Jurnal de iarnă (10). CRĂCIUNUL ȘI REVELIONUL 2014, PRINTRE TEMPLE ȘI PIRAMIDE (AZTECE ȘI MAYAȘE)…

…Bunul Dumnezeu a fost darnic cu mine toată viața!… Memoria Facebook-ului mi-a confirmat, o dată în plus, în această dimineață! Fotografia de mai jos, la picioarele Piramidei Soarelui, o atestă…

…Acum doi ani, spre exemplu, am petrecut Crăciunul la Ciudad de Mexico, dublat de excursia magică de o zi la Piramida aztecă de la Teotihuacan (care în limba nahuatl înseamnă „Orașul Zeilor” sau „Locul unde oamenii devin zei”), la 50 de kilometri de Capitala mexicană. „Echipajul” condus de bossul nostru… Genevieve (care avea un an, o lună și trei săptămâni!), mai cuprindea nora mea Karina, sora ei Liz, Ducu, firește fiul meu cel mare, și socrii lui, Conchita și Carlos. A fost un veritabil Crăciun-Excursie, cu vizite la câteva dintre punctele importante ale fascinanului Ciudad de Mexico și împrejurimile lui, inclusiv Piramidele Aztece în vârful unuia, cea mai mare, Piramida Soarelui, de la Teotihuacan, ajungând și eu, la 63 de metri, gâfâind și cu patru-cinci pauze, după cele 240 de trepte escaladate mai mult cu sufletul!… De acolo, (unde mă simțeam „Împăratul norilor”, cum sună un titlul din fantastica operă a lui D.R.Popescu), se vedea clar, spre Nord, și Piramida Lunii, cu vestitul drum dintre Lună și Soare, un Drum al Morții și al Vieții, cu inedite povești uluitoare…

…După patru zile în Ciudad de Mexico, am luat avionul și ne-am oprit în Cancun, stațiune de lux, construită de americani, la începutul anilor ’70. Am schimbat anii în Playa del Carmen și ne-am plimbat din nou printr-o istorie spectaculoasă, neștiută, doar intuită, la Chichen Itza, monument UNESCO. Undeva, în jungla statului Yucatan, la 180 km. de Cancun, unde s-au unit civilizațiile mayașă (ghidul nostru, de 34 de ani, era mayaș!) și toltecă. Aici am pus în Arhiva mea sentimentală vestitul Templu Kukulkan (24 de metri înălțime, plus 6 metri platforma), Zeul-șarpe cu pene. Sunt 91 de trepte pe fiecare din cele patru laturi ale Templului, ultimul pas din vârful Kuklkanului fiind al…365-lea, echivalentul din zilele Anului Haab!

…N-am apucat să scriu decât cinci episoade din „Jurnalul meu mexican”, va trebui, anul care vine, să fac un efort și să termin acest capitol (cu opt seriale) dintr-un volum ce mai cuprinde un Jurnal american, unul italian, un Letopiseț (românesc, of course!), toate prinse în „Jurnalul unui trăznit” (cum va suna și titlul cărții, din care cam 85-90% din ce mi-am propus este gata!).
…Anul acesta, „Echipajul” de la Piramide și Temple nu a mai fost împreună de Sărbători. Sper să ne reunim la anul, pe vremea asta, când vom mai avea un nou companion, marcant, minunata mezină Celine, care abia a sărit de zece luni!
…Un Crăciun fără vârste și un An Nou cu 2017 povești adevărate, TUTUROR!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 1.312 persoane

Jurnal de iarnă (9). V-AM SPUS CĂ VINE MOȘUL ȘI LA MINE!…

 ..Ultimii șase ani am petrecut Sărbătorile de Iarnă în Miami, sub soare plin și apa Atlanticului ajunsă la 27-28 de grade Celsius. Anul acesta urma să petrec Crăciului și Revelionul în splendida California, unde s-a mutat flăcăul meu cel mare Ducu, împreună cu minunata lui soție Karina și, acum, cu două superbe fete, Genevieve și Celine, nepoțelele mele de aur. O analiză de-a mea, una serioasă, ce ține de…cancer, a dat totul peste cap. Pe 3 ianuarie trebuie să fiu înapoi la București…. Trei zile pe drum, șapte, cu familia mea din America… Prea obositor… Plus că gândul meu duce obsesiv la scintigrama programată pe 16 ianuarie și cele trei tomografii computerizate, cărora încă, n-au putut să le găsesc o dată când să fie făcute!…

…Dumnezeu a avuit, însă, grijă de mine și de data asta. După ce dimineață am tras o repriză de plâns, în singurătate apăsătoare a apartamentului meu, ziua s-a schimbat, brusc, miraculos, noaptea…
·
…NOAPTEA DE CRĂCIUN s-a dovedit fascinantă lângă Bradul din frumoasa casă a surioarei mele Mona, pe strada copilăriei mele din Piața Chibrit, unde și acum pietrele cântă și acum „Rapid, cadână zvăpăiată”…. O seara-spectacol de suflet cu trei rânduri de Colindători de vis, unii din Corul Patriarhiei. Mulțumesc mult, minunații mei Mona, Sorana, Alin și Florin pentru această Noapte realmente magică…
…Acum 55 de ani, eram, aici, … Moș Crăciun cu barbă și haine roșii pe acoperișul casei părintești, păcălindu-mi scumpa surioară care credea în basmul cu Moș Crăciun…
…Azi, la această oră, spre miez de noapte bucureșteană, trebuia să fiu cu daruri pentru nepoțelele mele sublime Genevieve si Celine, la Los Angeles!…
…O față râde, alta plânge…

…Nu ne mai căutați, pe mine și pe Moșul, după ora 3, când se spală zorile de întuneric. Plecăm la discotecă, dame-n tangou, cokteiluri finlandeze, ritmuri tiroleze, bârfe, muzică electonică, fără fum de țigară sau alte prostii… Dacă se joacă, spre dimineață, ceva la „Godot”, intrăm să bem o cafea și să mai vedem ce-i nou în dramaturgia autohtonă (cam mazilită!) și teatrul românesc!…

…La fotbal nu ne mai ducem, ce să mai vedem, tot Becaliada prăfuită, ca și politikia dâmbovițeană?!… Ne vom distra pe cinste două (hai trei!) zile și tot atâtea nopți polare, căci voi merge și eu acasă la Moș, Santa, Babbo, Dyado… Tinerețea este, doar, o sănătoasă stare de spirit și de suflet! Nici Moșul, nici eu, NU NE SIMȚIM…MOȘI, puștilor!

Jurnal de iarnă (8). AȘTEPTÂNDU-L PE… MOȘ CRĂCIUN!

…Puteam să spun, la anii mei, „Așteptându-l pe Godot”, dar păream pedant! Oricât de mult iubesc teatrul absurdului, pe Eugen Ionesco și Samuel Beckett, citind tot ce s-a publicat la noi și vizionând tot ce s-a montat pe scenele românești, nu uit că vine Moș Crăciun, așteptat de sute de milioane de copii în lumea-ntreagă. Și mă bucur și eu, la șapte decenii de viață plină, cu de toate, bune, minunate și reversul lor, eu, cel care, cu peste cinci decenii în urmă, am ajuns și pe acoperișul casei părintești, în straie roșii și cu barbă, să o întreb, cu voce prefăcută de tânăr moșneag, pe surioara mea Monica (de vreo șase anișori pe atunci!), dacă a fost cuminte și ce ar vrea să-i aducă Moșul?! Scurt și la obiect, am fost și eu Moș Crăciun!…

…Și îl aștept cu suflet de copil și acum… Tinerețea este, doar, susțin de vreo jumătate de veac, o stare de spirit, o stare de suflet!…

…Oare, merit și eu ceva cadouri, sub Bradul din anul acesta?! Am fost cuminte?! Mai vine, și acum, Moșul-Simbol al Crăciunului și la un tată de trei copii și Bunic de două nepoțele?!… Maria, fiica mea studentă în anul I la Drept, mi-a și adus, ieri, un dar de la Moș Crăciun, un pix de colecție, emoționându-mă până la lacrimă, înainte să plece, astăzi, la Bunici, în frumosul sat nemțean cu nume tulburător: Români!… Mariei și lui Mircea Robert, comorile mele de suflet din România, Moșul le-a dat, ieri, un plic cu bani, c-așa a auzit el prin New York că e mai modern… Cum n-am ajuns, iarna aceasta, peste Ocean, și îmi alin, la București, rănile sufletești cu elixir de lacrimi curate, voi vorbi cu Moșul din poveste să pună deoparte și să le ducă-n decembrie viitor și cadourile de mâine noapte pentru scumpele nepoțele Genevieve și Celine, pentru nora Karina și flăcăul cel mare Ducu!…

…Nu mă ascund că am ceva relații și prin Finlanda, acolo, unde, și-a înhămat renii la suita de sănii cu care va porni cu sacii plini în jurul lumii. Moșul nostru, Crăciun, Gerilă în societatea socialistă multirateral…, Santa Claus, la americani, Babbo Natale, la Roma, Pere Noel, la Paris și Monte Carlo, Dyado Koleda, parcă, la prietenii bulgari, și în câte feluri i se mai spune, s-a gândit să-mi facă unul dintre cele mai prețuite cadouri!… Un director de trafic hibernal (terestru și aerian, că Moșul folosește și Transoceanice!), care i-a controlat săniile, mi-a șoptit că Moș Crăciun a pus în sacul meu pentru finalul de an o…Premieră, luna viitoare?!… Moș Crăciun, Moș Crăciun, că ești darnic și ești bun, ce bucurie îmi faci!… Mai exact, pe 27 ianuarie 2017, la Teatrul Municipal „Ariel” din Rm.Vâlcea (director-actorul și regizorul Nicolae Poghirc) va ieși la public spectacolul „Freud și Bunul Dumnezeu”, în regia actorului Alin Holcă, după piesa mea cu același nume! O piesă pentru care am primit nobile aprecieri de la doi valoroși critici dramatici-Ion Cocora și Doru Mareș (mai există și oameni de teatru care citesc dramaturgie autohtonă!)- ambii spunându-mi că am scris un excelent…roman dramatic! Asta, fără a avea vreo legătură cu piesa „Roman dramatic” de Bulgakov, jucată acum doi ani la „Nottara”.

…La Rm.Vâlcea nu va fi premiera absolută pentru textul meu „Freud și Bunul Dumnezeu”. Acum trei ani, o lună și trei săptămâni, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad, actorul de profundă vibrație interioară Doru Nica (totodată și un regizor remarcabil), în ritmurile special compuse pentru acel spectacol de fascinantul Ilie Stepan, a reușit un tulburător one-man-show. La care Sala Studio, plină ochi, a plâns tulburător, greu, cu bărbați și femei răniți de trădări, de speranțe ucise…
…În 27 ianuarie 2017, mari, nobile Emoții și în Zăvoiul vâlcean. Va fi a 33-a Premieră din cariera mea de dramaturg. Ultima, în 21 aprilie, acest an, la Teatrul Național „I.L.Caragiale-Satiricus” Chișinău, cu „Pușlamaua de la etajul 13”, în regia de excepție a lui Sandu Grecu și cu o fermecătoare Alexandrina Grecu în rolul principal. A 10-a montare a acestui text, în 5 (cinci!) țări… Sunt un dramaturg român fericit! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!…

…Tot în sacul Moșului aud că există și un plic cu o veste nu prea pe sufletul meu. „Taximetrist de noapte la New York” s-a cam rătăcit pe o scenă din Chișinău și în fața unui teatru din briza mării, în legendarul Tomis, și nu va ajunge în primăvara ce vine la destinația numită Premieră. Să-și pună și „Taximetristul de noapte din New York” un GPS pentru drumurile și stilurile din Estul european…
…Până atunci, un Crăciun de Poveste, celor mici și celor mari, cu sufletele mereu tinere…

P.S. Dragă Moșule, te rog să nu mă cauți, mâine seară, pe vremea asta, la adresa pe care o ai salvată în computer. Mă găsești la Surioara mea Mona, acolo unde te-am substituit acum 55 de ani!… Mi-e dor să te revăd și să-ți mulțumesc pentru minunatul cadou pe care te-ai gândit să mi-l faci la finele lui 2016. Semn că am fost cuminte, n-am mințit, n-am trișat, n-am trădat pe nimeni, mi-am văzut de analize și de tratament, nu mănânc de șase ani carne de porc sau de vită, nici mici, salam, prăjeli, vrăjeli fast food, grăsimi, nu mai beau Coca Cola, sunt la zi cu lecțiile Vieții, cum să uit, de patimile mele fără de sfârșit Scrisul și Teatrul!
…Dragă Moșule, jur că nu m-am apucat de fumat, nici de droguri, cu blondele, chiar și cu brune și brunete, am lăsat-o mai moale, inima tradusă, vârsta, bat-o vina (stare de spirit, stare de spirit, dar nu mai pot alerga, eu, atlet cu medalie de argint la 60 m., pe vremea junioratului, dragă Moșule!), nici de politică nu m-am atins, piei drace, așa cum m-ai sfătuit, și iarna trecută, la Miami!… Promit, dragă Moș Crăciun, că voi face mai multă mișcare în aer liber, că am Parcul Tineretului sub fereastră, și voi încerca și noua rețetă de pe Facebook, aia cu paharul de vin roșu, la masa de prânz, care face cât o oră de sport! Așa să fie?!… Vorbim, facem un schimd de experiență la Anul, când sper să mă găsești Acasă, aici sau peste Ocean, unde-i mai aproape de casa matale…

…Dragă Moș Crăciun, că ești darnic și atât de (ne)bun, de bați lumea-ntreagă, după ce termini cu turneul acesta de iarnă-vară în jurul lumii mai dezlănțuite ca niciodată, poate îmi traduci în engleză piesa „Taximetrist de noapte la New York” și încercăm cu ea pe Broadway, să se vadă și yankeii prin ochiul unui dramaturg român. Iar când îți vei reveni, după maratonul acesta cu saci, daruri și mii de kilometri, cu sănii și avioane, vreau să-ți trimit la lectură ultima mea piesă, terminată acum o lună, înaintea alegerilor de la noi, pardon, știu că ești apolitic!… Titlul ei-„N-aveți un tiran în plus?”- sigur o să-ți dea de gândit, dar asta și vreau, să văd cum gândesc și alții despre vremurile de azi din România mea natală, unde ne-am întâlnit întâia dată, îți mai amintești, tot naiv eram, acum peste șase decenii! La Mulți Ani, Puștiule, cum îți spun cu prețuire!…

Jurnal de iarnă (6). SERBĂRI DE VIS LA ”NOTTARA”, TEATRUL CARE A ÎNVINS IMPOSIBILUL!

 

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

 

…În ajunul Sfintelor Sărbători, Teatrul Nottara și-a înnobilat spectatorii și prietenii cu un evantai de evenimente rare, de suflet. Mai întâi a frost fantasticul recital „Nobile William”, susținut de extraordinarul actor britanic Michael Pennington, o încâtătoare Istorie nescrisă a operelor lui Shakespeare, creată pe scenă cu o voce magică și un har divin într-un rar văzut one-man –show de mare ținută estetică. Acest recital de colecție, împreună cu cel al maestrului Emil Boroghimă („Lumea-ntreagă e o scenă”), directorul Festivalului Internațional Shakespeare, au tras ultima cortină, în ovații, la „Nottara”, peste „Anul Shakespeare 400 în România”. O splendidă comemorare a celor patru veacuri de când Mare Will s-a ridicat în Ceruri, pe care British Council le-a marcat printr-o Sărbătoare mondială a vieții titanului Dramaturgiei Universale, program aflat sub un nobil Motto: „Shakespeare trăiește”! Negreșit trăiește!

…Eveniment de altitudine artistică și în România, marcat la „Nottara” și de un Colocviu pe tema operei shakesperiene în țara noastră, cu două figuri marcante, criticul de teatru Marina Constantinescu și redutabilul regizor Dinu Cernescu, directorul de scenă care a reușit la „Nottara”, prin anii ’70, printre altele, două montări de antologie, „Hamlet”, cu un fulminant Ștefan Iordache, întâiul Hamlet politic în spectacologia română, și „Timon din Atena”…

…Ca, în Ajun de venirea Moșului cu daruri, miercuri seară, un Recital rar, „Colinde de Crăciun”, susținut de Grigore Leșe, într-o sală tulburată de muzica populară pură, culeasă din matca ei străbună, nemodernizată, nedeformată. Recital ce ne-a demonstrat că există o sublimă armonie între această muzică pură, poate naivă (ca și pictura naivă!) și muzica zisă cultă!

…Un regal rar pentru sufletele noastre, oferit de Teatrul Nottara în Ajun de Sfinte Sărbători, pornind de la Shakespeare și armonizând Frumosul din nou prin glasul lui Grigore Leșe, însoțit de 12 rapsozi veniți în sumane de pe plaiuri vâlcene și soprana care ne-a înălțat cu arpegii divine în Zborul Păsării Măestre a lui Brâncuși!

…Ca Finalul acestui evantai de Evenimente rare să-l reprezinte lansarea volumului-document „Buliniada”, Istoria celor zece luni de exil al Teatrului Nottara, închis pentru Bulina roșie!… O carte absolut tulburătoare, cu…213 autori-întregul colectiv al Teatrului și câțiva dintre numeroșii prieteni. Jean Giraudoux are o piesă intitulată „Din jale s-a întrupat Electra”. Experiența de zece luni a Teatrului Nottara poate fi numită „Din Jale s-a-ntrupat Miracolul”!… Pentru că realmente am trăit un Miracol. Născut din jalea celor zece luni, din zbuciumul bogatei istorii a teatrului de pe Bulevard, din zece luni de exil și pribegie, care au născut, însă, și prieteni de la alte teatre, invitând să joace pe scenele lor trupa surghiunită de soartă și superficialitatea unor autorități.

…Acele zece luni de „viață și de moarte în deșertul de cenușă” au zămislit un sublim colectiv, „Familia de la Nottara”, „Famlie de artiști” (cum sună titlul uneia dintre premierele create, cu Alexander Hausvater la timonă, în timpul acela suspendat!) care a făcut din devotament frate cu sacrificul, din vis-speranță și necedare. Miracolul acesta a însemnat câștigarea unei bătălii cu Imposibilul, un uriaș rol avându-l bravul „comandant de navă” Marinela Țepuș-directoarea Teatrului Nottara-, cu o fantastică putere de luptă și uluitoare forță de convingere a celor în drept, cu un crez fără fisură în triumful Adevărului și, în fond, al Teatrului!..
.
…Aceste Evenimente nobile care au aureolat Anul 2016 –unul de…patru luni în cazul Teatrului Nottara- se porniseră, în fapt, între 10-22 octombrie, când s-a desfășurat ediția a IV-a a unui remarcabil „Fest(in) pe Bulevard”, Festivalul Teatrului Nottara, ce răspundea la replica unui spectacol prezentat de Institutul Maghiar Balassi, „O să mai vii tu pe făgașul visurilor mele?” de Csaba Kiss, în regia lui Mihai Lungeanu.

…Da, Teatrul Nottara, Teatrul care a învins Imposibilul, ne ține vii sufletul și cugetul, conectați la Visul de Frumos din fascinanta… „Lume-ntreagă ce-i o scenă, iar toți oamenii Actori”!
…Mulțumim Marinela Țepuș, mulțumim minunat colectiv de la Nottara! Ne ne-ați lăsat fără Vise!…
…Și vouă, un Crăciun de Poveste și un An Nou cu 2017 bucurii majore, pe scena Vieții și în viața Scenei!

CE FĂCEAM PE 22 DECEMBRIE 1989, LA ORA ASTA?!…

…Demonstram, pe seară, între vreo două-trei sute de români entuziaști, fericiți (doi-trei speriați!?!), în fața Consulatului Român din New York (38-th Street cu 3-rd Avenue), cerând să se termine, în țară, odată, cu dictatura comunistă!

…La prânz, pe un ger aspru, fusesem o mână de români, în față la ONU, să cerem să nu intre rușii în România! Ba să ne trecem și pe liste ca să venim în țară, peste două zile, cu un avion special, să luptăm cu teroriștii, naivii de noi!… Eram pe listă și eu, editorul ziarului de limbă română „Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”, publicație în care, în dimineața de 20 decembrie 1989, apărea editorialul meu intitulat „Crăciun însângerat”, unde scriam, negru pe alb, că, la ora aceea, nu știam exact câți oameni nevinovați au murit la Timișoara, dar eram sigur că „a pierit cel mai criminal regim din istoria României, regimul Ceaușescu”!… Surprinzător sau nu, imediat, am fost amenințat la telefon, în limba română, în apartamentul meu din Roosevelt Island, cu un posibil accident de taxi și cu răpirea fiului și numai avocatul-ziarist Cornel Dumitrescu m-a mai liniștit… Nu le-am spus nimic dragilor mei Ducu și Cornelia, dar, speriat în sinea mea, le-am recomandat să nu iasă din casă o zi-două, cum nici eu n-am mai urcat pe taxi câteva zile…


…M-am înscris, pe 22 decembrie 1989, în față la ONU, pe liste speciale (cine, oare, le-a făcut?!, mă întreb, azi, 22 decembrie 2016!), să vin Acasă, să lupt cu teroriștii, eu care n-am tras o dată cu pușca sau pistolul, din moment ce n-am făcut armata, fiind scutit de serviciul militar din cauza unui infiltrat pulmonar avut la 18 ani! Ce mai conta… Dorul de Libertate în România de dăduse aripi, pluteam pe Vis!

…Clădirea ONU, unde demonstrasem și ne vărsasem oful, noi, mâna de români, aveam să aflu peste un timp, era goală pușcă, atunci, în 22 decembrie 1989, personalul ei fiind in corpore în…vacanța de Sărbători!?!… Acest episod l-am prins cu zâmbet amar într-un Poem din volumul meu „Condamnat la Libertate”, apărut în primăvara lui 2016!…
…Istorie, cum te scrii și te rescrii!?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de iarnă(5). (f.r.) FOTBAL PE GHEAȚĂ, „MOROMEȚII” LUI CONU JIJI, EURO-FINAL DE VIITOR PE SEMICERC!

..Fotbal pe plajă, fotbal de sală, fotbal-tenis, fotbal depomană și, mai nou, fotbal pe gheață! Îl brevetează Federația în materie, de vreo zece zile, de când unele dintre meciurile de Cupă (organizate de FRF) s-au jucat pe gheață periculoasă, vânt și ger. La Cluj, unde o parte a terenului a fost încălzită, alta nu (!?!), de arăta a patinoar, un jucător al Iașului, Piccione, a ajunecat, dând cu partea superioară, capul, de gheața bocnă, de-a rămas câteva clipe lat!… La Oradea, doi jucători ai Astrei, portarul Lung și artizanul Teixeira, au părăsit terenul în întregime patinoar, înainte de finalul meciului, accidentați!… Din fericire, numărul victimelor este mai mic decât se putea întâmpla în asemenea condiții criminale! Cui prodest?!

…Cui folosește programarea jocurilor de Cupă în acest final aglomerat de sezon, în condiții total improprii care distrug, automat, și bruma de fotbal ce se mai joacă pe la noi, ba mai pun în mare pericol și sănătatea fotbaliștilor?! Oare, acolo, la Federație a înghețat gândirea?! Cum să mai atragi spectatori la stadioane, pe gerul cumplit în care s-a jucat?!…

…Noroc că terenul n-a devenit patinoar la Mioveni, unde a explodat una dintre „bombele” sezonului: trupa lui Conu Jiji, FCSB sau cum îi zice, a fost eliminată de echipa din liga secundă, meritoasa trupă a seriosului antrenor Pelici! Sigur, Conu Jiji a pozat, caraghios, într-un patron liniștit și după această Rușine, de parcă nu ajungeau atâtea (eliminarea din drumul spre primăvara europeană, locul 3, deocamdată, în campionat, eșecuri dureroase cu Dinamo, Gaz Metan, Chiajna și Astra). Și turuie că nu-l interesează Cupa, cum, după ce-l umilise și Șumi (căruia îi despuiase echipa!), ne-a anunțat că nu-l interesează nici titlul!… Gândul îi e numai la țechinii Europei!… Dar, oare, va ajunge la ei, când își bate joc de formația-fantomă a lui Reghe, alde Nilă, Bubu și Boboc?! Nilă, personaj din „Moromeții”, unde era portar la un bloc, acum „lăcătuș” la poarta becaliștilor pe care i-a făcut șah-mat, salutându-i din mers, unii dintre ei fiind, parcă, rude cu alde Cocoșilă sau Bălosu, din uluitorul roman al lui Marin Preda!

…Cu nici 8 ore înaintea rușinii de la Mioveni, Bancherul din Pipera demonstra cât de „bun” este el, ce suflet „nemaipomenit” are, declarând încruntat că va face tot ce va putea ca Lăcătuș să nu promoveze în niciun eșalon cu Steaua lui! Dumnezeu n-a dormit nici de data asta, Coane!

…Culmea e că, în timp ce Conu Jiji declara, fals senin, TV-urilor, că nu-l interesează nici Cupa, puținii fani deplasați la Mioveni strigau, înghețați, și umiliți: „Rușine, rușine să vă fie!’. Noroc că aerianul Reghe declara simpatic că aștepta de la jucători „mai multă mișcare”. Poate mișcarea de înviorare, căci FCSB-ul cam doarme pe ea de mai bine de-o lună, echipa părând o bicicletă ce încearcă să ruleze pe o șosea cu roțile deformate, ca într-un celebru tablou al lui Dali!…
…Cum, însă, Conu Jiji a înlăturat orice zvon-salvare despre debarcarea antrenorului depășit de situație (se spune că Reghe are o clauză de 700.000 de euro, de va fi demis!), logic să nu ne așteptăm la revenirea în normalitate!… Conu Jiji va mai aduce un batalion de noi jucători, va mai arunca, după ureche, milioane, negândindu-se că ar ieși în câștig, dacă-i va plăti clauza unui antrenor în vrie vizibilă și va aduce un coach nou, în stare să-i facă o echipă pentru acea Fata Morgana numită milioanele Europei!… Sau, și mai important, dacă-și va ctitori, la banii care-i are, o modernă Academie de Fotbal, ce va produce sigur în timp! Va face, astfel, și un bine fotbalului românesc, fără de care ar fi rămas un neica-nimeni!… Mă rog, după ce l-au executat și „moromeții”, e treaba nababului din Pipera ce face cu țechinii lui. Nu însă și cu sufletul, cu mândria a milioane de steliști!

…Dinamo s-a revanșat, în Cupă, 3-1 cu Gaz Metan, la zece zile de la acea Rușine din campionat (0-4), la Mediaș! Probabil că, nici în acest caz, Cel de Sus n-a dormit! Nu de alta, dar ca, în ajunul meciului, să-l auzi pe patronul „câinilor roșii”, un anume Negoiță, cum îi transmite antrenorului Andone că…Mutu își face treaba ca lumea, iar el, Ando, trebuie în conferințele de presă să vorbească numai despre fotbal, e ca și cum ai vrea răul Antrenorului, practic al propriei echipe! Există o psihologie a sportului de care patronul Negoiță se vede că este cam străin…

…Personal, cred că, dacă nu se califica în Cupă, la Mediaș, Ando era înlocuit imediat la TV! De când a venit Mutu, au început urzerile, loviturile sub centură. Un om din anturajul dinamovist l-ar fi atenționat pe Negoiță că, prin aducerea lui Mutu, și-a băgat diavolul în casă, dar boss-ul n-a crezut!..
…Numai în pielea lui Andone să nu fii!
…Întâmplător sau Nu, în această dimineață, după ce Andone n-a fost..debarcat, tratativele cu…INDIENII lui Mutu au eșuat! „Parole, Parole”, ce melodie frumoasă, cândva…

…Final de Euro pentru noi pe semicerc! Azi, Bătălia doar pentru locul 5, cu GermaniaI FiNAL ULUITOR, cu golul victoriei -23-22 (11-11)- reușit în ULTIMA SECUNDĂ de Cristina Zamfir!… FINAL Vesel și trist! Căci minunata Cristina n-a mai putut evita coliziunea violentă cu stâlpul porții și cu portărița germană Klara Woltering, ambele jucătoare rămânând întinse pe podeaua sălii, ca doi pescăruși răniți, în zbor frânt! Sala și-a oprit respirația câteva clipe de viață, aveam să aflăm că minunata noastră Cristina și-a înghițit limba o Clipă, de moarte și de Viață, timp în care n-a mai fost printre noi!… În sală și în fața micilor ecrane se plângea și se trimeteau rugi către Bunul Dumnezeu să le țină în Viață pe minunatele handbaliste, izvor de Victorie. Și iarăși FRUMOS! Cele două Flori de Viață s-au ridicat, Viața a triumfat!…Aceasta a fost MAREA VICTORIE de vineri seara, la Europeanul din Suedia!
…A fost un Euro cu o ULUITOARE TRIPLĂ pentru Naționala feminină de handbal a României, victoriile-capodoperă cu Rusia, Croația și Ungaria. Și două eșecuri, cu Norvegia și, aseară, cu Danemarca, spulberată, azi, de Olanda, în prima semifinală!
…Acum, la despărțirea de semicercul Europeanului, SUSȚIN că avem tinere de aur, chiar dînacă n-au obținut, la despărțire, decât locul V!
…MULȚUMIM, MINUNATE HANDBALISTE ROMÂNE!

Jurnal de iarnă (4). CÂND CRISTINA NU E, VICTORIE NU E!

…Seară tristă pentru noi, în Suedia, pe semicercul Europeanului feminin, la Helsinborg, peste drum de Castelul lui Hamlet, din Helsignor, în Danemarca. Startul fulminant al Handbalistelor noastre tricolore îi făcea pe mai toți specialiștii să le vadă pe podium, cel puțin. Suita de victorii fabuloase cu Rusia, Croația și Ungaria nu doar că a făcut uitat startul nefericit cu Norvegia (eșec la două goluri diferență), dar a fermecat pur și simplu. Finalul gâfâit cu echipa Cehiei, pe care l-am trăit cu sufletul la gură, chiar dacă a fost victorie (30-28), era un mic semnal de alarmă gândind la bătălia pentru semifinale din această seară, cu danezele, care, cu egalul de azi-noapte, cu rusoaicele, ne-a oferit două șanse din trei: victorie și remiză! N-a fost, din nefericire, niciuna! Naționala noastră n-a mai fost ea, poate oboseală, poate jocul perfect al danezelor, poate izolarea Reginei Cristina Neagu și lipsa de reacție din mers a experimentatului antrenor spaniol Amros Martin. Poate… Cert este că Naționala noastră a pierdut clar, cu 17-21 (12-14), scor limitat de paradele excelente ale Paulei Ungureanu în primul act, și de cele ale Denisei Dedu, în ultimele 5-6 minute. Numai că și adversarele au avut un portar de excepție, tânăra și uluitoarea Toft, extraterestră ca și în dansul incredibil al Denisei Dedu în meciul cu fetele Kremlinului…

…Danezele au avut în plus și o apărare forte, avansată, cu forță și inteligență, care le-a paralizat pur și simplu pe Cristina Neagu, Oana Manea și Pintea. La conferința de presă dinaintea acestui meci, antrenorul blondelor de la Copenhaga, Klaus Bruun Jorgensen, a declarat că motorul echipei române este formidabila Cristina Neagu, dar că a gândit o tactică anume pentru ea. O tactică excelentă care a scos-o pur și simplu pe uluitoarea Cristina Neagu din ritmul ei, golgeterul Europenelor fiind ca un pește pe uscat, marcând numai 3 (trei) goluri. Și când Regina semicercului n-a mai mers, n-a mai funcționat întregul mecanism.

…Scurt și la obiect: Cristina Neagu a marcat , la Euro 2016, 43 de goluri până la meciul din această seară: 6 cu Norvegia, 7 cu Rusia, 10 în poarta Croației, 10 cu Ungaria și tot atâtea pe „ulița cehă”. Astă-seară, numai 3 (trei) goluri pentru Cristina, este drept, blocată la fix de adversare, însă cam lăsată și singură între dușmance!… Să fi fost în teren Cristina Neagu, zburtătoarea din cele 5 partide enunțate! 10 goluri în poarta daneză ar fi însemnat, teoretic, Victoria! …Cristina, însă, n-a fost Ea, Regina, în această seară. A blocat-o tactica excelent gândită a antrenorului danez, impecabil aplicată de blondele sale. Cred că, la acest capitol, pot întreba dacă declarația de ieri a coachului viking nu trebuia să-l oblige pe valorosul spaniol Ambros Martin, de la timona naționalei noastre, să pregătească un Plan B?!Cum el n-a existat, este un eșec și al antrenorului care ne-a cucerit la început…

…Dincolo de acest eșec, ce ne-a scos de pe podium (vom juca doar pentru locurile 5-6!), dincolo de visele noastre frânte în această seară, nu putem șterge, deodată, la mâhnire, TOT FRUMOSUL prin care handbalistele noastre ne-au fericit în patru din șase meciuri. MULȚUMIM, Minunate Ambasadoare ale României! Sărut mâna!…
…Ați fost minunate! Și, cu siguranță, veți mai fi. Pentru că marele câștig al acestui European îl reprezintă noul val: Dedu, Buceschi, Zamfir, Zamfirescu, Laslo, Udriștoiu, Iuganu, lângă super-valorile Cristina Neagu, Paula Ungureanu, Oana Manea, la care putem adăuga și numele lui Pintea, Szucs, Chiper, Geiger. PREȚUIRE pentru tot ce ați făcut până în această seară!…

…De neînțeles comentariul de la TVR 2! Aseară, când, parcă, plângea că Rusia nu câștigă, făcându-i vinovați doar pe arbitrii, nu mă gândeam că ne pregătește pentru un măcel cu atât de…durele daneze! Și în această seară a dat-o multă vreme pe arbitrii spanioli (excelenți), pe duritatea danezelor (în nota jocului tot mai dur pe semicerc, azi), de unde și destule eliminări în tabăra vikingelor (chiar și un cartonaș roșu, după ce o jucătoare, Tranborg, a fost eliminată de trei ori câte două minute!?!), de care nu am putut (știut?) profita. Nici de cele 6-7 minute de secetă a adversarelor care, liniștite, după desprinderea la 6 goluri avans (min.45), n-au mai puncat o dată!… Adevărul este că FORȚA danezelor a constat în primul rând într-un joc inteligent, în tactica lor perfect gândită în funcție de recitalurile Naționalei române de până la acest meci. Abia în ultimele două minute, când zarurile erau de mult aruncate, și nordicele aveau 4 (patru) goluri avans, am auzit o judecată logică obiectivă, de fair-play: „Danezele au fost mai bune”!…

…C-așa-i în sport! Acum 6 ani, , fetele noastre le suflau danezelor „bronzul” european, chiar la ele acasă! În ultima iarnă, superba Națională română de handbal fete le elimina pe daneze, de pe drumul spre Olimpiadă, cu o victorie de ecou: 32-25, tot în Țara lui Hamlet!… Acum, s-au răzbunat nordicele!…
…Acum, urmează să ne luăm cât mai curând revanșa pentru o seară tristă, tristă…
…Viața merge înainte!
…SĂRBĂTORI FERICITE, FETE DE AUR!
Chiar dacă nu veți fi pe podiumul de la Euro 2016…

 

.

Jurnal de iarnă (3). BISERICOSUL NU-I DECÂT UN ATEU TRAVESTIT CARE A DISTRUS STEAUA!

…Nu scapă prilejul, la stadion sau la televiziuni, să facă o cruce mare, până-n pământ, și să ne vorbească, repetat, cât de Omul lui Dumnezeu este el. În realitate, tot mai des apare ca acel individ care, intrând la examenul de ateism, face o cruce mare și zice: „Ajută-mă, Doamne, să te combat!”… Așa și cu personajul nostru. Bunul Dumnezeu ne învață, prin Sfânta Scriptură, să ne respectăm semenii, apropiații, să-i ajutăm, să nu pizmuim, să avem echilibru și să nu devenim sclavii banilor, păcatelor. Numai că, dacă pe plan social a făcut acte caritabile de laudă, în fotbal (unde a investit, însă a scos înzecit, plus Imaginea creată ce nu se poate plăti!), bisericosul nostru dintr-o tristă secvență de iarnă viscolită, face cam totul pe invers. Își jignește la foc continuu semenii, nu mai pune frâu pohtei nemărginite de bani, bani și iar bani, călcând pe cadavre să-ți atingă scopurile, aparent nobile! Numai că Dumnezeu nu doarme!…

…Se face, nu de ieri, ca ateul nostru travestit să fi devenit patronul celei mai iubite echipe de fotbal din România. Singura care a câștigat, în 7 mai 1986, la Sevilla, Cupa Campionilor Europeni, după un 2-0, la penalty-uri (goluri semnate de Balint și Lăcătuș), cu celebra Barcelona!… Stea de Istorie pe care patronul ei n-a respectat-o cu adevărat niciodată, poate din prea multă vanitate, ba pe mulți dintre aurarii acelui succes istoric, irepetabil pentru noi, susțin, avea să-i jignească, batjocorească, deși, habar n-avea formația din „Noaptea Generalilor” de la Sevilla!…Chiar dacă, fără acea echipă de a cărei imagine a știut, abil, să profite, n-ar fi ajuns pe cai (milioane) mari, mari de tot!

…Sfdidând pe toată lumea, în umbra milioanelor sale, a ajuns să piardă Steaua! Tribunale, parole, parole, jigniri, toată lumea-i proastă, după el, dar, de ieri, Steaua a redevenit Steaua, chiar dacă o va lua din Liga a IV-a, având director tehnic, spre cinstea lui, un port-drapel al fotbalului stelist-Marius Lăcătuș, în jurul căruia au venit, imediat, alte două Legende steliste-Gabi Balint și Tudorel Stoica. Și sunt sigur că vor mai veni mulți alți jucători, inclusiv zecile de mii de suporteri pe care gălăgiosul ateu travestit i-a alungat din jurul unei Echipe de Poveste. Lovit de Bunul Dumnezeu sub centură, bisericosul a început din nou să turuie jigniri, să cânte, de pe acum. prohodul vechii-noii Steaua- și implicit zecilor de mii de suporteri din lumea-ntreagă-, căci, vezi Doamne, noua Echipă n-ar avea bani. Banii lui, nu-i așa, milioanele lui pohtite pe care nu le-ar fi făcut fără a sta, șiret, la pândă, în adăpostul super-imaginii Stelei de la Sevilla ’86!…

…Nu-i singura palmă pe care Bunul Dumnezeu i-a dat-o în ultimul an bisericosului din fotbal travestit în ateu de pohta fără de margini a banilor. A ratat titlul, în fața Astrei Giurgiu!… Acum, în toamna ce abia a trecut, după ce a cumpărat cam tot ce se putea lua pe bani puțini, din țară, nu din campionate tari, după ce a subțiat Viitorul și Astra, luându-le câte un plămân, dar și înregimentând, după ureche, jucători modești de pe la Iași, Timișoara, Cluj, F.C. Voluntari etc. n-a reușit să ajungă în primăvara europeană. Tocmai el, care, anul trecut pe vremea asta se lăuda peste măsură (alt stil neagreat de Cel de Sus!) că va face din echipa lui o rivală a Barcelonei (Sic!)… Culmea-culmilor este că a ajuns, spectaculos, în „16”-mile Europei Leaque, Astra, echipa căreia îi luase trei jucători (Enache, De Amorim, Boldrin) și cu Alibec patru!… Iar liderul de toamnă al campionatului intern este…Viitorul Constanța, tezaurul lui Hagi, la care tot atentează, după ce i-a luat un tânăr de aur (Tănase)!

…A cumpărat și va mai cumpăra nababul, marfă de la iarmaroc, uitând, însă, el, patronul, antrenorul, scouterul, PR-ul, să cumpere și ceva idei. Una, două, măcar!… Așa ar fi aflat că, în orice afacere (cum a devenit și fotbalul!), se cere un timp minimal de șase luni pentru asamblare, rodare, că niciodată ÎNTREGUL (=Echipa) nu poate fi egal cu simpla sumă a părților!… Completând că subțiind campionatul, și-a tăiat craca perspectivei idilice promise, trupa de la Palat nemaiavând adversari, ca atare, și așa într-o Ligă mediocră, care să o stimuleze, prezentându-se nepregătită prin meciuri. S-a văzut în tot acest tur de campionat (înfrângeri la Chiajna și Giurgiu; acasă în fața CFR-ului Cluj și Gaz Metan-ului Mediaș etc.), iar pe plan european, în eșecul de pe terenul unor ieniceri neștiuți (0-2 la Osmanlispor Istanbul!) sau lipsa unei singure victorii cu o echipă elvețiană de ligă secundă, fie ea și F.C. Zurich!… Această toamnă ratată lua startul cu un 0-5 de pus de Bunul Dumnezeu la butoniera de ateu travestit, la București, cu Manchester City!

…Acum, omul nostru din Pipera anunță, după ce l-a mai îngenunchair o dată, Astra lui Șumudică, alte și alte achiziții pe bandă rulantă: patru de la Viitorul, doi-trei (alții?!) de la Astra, doi de la revelația Gaz Metan, doi de la Dinamo, a mai pus ochii (sau urechile?) pe alți doi jucători de la CFR, UTA Bătrâna Doamnă, angajată la promovare, va mai pierde un om de bază, după Man, Pandurii sunt pe cracă, trebuie să salte unul-doi, pe bani puțini, și de la echipa gorjeană, la fel stau lucrurile și cu ASA Tg.Mureș, e un puști înalt și tehnic la Chiajna, altul la Voluntari, din Bănie… Ei, nu, juveții nu dau nimic,nu se cumpără chiar totul, mai există și tineri cu personalitate, ca Andrei Ivan, care a avut tăria să-l refuze pe bancher!… Lotul guralivului patron va fi supraaglomerat, densitate mare, mon cher, și se va călca pe picioare, din pregătirea de iarnă, încât e greu de crezut că se vor putea face…nemaipomenitele însămânțări de primăvară promise!
…Cinstit, dacă tot e dispus să arunce cu zeci de milioane pe coclauri, de ce nu-și întemeiază o Academie de Fotbal (gen Gică Hagi!), din care va scoate mai mult. Da, dar așa ceva e mai greu, iar patronul pohtește țechinii imediat, el n-are răbdare să aștepte!

…Cea din urmă palmă dată de Cel de Sus a fost eșecul (0-1), de duminică seară, cu Astra, echipa pe care o prădase, ba și fără Alibec, pe care Șumudică l-a lăsat, acasă, să nu-l expună răutăților, ba și pentru a-i demonstra cumpărătorului en gros că el, Antrenorul Anului 2016, a creat campioana și că îl poate bate și fără cele patru piese de muzeu cumpărate de nabab!

…Aseară, așteptând meciul Fiorentinei, am dat peste colecționarul de fotbaliști, pe un post românesc. Se lăuda, iarăși, în pohta lui nestăvilită, că va cumpăra mai tot ce-i bun în campionatul intern, că nu-l interesează titlul de campioană (!?!), ci doar…milioanele din cupele europene!… Și -deși nu mai era nevoie-, și-a mai demonstrat o dată filozofia de Anti-Christ, când Radu Naum l-a întrebat, absolut logic, dacă n-ar fi mai bine să nu se mai atingă de jucătorii Astrei, până după meciul cu Genk, a râs cu bucurie cinică, dacă nu chiar cu o furie nedisimulată, turuind că nu e cazul. Pentru că Astra va piede cu 0-5!… Coane, 0-5 e scris pe trupa- creția dumitale- la începutul sezonului european de toamnă terminat într-un naufragiu dureros! Crezi că pentru mârlănia asta, scăpată de unul care se laudă că-i român-român, Bunul Dumnezeu te va ierta?! Mai vorbim…

…Până atunci, Hai Steaua! Cu Lăcătuș director tehnic, cu Balint, Tudorel Stoica și alte glorii de la Sevilla în jur, cu zecile de mii de suporteri înlăturați care cred sincer în STEAUA! Și în Bunul Dumnezeu…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 27 de persoane

Jurnal de iarnă (2). MINI-CRONICĂ PE AEROPORT…

Otopeniul, Aeroportul,
nu orășelul,
Nu doarme,
Mi-e atât de foame,
De zbor,
De viață
Zările se spală de întuneric,
Abia a trecut de 4,
Eu merg la Gate 13,
Numărul meu favorit.
Profit
De timpul pierdut
O felie tort de mere,
Cere
O apă
Și-o cafea,
21 de Lei, nu?…
Nu vine presa decât pe la 6
Iau un braț de ziare
Durere
De dimineață
Viață
Legată cu ață
A murit Marele Gruia,
Legendă a Handbalului
Lumii,
Acolo,
Departe,
În Mexicul ultimului meu concediu.
Lăcrimez la București,
La Miami,
ai mei se pregătesc de somn
Aici, toți sunt cu privirea trează
Terorismul nu mai e de mult un joc pe computer,
Încerc să uit
Mă uit la stewardese,
Danezele par zâne,
Nordul lui Andersen,
Nu mi-e somn
Cum or fi fetele de la Lufthansa?,
Asta mi-e transa..
Mă sună Ducu,de peste Ocean,
Emoții n-am
Mai am 13 ore și un sfert de zbor,
Plus o oră și zece minute
La Frankfurt escală,
Din Boeing 737
Într-un Airbus A 380,
Voila, zbor!
Nu mi-e teamă de Îngeri
Ascunși într-un nor,
Importantă este decolarea
Și, la noapte, aici,
Amiază,
Acolo,
Aterizarea,
Sub Soare
Pe mal de Atlantic,
Voi asculta un cântec,
Un Colind
De pe CD-ul luat cu „Taifasuri”,
Doamne, ce vom mai vorbi la noapte aici,
Zi însorită la Miami!
De pe acum
Fără
Timp
Mi-e dor de voi,
Prieteni,
De aici
Și de acolo!
Unde e aici și unde e acolo?!
În lumea asta minunată
Schimonosită numai de neoameni…
Sărbători fericite!
Cineva,
Dumnezeu,
Oare,
Ne cheamă
La îmbarcare…


10 Decembrie 2015 · București 

*Poem apărut, într-o primă formă, în volumul meu de debut (în poezie)-„Condamnat la Libertate”.

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de iarnă (1). ASTRA LUI ȘUMI A FERICIT ROMÂNII!(Dar Antrenorul nr.1 al anului 2016 a decis să plece de la echipă, în Turcia, nemaisuportând „vânzările” Patronului!)…

…Calificare de senzație, unica românească, de altfel, a Astreu Giurgiu, în Primăvara Europeană, după acest 0-0, cu Roma, pe Arena Națională din București! Spre fericirea suporterilor români, spre tristețea unor frustați, care uită că echipa contestatului Șumudică, și așa subțiată de Don Jiji (Enache, Amorim, Boldrin, ba, cu un pas și Alibec încorporați de banii și pohtele oierului!), Astra Giurgiu, spuneam, a învins la Londra (2-1 cu West Ham), la Plzen (2-1) și Viena (2-1 cu Austria)! ASTRA GIURGIU, unica echipă românească în stare să meargă mai departe în Europa fotbalistică, demonstrează că, atunci când Dumnezeu se uită la mizeriile de pe pământ, nu-i lasă din brațe pe cei nedreptățiți.
…Lăsată din brațe și de patronul ei (cel mai bogat om din România, se spune!), care a achitat plățile abia în ajunul meciului cât o istorie cu Roma, la București!… ASTRA GIURGIU n-a beneficiat două luni nici de valorosul ei antrenor Marius Șumudică, pe care o Federație incompetentă, nedreaptă, l-a suspendat pentru că a jucat la pariuri, deși prin alte țări pedeapsa era de 2-3 etape, iar televiziunile, ziarele sunt inundate de reclame pentru a atrage pariorii!……Acum, în primele clipe după o CALIFICARE ISTORICĂ, aud, stupefiat, un așa-zis comentator TV considerând că Astra s-a calificat datorită victoriei, senzaționale, e drept, a Victoriei Plzen, acasă, 3-2 cu Austria Viena, după ce austriecii au condus cu 2-0! De acord, luăm în calcul și…jocul rezultatelor, dar nimic despre CAUZA-CAUZELOR, cele TREI VICTORII în deplasare, despre jocul avântat cu Roma, venită nu cu rezevele, ci cu marele Totti căpitan de echipaj, și împinsă vizibil de un caraghios fluieraș turc!
…Contraversatul, marginalizatul MARIUS ȘUMUDICĂ și-a arătat VALOAREA, bazată pe muncă, inspirație, nebunie și tact pedagogic, în această toamnă europeană, într-o grupă de elită, cu Roma, Austria Viena și chiar Victoria Plzen, cu destule meciuri europene. O Grupă peste cea a Stelei (cu Villareal, FC Zurich și necunoscuta Osmanlispor), în care fanfaronada lui Don Jiji și Reghe cel fără de idei au făcut ca vicecampioana să termine pe ultimul loc…

…Am văzut doar repriza secundă a Stelei. În prima repriză eram cu trupul în cabinetul oncologului (ultimele analizele n-au ieșit prea bune, dar nu-i încă RĂU!), iar cu visul și la o calificare a Stelei. Pentru că Villareal mi se pare cea mai slabă echipă spaniolă văzută în cupele europene în ultimii cinci ani! Numai că Steaua n-a jucat mai nimic, mai ales după ce a egalat și a pierdut cu 1-2! Căci Zeița aceea numită Fortuna nu-i ajută decât pe cutezători… Supărat (în primul rând ar trebui să fie necăjit pe el!), patronul din Pipera a amenințat că mai dă afară 8 (opt) jucători. Și, desigur, va mai cumpăra alții și alții! Asta-i boala care l-a împiedicat pe Becali să aibă o performanță ca lumea: a subțiat Astra, a cumpărat și amanetat jucători din multe echipe românești, slăbind campionatul și, implicit, condițiile de pregătire într-o competiție tare. Cumpără, coane, întreaga echipă a Astrei, cu Șumudică în primul rând, și nu te mai chinui! Restul e gargară, parole, parole…

…MĂ DOARE sufletul că acest excelent antrenor MARIUS ȘUMUDICĂ ar putea semna, zilele următoare, cu o echipă (Gaziantep) de locul 15 din Turcia! Lacrimile lui din ultimele minute ale meciului de calificare istorică și, mai ales, de la Conferința de presă m-au făcut să plâng și eu! Excelentul Șumi a anunțat că a fost ultimul lui meci pe banca Astrei!?! I-au fost vânduți cei mai buni șase jucători (și urmează alți doi-trei!). Și, totuși, a făcut o performanță pentru istoria fotbalului românesc!… În loc să plângă de Fericire pentru o calificare istorică, de-a fericit Românii din lumea-ntreagă, lacrimile i-au tăiat sufletul că se desparte de Eroii lui!.. C-așa-i la noi, la Români! Nu ești apreciat, respectat în propria ta Țară!……Patronul Astrei Giurgiu, nababul Ioan Niculae, care a jucat, totuși, fotbal, ar trebui să intre serios în scenă și să-l oprească pe Șumi alături de valorile Astrei, la Giurgiu! Pentru că, din câte am înțeles, el este VINOVATUL NR. 1 al deciziei lui Șumudică de a pleca. Pentru că, îl citez pe Marius Șumudică: „Patronul a fost prietenul meu! Acum, n-am vorbe cu el!”…Avem exemplul trist al unor campioane-surpriză, Unirea Urziceni, Oțelul Galați, care s-au desființat curând după triumf! Asta vrea patronul Astrei?!…ACEASTĂ PERFORMANȚĂ ISTORICĂ a ASTRI GIURGIU merită infinit mai MULTĂ ATENȚIE din partea TUTUROR! De la Ioan Niculae, în primul rând, la Liga Națională și la Federația Română de Fotbal!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 118 persoane