Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi – Scena 2

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi

Personaje
PREOTUL
MAMA
CĂLUGĂRUL
SELECȚIONERUL
FIUL
IMPRESARA
ANTRENORI
JUCĂTORI
ANCHETATORI
ARBITRI
SECRETARUL GENERAL
CONDUCĂTORI-PATRONI
DRESORUL
NABABI
ZIARIȘTI
FOLCLORISTE
ALTE FIGURI
VOCI

Scena 2. [pentru scena 1, apăsați aici]

…Cadrul neschimbat. Selecționerul se plimbă agitat. Mama stă într-o strană-unul dintre scaunele înalte cu mânere lipite de peretele din față.

SELECȚIONERUL: Ioana, cred că ar trebui să chem Salvarea. S-a întâmplat ceva grav cu tine. Spune cinstit, te-a drogat cineva?

MAMA: Nu, dragă, fii liniștit! Nu-s nici drogată, nici beată.

SELECȚIONERUL: Atunci, cum poți să-mi propui o asemenea fantasmagorie? Auzi, să cedez meciul de mâine!?! Ai înnebunit, Ioana! Nu te mai recunosc. (Mâhnit.) Îmi vorbești despre Iuda în fața (Se uită la chipul lui Iisus pictat pe un perete al bisercii.) lui Iisus Hristos?(Se închină. Călugărul se furișează în fața altarului.)

MAMA: E în joc viața băiatului nostru cel mic!

SELECȚIONERUL: Cu atât mai mult. Toată viața ne-am educat cei doi băieți în spiritul dreptății…

MAMA (se ridică, furioasă): Te doare în cot de el. Egoistule! Numai la tine te gândești! Ce-ți mai trebuie? Ai glorie, ai bătut toată lumea, avem bani, case, mașini, Ducu este angajat la Opera din Viena, la viitorul lui Nixe de ce nu te gândești?

SELECȚIONERUL: Știi că toată viața m-am opus minciunii. Iar, acum, vii și-mi ceri să clădesc viitorul lui Nixe pe o mare trădare!?! Succesul lui, pe trădarea a 22 de milioane de români! Cum să mă bată irlandezii, acasă, după ce am făcut 1-1 pe terenul lor, și asta cu multă baftă pentru ei?!… Ne calificăm și cu un 0-0…

MAMA: Și dacă te bat pe cinstite, mâine-seară?

SELECȚIONERUL: Dacă mă bat pe bune, bravo lor! Înseamnă că sunt mai buni decât noi. Îi voi felicita, după care îmi voi da demisia! (Apare Preotul, agită din mers o cădelniță.)

MAMA: De ce nu-ți dai demisia, acum? N-ai mai fi răspunzător de întâlnirea de mâine… Și ți-ai ajuta fiul, aflat la o răscruce de drumuri.(Selecționerul tace.) Cum, însă, să facă domnul selecționer un asemenea sacrificiu pentru feciorul lui cel mic…

SELECȚIONERUL (nervos, îi plimbă mâna prin fața ochilor): Ioana, ești OK? Nu delirezi?!… Demisia, cu 24 de ore înaintea jocului?! Să mă dau la o parte, ca să câștige ei?!

MAMA: Tu nu te dai la o parte, rămâi pe banca ta…

SELECȚIONERUL: Asta ar suna ca o lașitate din partea mea! Plus că ar însemna un șoc care, mai mult ca sigur, ar fi fatal băieților. Nimeni nu  m-ar ierta.

MAMA: Te interesează „băieții”, nu băiatul tău!

PREOTUL: Felicitări, domnule selecționer! Cum să vă dați dvs. demisia?! (Face o cruce, sărută o icoană.) Un asemenea gest l-ar mânia și pe Bunul Dumnezeu. (Călugărul iese din biserică.)

SELECȚIONERUL (către soția lui): Vrei să mă convingi să trișez? Așa m-ai cunoscut în viața noastră de 31 de ani, de când suntem împreună? (Dă din mână, a lehamite.) Băiatul nostru cel mic se află pe un drum bun. E la început, este greu, dar are calități și va ajunge departe, dacă nu va trișa viața. Știu eu ce spun… (Își face o cruce.) Mâine, însă, pentru 90 de minute, Nixe nu va fi fiul meu, ci golgeterul irlandezilor… (Se îndreaptă spre ieșire.) Cine va fi mai bun, să câștige mâine! (Dă să iasă. Îl blochează Fiul. Este în echipament de fotbal, poartă un tricou verde, cu trifoi în dreptul inimii. Are un cercel în urechea dreaptă. Este transpirat. În stânga, ține o minge de fotbal. Duce, în mâna dreaptă, un sac-sport negru, cu „OK” scris în alb. În spatele lui, Călugărul, care închide biserica.)

[Sfârșit scena 2] [continuați la scena 3]