ITALIA a rămas fără „Nopți magice”, la Atena, Zeii dansează „Zorba Grecul”!

…Încă un titan a plecat acasă, prăbușit în faza grupelor, Italia! A pierdut, dramatic, cu 0-1, în fața celeștilor de la Montevideo și a spus Arrividerci, Mondial! Ca și acum 4 ani, în Africa de Sud, când Squadra Azzurra tot în grupe s-a blocat (1-1 cu Paraguay și… Noua Zeelandă!?!; 2-3 cu Slovacia!). Singura consolare a peninsularilor: în aceeași grupă D de la actualul Mondo-Samba și-a făcut bagajele, mult mai devreme decât se anticipa, și Anglia, altă campioană mondială. Au rămas repetenți, laureați de marcă, Spania-ultima coroană a lumii, Italia-de patru ori regina sportului rege (1934, 1938, 1982, 2006) și Anglia, încoronată, pe Wembley, la World Cup 66!

…Italia lui Prandelli avea nevoie de un egal, în ultimul meci, cu Uruguay, pentru a urca în „optimi”. Din păcate pentru ea, a jucat numai la egal, uitând că atacul înseamnă cea mai bună apărare! Eșecul (0-1) în fața liderului neașteptat al grupei, inimoasa și tehnica reprezentativă Costa Rica, nu a declanșat o criză de orgoliu printre europenii galonați, dimpotrivă, Balotelli și Pirlo au părut resemnați cu forma slabă a echipei. Sigur, uruguayenii au învins pe final de meci (min. 81), prin golul fundașului central Godin (de la Atletico Madrid), dar, scorul de pe tabelă a fost scris și de către arbitrul mexican Rodigrez. Dacă el l-a eliminat corect pe Marchisio, în min. 59, pentru un fault criminal, nu aceeași măsură a aplicat-o și în min. 79, când mult prea lăudatul uruguayan Suarez, de la Liverpool, l-a lovit cu capul, iar apoi l-a mușcat (!!!!) pe Chellini, fundașul lui Juventus. „Animalul” Suarez, altă față a fotbalistului cu același nume, s-a aflat la a treia mușcătură, după cea din 2010, pe când juca la Ajax, și cea de anul trecut, în derbyul Liverpool-Chelsea. Eliminarea OBLIGATORIE a lui Suarez, în min. 79, nu cred că ar mai fi permis uruguayenilor golul calificării!

…Prandelli și echipa lui îmbătrânită (nu bătrână!) nu au scuze. Au jucat fără minte și fără suflet, cu prea mulți figuranți milionari, redevenind Squadra azzurra abia după ce au încasat golul sinuciderii. Era prea târziu!… De la Roma la Napoli, de la Florența la Venezia și Torino, din Capri în Sicilia și Sardinia nu se mai aud „Notti Magiche”, superba melodia de la Coopa del Mondo 90, interpetată sublim de Gianna Nannini și Edoardo Bernauto… Obosita echipă a neinspiratului Prandelli n-a mai avut acea „Voglia di vincere”, iar fără… voința de a învinge nu puteau fi supuși adversari de elan, de suflet, precum Costa Rica (câștigătoarea grupei, după 3-1 cu Uruguay, 1-0 cu Italia, 0-0, în această seară, cu Anglia!) și Uruguaiy… Întâmplător sau nu, celeștii reprezintă un complex pentru italieni, dacă vreți și pentru că toate cele patru titluri mondiale ale lor au fost câștigate în anii când Uruguayul nu a participat la turneul final!!!

…Vara italiană, „Un’avventura in piu”, aventura în plus din „Nopțile magice” ale Giannei Nannini s-a transformat în coșmar de iarnă (braziliană) grea. Atât de mare este supărarea în Italia, încât antrenorul naționalei, Prandelli, și președintele federației, Abete, și-au anunțat demisia la puțin timp după rușinoasa eliminare! (La noi, nicio demisie, după 16 ani de insuccese!)… Drama nu este atât eliminarea din grupe, cât mai ales că ea a venit în consecuția Mondialului sud-african, de acum 4 ani!

…Costa Rica, revelația fazei grupelor, merge în „optimi”. Nu-i o premieră, a mai făcut-o și la Mondialul italian, din 1990, când, însă, a cedat fără replică (1-4) în fața Cehoslovaciei. Faptul istoric este că mica, dar atât de ambițioasa reprezentativă din America Centrală, a câștigat Grupa D, neînvinsă!… Uruguay, merge și ea mai departe, logic, din moment ce, la ultimul Mondial a ajuns să dispute chiar „finala mică”, 2-3 cu Germania, după ce a pierdut, la același scor, și cu Olanda, în semifinale! Uruguay, campioana lumii în 1930 și 1950 (în Brazilia) a mai ajuns în „optimi” de șapte ori, de trei ori terminând cursa pe locul 4! Cum începuse acest Mondial, 1-3 (1-0) în fața costaricanilor, mai nimeni n-ar fi anticipat „optimile” din acest an, urmând să dea piept cu rivalii lor continentali din Columbia!

…Liderul grupei, Costa Rica, va duela, neașteptat, cu Grecia, ocupanta locului II din Grupa C, decisă, acum, în noapte bucureșteană, în ultimul minut, de un penalty discutabil acordat renăscutei echipe elene, cotată cu șansa a doua în bătălia cu ivorienii! Grecii au scris istorie, deschizând scorul, în min. 42, prin Samaris, au fost egalați (Bony-min. 74), ca , în ultimul minut, vulpoiul Samaras (de la Celtic Glasgow) să provoace un penalty, pe care tot el l-a transformat! Victorie uriașă pentru greci, care au avut și…3 (trei) bare, un 2-1 ce a declanșat valuri de extaz în toată Elada, unde Zeii au coborât din Olimp sub Acropole și dansează în delir „Zorba Grecul”, ca și în cartierul „Astoria” din New York! Grecia, care debutase lamentabil (0-3 în fața Columbiei), echipa care ne-a lăsat pe noi acasă, a ajuns uluitor în „optimi”, pentru întâia oară în istoria ei mondială! Și ne reamintim de minunea elenă de la Euro 2004, când copiii Pireului au câștigat incredibil titlul continental Fotbalul rămâne tărâm unde se nasc mereu Legende…

…Pentru mine, astăzi, e o zi tristă pentru fotbal! Nu doar că una dintre echipele mele de suflet, Italia, nu-și mai cântă, inegalabil, Nopțile magice ale fotbalului. Ci pentru că și Spania și Anglia au părăsit Mondialul, ca într-o glumă fără sare și piper, în timp ce Business-ul turneului final anunță dramatice pierderi de miliarde de euro!… La Mondo-Samba e potop de goluri, e spectacol, dar, când marile puteri par niște umbre, înseamnă că nu-i în regulă ceva cu globalizarea și numărul nelimitat de „stranieri” în campionatele puternice ale Spaniei, Angliei și Italiei (ba și în campionatul modest al României!)… Dar, e prea devreme pentru analize la rece și pentru concluzii. Urmează Spectacolul de după grupe, deși miza tot mai mare poate naște mult trac printre artiști care au mai rămas la acest Carnaval!

Mondialul African. Ziua I, ce să spui?

…Astăzi, 11 iunie 2010, începe Mondialul de la capătul de jos al Africii. Tot fără noi. Noi, din nou doar telespectatori, ca și în 2002, 2006. Acum, în România s-au ieftinit… salariile și s-au scumpit speranțele. În Africa de Sud, a doua țară ca violență din lume, lumea fotbalului e tot mai circumspectă. Nici n-a început Joaca sau Jocul și s-a pornit Jaful. Tot o joacă pentru destui băștinași. Câțiva dintre urmașii lui Mandela au prădat doi ziariști portughezi. Toți se tem că vor urma jucători, antrenori, arbitri și, mai ales, turiști. Cei care au traversat lumea crezând că fotbalul mai poate fi o Sărbătoare…

Dinspre locul unde se termină Africa, se aud tambururi și tobe. „Bafana, Bafana”, țipă în extaz primar mulțimea… Bafana, Bafana… Ca mâine fotbalul va poposi și în Țara lui Dalai Lama! Sau, poate, în Țara de Foc, cu toate blaturile lui Blatter și Platini la un loc…

…Speriați, dacă nu înspăimântați de veștile ce prefațează startul unui nou Mondial, ba blestemându-l pe Mister Blatter-bla-bla-bla pentru totala lipsă de inspirație, ziariști și turiști din lumea-ntreagă (vorba lui Shakespeare!) cred că, dacă nu mai fi mai frumos, atunci al 19-lea turneul final se va dovedi cel puțin mai „save”, acasă, în fața micului ecran, cu bere, mici, floricele și nelipsitele caterinci. La ore convenabile, încât să se poată merge și la greve și la semnat condica de șomeri. Și, uite așa, încercăm să ne bucurăm că Lucescul-juniorul și ai lui (jucători, federali etc.) fără de maturitate nu s-au calificat la Gala Africană…

…Astăzi, Ziua I. Chiar așa, ce să spui?

Că gazdele, „Bafana, Bafana”, cu antrenor brazilian (Carlos Alberto Parreira) și 9 (nouă) „stranieri” în lot (dintre care 3 în Anglia, la Fulham, Everton și Portsmouth) vor deschide, ca de obicei, Balul, dar nu-s date favorite de casele de pariuri în „uvertura” cu Mexicul?

Că aztecii au un evantai ofensiv de mare spectacol, care a pus în genunchi, acum o săptămână, actuala campioană mondială, Italia? Cu trei „englezi” în atac (Vela, de la Arsenal, Franco-West Ham și Javier Chicarito Hernandez, pe care Sir Alex Ferguson l-a și transferat de la Chivas Guadalajara la Manchester United), s-ar putea ca mexicanii să cânte multe nopți „Cielito lindo”, acolo unde se termină Africa…

Ce să mai spui? Că, pregătind al doilea meci al Zilei I, Franța și Uruguay au cercetat istoria (mai ales cei din Hexagon!) și au constatat că s-au mai întâlnit de două ori tot în Grupa A a Mondialelor?!… La World Cup ’66, în perfidul Albion, la Londra, când sud-americanii au câștigat cu 2-1 (2-1), după ce francezii au deschis scorul dintr-un penalty, la capătul primului sfert de oră? Și la Mondialul Asiatic, în 2002, pe 6 iunie, ziua nulității absolute între „două jucării stricate” (vorba lui Minulescu!), un 0-0 care le-a trimis pe ambele echipe acasă, cu o lamentabilă campioană a lumii en titre (la ora startului), Franța, cu acel singur punct din cele trei meciuri ale grupei?!… Nu m-ar surprinde dacă, așa cum s-a prezentat în avanpremiera africană, „cocoșul galic” va repeta rușinea din 2002. Mai ales că, în tabăra rivală, 21 din cei 23 de băieți ai lui Washington (Oscar Tabarez, nu George!) au statut de „stranieri”, 15 semnând statele de plată (era să spun de milioane!) chiar în Europa, cu „diavolul” de Forlan în fruntea listei…

…Nu mai spun nimic. Doar citesc vârstele antrenorilor celor 32 de concurenți. Și, automat, se nasc două clasamente: al vârstnicilor și al tinerilor.

Trena seniorilor o duce, cu 71 de ani (!), germanul Otto Rehhagel, cel care, acum 6 ani, la acel uluitor Euro din Portugalia, a făcut minuni cu naționala Greciei, cucerind laurii continentali. Îl urmează pe „scara vârstei” brazilianul Carlos Alberto Parreira-67 de ani, algerianul Rabah Saadane-64 de ani, Flavio Capello (italianul de la timona Angliei) și Oscar Washington Tabarez, de-un leat (63), dirijorul squadrei azzurra Marcello Lippi și suedezul Sven Goran Eriksson (de la cârma ivorienilor), fiecare numărând câte 62 de primăveri…

Top-ul celor tineri este deschis de selecționerul Slovaciei, Vladimir Welss (45 de ani), secondat de Carlos Dunga (Brazilia) și Paul de Guen (timonierul Camerunului)-46 de ani, Gustavo Martino (Paraguay)-47 de ani și Matjaz Kek (Slovenia)-48 de ani. Aproape de vârsta lor, cu declarate gânduri de mărire, Maradona, cu 49 de toamne pe răboj…

Să conteze vârsta selecționerilor în acordul final al Mondialului African? O întrebare, măcar acum, în Ziua I! Ce spui, Dumneata, cititorului?!