Mondialul African. Efectul vuvuzelelor asupra trompetelor

…Întâia duminică a Mondialului n-a fost o zi normală. Nu mă refer la rezultate. Era firesc ca nemții să ofere o dresură de canguri, prin care să comunice și celor care nu aflaseră că vor al 4-lea titlu!… Era cât se poate de logic elementar ca sârbii (care-mi sunt la suflet!) s-o comită și cu ghanezii (după acel 0-1, din ajun, cu neozeelandezi!), așa, să simtă și ei ce-i suferința, nu numai noi, românii, umilința unui 0-5 la Belgrad… Venise vremea ca specialiștii în baraje, slovenii ăștia care ne-au tăiat drumul spre Asia, acum opt ani, șI rușilor, toamna trecută, să câștige și ei un meci la turneul final… Și, atunci, ce n-a fost normal, ci atât de ciudat ca un blat (tic verbal dâmbovițean), plat ca un meci de Divizia C (exceptăm „panzerele”)? Culoarea, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! N-ați observat că a fost o „duminică roșie”? Una cu 3 (trei) eliminări, dintre care două, la algerieni și sârbi, decisive?

Sigur, în duminica aceasta a orbeților (lăsăm „mașina germană” că ea reprezintă o superechipă de fotbal!), cel mai ciudat moment l-a oferit sârbul Kuzmanovici (coechipier cu Mutu la Fiorentina, iar mai nou al lui Marica, la Stuttgart), profesionist cu pretenții, acum mare sculă pe trotinetă, el, cu hențul acela de curtea grădiniții, nu caraghios, dubios, ci păgubos, care a pogărât jalea printre ai lui. O ciudățenie care, după mintea mea de poet la curtea Regelui Fotbal, l-a cam scos nu doar din „11”-le lui Antici, din sufletul sârbilor, ci din breasla sportului-rege.

…Problema de fond este, însă, nu Kuzmanovici-hențovici-penaltovici-eșecovici, ci cum de a putut fi atât de „trompetă” într-un careu unde era liniște, căci lumea aștepta ultimul fluier, nu se întâmpla nimic, era atâta spațiu de puteau ateriza și avioane private? Întrebarea aceasta privată dintr-o o zi leșinată, la București, încolțise și la hențul din senin ce i-a adus eliminarea, la numai un sfert de oră de „teren”, al algerianului Ghezzal (unde sunteți voi, Madjer și Belloumi, care ați învins Germania, la Espania ’82?!), aceeași neliniște deloc metafizică și în momentele de cumplit plictis din „uvertura” duminicii (Ziua a III-a în calendele turneului!), și în prima repriză a duelului sârbesc (Antici-Rajevac sau Serbia versus Ghana!) și în lamentabila neputință a cangurilor de a urca măcar o dată pe un tanc. Acum, după o noapte liniștită, sunt convins că acest debut modest, mediocru, ultra-mediatizat, cum vreți să-i spuneți, acceptând excepțiile de rigoare (2-3, că altfel n-ar mai fi abateri de la Mondial!), primele trei zile ale turneului de la capătul Africii, ziceam, au demonstrat categoric… efectul vuvuzelelor asupra trompetelor. Al trompetelor din teren! Prea multe, mult prea izbitoare! Pentru că, exceptând „eroii” amintițI, au mai fost și „Iarbăverde” ăla din poarta Angliei, și portarul de motel al algerienilor, la golul sloven, și alți neicanimeni… Și eu care mă pregătisem să găsesc meciul pentru un titlu ca un distins ca un filigran Messi: „Efectul razelor gama asupra anemonelor”! Ehe, ce spectacol, pe vremuri, cu Olga Tudorache, la Teatrul Mic. Deocamdată, parodia se joacă la Mondialul Mic…

…Poate că astăzi se schimbă repertoriul. Astăzi vine, doar, pe scena africană, multă lume bună. Campioana mondială, Italia, să dea piept, în meciul zilei, pe seară, cu Paraguay-ul argentinianului Gerardo Martino… Olanda mecanică, și astăzi visând întâiul titlu, după 8 încercări, față în față cu vikingii danezi, cândva campionii Europei, așa, din senin, luați de pe plajă… La așa meciuri, de la care să tot aștepți fotbal, merge și Japonia-Camerun… Sper ca trompetele africane din tribune numite vuvuzele să nu mai aibe niciun efect asupra fotbaliștilor din teren. Nu de alta, dar s-ar putea să-i numim pe ei vuvuzele și să-i vedem în tribune, ca pe Kuzmanovi și mulți alții…

…Astăzi, Ziua a IV-a! Cine sparge poarta, cine schimbă soarta acestui Mondial?

*O variantă a acestui material a fost postat și pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Zilele I, II, III, Go USA!

…Multă monotonie în meciurile de început ale Mondialului, cu tot potopul sonor, de 90 de minute, al vuvuzelelor africane. Asta, însă, până la partida a 5-a, care avea, pentru cei mai mulți, cel mai sigur solist: Anglia îngâmfatului Capello, în fața modeștilor yankei. Acel rezultat de Legendă, 1-0 pentru americani, în iunie ’50, de la Belo Horizonte, la Mondialul din Brazilia, rămânea o minune care nu se poate întâmpla decât o dată la un secol, semn că urmașii lui Robin Hood priveau lumea de sus, declarând că au venit la capătul Africii să cucerească titlul mondial. N-a lipsit, însă, mult, aseară, la Rustenburg, în finalul Zilei a II-a, ca Minunea să se repete la… 60 de ani. Personal, cred că este un rezultat istoric și acest 1-1 dintre englezii care nu-și mai încăpeau în pene (cu un Capello cabotin jenant, după ce ai lui au deschis scorul, rapid, în min. 4, prin Gerrard!) și americanii sobrii, dispuși să trudească tăcuți, fără fițe, ba chiar să egaleze, în min. 40, prin Clint Dempsey (feblețea mea și a altor milioane de yankei!), „englezul” de la Fulham (!) care i-a amețit din „întoarceri” de mare fotbalist pe fiii Albionului, ca, apoi, să-l hipnotizeze pe bietul portar Rob Green, de-a dreptul fâstâcit, la șutul de la 25 de metri el scăpând mingea-n poartă! Adevărul este că același goalkeeper avea să se opună, în min. 64, cu sprijinul Barei, la Victoria yankeilor! Care n-ar fi fost conformă cu realitatea din teren, căci englezii au avut și ei ocazii, nu și noroc. Poate și pentru că Fortuna îi ajută doar pe cei cutezători, care, azi-noapte, au fost yankeii, treziți rapid după șocul din startul duelului. Dăruirea, dublajul, disciplina tactică, forța fizică, dar, mai ales, morală, presingul și contraatacurile băieților tăcutului Bob Bradley au pus un genunchi marea favorită, semnând prima surpriză a acestui Mondial African. Care favorită echipă engleză nu prea arată a team de top. Cu tot circul lui Capello și șomajul plătit al unor stele obosite precum Lampard, Terry, Gerrard, Rooney (în prima parte) etc.

…Acesta a fost meciul primelor două Zile, din care am mai rămas și cu momentele de magie ale lui Messi, în victoria cu 1-0 (gol Heinze, cu capul, de la 11 m., în min 6!), dar nu fără emoții în final, obținută de argentinieni în dauna unei Nigerii afectată mult de absența starului accidentat, Mikel John Obi, de la Chelsea. În rest, grecii, la al doilea lor Mondial, după cel american, din ’94, își dovedesc neputința, iar acest 0-2, de ieri, cu sud-coreenii, duce golaverajul lor, în cele patru partide de până acum, la o cotă de râsu’-plânsu’: 0-12! 10 goluri încasate în State, două în meciul lor de debut pe tărâm african.

…Cred că remiza de istorie a americanilor și cursul de estetică fotbalistică predat de steaua argentiniană de la Barcelona vor domina și Ziua a III-a, cea de astăzi, întâia duminică a maratonului fotbalistic de la capătul lumii. Și poate și zilele următoare…

…Astăzi, trei dispute. Pe scurt, pe rând…

Algeria (a 3-a prezență la un Mondial, după ‘82 și ’86)-Slovenia (fără punct la unicul mondial de până acum, cel din 2002, unde a ajuns întristându-ne pe noi la baraj; se vede că slovenii sunt specialiști în „baraje”, ei calificându-se după același scenariu și acum, când au lăsat acasă… Rusia!). Meci în Grupa C, cea a yankeilor și englezilor…

…Tot astăzi, primele două jocuri din Grupa D.

Serbia-Ghana, un derby sârbesc, din moment ce antrenorul africanilor este Milovan Rajevic, iar team-ul de la Belgrad este condus de Radomir Antici!

Germania-Australia. Nemții, la al 17-lea turneu final, cu 3 titluri în cont (’54, ’74, ’90); „cangurii”, la a patra participare la Serbările galante, ultima dată, acum 4 ani, în Germania, când au reușit calificarea în „optimi”, unde i-a barat un arbitru pungaș, spaniolul Cantalejo, care le-a refuzat un penalty clarissim, nu și italienilor, în min. 90+5!

…Numai dacă australienii vor încurca Germania s-ar putea ca lumea-ntreagă să nu mai discute câteva zile decât despre isprava yankeilor în dauna englezilor. Cea de acum 60 de ani, la Belo Horizonte, dar și acest 1-1, de azi-noapte, care pare să creioneze un… frumos orizont pentru fotbaliștii americani!

Mondialul African. Ziua a II-a, când vin yankeii

…Ziua I a Mondialului de fotbal de la capătul Africii a intrat în istorie. Cu două remize: 1-1 și 0-0. Acum, c-o fi, c-o păți, café frape!… „Uvertura”, dintre năvalnicele gazde și mexicani a făcut toți banii. Aztecii s-au distrat în prima repriză, când croșetau gazonul cu balonul de parcă jucau la Guadalajara, cu mariacis pe margine, iar africanii, cu „vuvuzelele” lor asurzitoare, priveau fascinați, ca la Acapulco. Iar dacă la pauză ar fi fost 2-0 pentru Giovani (dos Santos) și Franco, autorii unor ratări cât Atlanticul, nimeni nu ar fi fost surprins. N-am să vorbesc despre golul lui Vila, de la Arsenal Londra, pentru că n-a fost gol, ofsaidul fiind evident pentru cei care cunosc detaliile regulamentului. Când, însă, te joci plezirist cu șansa, Dumnezeu te pedepsește și îți trimite, la zece minute după pauză, un Taras Bulba, mă rog Tshabalala, fără mamă, fără tată, fără milă de azteci: 1-0 pentru „Bafana” și nu mai părea o nebunie pentru o Africă întreagă ceea ce decretase, în ajun, președintele țării organizatoare: „Să câștigați Mondialul!”. De parcă ar fi fost vorba despre rugby și nu despre Sportul-rege, de parcă n-ar fi 2010, iar noi, românii, n-am fi tot auzit din-astea pe vremea Împușcatului! La 1-0, sud-africanii și-au amintit brusc de-un amical, de acum trei ani, câștigat de ei, cu 2-1, în fața năbădăìoșilor mexicani, cu un evantai ofensiv de mare spectacol.

…În teren se află, însă, un mesager de la Barcelona, Rafael Marquez, decis să uite istoria și să reabiliteze logica prezentului. Așa că el, cu 11 minute înaintea finalului, a fixat üvertura” Mondialului African la 1-1, scor just, dacă nu uităm de bara gazdelor din penultimul minut!

…Remiză și în așa-zisul meci al serii, la Cape Town, între Uruguay și Franța (campioanele lumii din ’30, ’50, respectiv ’98), pentru unii favoritele Grupei A. Un 0-0 de tot plictisul (ca și la Mondialul Asiatic, din 2006, ca și în amicalul din 2008), cu un „cocoș galic” ceva mai activ, însă îmbătrânit în fixismul lui Domenech, dispus să înceapă meciul cu „Moș Goriot”(Balzac nu auzise pe vremea lui de Anelka!), în dauna lui Henry și Malouda, puși să dea luciu băncii de rezerve. Nici „celeștii” n-au rupt inima târgului, dimpotrivă, acel „duo” ce-a speriat Europa (Forlan-Atletico Madrid și Suarez-Ajax, cu 77 de goluri în ultimul sezon!) nereușind decât două-trei driblinguri de efect și un singur șut ca lumea. După un asemenea joc, cu momente caraghioase la mijlocul terenului și în centrul careurilor, salariaților din cele două SRL-uri prezente la Mondialul African merită să le scazi cu 25% primele, suspinele! Că e mare criză în ograda celor două echipe…

…Noroc că astăzi suntem în Ziua a II-a a Mondialului din Sudul Africii. Trei meciuri, la prânz, după-amiază și în nocturnă, fiecare cu partea lui de interes și de banal. Sâmbăta va fi deschisă de sud-coreeni și eleni. Asiaticii par ceva mai familiarizați cu Mondialele, din moment ce sunt la a 8-a aventură, pornind cu acel debut de comă, din ’54, în Elveția, unde, în două dispute, au încasat cât unii în zece ediții: 0-9 cu Ungaria, 0-7 cu Turcia! Grecii se află la al doilea Mondial, după un catastrofal World Cup ’94, cu zero puncte și un golaveraj să-ți dai palme și în somn: 0-10! Adică, 0-4 cu Bulgaria, același scor cu Argentina și un „progres” cu Nigeria (0-2). Elada e din nou la picioarele neamțului Otto Rehhagel (71 de ani, cel mai vârstnic coach de la această a 19-a ediție!), iluzionistul care a reușit una dintre Minunile Fotbalului, la Europeanul lusitan, din 2004, când Grecia a devenit campioana Europei!!! Mă îndoiesc, însă, că Zeii coboară la fiecare jumătate de veac din Olympul lor să țeasă minuni…

…Am zis o jumătate de veac, gândind că, la Mondialul brazilian, din 1950, pe 26 iunie, la Belo Horizonte, în Minas Gerais, yankeii au reușit să arunce „bomba”, cu un 1-0 de Legendă (gol Joe Gaetans, în min. 38!) în fața celor care au dăruit lumii jocul de fotbal, englezii, care-l aveau în formație pe celebrul Alf Ramsey! Astăzi, cele două trupe din nou chemate la duel în văzul lumii-ntregi. Perfidul Albion, dirijat de italianul Fabio Capello, pare favorit. Numai că yankeii vin cu șapte jucători din… Premier Leaque, cel mai de soi fiind Clint, nu Eastwood, ci Demsey, vârful-minune de la Fulham Londra!

…Tot astăzi, după-amiază, apare în arenă și Maradona, cu Argentina lui plină de diamante prețioase (Messi, Milito, Samuel, Mascherano) chemată să dea piept, la debut, cu „vulturii” Nigeriei, dintre care niciunul nu joacă în Africa! Un duel văzut și la World Cup ’94 (2-1 pentru sud-americani, după ce scorul l-au deschis africanii, care au câștigat grupa D!) și la Mondialul Asiatic, din 2002, când Batistuta a marcat unicul gol, la 18 minute după pauză. Sunt ziariști care susțin că, la aceastăoră, Argentina este un tezaur de jucători cu un antrenor de mucava. Chiar așa să fie Don Diego?!

Dramaturgia, Cenușăreasa Uniunii Scriitorilor!

…În aceasta după-amiază, s-au acordat Premiile Uniunii Scriitorilor din România, pe anul 2009. După lungi nominalizări, făcute de specialiști, promisiuni de fair-play și speranțe. Din păcate, pentru a nu știu câta oară, onorata conducere a USR-ului și-a demonstrat dezinteresul (să zic, oare, adversitatea sau ignoranța?!) față de dramaturgia autohtonă. Anul acesta, ca și în alți ani, pe ultimii metrii (mai exact în dimineața decernării premiilor) s-a decis să fie scoși de la festin dramaturgii români în viață. Care tot scriu (și unii scriu bine!), crezând, naivi, în criteriul valoric, un fel de OZN în România de astăzi. Ar fi trebuit să fiu la Gala Laureaților, printre cei trei nominalizați la secțiunea dramaturgie: eu, cu „Filozofia bășcăliei”, timișoreanul Aurel Gh. Ardeleanu, cu „Leoaică rănită sau ce față umană are fiara”, și Corneliu Teulea, cu „Damnații”. Simplul fapt că m-a nominalizat un Juriu format din oameni care știu ce înseamnă dramaturgia înseamnă un Premiu. Dacă vreți, în numele nemuritorului (dar anacronicului!) Coubertin, părintele Olimpiadei moderne, conform căruia „Important este să participi, nu să câștigi!”.

…Fericit nominalizat, am declinat civilizat invitația de a fi la Gală, primită aseară, pentru că astăzi, exact la aceeași oră a Galei, planeta se alinia la startul Mondialului African de fotbal. Și, chiar dacă am terminat eu filozofia și iubesc la nebunie, pe viață, teatrul, și am vreo 30 de piese scrise (14 jucate), și două Premii pentru textele mele, și chiar dacă țin o minunată rubrică de cronicar dramatic în „Taifasuri”, și am câștigat, recent, și Concursul pentru directoratul Teatrului din Giurgiu, nu puteam trăda Fotbalul! La ora Galei USR, eram la Telesport, gata să intru într-o „repriză” dedicată evenimentului care a magnetizat Lumea-ntreagă!

…Regret că nu am putut ajunge la pseudo-gala USR-ului, unde aș fi protestat în numele dramaturgilor români în viață față de caracterul discriminatoriu de care se „bucură” ei în România de astăzi: de la directori de teatru, regizori, la… Uniunea Scriitorilor. Am accentuat, cu bună știință, „pseudo-gala”, pentru că a tot elimina dramaturgia dintre genurile literare este un gest de jenantă desconsiderare pe care îl comite iresponsabil Uniunea Scriitorilor din România, în frunte cu președintele ei, Nicolae Manolescu, critic ales, însă nu prea atras de lectura dramatică. Din moment ce un Juriu de literați experți în dramaturgie a nominalizat 3 (trei) autori dramatici din noianul de cărți, înseamnă că alibiul USR-ului în asemenea cazuri („nu am găsit valori”!) este penibil. Când am scris „Filozfia bășcăliei” m-am gândit la pseudo-presa pe care o fac unii în acestre vremuri în România. Adaug, acum, cu tristețe, și USR-ul în bășcălia filozofiei noastre contemporane!

P.S. Aflu că nu s-au dat premii (ca și în alți ani!) nici la Secțiunea „Literatura pentru copii și tineret”. Pe cine să mai intereseze, măcar și la nivelul conducerii scriitorilor din România, generația de mâine?! Trăiască manelele, vanghelismele, becalismele, borcismele, coposismele, telenovelele politice! Numai nebunii se mai gândesc, astăzi, în România, la Literatură dramatică sau pentru copii și tineret!

…Sincer, mă bucur că sunt unul dintre puținii nebuni care mai crede în dramaturgia autohtonă!

Mondialul African. Ziua I, ce să spui?

…Astăzi, 11 iunie 2010, începe Mondialul de la capătul de jos al Africii. Tot fără noi. Noi, din nou doar telespectatori, ca și în 2002, 2006. Acum, în România s-au ieftinit… salariile și s-au scumpit speranțele. În Africa de Sud, a doua țară ca violență din lume, lumea fotbalului e tot mai circumspectă. Nici n-a început Joaca sau Jocul și s-a pornit Jaful. Tot o joacă pentru destui băștinași. Câțiva dintre urmașii lui Mandela au prădat doi ziariști portughezi. Toți se tem că vor urma jucători, antrenori, arbitri și, mai ales, turiști. Cei care au traversat lumea crezând că fotbalul mai poate fi o Sărbătoare…

Dinspre locul unde se termină Africa, se aud tambururi și tobe. „Bafana, Bafana”, țipă în extaz primar mulțimea… Bafana, Bafana… Ca mâine fotbalul va poposi și în Țara lui Dalai Lama! Sau, poate, în Țara de Foc, cu toate blaturile lui Blatter și Platini la un loc…

…Speriați, dacă nu înspăimântați de veștile ce prefațează startul unui nou Mondial, ba blestemându-l pe Mister Blatter-bla-bla-bla pentru totala lipsă de inspirație, ziariști și turiști din lumea-ntreagă (vorba lui Shakespeare!) cred că, dacă nu mai fi mai frumos, atunci al 19-lea turneul final se va dovedi cel puțin mai „save”, acasă, în fața micului ecran, cu bere, mici, floricele și nelipsitele caterinci. La ore convenabile, încât să se poată merge și la greve și la semnat condica de șomeri. Și, uite așa, încercăm să ne bucurăm că Lucescul-juniorul și ai lui (jucători, federali etc.) fără de maturitate nu s-au calificat la Gala Africană…

…Astăzi, Ziua I. Chiar așa, ce să spui?

Că gazdele, „Bafana, Bafana”, cu antrenor brazilian (Carlos Alberto Parreira) și 9 (nouă) „stranieri” în lot (dintre care 3 în Anglia, la Fulham, Everton și Portsmouth) vor deschide, ca de obicei, Balul, dar nu-s date favorite de casele de pariuri în „uvertura” cu Mexicul?

Că aztecii au un evantai ofensiv de mare spectacol, care a pus în genunchi, acum o săptămână, actuala campioană mondială, Italia? Cu trei „englezi” în atac (Vela, de la Arsenal, Franco-West Ham și Javier Chicarito Hernandez, pe care Sir Alex Ferguson l-a și transferat de la Chivas Guadalajara la Manchester United), s-ar putea ca mexicanii să cânte multe nopți „Cielito lindo”, acolo unde se termină Africa…

Ce să mai spui? Că, pregătind al doilea meci al Zilei I, Franța și Uruguay au cercetat istoria (mai ales cei din Hexagon!) și au constatat că s-au mai întâlnit de două ori tot în Grupa A a Mondialelor?!… La World Cup ’66, în perfidul Albion, la Londra, când sud-americanii au câștigat cu 2-1 (2-1), după ce francezii au deschis scorul dintr-un penalty, la capătul primului sfert de oră? Și la Mondialul Asiatic, în 2002, pe 6 iunie, ziua nulității absolute între „două jucării stricate” (vorba lui Minulescu!), un 0-0 care le-a trimis pe ambele echipe acasă, cu o lamentabilă campioană a lumii en titre (la ora startului), Franța, cu acel singur punct din cele trei meciuri ale grupei?!… Nu m-ar surprinde dacă, așa cum s-a prezentat în avanpremiera africană, „cocoșul galic” va repeta rușinea din 2002. Mai ales că, în tabăra rivală, 21 din cei 23 de băieți ai lui Washington (Oscar Tabarez, nu George!) au statut de „stranieri”, 15 semnând statele de plată (era să spun de milioane!) chiar în Europa, cu „diavolul” de Forlan în fruntea listei…

…Nu mai spun nimic. Doar citesc vârstele antrenorilor celor 32 de concurenți. Și, automat, se nasc două clasamente: al vârstnicilor și al tinerilor.

Trena seniorilor o duce, cu 71 de ani (!), germanul Otto Rehhagel, cel care, acum 6 ani, la acel uluitor Euro din Portugalia, a făcut minuni cu naționala Greciei, cucerind laurii continentali. Îl urmează pe „scara vârstei” brazilianul Carlos Alberto Parreira-67 de ani, algerianul Rabah Saadane-64 de ani, Flavio Capello (italianul de la timona Angliei) și Oscar Washington Tabarez, de-un leat (63), dirijorul squadrei azzurra Marcello Lippi și suedezul Sven Goran Eriksson (de la cârma ivorienilor), fiecare numărând câte 62 de primăveri…

Top-ul celor tineri este deschis de selecționerul Slovaciei, Vladimir Welss (45 de ani), secondat de Carlos Dunga (Brazilia) și Paul de Guen (timonierul Camerunului)-46 de ani, Gustavo Martino (Paraguay)-47 de ani și Matjaz Kek (Slovenia)-48 de ani. Aproape de vârsta lor, cu declarate gânduri de mărire, Maradona, cu 49 de toamne pe răboj…

Să conteze vârsta selecționerilor în acordul final al Mondialului African? O întrebare, măcar acum, în Ziua I! Ce spui, Dumneata, cititorului?!

„Viitorul” lui Hagi, Brănești, Tg.Mureș, furt la Istanbul, Mondialul African

…Uraaaa! Naționala de fotbal a României, fără Chivu și Mutu, a învins Hondurasul, team calificat la Mondialul African! Cu 3-0 (2-0), domnilor! Și ce dacă a fost un amical, în Austria, în fața a vreo 700 de privitori (85% români de prin împrejurimi)?! Răzvan Lucescu este, din nou, mare antrenor. Îl laudă toată lumea de la Federație. Ba, și unii ziariști. Cum rămâne, însă, cu cele trei înfrângeri consecutive și jocul mediocru din acest 2010?! Care eșecuri?! 0-2, cu Israel, la Timișoara; 2-3, cu Ucraina, la Lvov, 0-1, cu Macedonia, în Austria?!… „Tricolorii” mai au un amical, cu Turcia, pe 11 august, în România, iar, pe 3 septembrie, debutul cu Albania, la noi acasă, în prelminariile Europeanului 2012. Unde vom juca sigur! Ne asigură, doar, de la tragerea la sorți, Răzvănel. Acum, după acest strălucitor, încântător, uluitor 3-0 cu anonimii din Honduras, nu m-ar mira să aud că vom și câștiga Europeanul de peste doi ani!…

Deocamdată, rămânem telespectatori, pantru a treia oară consecutiv, la un Mondial! Cel din Africa de Sud, care stă să debuteze vineri 11 iunie…

…Până la Mondialul African, ne pregătim de căderea cortinei și în liga noastră secundă. După 18 ani, Tg.Mureș (cu Adrian Falub antrenor; a 3-a promovare pentru el, după cele cu „U” Cluj și Unirea Alba Iulia!) revine pe prima scenă. Cu o echipă înființată acum doi ani! Să fie într-un ceas bun!… Ce fotbal se juca la Tg. Mureș pe vremea lui Loți Boloni!… Pe atunci, A.S.Armata Tg. Mureș (cum spunea la radio minunatul crainic Dan Voicilă!) a ajuns până în Cupa UEFA…

…S-a întors pe prima scenă, după patru ani, și „gașca nebună din Regie”. Sportul Studențesc, cu Tibor Selymeș la timonă, a promovat în această duminică, la prânz, după 2-1 cu Gloria Buzău (prin „dubla” lui Curelea), semn că Bucureștiul va avea, din stagiunea de toamnă, patru echipe în liga lui Mitică. Asta, dacă Șiman, patronul „găștii nebune”, nu va mai vinde un lot, după Costin Lazăr, Mazilu, Negru, Varga, Bălan și câți alții…

…Tot pe prima scenă va juca, din stagiunea viitoare, și întâia comună din România: Brăneștiul, aflat la 12 kilometri de București! Un mare triumf pentru „Victoria” lui Ilie Stan, ajutat din retur de directorul sportiv Alin Buzărin, fostul gazetar de top de la Gazeta Sporturilor. Care câștigătoare a Seriei I, însă, va susține meciurile din Liga I la…Buzău!

Ultima necunoscută din eșalonul cu nr. 2: Dacia Mioveni-66 de puncte (dar cu meciurile terminate!) sau „U” Cluj-64 de puncte? Studenții mai au o partidă, sâmbătă viitoare, la Lupeni, și, în mod deosebit, multe speranțe, miercuri, pentru un 3-0, la „masa verde”, după analiza memoriului depus pentru invadarea terenului de către spectatorii piteșteni, la acel 1-1, de acum două etape!

…Și în cazul lui FCM Tg. Mureș și al Brăneștiului unii vorbesc despre „modelul CFR Cluj sau Vaslui”. Adică, unde-s bani și „cap” se nasc și minunile. Mai ales în fotbalul românesc. Eu spun că exemplul cel mai nimerit pentru o paralelă cu noile promovate îl reprezintă Unirea Urziceni, dintr-un oraș cu o populație… comună de 17.000 de locuitori. În inima Bărăganului, nu s-a folosit „rețeta CFR sau Vaslui” cu invazia străinilor, mai mulți sau mai puțini de duzină…

…Bine că nu ne-am pomenit în Liga lui Mitică și cu echipele din Stejaru, Snagov (care au avut șanse la un moment dat în Seria I!), Covaci sau Șimleul Silvaniei! Asta, în timp ce Jiul Petroșani, fără bani, nu s-a mai prezentat la meciurile returului, ca „recordul” să-l ofere Drobeta Tr. Severin, oraș care și-a inaugurat un stadion ultramodern, în momentul în care echipa Fotbal Club n-a mai găsit fonduri să joace și returul din Liga a II-a! Aceleași motive din care au abandonat cursa CFR Timișoara (în tur) și Cetate Suceava (în retur)…

…M-a bucurat mult promovarea în „lumea a doua” a fotbalului românesc a Viitorului Constanța, echipa de copilandri a Academiei de Fotbal „Gheorghe Hagi” de pe malul mării. Sâmbătă, „pescărușii” Regelui au învins, acasă, cu 1-0, pe C.S. Tunari, și au primit viza pentru liga secundă cu o etapă înaintea finalului. Viitorul Constanța, un „Xerox” peste un sfert de veac al Luceafărului, echipă pe care am arbitrat-o în Divizia B, pe când avea în componență un diamant numit Gheorghe Hagi! Atunci, era Centru Național al Federației. Acum, Federația n-a mai găsit fonduri pentru salvarea Fotbalului românesc! Noroc cu Academia lui Gică Hagi, cu Școala de Fotbal a lui Gică Popescu (în tratative cu FCM Târgoviște, care e și ea cu un pas în „B”)!

…Și, dacă tot am ajuns prin „lumea a treia” (nu-i vorba despre performanțele Naționalei, ci de Liga a III-a!), o precizare: cu o rundă înaintea finișului din Divizia C, și-au mai obținut biletele pentru eșalonul secund C.F. Brăila, Pandurii II Tg. Jiu și Voința Sibiu. Ca și promovate, Juventus București și FCM Târgoviște. Dintre ele, câte vor rezista valoric și, în special, financiar?

…În box, se fură în continuare ca în codru. Sâmbătă, spre miezul nopții, la București, am urmărit live, pe Digi Sport, meciul de la Istanbul pentru titlul mondial interimar WBC, la semimijlocie, al lui Ionuț Dan (JoJo Dan, cum e cunoscut giurgiuveanul în Canada, unde boxează la clubul profesionist Interbox Montreal). Adversar, un turc (Selcuk Aydin) fără ștaif. Dar cu mafioții din culisele boxului profesionist de partea sa. Bătut pentru două meciuri, ba fără să mai poată trimite vreun pumn ca lumea în ultimele trei round-uri (!!!), ienicerul s-a trezit învingător, grație arbitrilor pungași!?! Ei, care trebuiau să-l descalifice pe bietul Aydin pentru loviturile nepermise (cu cotul, capul, după oprirea luptei)! Cum „judecătorul” din ring a fost un englez, am înțeles că și la Londra e criză mare. Materială, dar, mai ales, morală…

…În așteptarea Carnavalului fotbalistic de la capătul de sud al Africii, multe partide amicale. Cu câteva rezultate ciudate. Campioana lumii, spre exemplu, Italia, n-a cunoscut victoria în seria de trei amicale dinaintea startului cu Paraguay (14 iunie): 0-0 cu Camerun, 1-2 cu Mexic, 1-1, cu Elveția. Numai că italienii au pornit mereu greoi. Emblematic, în acest sens, îl reprezintă Mondialul spaniol, din ’82, când trupa lui Enzo Bearzot a fost pusă la zid după grupe, unde n-a câștigat (nici n-a pierdut) vreun meci. Dar, în final, a cucerit titlul!…

…Lamentabil se prezintă Franța. Am urmărit „cocoșul galic” jumulit bine de lipsa de idei a lui Domenech și tare mă rog să o țină tot așa, până în 11 octombrie, când Naționala noastră îl va înfrunta la Paris. Deocamdată, o echipă penibilă. Și nu doar că a făcut egal (1-1) cu Tunisia și a cedat incredibil (0-1!!!) în fața Chinei…

…Încântător, atacul Mexicului! A făcut spectacol cu Anglia și Olanda (chiar dacă a pierdut cu 1-3, respectiv 1-2), a încântat cu Italia, pe care a învins-o cu 2-1. Cu un argeninian naturalizat (Franco, titular la West Ham Londra), cu Vela, de la Arsenal Londra, Giovani dos Santos (Galatasaray), cu noua speranță Javier Chicarito Hernandez (pe care l-a și luat Sir Alex Ferguson la Manchester United!), cu Rafael Marquez, de la Barcelona, Osorio (Stuttgart), Moreno (Alkmaar), Rodriguez și Salcido (PSV Eindhoven), aztecii se anunță printre frumoasele surprize, în grupa A, cu Africa de Sud, Uruguay și Franța. Oricum, Mexicul se află la a 14 prezență din cele 18 ediții ale Mondialului, dintre care ultimele 5 (cinci) consecutive!

…În timp ce Naționala României se află la a treia absență consecutivă la un Mondial! Noroc cu Viitorul lui Hagi!…

Răzvan Lucescu învins la tata acasă!

…Aseară, Naționala de fotbal a României a continuat să meargă cu stângul în 2010 (cum merg, dealtfel, mai toate!). Chiar dacă selecționerul Răzvan Lucescu-junior a tot declarat că ne vom califica la…Euro 2012, chiar și la cel din 2016, care abia s-a stabilit să se desfășoare în Franța, țara lui Platini, boss-ul UEFA, doar! Aseară, al doilea amical, al doilea eșec…

…Primul eșec, 0-2, la Timișoara, într-un amical cu Israel, la ieșirea din iarnă. Eșec și aseară, 2-3 (0-1) la Lvov, tot într-un amical, cu Ucraina, pe care o bătusem de trei ori în tot atâtea partide neoficiale, ultima dată, acum 7 ani, 2-0, la…Donețk. Acolo unde Regele fotbalului este Mircea Lucescu, antrenorul care, cu Șahtior, a cucerit Cupa UEFA, anul trecut, și acum o lună, un nou titlu al Ucrainei! Fiul, însă, n-a câștigat acasă la tata!

…Eșecul din amicalul de la Lvov are mai multe explicații. Nu voi pleca, precum Răzvan Lucescu, de la arbitraj (acuzat de nesemnalizarea ofsaidului lui Șevcenko la… autogol!). O dovadă în plus că așchia nu sare departe de copac. Pentru că, din păcate, marele coach care este Mircea Lucescu a încercat de multe ori să explice eșecurile prin…arbitri. Ba, aflăm acum, Seniorul l-ar fi avertizat pe Junior, cu două zile înainte de partidă, că va avea mari probleme cu arbitrajul!?! Să fi fost fluierașul vinovat de primul gol încasat de Lobonț (care lustruiește banca de rezerve de o jumătate de an la Roma!) la un șut de la… aproape 40 de metri (Aliyv-16’)?! Sau la al doilea, în 75’ (atunci conduceam cu 2-1!), când, după ce a respins șutul lui Șevcenko, a căzut, ca un bunic, cu mingea în poartă, la șutul lui Konoplianko?! Sau că Șevcenko a trecut de mai multe ori ca un Intercity pe partea lui Raț (ceea ce Seniorul nu i-a spus fiului!)?! Că „tricolorii” noștri n-au tras un șut pe spațiul porții în prima repriză?! Ba, cine mai știe, poate că arbitrii sunt de vină și de autogolul din 79’, când, după ce Șevcenko a lobat mingea peste Lobonț, tabela a închis-o nefericita intervenție a lui Chivu flancat de Tamaș?

…Ionuț Lupescu, directorul general al FRF, era supărat după meci de lipsa de concentrare a unora dintre jucătorii trimiși în teren. Pe lângă selecție (sentimentală pe alocuri; vezi Lobonț, Mazilu, Roman), cred că atitudinea în joc a însemnat una dintre cauzele eșecului și ale neîncrederii într-un viitor roz. Vrem, nu vrem, un meci durează 90 de minute, iar trupa lui Răzvan Lucescu n-a existat practic decât o jumătate de oră. Primele 30 de minute de după pauză, când a jucat cu totul altceva decât în actul I. A egalat, în 54’, printr-un șut de la 45 de metri al lui Tamaș, e drept deviat de un fundaș ucrainean, a preluat conducerea, în 63, când „francezul” Daniel Niculae a pătruns pe centru cu abilitatea „locului III în Hexagon” și a șutat eficient de la marginea careului mare. După care, bucurie prematură sau s-a terminat benzina? De-o fi fost una, de-o fi fost alta, în patru minute (75’-79’) scorul a devenit 3-2 pentru „galbenii” ucraineni!

…”11″-le preferat de Răzvan Lucescu la Lvov și „rezervele” trimise în teren pe parcurs: Lobonț- Maftei, Tamaș, Chivu, Raț- Roman (77’ Deac), Rădoi, Ghioane (46’ Cociș), Tănase (86’ debutantul Răduț)-Bilașco, debutant (84’ Mazilu), Andrei Cristea (21’ D.Niculae). Ce spuneți?…

…Marele technician Emeric Ienei a declarat, la un post de televiziune, imediat după partidă, că la ora aceasta Răzvan Lucescu trebuia să aibă un nucleu de echipă. Mai are, oare, timp de experimente?

…Naționala are încă trei amicale (cu Macedonia și Honduras, în Austria, săptămâna viitoare; cu Turcia, la București, pe 11 august). După care, debutul în preliminariile europene, pe 3 septembrie, cu Albania, în România, iar peste 4 zile meci în Belarus. Ca anul să se încheie cu Franța, la Paris, la început de octombrie, tot în preliminariile europene…

…Până atunci, să nu facem un capăt de țară din eșecul de aseară. Dar, să nu aruncăm pisica în curtea arbitrilor. Și să nu uităm că, la Lvov, „tricolorii” au pierdut al doilea amical din acest an. Tot ieri, când „tineretul” a cedat cu 0-1 în fața Belarusului, chiar dacă aproape o oră a jucat cu un om în plus!

..Să nu uităm, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, ca Naționala României va urmări al treilea Mondial consecutiv din fața televizorului. Unde se mai poate bea o bere, un whisky, la caterincile care ne-au trimis unde suntem…

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (9)

…Singura piesă de teatru din dramaturgia autohtonă dedicată istoriei fotbalului românesc, cu luminile și umbrele sale, continuă online. Astăzi, Scena 9, veselă și tristă, mai toată Adevăr istoric. Veți pătrunde în vestiarul echipei naționale, înaintea unui meci rar, cu Spania, în stare să ne umilească (6-0 la Madrid), dar și să fie îngenunchiată, cu 3-1, la București, într-un istoric 25 noiembrie 1965. În scena aceasta veți descoperi un Titus Ozon mereu pus pe șotii, argint-viu și dincolo de arenă, un Titi Teașcă totdeauna neiertător cu „toarășii” parașutați de la conducerea partidului, gata să dea cele mai „prețioase” sfaturi fotbaliștilor. Tragicomedia acelor vremuri a fost surprinsă de autor -în această Scenă 9 de haz nebun- folosindu-se de personajele-caricatură care au existat cu adevărat, convenția dramatică fiind infimă. Acele „caricaturi” care existau în toate domeniile vieții României acelor timpuri.

Orice paralelă dintre „conducătorii” de ieri și cei de astăzi vă aparține, însă ea nu este, din păcate, deloc întâmplătoare!

Pentru a citi primele nouă scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, Scena 9, sau index.

Cupa României, roman de aventuri

…Acum, când nu ne rămâne decât să așteptăm Mondialul de la televizor, dacă tot ne-am despărțit de fotbalul autohton cu un meci de Cupă, vă propun să răsfoim puțin frumoasa carte de aventuri a Cupei României. Sunt multe lucruri de redescoperit…

  • Au fost 72 de ediții, cu 71 de finale. Dar istoria Cupei României a început acum 77 de ani! Pentru că nu s-a disputat Cupa, patru ani, în perioada celui de Al Doilea Război Mondial. O finală mai puțin, pentru că aceea din ’88, oferită în birourile federale Stelei (cu 2-1), care, la semnul lui Valentin Ceaușescu, s-a retras din teren, la finele meciului cu Dinamo, nemulțumită de arbitraj (nu i s-a validat un gol!), a fost anulată!
  • Prima finală din Cupă României: 10 iulie 1934: Ripensia Timișoara-„U” Cluj 3-2 (3-1).
    • Finala s-a rejucat, însă, la București, clujenii contestând că bătălia s-a dat pe terenul Ripensiei!
    • La București, pe 1 octombrie ‘34, 5-0 (3-0) pentru bănățeni! În fața a 6.450 spectatori.
  • Clasamentul All-time al câștigătoarelor:
    • Steaua-20 de trofee: primul, în ’49, pe când era Clubul Sportiv Casa Armatei, 2-1, cu CSU Cluj; ultimul trofeu, în ’99, 4-2, la penalty-uri, cu Rapid.
    • Rapid-13 trofee: întâiul, în ’35, pe când era CFR, 6-5, în prelungiri, cu Ripensia; ultima Cupă adjudecată, în 2007 (2-0 cu Poli, chiar la Timișoara). Giuleștenii dețin recordul unei „serii” de 6 finale câștigate consecutiv (’37-’42)
    • Dinamo-12 Cupe, prima, în ’59 (4-0, cu CSM Baia Mare) ultima în 2005, 1-0, cu Farul (și cu ajutorul unui arbitru francez!), în Capitală.
    • Craiova-5 trofee, primul, în ’77 (2-1, cu Steaua, la București), ultimul în ’93, 2-0, cu Dacia Unirea Brăila, când, în min.87, s-a accidentat grav Săndoi (fractură de tibie și peroneu, sub ochii impresarilor de la Lyon care veniseră să-l ia!)
    • Timișoara-4 Cupe, prima, la debutul competiției, în ’34, prin Ripensia (cu două trofee în palmares), una prin Știința, iar ultima, în ’80, prin Poli: 2-1, după prelungiri, cu Steaua, la Bucuresti, unde militarii au deschis scorul, în 25, prin Tudorel Stoica, dar Marcel Răducanu a văzut „roșu” de la Nicu Rainea, în 28’ (lovirea fără minge a lui A.Manea). Viorel Vișan a egalat înainte de pauză, ca în prelungiri, regretatul Dan Păltinișan să catapulteze cu capul balonul în poarta lui Vasile Iordache!
    • Clujul-4 trofee (Știința-1965, 2-1, cu Dinamo Pitești; CFR, ultimele 3 ediții, 2-1 cu Urziceni, 3-0, cu Timișoara, 5-4, azi-noapte, cu FC Vaslui).
    • UT Arad și Petrolul Ploiești, câte 2 Cupe ale României în vitrină.
    • Cu câte o finală câștigătă: CFR Turnu-Severin, în ’43 (4-0 cu Sportul Studențesc București), Metalul Reșița-‘54, Progresul Oradea-’56 (2-0, cu Energia Câmpia Turzii), Progresul București-‘60 (2-0, cu Dinamo Obor), Arieșul Turda-‘61, Chimia Rm. Vâlcea-’73, Jiul Petroșani-’74 (4-2, cu Poli Timișoara), Gloria Bistrița-’94 (1-0, cu Universitatea Craiova).

…Tragem linie și constatăm că Provincia a câștigat 24 de Cupe din 72 de ediții. Prima și…ultimele trei. Trofeul n-a poposit niciodată în vitrina unei echipe din Moldova.

  • 67 de finale s-au disputat în Capitală. Practic, istoria Cupei a început în ’34, la Timișoara, dar acea finală s-a rejucat la București.
    • Întâiul oraș din afara Capitalei care a găzduit o finală, Brașovul, la 29 iunie 1989: Steaua-Dinamo 1-0, gol Hagi ’67.
    • A urmat Timișoara, Piatra Neamț, Tg. Jiu, iar azi-noapte Iași. Deci, ultimele 4 finale ale Cupei României în Provincie. Provincia este, doar, Capitala fotbalului românesc în ultimii trei ani!
  • Cele mai mari surprize ale Cupei României:
    • 5 decembrie 1954: Metalul Reșița (Divizia B)-Dinamo București (lansată spre primul titlu, cu Ozon, Călinoiu, frații Băcuț, Ene I, Suru în echipă) 2-0, prin golurile lui Szeles-30’, 40’ și paradele ireale ale portarului Zarici! Minunea s-a produs pe stadionul Republicii (pe locul său tronează, astăzi, Casa Poporului!) din București, în fața a 30.000 de spectatori.
    • Pe același stadion, la 12 decembrie 1961: Arieșul Turda (tot din lumea a II-a)-Rapid București 2-1 (0-1), după ce, în 24’, Nae Georgescu a deschis scorul pentru feroviari (cu marele Titus Ozon în formație!), iar anonimul din poarta sticlarilor, Vasile Suciu, a fost ireal. Ca, la 6 minute după pauză, în loc de un scor fluviu pentru giuleșteni, Vasile Băluțiu să egaleze din penalty, iar peste 60 de secunde să mai înscrie o dată, incredibil!
    • A fost și o dubla finală între două echipe din ligile inferioare, în iulie ’73: Chimia Rm. Vâlcea (Divizia B)-Constructorul Galați (eșalonul 3), 1-1, în prima finală, cu prelungiri; 3-0, peste două zile, când golul lui Iordache și „dubla” lui Gojgaru au dus Trofeul pe malul Oltului, unde delegatul Chimiei era…Dumitru Dragomir.
    • Gălățenii rămân cu „bomba” din acele semifinale, când au eliminat, la Ploiești (2-2), Steaua antrenată, atunci, de Titi Teașcă!
  • A existat o finală care a durat…194 de zile…
    • …în 1940: Rapid-Venus București. A început la 30 aprilie, ca învingătorul să fie declarat la… 9 noiembrie, după 4 dueluri. 2-2, după ce rapidiștii au condus cu 2-0, în fața a 15.000 de spectatori; 4-4, pe ANEF, după ce Venus, campioana, a condus cu 4-2; 2-2 în Giulești și, în sfârșit, 2-1 pentru feroviari, tot pe ANEF, când Baratky a deschis scorul în 57’, Gavrilescu l-a majorat în 73’, ca Eisenbaisser să reușească golul consolării în 85’! 10-9, după 4 meciuri, pentru Rapid!
  • Prima finală pe Marele Stadion, fostul „23 August”, la 28 noiembrie ’53: UTA-CCA, 1-0, golul victoriei Bătrânei Doamne marcându-l, în 110’, Gheorghe Vaczi, de două ori golgeter al țării! 60.000 de spectatori în tribune! Venea lumea pe vremuri la fotbal! Și nu se plictisea (dimpotrivă!), cum insinua, mai zilele trecute, un scrib răutăcios sau avid numai de scandal, într-o foaie bucureșteană…
  • Există și o Finală a fair-play-ului desăvârșit: la 26 iulie 1970, în fața a 50.000 de spectatori, pe „23 August”: Steaua-Dinamo 2-1!
    • Florică Voinea a deschis scorul pentru militari, în 8’, „câinii roșii” au egalat la 5 minute după pauză, prin Cornel Dinu. Arbitru Gh. Limona a arătat centrul terenului, validând golul, numai că Dinu s-a dus la cavalerul fluierului și i-a spus că a marcat cu mâna (ceea ce nu a făcut Maradona în acel celebru meci cu Anglia, la Mondialul Mexican din ‘86)! Golul s-a anulat, Voinea a mai marcat o dată, în 56’, și Steaua a câștigat Trofeul, chiar dacă Dumitrache relansase lupta în 79’!

…Cupa României este un frumos roman de aventuri, cu rezultate de senzație, dincolo de finalele amintite. Cine uită că Rapidul a fost eliminată de Foresta și de Gherla, că Universitatea Craiova s-a împiedicat la Aiud, Blaj sau Pașcani, că tot juveții aveau să câștige cu 5-0 la Certej, dar să se trezească eliminați la masa verde pentru că utilizaseră un jucător în stare de suspendare (Cioroianu). Și câte alte atâtea povești adevărate nu mai are Cupa României! Răsfoim Istoria, căci prezentul este unul trist…

Provincia, Capitala fotbalului românesc!

…Azi-noapte, a căzut cortina peste stagiunea fotbalului românesc. CFR Cluj a învins, la penalty-uri (5-4), pe F.C. Vaslui, a luat din nou totul, după doi ani, și în Gruia e mare nebunie. Lumea bună se pregătește, însă, de Mondial, iar jucătorii noștri, pentru a treia oară consecutiv, își fac program de… telespectatori! Ceea ce mi se pare absolut firesc, din moment ce moneda de schimb a fotbalului autohton o reprezintă scandalurile, bișnița cu bătaie scurtă, avantajele imediate, în numele cărora ne-am trezit invadați de atâția neica-nimeni din străinătățuri. În dauna tinerelor speranțe de-acasă, blocate de „comisioanele” impresarilor, uneori și a antrenorilor…

…CFR Cluj a câștigat, cu o etapă înaintea finișului, al doilea său titlu de campioană a României. Fie și cu numai trei jucători români titulari!…Trupa multinațională de sub Feleac, cu seriozitate și calcule exacte, a preluat cununa de lauri de la Unirea Bărăganului, Urzicenii clasați pe locul secund și fără Dan Petrescu, plecat să se îmbogățească la ruși… Provincia a dominat și această ediție a Ligii I…

…Ultimul act al stagiunii noastre fotbalistice, finala Cupei României, azi-noapte, în Dealul Copoului, unde buciumul sună a jale, din moment ce Politehnica Iași a retrogradat! A doua finală jucată în Moldova, în ultimii trei ani. Tot între două echipe din Provincie, cum se întâmplase și în ultimele două ediții (CFR Cluj-Unirea Urziceni, 2-1, la Piatra Neamț; CFR Cluj-Poli Timișoara, 3-0, la Tg. Jiu). A triumfat cu emoții, la penalty-uri, CFR Cluj, pentru a 3-a oară consecutiv. De data aceasta, însă, fără strălucire, fiind în corzi după primele 45 de minute, când ratările celor din Vaslui și miopia arbitrului Deaconu, la un fault în careu comis de Gabi Mureșan asupra lui Wesley, au împiedicat trupa lui Adrian Porumboiu să dobândească întâiul Trofeu. Neșansa moldavilor a fost și ca sârbul Miljsavlevici, excelent în ultimele 75 de minute, cât a jucat, să rateze prima lovitură de departajare, unica irosită din seria de 10! Acum, când echipa de mercenari a Clujului a reușit al doilea event (campionat-cupă) din istorie, în ultimii trei ani, cortina s-a lăsat peste un sezon plin de scandaluri, gafe uriașe de arbitri (unii ajunși în cătușe!) și puțin fotbal de valoare…