplu: 33-Bjorn Bjorg (Suedia, în perioada mai ’73-iunie ’80)
  • Cel mai tânăr jucător în Cupa Davis: Mohammed Hossain (Bangladesh): 13 ani și 326 de zile, într-un meci din Grupa Oceania, 2003. Astăzi, nu sunt acceptați jucători sub 14 ani!
  • Cel mai vârstnic jucător: Yaka Koptigan (Togo), 59 de ani și 147 de zile, în 2001, în Grupa a III-a preliminară!
  • Cel mai în vârstă jucător într-un meci de Grupa Mondială: Ilie Năstase-37 de ani și 220 de zile, în 1984, la dublu, și olandezul Paul Haarhuis, la simplu, în 2005, la 39 de ani și 148 de zile.
  • Cel mai lung set final: 20-18, la simplu (în 1991) și 23-21, la dublu, de două ori, în ’57 și ’98!
  • Cei mai mulți „ași” într-un meci de Cupa Davis: 78 reușiți de croatul Ivo Karlovici, în disputa cu cehul Stepanek, anul trecut!
  • Recordul de viteză a unui serviciu: 249 kilometri pe oră-americanul Andy Roddick, în meciul cu ruslul Volcikov!

…Cupa Davis pleacă din nou la drum. Tenismenii profesioniști cer, însă, din cauza programului obositor, disputarea Salatierei de argint o dată la doi ani. Sub o altă denumire: Marele Slam al Națiunilor sau Cupa Mondială. Poate după ediția jubiliară, cea cu numărul 100, de la anul!

Franța, regina-reginelor pe „semicerc”

…La Viena, duminică seară, firește în acordurile lui Johann Strauss, a căzut cortina peste al 9-lea European la handbal masculin. Cu un rezultat de senzație, un record absolut care, în deceniile următoare, nu va putea fi decât egalat. Franța, nu doar că a cucerit titlul continental, după finala câștigată clar, cu maturitate și distincție în repriza secundă, în fața Croației, cu 25-21(12-12), dar a reușit să unifice cele trei „coroane”! După aurul olimpic, de la Beijing, cel mondial, de la Zagreb (triumf tot în dauna „cowboys”-ilor croați!), a urmat și cel al Bătrânului Continent. Simfonie franceză de vis, pe „semicerc”, marcând o epocă „blue”.

…O epocă de miracol a marcat, până acum peste trei decenii, și Naționala masculină a României, cu patru titluri mondiale în cont! Din păcate pentru noi, niciun titlu olimpic, ca să nu mai vorbim despre Europene, unde ne-am acoperit de rușine. Căci, în cele doar nouă ediții ale Campionatelor continentale, handbaliștii noștri n-au participat decât la două: la cea de debut, din ’94, când au ocupat locul 11 (din 12 competitori, învingând doar mediocra echipă lusitană, gazda!), și locul 9, în ’96, tot din 12 echipe. De atunci, șapte ediții consecutive ca telespectatori la Europene!

…Acum, dacă tot am fost telespectatori (și) la acest European (și de handbal!), ne-am făcut o impresie despre cum se mai prezintă „semicercul” mondial, crema Europei dominând și lumea handbalului mondial. Este cert că nu doar noi schimbăm generațiile (ca noi, însă, cam nimeni, de decenii bune!). Suedia, bunăoară, recordmana titlurilor europene, 4 (patru) la număr (primul în ’94, ultimul în 2004), a plecat umilită de la acest turneu, cu „lingura de lemn” de gât, fiind împreună cu Ucraina echipele fără vreun punct câștigat în Țara Valsului!?! Nici rușii (campioni europeni în ’96, când au învins Spania, în finală, la Madrid) n-au arătat mai bine, băieții din umbra Kremlinului au trecut icnind de grupa preliminară, dar au spus repede „Adio, metale prețioase!”, pierzând toate cele cinci dispute din seria semifinală! Decăderea lor reprezintă un semn bun, poate, pentru noi, din moment ce elevii lui Vasile Stângă îi vor întâlni pe ruși în barajul pentru Mondialele de anul viitor (meciul tur, în deplasare, pe 12 sau 13 iunie; returul, la București, în 19-20 iunie). Nici nemții, campionii europeni din Slovenia (în surprinzătoarea finală cu team-ul țării gazdă) n-au ieșit din mediocritate, aș zice nici măcar danezii, cu ultimii lauri europeni dinaintea bătăliei din Austria, nemaireprezentând o forță, locul 5 fiind sub cota așteptării specialiștilor.

…Revelația a fost, de departe, echipa Islandei, care a obținut bronzul European, după 29-26 (18-10!), cu Polonia-„bronzul” de la ultimul Mondial. „Pescarii” intră între cele 10 echipe care au ocupat podiumul în cele 9 ediții ale Europenelor, în afara echipelor amintite (cu finalistele de rigoare) a ajuns pe treapta de bronz și Iugoslavia, schimbul ei de ștafetă de acum, Serbia, nefăcându-și planuri decât pentru… găzduirea ediției din 2012!

…Finala a fost un barometru exact al actualului raport de forțe de pe semicerc. Franța, tripla campioană -olimpică-mondială-europeană, echipa neînvinsă de trei ani, prezintă o Generație de aur, cu uluitorul Nicola Karabatici (într-adevăr cel mai bun handbalist al lumii!), cu artiștii Abalo, Narcisse și Fernandez, cu formidabilul portar Omeyer, într-o încântătoare filozofie a handbalului în Hexagon, din moment ce și fetele sunt vicecampioanele lumii. Croația rămâne aceeași echipă de forță și elan, dintr-o „școală” sârbă de mare valoare. Neșansa băieților din Zagreb, tot pe podium în ultimii ani, indiferent de competiție, a fost această „eră albastră” a handbalului mondial, dominată spectaculos de „Les Blues”!