Jurnal de primăvară (1). JAFUL SECOLULUI, ADIOS MUCHACHOS!

…Ultimul deceniu, am fost fericit fan Barcelona, fascinat de Fotbalul-Spectacol instaurat de trupa catalană. O echipă minune, cu un Messi de Legendă. Din această noapte de 8 spre 9 martie, nu vreau să mai aud, însă, de Barcelona! A pus la cale Jaful Secolului, ca în acea noapte-coșmar de 31 ianuarie, în politică, pe plaiuri dâmbovițete!… Eram convins că Barca, în pofida eclipsei de formă de vreo trei luni încoace, va reface rușinosul 0-4 de la Paris! Am și jucat la pariuri avantaj de patru goluri pentru Messi și ai săi!… Și Barca s-a calificat cu…6-1 (2-0)!!! Comentatorii strigă înnebuniți „Cea mai spectaculoasă calificare din istoria Champions League”. Așa pare pentru cei care nu au văzut meciul! Pentru mine, care am urmărit partida la un pub („The Old Red’s”), a fost cea mai SCANDALOASĂ CALIFICARE!…

…Precizez din capul locului că nu am fost niciodată fan Paris St.Germain (țin cu Monaco in campionatul francez!) și am vrut să văd partida ca fan Barcelona! Dar ce a fost, în noaptea asta, la doi pași de superba Rambla, întrece orice limită! Cred că, dacă Barca ar fi trebuit să învingă cu 18-0 (cum a făcut-o, cândva, Scorniceștiul de tristă amintire, când a promovat!), ar fi izbutit!… Brigada de borfași patentați (nu spun țara de origine, că n-are nicio vină!) a anunțat din min. 3 că nu trebuie să câștige decât Barca. OFSAID CLAR LA SUAREZ, care a deschis scorul, totul NORMAL!… 1-0 pentru gazde!… Că Pique și Suarez trebuiau eliminați pentru faulturi și proteste, nu mai contează, astea-s nimicuri…

…Imediat după pauză, la 2-0 pentru GAZDE, Neymar s-a împiedicat de un francez căzut în careu, centralul Deniz n-a acordat nimic, dar a intervinit arbitrul din spatele porții și… PENALTY INVENTAT pentru Barca: 3-0!… Cavani n-a avut ce face și a marcat în poarta gazdelor: 3-1!… Spaniolii mai aveau nevoie de trei goluri. Părea imposibil!
…NU și cu BORFAȘII SECOLULUI! ÎNCĂ un PENALTY inventat, când Suarez s-a aruncat ca în bazin (a transformat Neymar), ca, în ultimele secunde ale celor 5 (CINCI) minute de prelungiri, Sergio să înscrie GOLUL CALIFICĂRII EPOCALE din alt OFSAID! 6-1, Barca s-a calificat, comentatorii urlă înnebuniți că nu s-a mai văzut așa ceva, dar mie mi-e rușine că-s fan catalan!…

… Da,a fost ceva EPOCAL! Nu s-a mai vâzut, vreodată, o asemenea BRIGADĂ DE BORFAȘI!…DOUĂ GOLURI DIN OFSAID și alte DOUĂ DIN PENALTY-URI INVENTATE (primul de…asistentul de poartă, ca să ne fie clar că întreaga Brigadă a fost părtașă!), de strigau câțiva tineri la Pub, “Arbitrul spaniol și-a făcut datoria!”… Da, neamțul de origine turcă, de-a avut un fluier spurcat se vede că a avut triplă cetățenie în seara asta! Restul e tăcere, vorba lui Hamlet…

…Ce rost ar mai avea să amintesc despre UNICUL PENALTY, 100% valabil, cel din careul catalan, la 3-1, când Di Maria ajuns în careul spaniol, gata să marcheze, fost faultat CLAR de Mascherano?! Cum să lași BARCA fără un vâslaș (Mascherano), care trebula ELIMINAT, cum să fie 3-2?! Sigur, putea fi și 3-3, că Deniz, șuț de noapte, nu lăsa trupa lui Messi acasă… RUȘINE, de nu mai știu câte ori MIZERABIL!

…În Noua Ordine Mondială, se fură de sus în jos ca-n codru. Nu numai în România, nu numai în politică și viața de zi cu zi. Și ÎN FOTBALUL DE ELITĂ! Banii, ochii dracului, au deformeat tot! O lehamite uriașă m-a cuprins în noaptea aceasta…

…Sigur, parizienii își merită, într-un fel, soarta, cu apărarea lor (în frunte cu brazilianul Thiago Silva, figurantul-șef, ca și la acel 1-7 de pomină al Braziliei cu nemții!?!) căreia îi tremurau nădragii din primele secunde, cu amnezia totală din ultimele 7 minute și  cu ratările impardonabile (la 3-1!) ale lui Cavani și Angel di Maria, singuri cu portarul!

…DIN ACEASTĂ NOAPTE de primăvară, din 8 spre 9 Martie 2017, declar public că NU VREAU SĂ MAI AUD DE BARCELONA!

…Nu pot fi fanul cerlor care țin sacul la furturi ordinare! ADIOS, MUCHACHOS!… Mi-ați oferit cam un deceniu de bucurii, în noaptea asta ați aruncat plumb și noroi peste sufletul meu. Nu pot să accept, în niciun fel, în niciun domeniu, BORFAȘII!… Sunt sigur că nu veți câștiga nici campionatul Spaniei, și nici Liga Campionilor. Sincer vă spun, nici NU MERITAȚI!

…Și ce noapte frumoasă se prefigura, după ce văzusem, în deschidere, la ora 19, la Teatrul Excelsior, un minunat spectacol „Fluturii sunt liberi”, în excelenta regie a lui Erwin Șimșensohm. Din nefericire, Fotbalul și-a arătat fața lui mizerabilă din zilele noastre…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de iarnă (6). SERBĂRI DE VIS LA ”NOTTARA”, TEATRUL CARE A ÎNVINS IMPOSIBILUL!

 

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

 

…În ajunul Sfintelor Sărbători, Teatrul Nottara și-a înnobilat spectatorii și prietenii cu un evantai de evenimente rare, de suflet. Mai întâi a frost fantasticul recital „Nobile William”, susținut de extraordinarul actor britanic Michael Pennington, o încâtătoare Istorie nescrisă a operelor lui Shakespeare, creată pe scenă cu o voce magică și un har divin într-un rar văzut one-man –show de mare ținută estetică. Acest recital de colecție, împreună cu cel al maestrului Emil Boroghimă („Lumea-ntreagă e o scenă”), directorul Festivalului Internațional Shakespeare, au tras ultima cortină, în ovații, la „Nottara”, peste „Anul Shakespeare 400 în România”. O splendidă comemorare a celor patru veacuri de când Mare Will s-a ridicat în Ceruri, pe care British Council le-a marcat printr-o Sărbătoare mondială a vieții titanului Dramaturgiei Universale, program aflat sub un nobil Motto: „Shakespeare trăiește”! Negreșit trăiește!

…Eveniment de altitudine artistică și în România, marcat la „Nottara” și de un Colocviu pe tema operei shakesperiene în țara noastră, cu două figuri marcante, criticul de teatru Marina Constantinescu și redutabilul regizor Dinu Cernescu, directorul de scenă care a reușit la „Nottara”, prin anii ’70, printre altele, două montări de antologie, „Hamlet”, cu un fulminant Ștefan Iordache, întâiul Hamlet politic în spectacologia română, și „Timon din Atena”…

…Ca, în Ajun de venirea Moșului cu daruri, miercuri seară, un Recital rar, „Colinde de Crăciun”, susținut de Grigore Leșe, într-o sală tulburată de muzica populară pură, culeasă din matca ei străbună, nemodernizată, nedeformată. Recital ce ne-a demonstrat că există o sublimă armonie între această muzică pură, poate naivă (ca și pictura naivă!) și muzica zisă cultă!

…Un regal rar pentru sufletele noastre, oferit de Teatrul Nottara în Ajun de Sfinte Sărbători, pornind de la Shakespeare și armonizând Frumosul din nou prin glasul lui Grigore Leșe, însoțit de 12 rapsozi veniți în sumane de pe plaiuri vâlcene și soprana care ne-a înălțat cu arpegii divine în Zborul Păsării Măestre a lui Brâncuși!

…Ca Finalul acestui evantai de Evenimente rare să-l reprezinte lansarea volumului-document „Buliniada”, Istoria celor zece luni de exil al Teatrului Nottara, închis pentru Bulina roșie!… O carte absolut tulburătoare, cu…213 autori-întregul colectiv al Teatrului și câțiva dintre numeroșii prieteni. Jean Giraudoux are o piesă intitulată „Din jale s-a întrupat Electra”. Experiența de zece luni a Teatrului Nottara poate fi numită „Din Jale s-a-ntrupat Miracolul”!… Pentru că realmente am trăit un Miracol. Născut din jalea celor zece luni, din zbuciumul bogatei istorii a teatrului de pe Bulevard, din zece luni de exil și pribegie, care au născut, însă, și prieteni de la alte teatre, invitând să joace pe scenele lor trupa surghiunită de soartă și superficialitatea unor autorități.

…Acele zece luni de „viață și de moarte în deșertul de cenușă” au zămislit un sublim colectiv, „Familia de la Nottara”, „Famlie de artiști” (cum sună titlul uneia dintre premierele create, cu Alexander Hausvater la timonă, în timpul acela suspendat!) care a făcut din devotament frate cu sacrificul, din vis-speranță și necedare. Miracolul acesta a însemnat câștigarea unei bătălii cu Imposibilul, un uriaș rol avându-l bravul „comandant de navă” Marinela Țepuș-directoarea Teatrului Nottara-, cu o fantastică putere de luptă și uluitoare forță de convingere a celor în drept, cu un crez fără fisură în triumful Adevărului și, în fond, al Teatrului!..
.
…Aceste Evenimente nobile care au aureolat Anul 2016 –unul de…patru luni în cazul Teatrului Nottara- se porniseră, în fapt, între 10-22 octombrie, când s-a desfășurat ediția a IV-a a unui remarcabil „Fest(in) pe Bulevard”, Festivalul Teatrului Nottara, ce răspundea la replica unui spectacol prezentat de Institutul Maghiar Balassi, „O să mai vii tu pe făgașul visurilor mele?” de Csaba Kiss, în regia lui Mihai Lungeanu.

…Da, Teatrul Nottara, Teatrul care a învins Imposibilul, ne ține vii sufletul și cugetul, conectați la Visul de Frumos din fascinanta… „Lume-ntreagă ce-i o scenă, iar toți oamenii Actori”!
…Mulțumim Marinela Țepuș, mulțumim minunat colectiv de la Nottara! Ne ne-ați lăsat fără Vise!…
…Și vouă, un Crăciun de Poveste și un An Nou cu 2017 bucurii majore, pe scena Vieții și în viața Scenei!

Jurnal românesc (5) “MULȚUMESC”, ION CARAMITRU?

…Miercuri, 3 februarie. Mă întorc, într-un microbuz fără căldură, de la Giurgiu. Am plecat, din București, cu noaptea pe umeri la Polul Nord, cum este, la ora aceasta, Teatrul “Tudor Vianu”, intrat în reabilitări. Înghețat, rămas și fără birou-intrat sub folii și pikamere, după ora prânzului, am luat-o înapoi spre casă. Aproape de Călugăreni, sună telefonul personal (al Teatrului este blocat, n-am avut bani să plătim nimic, bugetul se aprobă luni!). Cineva din Giurgiu mă întreabă dacă știu numărul dosarului pe care l-am depus, miercurea trecută, înscriindu-mă (credeam!) la Concursul proiectelor de management pentru noul directorat al Teatrului din briza Dunării? Îl am notat undeva. Îmi spune două numere de dosar, le rețin, au fost transmise și la teatru. Cele două respinse din cele cinci depuse. Caut bonul de înscriere la Registratura C.J.Giurgiu. E 1080, din 27 ianuarie. Unul din cele două respinse… Într-un fel, mă așteptam. Am fost prost și am revenit Acasă! Nu mi-era bine la căldură în Florida… Mi-a trebuit România NEDREPTĂȚIII ABSOLUTE, nu numai a șpăgilor și minciunilor…

…Ajung acasă. Îmi cumpăr ceva de mâncare. După care deschid Internetul. Dosarul mi-a fost respins, am primit înștiințarea de la CJ Giurgiu! Motivul? Cel pentru care mi s-au respins de alte două ori dosarul cu Proiectul Dunărean fără să fie citit! PARȘIVA, echivoca literă c), Art. 3, din Ordonanța 189/2008, “îmbunătățită” în 29 decembrie 2014. Clasica, aberanta bălmăjeală cu “N-am studii în domeniul de specialitate”! Care-s aceste studii?! Sunt DRAMATURG, am licență cu nota 10 în Filosofie, unde am studiat și Istoria Artei și Literaturii universale, și Estetică, și Eică, și Psihologie. Numai că ele nu se interpretează ca fiind de specialitate la cârma unei Instituții publice de cultură cum este și Teatrul “Tudor Vianu”!?! NICĂIERI în respective Ordinanță nu există cuvântul “absolvent de teatru”, însă așa s-a recomandat să se interpreteze Ordonanța!… Dacă până acum am fost supărat NUMAI pe CJ Giurgiu, pentru rigiditatea interpretării, acum sunt literalmente MÂHNIT de atitudinea celebrului Ion Caramitru. Care președinte UNITER s-a opus vehement logicii, în Adunarea de la Ministerul Culturii, din 18 ianuarie, când s-a discutat proiectul unei noi Ordonanțe, în măsură să anuleze penibila literă c) și să reabiliteze normalul, adică rolul dramaturgilor, al literaților în științe umaniste.
…Am luat cuvântul în acea Adunare și am demonstrat ILOGICUL variantei susținute de UNITER. Nimeni de la UNITER nu mi-a răspuns. Tăcerea e de aur… La despărțire i-am spus cu durere în glas lui Ion Caramitru:”Ai îngropat dramaturgii români, domnule!”… Mi-a zis să fiu liniștit că va fi bine! Dacă ăsta e bine, atunci, vorba regretatului Fănuș Neagu: “Îmi bag picioarele în binele vostru!”…

…N-am chef să mai dezvolt subiectul. Alerg să-mi găsesc un medicament rar, după care voi merge la Teatrul de Comedie, să văd o premieră, “Jocul de-a vacanța”. Eu am jocul meu cu…Minciuna! În România blatului general sau, cum se spune la peluză, a mersului pe burtă!

…România este UNICA țară din lume unde dramaturgii nu fac parte din fenomenul cultural!?! Ion Caramitru vrea să mă convingă că a ajuns un remarcabil actor fără vreau text în față, fără vreun rol scris de Shakespeare, Caragiale, Sebastian, Pirandello, Eugen Ionescu etc., etc.!?! Doar, așa, spunând câte-n lună și în stele… JENANT! Peste tot în lumea teatrului, există o triadă magică: dramaturg-regizor-actor. Nu există fenomen teatral fără unul dintre cele TREI elemente în simbioză vitală. Este o Axiomă! Axiomele nu se mai demonstrează… Așa am învățat la Filosofie, că n-am urmat facultatea de teatru!

…Nu mă interesează jocurile perfide de culise. Impornatnt este EFECTUL: prin respingerea vehementă a noii Ordonanțe care reabilita, legal, Dramaturgii Români, UNITER s-a autoanulat, căci ea nu mai este Uniunea Teatrală din România, ci Uniunea Actorilor și Regizorilor din România! Pe scurt: UARR… Așa îi voi rosti numele până când Dramaturgii Români vor fi recunoscuți ca făcând parte din fenomenul teatral, cum se întâmplă în lumea-ntreagă!

…Stimate Ion Caramitru, ne știm de-o viață, ne-am împrietenit, prin ‘74, într-un birou de la TVR, unde eram câțiva favorizați ai sorții (Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu, Ion Bocioacă, Cristian Gațu, Valentin Ceaușescu, Ion Caramitru, tânărul-pe atunci-comentator sportiv MMI) pe care Cristian Țopescu îi fericea, permițându-le să urmărească pe “circuit închis” meciuri din lumea bună a fotbalului, tenisului, boxului, interzise, la acea vreme, pentru români!… Ne-am revăzut ca vechi prieteni la New York, prin ‘92, când ai venit cu un minunat “Recital Eminescu”!… Eram încântat de unele Gale UNITER, am scris cu sufletul, în revista “Taifasuri”, unde țin de șapte ani rubrica dramatică, despre “Capodopera lui Caramitru”, inaugurarea Templului Paradis-Noua clădire a Naționalului bucureștean. Știam câți fripturiști s-au (z)bătut să te înlăture, ca să-și aroge ei meritele inaugurării unui Teatru de ținută europeană!…

…Nu mă mai interesează postul de director la Teatrul “Tudor Vianu” din Giurgiu. După 5 ani și 7 luni de navetă, de chinuri și umilințe locale, de deficit material (jumătate din cât câștigam la Televiziune!), am obosit, nu mai am entuziasmul din primii patru ani. Drama mea este că, înțeleg acum, m-am sacrificat entuziast 5 ani și 7 luni, ca un Don Quijote, pentru o nebunie care s-a numit “Giurgiu-Cetatea Dramaturgiei Românești”. Adică, în acești ani, NUMAI piese autohtone montate la Giurgiu! Și cu destule succese (printre care și 6 premii la Festivaluri internaționale!). Așa ceva TREBUIA să facă UNITER (dacă era Uniunea Teatrală din România) și Ministerul Culturii. Prin refuzul vehement al lui Ion Caramitru de a se modifica absurda Ordonanță și prin abandonarea neașteptat de rapid din partea Ministerului Culturii a noului Proiect, ce reabilita Dramaturgii Români, este clar că eu mi-am cheltuit 5 ani și 7 luni din viață pentru o himeră! Dramaturgii Români nu există! Nici în viziunea UNITER, nici a Ministerului Culturii! Asta este Drama mea, acum, domnule Ion Caramitru, dragă Pino!

…“Restul e tăcere”! Cum sună finalul din nemuritorul text al lui Shakespeare, “Hamlet”, în care am aplaudat încântat, la Studioul Casandra, pe când eram student la Filosofie (nu la teatru!), prin ‘63-’64, un tânăr actor cu har. Era Ion Caramitru… Astăzi devenit, incredibil, groparul Dramaturgilor Români!?! Sigur că pentru așa ceva, nici ironic nu pot să-ți mulțumesc prețuit Actor de Legendă!