…Săptămâna a început pentru mine, cu dimineața pe tâmple, căci a trebuit să merg la spital și să fac acea injecție cumplită împotriva cancerului, Zoladez, o dată la trei luni, timp în care renasc, visez, alerg cu bucuria de a trăi fiecare clipă… În pofida durerilor din abdomen, lăsate de acul acela gros, gros, cu o nemaipomenită poftă de viață am traversat Dunărea umflată, pe Podul care pe 20 iunie își va aniversa 60 de ani. (La mai puțini, altfel spus altul… de vremurile noastre!), invitat la Atelerul European de Teatru de la Ruse…
…Ziua s-a încheiat pentru mine la trei ceasuri după miezul nopții, când s-a terminat ultimul bal de la Mondialul-Samba, cu victoria plină de suspans a yankeilor mei, și ai lui Ducu, și ai lui Paul Romoșan, Vladi Moraru, Grigore Culian, Cristian Sabău, Gil Perșinaru și atâția alți prieteni din State. Americanii au plecat ca din pușcă, reușind cel mai iute (de până acum) gol al turneului, prin vicleanul Dempsey, în min.1, s-au jucat cu ocaziile, pe contraatacurile rare, dar tăioase, în asaltul Ghanei, în fața căreia pierduseră, la xerox (cu 1-2), ambele dispute din istorie, și, „c-așa-i în fotbal”, parafrazându-l pe marele Toma Caragiu, s-au văzut egalați de africani (Ayew-83). Numai că trupa lui Klinsmann are moral, nu glumă, și a făcut dreptate când mai erau două minute din „timpul regulamentar”, cum tot aud că se spune, de parcă, dacă victoria vine în ultima secundă din cinci-șase minute de prelungiri, nu ar fi…regulamentar! Books a punctat golul ce a făcut dreptate și așa s-a încheiat o Zi Nemțească la acestu Mondial XX.
…Căci, înainte să revină soarele Californiei și pe chipul lui Jurgen Klinsmann (ajuns la 49 de ani), cu CV încântător de atacant în naționala germană, s-a mai detonat o „bombă”: un 4-0 fără milă administrat Portugaliei de trupa lui Joachim Low (54 de ani) și noului star răsărit la Mondialul trecut, Thomas Muller (24 de ani), junele prim al lui Bayern, aseară, autorul primei „triple” din Brazilia. Unii explică scorul și prin gafa sârbului Mazici, care l-a eliminat greșit pe portughezul Pepe, în min. 37, când scorul era, totuși, 2-0 pentru Mannschaft! Meciul în care lusitanii (cu un figurant de marcă, Cristiano Ronaldo) au fost striviți de panzerele nemțești s-a petrecut tot pe stadionul „Fonte Nova” din Salvador, acolo, unde Olanda a spulberat, într-o repriză, campioana mondială en titre, Spania cea cocoșată ca un moșneag care și-a pierdut ochelarii și bastonul: 5-1! Tabela din Salvador nu prea pare o salvare pentru gazde, dimpotrivă, Brazilia a început să tremure serios, acum, când lumea-ntreagă se întreabă: Olanda sau Germania?… (Tot ieri, întâia remiză a turneului, Iran-Nigeria, 0-0, așa, ca să pună frână startului ca o avalanșă, cu o încântătoare medie de goluri de peste 3,5 goluri pe meci, până la draw-ul alb.)
…N-am apucat să văd decât ultima jumătate de oră din derby-ul Grupei G, dar am urmărit, în reluare, toate golurile. În timp ce Thomas Muller perfora fără milă poarta lusitană, eram în superba Sală Mare a Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse, urmărind o „uvertură” de zile mari a Atelierului European de Teatru, ceva combinând imaginația brazilienilor cu rigoarea olandezilor și a nemților. Un spectacol de vis al Teatrului Independent „Credo” din Sofia, cu nemuritoarea piesă „Mantaua” de Gogol, în versiune modernă. Pe scena goală, teatru-teatru, dramă și comedie, teatru non verbal, păpuși și o fascinantă improvizație ce a născut atâtea fermecătoare sensuri și semnificații din puținele obiecte aflate în spațiul de joc (un țarc de copii, două dosare, trei hârtii, patru sfori etc.). La un moment dar, vrăjit de cei doi actori absolut fenomenali, Nina Dimitrova și Stelian Radev (am avut șansa să discut cu ei, încerc să-i îi aduc și în Festivalul teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, 6-10 octombrie), renăscut sub magia teatrului, am avut senzația că văd urcate pe scenă „Necuvintele” nemuritorului nostru Nichita!… Spectacolul Teatrului Independent „Credo” se joacă de… 21 de ani, a bătut toată lumea, a fost vorbit de către actori în…9 (nouă) limbi, a s-a produs și la Baia Mare și Sibiu, parcticipând la nu se mai știe câte Festivaluri peste 150 („La 150, ne-am oprit cu număratul!”, glumea Nina Dimitrova, în noapte, pe terasa teatrului, unde se ralaxa în așteptarea spectacolului de azi –„Tot ce face Moșul e bun”, după Andersen). Iar eu așteptam triumful yankeilor de la Natal (n-aveam cum să scriu Nadal, eu sunt fan Federer!)…
…La Atelierul European de Teatru, de la Ruse, am aflat că s-a schimbat textul Spectacolului-lectură pe care mi-l fac cadou excelenții actori de la „Sava Ognianov”, în frunte cu prietenul Krum Berkov (unii cronicari români l-au văzut în acel bilingv „Conu Leonida față cu reacțiunea”, coproducție Giurgiu-Ruse). După lansarea volumului meu (4 piese de teatru traduse excelent de doamna Anca Staneca și Adrian Vasiliev), nu va mai apărea, joi, de la ora 17, în Spectacol-lectură „N-aveți un mort de vânzare?”, cum știam, ci „Freud și Bunul Dumnezeu”. Și, uite, așa, ajung iarăși să trăiesc emoția acelui minunat one man show regizat și jucat, din noiembrie, de Doru Nica tulburător, în lacrimă de râs și de plâns, pe scena Teatrului „Ioan Slavici” din Arad, acolo unde, la 13 mai 1979, debutam mândru ca dramaturg! Să o ia „Freud și Bunul Dumnezeu” pe urmele „Pușlamalei de la etajul 13” (9 montări!?! Hai că am tupeu!…), despre care încă se mai vorbește (și) la Ruse, unde Orlin Dyakov a reușit un musical care a adus atâta tineret la teatru?!…. Nu mai vin la lansarea mea, atâția confrați români câți au promis, dar veșnic-tânărul, în trăire, în scris și în menținerea prieteniilor, prolificul Dinu Grigorescu, mi-a confirmat că va fi aici, la Ruse, joi! Cu cine va mai veni cu mașina lui… Mulțumesc, prietene!
…Mondo-Samba din Brazilia și Euro-Teatrul de la Ruse îmi fac Viața frumoasă. Nu contează scena, „Lumea-ntreagă e o scenț”, spunea Marele Will, important este să trăiești, să te hrănești numai cu Frumosul din lume. Și să uit că peste trei luni va urma un nou Zoladex, cu chinurile și speranțele! Atunci nu va mai fi magia fotbalului, voi rămâne cu amanta mea, minunata, inegalabila Thalia…
…Am dat prima respirație acestui material, azi-noapte, așteptând zorile, numai că la Hotelul Riga, maiestuos la doi pași desupra Dunării, Internetul nu mai mergea, cum fusesem asigurat de la Recpție. Stau la etajul 3, cu o panoramă sentimentală rară de peste drum de România, dar cu o toaletă de acum jumătate de secol și fără șansa de a pune materialul pe blogul meu. Internetul nu se cuplează, la „Riga” din Ruse decât la etajele 5 și 6! Ei. și?!… E minunat la Ruse, de ce să văd norii ce s-au adunat a ploaie peste Dunărea nealbastră?!…
