DUPĂ LOS ANGELES, CHIȘINĂU ȘI… MILEȘTII MICI, TOATE DRUMURILE MELE DUC LA ROMA!

…În Primăvara aceasta m-a fascinat Los Angeles, cum nu se întâmplase în cele două vizite anterioare, din ’88 și ’94.. Este uluitor!… Dincolo de scumpele mele nepoțele Celine și Genevieve… De flăcăul cel mare, Ducu… El m-a plimbat prin Paradis… Hollywood Bowl… Bulevardul Stelelor… Dolby Theatre-Casa Oscar-ului… Santa Monica… Venice… Fortăreața albă din munte, superbul Muzeu Getty… Villa Getty… Malibu… Palos Verdes… Am plutit prin Legendă, mi-am îmbogățit sufletul, am umplut vreo zece carnețele de reporter și am venit. Acasă, la București…

…N-am stat nici o săptămână și am plecat din nou… Am luat, pentru a patra oară în viață, drumul frumosului Chișinău, oraș cu istorie, cultură, suferință și oameni dragi, lipit de inima mea. Am mers cu sufletul plin pentru o premieră care avea să fie de vis, „Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă societate”, montată de freneticul Sandu Grecu într-una din curțile Thaliei pe care o conduce cu mare succes, Teatrul Național „Satiricus I.L.Caragiale”. Premieră cu un „copil minune” al scenei, adolescenta Alexandrina Grecu, fiică de actriță (Irina Rusu) și regizor (Sandu Grecu), care a făcut un rol absolut extraordinar…

…Nu m-a încântat doar spectacolul de teatru, la Chișinău. Ci și Minunea de la Mileștii Mici, Orașul subteran al vinului, la 12 kilometri de „Satiricus”, unde am mers cu mașina, la 50-80 de metri sub pământ, prin galerii săpate larg în stâncă, pe vreo 200 de kilometri, în fosta fabrică de piatră ce a produs cam 200 de ani. Un uluitor Muzeu și aici, unde circuli pe străzi sub arcade pietruite, având nume aparte: Fetească, Pinot, Cabarnet, A|igote, OIV, Cahor, Traminer, Sauvignon, Auriu. Aici este Cea mai mare colecție de vin din lume, peste 1 milion 500 de mii de sticle îmbuteliate, performanță atestată de Guinness World Records, în 2005!
.
…Abia venit, azi-noapte, rupt de oboseală, dar fericit, de la Chișinău, îmi fac bagajul pentru Cetatea Eternă, oraș pe care îl iubeam înainte să-l descopăr. Nu mai știu de câte ori am fost la Roma, de fiecare dată a fost o Sărbătoare, așa va fi și acum… Din Roma am plecat, în iulie 1986, în Lagărul de refugiați din Latina, la aproape două luni după ce mă întorsesem acasă de la Seviila, fericit cronicar la „Noaptea Generalilor”, când, la 7 mai, Steaua a devenit Regina Europei la fotbal, după acel 2-0 istoric cu Barcelona…
…Latina, locul unde mi-am luat, după cinci luni și jumătate de chin și speranță, Viza pentru Libertate!
…Roma, mon amour, my love, mi-e tare dor de tine! Și vin cu sufletul în lacrimă de fericire! Vin să cântăm, fascinați de Viață, „Notti magiche”, ascultând, ca la Coppa del Mondo ’90, glasul divin al Giannei Nannini și al sufletelor noastre!
…ROMA, il mio amore!

Din nou (telespectator) comentator de fotbal la Mondiale!

…Mondialul de fotbal, Mundialul-Samba din Brazilia, începe joi 12 iunie! Noi, românii bolnavi de Fotbal și de Spectacol, tot în în fața micilor ecrane, cu o bere-două de la frigider, să ne mai răcorim supărarea din ultimii 16 ani când suntem numei telespectatori! Și totuși….

…Fotbalul românesc a scris pagini frumoase la Mondial. Ionel Stoica a avut excelenta idee de a readuce pe micul ecran, de la TVR 1,ultimele patru „aventuri” ale Naționalei noastre tricolore: Guadalajara ’70 -întâia „Generație de aur”, cum a numit-o, cu atâta fair-play și respect, Gică Hagi; Coppa del Mondo ’90-revenirea după două decenii în lumea mare a balonului rotund; World Cup ’94, Everestul fotbalului nostru, comparabil de mulți cu Sevilla ’86, când Steaua a devenit Regina Europei!; Coupe du Monde ’98, un fel de cântec de lebădă pentru „Generația de aur” a lui Hagi & comp.

…Ionel Stoica m-a invitat, marțea trecută, la… Coppa del Mondo ’90! La „Nopțile magice”, cum suna Imnul Mondialului italian interpretat cu atâta fervoare de Gianna Nanini! A fost o emoție rară. Am retrăit, în platou, superba victorie cu 2-0 cu URSS… Acel dureros 1-2 în fața Camerunului, meci influențat vizibil de sălbatica Mineriadă de la București, care îngrozise lumea-ntreagă… Acel 1-1 cu Argentina, cu Maradona in Cetatea lui de la Napoli… Și auto-eliminarea la penalty-uri în dauna mai modestului team al Irlandei condus de Jackye Charlton… A fost, marțea trecută o zi absolut magică pentru mine, revenit comentator în lumea fotbalului de marcă, după patru ani plini, de alte bucurii și succese, timp în care m-am dedicat amantei mele Thalia și conducerii Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu…

…Ionel Stoica m-a invitat și pentru mâine dimineață, luni 8 iunie, de Rusalii, de la 10:30, în platoul TVR 1. Să revedem și să reîmbrăcăm în metafore Capodopera Naționalei noastre, acel 3-2 de Legendă, cu uriașa Argentina! Și, cu siguranță, să mai lăcrimăm o dată, gândind la loteria penalty-urilor cu vikingii suedezi!

..În noaptea asta voi răsfoi una dintre cărțile mele (și, cred, și ale altora) de preț, „Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o!”… Să refac acele zile de aur din California însorită, ca să fiu conectat, mâine dimineață, la Trecutul nostru continuu.

tot telespectatori…Balzac spunea că tinerii n-au voie să trăiască din amintiri. Trebuie să-și creeze alte și alte amintiri de povestit!… Să fi îmbătrânit, iremediabil, fotbalul românesc, cu o minunată istorie repovestită și revăzută în ultima săptămână la TVR 1, ca un regal?!

…De joi 12 iunie, voi încerca să țin un Jurnal brazilian! Cum am făcut și acum patru ani, la Mondialul din Africa de Sud, când la Telesport am ținut o lună emisiunea „Mondialul văzut de acasă”, dar și pe acest blog! Acum, mi-a rămas Blogul și Teatrul!…

Mondialul African. Fantasticul 18 iunie!

…Azi, 18 iunie 2010, trăiesc fericit în trecut. Sunt Jabulani, nu-s minge, că nu m-am sonat de vuvuzele, doar că în limba zulu Jabulani înseamnă „fericire”! Mă bucur, jubilez (rădăcină semantică pentru…Jabulani!) ca un copil, ceea ce este şi trist, e un semn că nu prea există prezent. Chiar dacă turneul african a irupt în prima zi din rundul secund al grupelor, cu splendoarea în iarbă oferită de „spaniolii” Argentinei şi Uruguayului, cu încântătoarea cavelerie aztecă, dublată, astăzi, de revolta sârbilor, brav popor şi de fotbalişti. E soare în Balcani, căci grecii, cu toată criza din Elada, au izbutit întâia victorie, în dauna nigerienilor, la al doilea lor Mondial, după lamentabilul World Cup ’94, iar trupa lui Antici, fără complexe, i-a făcut pe nemţi muritori de rând, reducând panzerul german, nimicitor de „canguri” în jocul de debut, la rulajul unui Volkswagen de capacitate redusă. Este drept, o victorie de senzaţie pentru sârbi (1-0, prin golul golgeterului echipei, Jovanovici, în ’38!) la care au concurat şi Klose, zurbagiu talentat, eliminat după 36 de minute, pentru al doilea „galben”, şi penalty-ul ratat (întâiul din acest turneu!) de către celălalt polonez de origine din trupa lui Low, Podolski, în 60’, în urma unui henţ absolut incredibil, dacă nu prostesc pentru un jucștor de talia lui Vidici ajuns la altitudinea lui Manchester United (după ce în partida de debut, pe final, Kuzmanovici a comis şi el un henţ anapoda, echivalent cu eşecul în faţa Ghanei!). Acest 18 iunie 2010 a început cu alt rezultat care a aruncat ân aer casele de pariuri, după ce Elveţia a supus Armada spaniolă, iar Aztecii au triumfat în premieră în faţa urâtei echipe a Franţei!. Curg „bombele” la acest Mondial…

…În 18 iunie, exact acum 16 ani, la ora asta, era o zi cu arşiţă în California Dream. Ne pregăteam, o mână de români, lângă tricolorii noştri, de marea bătălie cu Valderrama şi columbienii lui, pe care Pele îi vedea nici mai mult nici mai puţin decât campionii lumii! „Nu ne este teamă de nimeni!”, a venit replica lui Hagi, căpitanul, în hotelul de la Arcadia, nume predestinat temerarilor. Pe stadionul din Pasadena, la ora debutului în World Cup ’94, vreo treizeci de mii de „valderramişti” entuziaşti, columbieni care purtau peruci a la „El Pibe”, născut în Santa Marta. În tribune, eram în vădită inferioritate numerică, cam cinci mii de români într-un Ocean galben de aproape o sută de mii de privitori sud-americani. În teren, însă, acei minunaţi fotbalişti români, care aveau să cucerească America şi să devină Generaţia de aur…

…Exact acum 16 ani, pe 18 iunie, a fost un meci fabulos pentru noi. Un regal la curtea Regelui Fotbal. Columbienii s-au aruncat din start peste careul lui Stelea, stimulaţi de pronosticul lui Pele şi de valurile de entuziasm din tribunele „Rose Bowl”-ului. A venit, însă, pe contraatac, golul lui Florin Răducioiu, după un sfert de oră de joc epuizant, iar, peste 17 minute, Capodopera lui Gică Hagi, golul acela la care comentatorii americani, strigă, parcă, şi acum, din toţi plămânii: „Unbelievable”!… Incredibilul s-a produs, chiar dacă, cu două minute înainte de pauză, Valencia a marcat, dând senzaţia că meciul este relansat. Apărând propria redută la sacrificiu, băieţii lui Iordănescu n-au uitat, nici după pauză, de raidurile lor nicimitoare, care i-au cucerit din plecare pe yankei, şi au punctat şi în actul II, tot prin Răducioiu, în penultimul minut: 3-1! Rezultat nebun, bijuterie de joc, unul dintre acele meciuri care nu se pot uita!

…Tot în 18 iunie, dar la Coppa del Mondo ‘90, la Napoli, pe „San Paolo”, România reuşea alt rezultat de senzaţie: 1-1, cu Argentina condusă în arenă de magicianul Maradona. Monzon a deschis scorul, în 63’, însă Gabi Balint a reuşit, în 68’, o egalare care ne califica, în premieră, din grupe!
Este 18 iunie 2010 şi retrăiesc această zi de antologie din istoria fotbalului românesc, în două episoade de vis. Este frumoasă Istoria…

…Astăzi, 18 iunie 2010, sunt vesel, sunt trist. Trecutul este frumos, Prezentul nu există. Absenţa fotbaliştilor noştri la turneul care ne-a magnetizat în acest iunie, reprezintă pentru mine cea mai mare dezamăgire de la Mondialul African…

*O variantă a acestui material este publicată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Ziua 5, pentru copii de mingi

…Nu ne așteaptă, teoretic, o zi încântătoare, astăzi, la Mondial. Trei meciuri, dintre care unul singur mai acătării, celelalte două de dat uitării. Acest Mondial, în fond, nu-i nici el decât efectul unei lungi campanii electorale, Mister Blatter-bla-bla-bla deja petrece pentru alte alegeri, ca și câștigate, cele din 2011. În rest, sărăcie mare, mai ales de fotbal, jafuri pe bandă rulantă, mai ales printre ziariști și turiști. N-a fost spectacol nici ieri, cu o Italie pornind iarăși greoi, ca un Fiat gripat, obligat să alerge după egalare ca un leac pentru disperare, să iasă din abisul în care „squadra azzurra” căzuse după ce i-a perforat poarte ambițioșii paraguayeni (ce-au învins cu 2-0 pe Brazilia și 1-0 pe Argentina, în calificările sud-americane)! Olanda a învins și ea lejer, 2-0 cu danezii, dar scorul l-au deschis vikingii, prin Agger, de la Liverpool! Cât despre „prietenii” noștri de la Coppa del Mondo ’90, fotbaliștii Camerunului, ei își poate face harakiri, după ce japonezul Honda (ce alt nume mai nimerit?!) a reușit unicul gol al unei partide cenușii.

…Trei meciuri și astăzi, în Ziua a V-a de la Mondialul African. Pe scurt, o vorbă despre fiecare…

Noua Zeelandă-Slovacia. Naivii de sub Crucea Sudului (la al doilea lor turneu final, datorat criteriului geografic!) contra unei debutante la Mondial. Care Slovacia, însă, a lăsat acasă Cehia și Polonia! Iar cei 20 de „stranieri” ai europenilor (antrenată de Vladimir Weiss și în echipă cu mijlocașul…Vladimir Weiss, fiul!), cu Martin Skrtel (Liverpool) și Hamsik (Napoli) în prim-plan, pot da dureri de cap italienilor și paraguayenilor în cursa calificării din grupa F. Nu-i deloc o judecată sentimentală, gândind că sunt în lotul slovac și doi „români”: Kuciar, poartarul Vasluiului, și Kozak, mijlocașul Timișoarei…

Grupa G debutează cu un meci tare: Coasta de Fildeș-Portugalia. Africanii, la al doilea Mondial, după cel Asiatic, din 2002, când au debutat en fanfare (1-0 cu Franța!), au remizat cu Danemarca (1-1) și Uruguay (3-3), au trecut și de optimi (2-1 cu suedezii), fiind stopați de ieniceri, în prelungirile „sfertului” (1-2). Acum, cu Sven Goran Eriksson la timonă, cu Drogba și Solomon Kalou pe val, se așteaptă cel puțin același parcurs.

De fiecare dată când Portugalia a apărut la Mondiale (acum pentru a 5-a oară!), toată lumea a vorbit despre isprava lusitanilor la…World Cup ’66, din Anglia. Atunci, ei au învins clar (3-1) Brazilia, în grupă, au făcut senzație în „sferturi’, întorcând un rezultat, de la 0-3 la 5-3 (fie și cu debutanta Republica Democrată Coreea de Nord, adversară, iarăși, într-o grupă de Mondial!), au pierdut greu (1-2) semifinala cu țara gazdă (Anglia), ca să cucerească bronzul, după un 2-1 cu URSS. Rezultate care au scos la rampă un nume: Eusebio, golgeterul acelui turneu. Astăzi, însă, „Perla din Mozambic” va fi doar spectator, visând ca noul star al lusitanilor, Cristiano Ronaldo, să repete performanțele!

Meciul serii, unul inegal la prima și la a doua vedere: Brazilia-Coreea de Nord. Campionii lumii, Regii planetei Fotbal, unica echipă prezentă la toate cele 19 ediții, singura în stare să cucerească de 5 ori Cupa Mondială, urmașii lui Pele par și acum favoriții la aur.

Nord-coreenii revin în arena mondială după 44 de ani, debutul lor petrecându-se la World Cup ’66. Acolo, unde, au reușit un rezultat de senzație, unul care a intrat definitiv în Istoria Fotbalului: au eliminat, cu 1-0 (gol Pak Do Ik) marea Italie! Să fie acel rezultat de antologie „drogul” moral al nord-coreenilor, cu 3 „stranieri” în lot (doi în Japonia, unul în Rusia)? Să fie ei în stare de o nouă „bombă”, cu toate măsurile de securitate?!

Să înceapă Samba, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, că ne-am săturat de telenovele și vuvuzele!

Emeric Ienei – 73

…Săptămâna aceasta începe cu onoruri pentru un gentleman al fotbalului românesc. Ca jucător, dar, mai ales, ca antrenor. Ca om din scripturi alese. S-a născut acum 73 de primăveri, la Agriș, în județul Arad, iar la nici 9 ani, a început fotbalul la echipa „7 Noiembrie” din orașul aflat sub aura de Legendă a lui Bonyhadi și Petschovschi. Astăzi este maestru emerit al sportului, antrenor emerit și General de armată. S-a bucurat de toate onorurile ca mijlocaș de ținută, dar, în primul rând, ca antrenor care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Nimeni altul decât gentlemanul de-o viață Emeric Ienei, aflat, astăzi, la minunat ceas aniversar. De fapt, un triptic aniversar în partea a doua a lui Mărțișor, când trei prieteni, de-o viață, parcă, ridică o cupă cu șampanie.

Pe 18 martie, în același an cu Imi Ienei, s-a născut remarcabilul muzician și om de televiziune Horia Moculescu, o Enciclopedie (și) sportivă, ba chiar practicant, în tinerețe, la nivel de performanță a atletismului, voleiului și rugby-ului, pe când era student la Petroșani. Iar pe 26 martie își va serba frumoasele primăveri cel mai mare commentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Țopescu.

Emeric Ienei, născut între cei doi prieteni, pe 22 martie…

…Cei mai mulți îl știu doar ca technician de top. Imi Ienei are, însă, și o remarcabilă carte de vizită ca fotbalist. La 13 ani, se legitima la Flamura Roșie Arad, unde a debutat pe prima scenă, evoluând în 21 de jocuri pentru arădeni.

  • La 17 ani, a devenit component al naționalei de juniori, de unde a urcat în echipa de poveste CCA (Steaua de azi).
  • A adunat 254 de partide în Divizia A la CCA, în 13 ani, ca mijlocaș și fundaș.
  • Cu echipa militară a câștigat 3 titluri și 4 Cupe ale României.
  • Cariera de jucător și-a încheiat-o în Turcia, la Kayserispor, unde a petrecut două sezoane (’69-71), ceea ce pentru un fotbalist român reprezenta o raritate la vremea aceea.
  • A adunat și 12 tricouri în Națională, într-o perioadă când tricolorii susțineau 2-3 meciuri pe an. Apoteoza, Olimpiada ’64, la Tokyo, unde echipa noastră a terminat, dramatic, pe locul 5.

…Cei mai mulți, mai ales ultimele generații, îl cunosc ca un antrenor intrat în Legendă. Cariera de tehnician a început-o în 1971, la clubul Steaua, unde a activate la toate nivelele, de la juniori până la echipa mare.

  • Ca antrenor, cu Steaua a câștigat de două ori eventul campionat-cupă, în ’76 și 85, plus 3 titluri (în ’78 , ’86 și ’94) și o ultimă Cupă a României, în…’99!
  • Dar Emeric Ienei simbolizează, ca strateg, în primul rând, triumful unic din fotbalul nostru, cucerirea Cupei Campionilor Europeni, în 7 mai ’86, la Sevilla, după senzaționalul 2-0 cu Barcelona, la penalty-uri, rezultat care a făcut rapid înconjorul lumii.
  • La nivel de club, a mai antrenat pe FC Bihor Oradea, C.S. Târgoviște, Universitatea Craiova, Videoton (Ungaria) și Panionios (Grecia).
  • A condus în două mandate și Naționala României. A debutat ca selecționer în toamna lui ’86, calificând reprezentativa tricoloră, după 20 de ani, la un Mondial: Coppa del Mondo ’90, unde a ajuns în „optimi”, cea mai bună performanță al „tricolorilor” de până atunci…
  • În 2000 a revenit la timona Naționalei, chemat pentru Europeanul din Belgia și Olanda, unde a reușit performanța de a depăși faza grupelor turneului final (altă premieră pentru Naționala noastră)!
  • Un an (’92-’93), a antrenat Naționala Ungariei, ratând calificarea la World Cup ’94.
  • A fost un timp și președinte al lui FC Bihor Oradea, Ministru secretar de stat la MTS și director tehnic în FRF. Acum, s-a retras la Oradea, însă bate țara-n lung și lat, căutând tinere nestemate, în care a crezut mereu…

…O viață și o carieră de roman sau de film, performanțe care fac din Emeric Ienei mai mult decât un gentleman General al fotbalului nostru!

Happy Birthday, Sir Emeric Ienei!

Răzvan Lucescu, Naționala și „lumea a treia”…

…Amicalul unei Selecționate autohtone, numită eufemistic de Răzvan Lucescu, Under 23, meciul în compania unei banale reprezentative a Italiei, venită cu jucători din Seria C (!?!), miercuri, în Giulești, unde a fost „scor alb”, deși n-a nins, readuce în discuție viitorul Naționalei României.

…Înainte de înfrângerea de la Timișoara (înainte și nu după, cum e obiceiul pe la noi!),  înainte de acel 0-2 cu Israelul (amical, amical, însă jenantă prestație!), selecționerul a tras un semnal de alarmă: campionatul nostru este unul slab! Imediat, patroni, ba și antrenori din prima liga, au sărit ca arși, vrând să ne convingă că ei urmăresc alte meciuri, unele ce n-a văzut Europa! Sigur, Lucescu-junior nu și-a pierdut optimismul și ne asigură că ne vom califica la Euro 2012. Așa să fie!… Deocamdată, realitatea nu este deloc roz, dimpotrivă, dacă privim cu luciditate starea actuală a fotbalului nostru, definită și de amicalul din Giulești… Și nu doar pentru că a fost 0-0…

O simplă comparație. Tot într-un Mărțișor, pe 29 martie 1989, Naționala mare a României întâlnea, într-un amical, la Sibiu, și învingea cu 1-0 (gol Ioan Ovidiu Sabău-min. 48), trupa cea vestită a Italiei, cu Zenga-Bergomi, Baresi, Ciro Ferrara, Maldini-Ferri, De Napoli, Giannini-Donadoni, Roberto Baggio, Vialli.

La noi, sub bagheta lui Emeric Ienei, „11”-le titular arăta astfel: Silviu Lung-Dan Petrescu, Rednic, Iovan, regretatul Mișa Klein- Sabău, Mateuț, Gică Popescu, Hagi-Lăcătuș, Cămătaru!

…Atunci, o forță a fotbalului mondial, cum este mereu Italia, accepta un amical cu o formație care nu mai fusese la un Mondial de 20 de ani. Dar care o învinsese răsunător, cu Mircea Lucescu „timonier”, cu șase ani în urmă, în preliminariile pentru Euro ’84, cu 1-0, la București, prin golul lui Loți Boloni, după un 0-0, la Florența, când  „squadra azzura” încă mai savura titlul mondial de la Espania ’82. Italienii nu uitaseră și căutau revanșa…

…Atunci, după ce a învins falnica trupă a Italiei, în amicalul de la Sibiu, Naționala noastră se pregătea să se bată pentru calificarea la Coppa del Mondo ’90, unde, până la urmă avea să ajungă, după un 3-1 de senzație, contra danezilor, la București. În 15 noiembrie, când, au zis unii, fotbalul a dat peste cap „scenariul” unor Evenimente ce aveau să fie reprogramate pentru Decembrie  ’89!

…Campionatul acela sărac producea (calificarea la Euro ’84, Cupa Campionilor Europeni, cucerită de Steaua, Sevilla ’86, calificarea la Mondialul ’90), încununând și o frumoasa experiență numită Luceafărul. Astăzi, nu mai dispunem de o asemenea Fabrică națională de talente. Avem un campionat care macină zeci de milioane de euro pe an, însă investiția în viitor este blocată de mize mărunte, imediate, de eterne scandaluri. Când o echipă care se bate pentru titlu, FC Vaslui, a început ultimul meci de campionat, de la Brașov, fără vreun jucător autohton în formație (!?!), înțelegem cum este privit viitorul fotbalului românesc! Și parcă devine ilogic să visăm că Naționala poate încerca să mai escaladeze Everestul…

…Lucescu-junior vrea să ne liniștească afirmând că ne vom califica la Euro 2012! Campionatul autohton este însă slab, Naționala mare a fost învinsă în primul amical al anului (0-2, la Timișoara, cu Israel, care nu-i o forță!), „schimbul de mâine” n-a reușit decât un 0-0, miercuri, în Giulești, cu selecționata Ligii a III-a italiene, jucând dezolant…

…Este clar că fotbalul românesc, aflat în cădere liberă de ani buni, înecat în scandaluri, în noroaie de tot felul (cu excepții ce confirmă fenomenul!) nu prea mai este tratat cu interes de nimeni. Nici măcar de prietena noastră Italia, care nu ne poate trimite pentru un amical decât o selecționată de anonimi din „lumea a treia”! Chiar acolo să ne vadă unii?! Într-acolo să ne îndreptăm?!…