…Imi beau cafeaua de dimineață, vineri 16 iunie 2017, în Gara de Nord, și-mi revin în minte timpurile studenției, când, de două-trei ori la final de săptămână, ajungeam aici, să cumpăr câteva sticle de bere pentru Tăticul meu minunat (in Piața Chibrit, unde și pietrele cântau „Rapid, cadână zvăpăiată!”, nu se prea găsea bere în week-end, clasa muncitoare bea la greu și atunci!)… Mai veneam în Gara de Nord și să vorbesc cu mecanicii de locomotivă, de când eram într-a 5-a, mândrindu-mă cu Visul meu de atunci de a străbate Lumea conducând un tren… Aici, în Gară, am făcut și primele „studii psihologice” cu oameni din toată țara, fără să fi gândit, atunci, la 18 ani, că voi deveni dramaturg (deși „lichidasem” repertoriul ultimelor zece stagiuni ale Teatrului Giulești!)…
…Acum, plec la Sibiu, în premieră la Marele Festival de Teatru (FITS 2017) unde, duminică 18 iunie, la ora 16, se joacă minunata „Pușlama de la etajul 13”, devenită „Puștoaica” (de la același etaj!), la Naționalul „Satiricus I.L.Caragiale” din Chișinău, în regia de excepție a lui Sandu Grecu și cu un „copil minune” al scenei, Alexandra Grecu, azi, la ultima zi ca liceeana! Bun venit, Studenție…
… Voi călători cu trenul, aștept Locomotiva de ora 10, răsucesc în memorie și suflet Amintiri și resturi de iluzii, speranțe și dor de Teatru, când sub cupola peroanelor răsună o voce nesuferită:” Trenul de Sibiu circulă până la stația Șercaia. Pe distanța Șercaia-Sibiu se asigură transport auto!”… Uraaaa! N-am fost în viața mea la Șercaia, comună în județul Brașov. Zoresc Internetul și aflu că voi coborî din tren la vreo sută de kilometrii de scena unde va reapare Miracolul Faust, una dintre capodoperele lui Silviu Purcărete, veșnic tânără, deși împlinește, în 2017, zece ani de la Premieră. S-a schimbat, din rațiuni obiective, cărora nimeni nu le scapă, doar interpretul lui Faust, de la magnificul Ilie Gheorghe, Star al Naționalului craiovean, la uluitorul Miklos Bacs, clujeanul care nu este doar un fantastic creator de actori și regizori, la Facultatea de teatru, dar și un interpret de antologie…
…Drumul cu Inter Regionalul 12631 trece greu, ba și tare incomod, din moment ce ambele toalete de la vagonul 1 sunt înfundate dinainte de plecarea din Gara de Nord (!). Întreb un conductor de ce se oprește cursa noastră la Șercaia, ploi, terasament, drumul urcă un deal, se lucrează (de s-ar lucra bine!), abia pe 21 iunie, într-o miercuri, când eu voi pleca la Festivalul de Teatru (de ce altceva?!) de la Cosntanța, cei care o iau, pe șine, spre Sibiu, nu vor mai face o escală nedorită în câmp.. Mă rog, când la trap, când la galop pe șinele ferate ale patriei, ajungem la Șercaia, ceasul arată 14:15… Acum, începe buluceala pe culoar, și la uși, pentru coborâre, coate, geamantane proptite-n picioarele mele, parcă suntem migranți sau amenințați cu vreo bombă (Doamne ferește!), nu se dau, gratis, nici mici cu bere, să mori de plăcere, așa electoral, constat, doar, lucid și strig în mine Adio, civilizație!… De pe ultima treaptă a scării vagonului 1 până la pământ sunt vreo treisferturi de metru, nu te ajută nimeni din partea CFR-ului, ba, o doamnă simpatică din compartimentul meu are impresia, posibil, că trenul va pleca (unde?!) și mă împinge (involuntar?!), ajung în genunchi pe pietrele urmei de peron din Șercaia, nu mi-am rupt pantalonii, valiza se rostogolelște în neștire, bine că am salvat computerul, în husa lui… În zece minute urcăm, în dezordine, în două autobuze de Sibiu, afară e arșiță, deși nori negri ca smoala s-au adunat, departe, peste Făgăraș, începe transpirația colectivă, scot un șervețet, dau jumătate distinsei doamne de lângă mine, dânsa are și un evantai, mai alungă din căldura coborâtă peste noi, în sfârșit, ajung la ora 16:23 în fața Gării din Sibiu. Nu-i rău, doar 28 de minute în plus dacă trenul, IR-ul, n-ar fi rămas la Șercaia, iar civilizația ar fi fost la ea acasă…
…Am poposit, după…33 de ani, în minunatul Sibiu! Atunci, gazetar sportiv, azi, dramaturg jucat! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!
