Etichetă: piese de teatru

Premieră națională, la Giurgiu! Concursul „Dramaturgie în doi”

…În visul meu numit „Giurgiu-Cetatea dramaturgiei românești”, dealtfel esența Proiectului prin care am câștigat concursul de director-manager al Teatrului din Giurgiu, am și o invitație concretă pentru noi texte autohtone. Un Concurs inedit în România intitulat „Dramaturgie în doi”, pentru piese cu două personaje, pe care îl lansez în premieră absolută, acum, pe acest blog, în pofida vremurilor cumplite pe care le traversează (și) teatrele românești. Acest Concurs va fi anunțat zilele următoare și de mass-media din România. Semn că toate drumurile dramaturgilor români duc în următoarele două luni spre Teatrul din Giurgiu, deocamdată tot „Valah”, dar sper „Tudor Vianu”, cât de curând.

…Sunt așteptate pentru Concurs texte inedite (care nu au mai fost publicate sau montate pe scenă, la teatrul de televiziune sau radiofonic), tehnoredactate cu diacritice. Manuscrisele vor avea menţionat titlul, dar nu şi autorul. Câte 3 (trei) exemplare din fiecare piesă cu două personaje vor fi trimise într-un plic format A4 împreună cu un plic mai mic, sigilat, ce va avea scris în exterior titlul piesei, iar în interior datele de identificare ale autorului. Adresa este: Teatrul Valah, str. Mircea cel Bătrân nr. 1, Giurgiu…

…Data limită de primire a manuscriselor este 15 octombrie 2010. După care un Juriu alcătuit din profesioniști (un actor, un regizor, un critic și un dramaturg) vor selecta piesele sosite la Teatrul de la Dunăre, printre care sper să se găsească și unele ale dramaturgilor români de peste hotare, dar și ale unor autori giurgiuveni. Se vor acorda și premii: I–1.500 lei; II-1.000 lei; III-500 lei. Dincolo de sumele simbolice, într-o perioadă de criză profundă, laureații se vor bucura de a fi prezentați în cadrul „Festivalului Teatrelor din Orașele Dunărene” (15-19 noiembrie 2010), de la Giurgiu. Iar câștigătorul Concursului „Dramaturgie în doi” își va vedea montată piesa, în stagiunea următoare, pe scena Teatrului care lansează acest Concurs unic.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (10)

…Continuăm publicarea online a singurei piese de teatru din dramaturgia autohtonă dedicată Istoriei fotbalului românesc, cu luminile și umbrele sale. Astăzi, Scena 10, care se referă la conducătorii de club de ieri. Veți cunoaște sau, în cazul unora dintre dumneavoastră, veți reîntâlni nume grele din fotbalul românesc de până în ‘90: Ion Alexandrescu, băiat de popă, fostul vârf de la CCA, Sfinxul, fost secretar general la FRF și, practic, creatorul Stelei care a triumfat la Sevilla ’86; clujenii Mircea Luca, Titus Lucaciu și Remus Câmpeanu, gentlemeni în lumea conducătorilor de club de ieri, ca și ploieșteanul Gheorghe Urich, arhitectul Barbu Mac Popescu, mentorul acelui „11” de vis al Sportului Studențesc, cu Hagi, Gino Iorgulescu, Mircea Sandu, Cazan, regretatul Aurică Rădulescu; orădeanul Horia Cosma, somitate mondială în…minerit!).

…O scenă în care se vorbește și despre conducători și politruci de tristă amintire care au pătat (și) fotbalul românesc (Postelnicu, Bărbuleștii, „frații siamezi” Corleone și Romeo Pașcu, experți în „culise”, primul-secretar de la Timișoara care l-a suspendat pe excelentul crainic radio Nicolae Secoșan, pentru că… a spus adevărul!). Veți mai afla (sau reauzi!) multe dintre „perlele” conducătorilor sportului românesc, care nu știau măcar să citească un rezultat („I-am bătut pe greci la baschet cu 56 la 88?”). Și multe alte triste adevăruri târzii…

Pentru a citi primele zece scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, Scena 9, Scena 10, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (9)

…Singura piesă de teatru din dramaturgia autohtonă dedicată istoriei fotbalului românesc, cu luminile și umbrele sale, continuă online. Astăzi, Scena 9, veselă și tristă, mai toată Adevăr istoric. Veți pătrunde în vestiarul echipei naționale, înaintea unui meci rar, cu Spania, în stare să ne umilească (6-0 la Madrid), dar și să fie îngenunchiată, cu 3-1, la București, într-un istoric 25 noiembrie 1965. În scena aceasta veți descoperi un Titus Ozon mereu pus pe șotii, argint-viu și dincolo de arenă, un Titi Teașcă totdeauna neiertător cu „toarășii” parașutați de la conducerea partidului, gata să dea cele mai „prețioase” sfaturi fotbaliștilor. Tragicomedia acelor vremuri a fost surprinsă de autor -în această Scenă 9 de haz nebun- folosindu-se de personajele-caricatură care au existat cu adevărat, convenția dramatică fiind infimă. Acele „caricaturi” care existau în toate domeniile vieții României acelor timpuri.

Orice paralelă dintre „conducătorii” de ieri și cei de astăzi vă aparține, însă ea nu este, din păcate, deloc întâmplătoare!

Pentru a citi primele nouă scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, Scena 9, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (8)

Astăzi, online, Scena 8 din singura piesă de teatru dedicată Istoriei fotbalului românesc. O scenă în care personajele dezbat o temă de principiu: de ce, în anii de izolare ai comunismului, n-au rămas fotbaliștii români peste hotare, unde aveau oferte, însă oficialitățile de partid de la București nu le dădeau drumul? Cele câteva excepții (Marcel Răducanu, Sătmăreanu II, Belodedici)- nume întâlnite în această Scenă 8, nu fac decât să confirme regula.

Autorul –care s-a înscris și el în capitolul „excepții” ale presei sportive, evadând din sistemul comunist în iulie ‘86- așteaptă și opiniile dumneavoastră…

Pentru a citi primele șase scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (7)

Continuăm plubicarea online a unei piese inedite, a cărei fiecare scenă este așteptată cu mare interes de cititorii noștri. Astăzi, Scena 7, în care subiectul este unul despre care s-a vorbit enorm, existând un adevărat folclor pe această temă: de ce nu s-au transferat Dobrin la Real Madrid și Dumitrache la Juventus Torino?

Cum autorul a dezbătut aceast subiect, cu trei ani în urmă, atât cu „Prințul din Trivale”, cât și cu „Corsarul Roib”, în emisiunea „Idoli și Legende”, de la Telesport, scena reprezintă un fapt istoric, un adevăr târziu.

Vă invităm în scena (evident dezvoltată în convenția dramaturgică a autorului!) unde veți ajunge în cabinetul lui Nicolae Ceaușescu, cel care s-a opus, ticălos, transferului celor doi fotbaliști de legendă la două dintre marile cluburi din lume. Un refuz neghiob care a dăunat enorm nu doar celor doi, dar și fotbalului românesc.

De ce s-a opus Ceaușescu transferării lui Dobrin și Dumitrache, la Real Madrid și Juventus Torino? Veți afla din această Scenă 7…

Pentru a citi primele șase scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (6)

…Continuăm piesa de teatru care se bucură de un interes deosebit din partea cititorilor blogului de față (și nu numai!). Astăzi, Scena 6, cu istorii neștiute din presa sportivă a vremurilor trecute (momente trăite și de autorul piesei!), când oameni ai Miliției, Securității și Partidului amenințau, speriau, ba chiar obligau la rescrierea cronicilor care nu le conveneau, abuzând în maltratarea Adevărului. Veți întâlni nume grele din presa sportivă românească, Aurel C. Neagu, Radu Urziceanu, Eftimie Ionescu, dar și un colonel de securitate parașutat de la secție de presă c.c. pcr la conducerea cotidianului „Sportul”… Sau adevăruri teribile, de prin anii ’50, când partidul a trimis în presă mineri, tăbăcari și alte categorii de muncitori în stare să modifice în redacție rezultatul la prăjină al americanului Bob Gutowski pentru a fi declarat câștigător în ziar „Tovarășul sportiv sovietic”! Și câte și mai câte aberații grave, care ne fac să zâmbim atât de amar, astăzi… Dar există în această Scenă 6, în treacăt, și exagerări dureroase ale presei sportive de astăzi…

…Tot în această Scenă 6, un moment dureros cu imixtiunea Securității în retrogradarea lui Poli Timișoara, pentru a se salva echipa de suflet a ministrului Securității și cea a a șefului Miliției Capitalei! Este o scenă scrisă cu lacrimi de autorul acestei piese, care a trăit la fața locului acea crimă la adresa moralei sportului și a tradiției de aur a Timișoarei, cu efigiile ei rare, Bindea, Surdan, Ciosescu, Emerich Dembrovschi și Jacky Ionescu fiind câteva amintite în scena respectivă!

Ca de obicei, așteptăm opiniile dumneavoastră!

Pentru a citi primele șase scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (5)

…Continuăm să publicăm online o piesă-document. În care, respectând convenția artistică, ne apar adevăruri târzii ale istoriei, nu doar fotbalistice, dintr-o Românie trecută (dar, din păcate, nevindecată de rele!). Astăzi, Scena 5, în care veți întâlni multe personaje și momente pe cât de vesele, pe atât de triste.

…Nu lipsesc Titi Teașcă și Craiova-Maxima, Nicolae Ceaușescu și Ștefan Andrei… Rapidul de Legendă, cu mucalitul Tinel Stănescu, Dan Coe, Rică Răducanu, Puiu Ionescu și Nichi Dumitriu, însoțiți prin memorie de vocea lui Colea Răutu „Hai coșar, coșar, coșar”… UTA, cu generația (regretații Nicolae Dumitrescu, Gornea și Broșovschi; Birău, Pojoni, Petescu, Lereter, Axente, Domide), care a eliminat vestita Feyenoord pe când olandezii dețineau Cupa Intercontinentală… Petrolul fraților Dridea, cu Mocanu, Sandu Boc, Pahonțu, Moldoveanu și Badea, singura echipă românească în stare să învingă pe Liverpool (3-1, pe 12 octombrie ’66, la Ploiești!)… Dinamo fraților Nunweiller, a lui Piți Varga, Pârcălab, Dumitrache, Mircea Lucescu și „teamul” ce-a făcut istorie scoțând din Cupa Campionilor Europeni pe Hamburg, care tocmai cucerise trofeul… „Frizerii” din Parcul cu Platani, cu legendarii Titus Ozon, Ulise (alias Nae Oaidă), Dinulescu și regretatul Mateianu… „Trupa nebună” din Regie, Sportul Studențesc, din epoca lui Hagi, Gino Iorgulescu, Mircea Sandu, Cazan, Coraș, regretatul Aurică Rădulescu… Steaua de aur, în hainele Reginei Europei, cu Emeric Ienei, Duckadam, Lăcătuș, Balint, Boloni și momentul de la palat, când i-a primit Ceaușescu…

…Veți reîntâlni și Naționala, de la întâiul ei meci, din 8 iunie 1922 (2-1, la Belgrad, când antrenor a fost Teofil Morariu, iar primele goluri din istoria tricoloră le-au marcat Ronnay și Guga) la Guadalajara, unde s-a născut prima „generație de aur”, incluzându-l și pe nedreptățitul Dobrin, care n-a fost lăsat să joace… Și câte și mai câte…

Lectură plăcută! Așteptăm opiniile dumneavoastră…

Pentru a citi primele cinci scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (3)

Continuăm publicarea online a piesei sus citate. Astăzi, Scena 3, deschisă de câteva cuvinte scrise de remarcabila personalitatea a teatrului românesc, Bogdan Ulmu, în prefața volumului Premiul Nobel pentru Fotbal, în 2008:

MMI (cum îl alintă pe Mircea M. Ionescu mulții lui prieteni) reușește rara performanță de-a fi un fanatic iubitor al sportului, teatrului, presei și filosofiei. De-obicei, fanaticii sunt specializați: rar am văzut iubitori ramificați, pe domenii vag-complementare. Autorul despre care vorbesc are această abilitate: interesează, în egală măsură, microbiștii, gânditorii, gazetarii, regizorii și actorii. Rara avis!

Cele trei piese strânse între coperțile volumului Premiul Nobel pentru Fotbal, am putea spune că sunt autobiografice – în proporții diferite. „Eu voi primi Premiul Nobel!”, într-o mică măsură; „Goooooooooooooool” – prin ricoșeu; iar „Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți” (titlu care aduce aminte lungile sintagme din afișele pieselor lui D.R.Popescu, ori trouvaiurile mai recentului Vișniec)– este trăită cam în proporție de 90%. De altfel, acest ultim text mi se pare cel mai interesant.

Pentru a citi primele trei scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (2)

Astăzi publicăm online Scena 2 din atât de interesanta piesă de teatru „Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți„. Despre acest inedit text dramatic, cunoscutul teatrolog și poet Ion Cocora scria în prefața cărții „Premiul Nobel pentru Fotbal” (Editura Play) în care, în 2008, a apărut piesa:

Amestec de întâmplări de factură reportericească, uneori extinse până la informația cotidiană de ziar, oricând posibil de situat într-o realitate anume, determinată atât istoric cât și social, de personaje reale (Dobrin, Dumitrache, Ozon, Hagi, Titi Teașcă, Țopescu, Vanea Chirilă, Eftimie Ionescu, Radu Urziceanu etc., etc.), și nu numai din lumea fotbalului, cu altele în totalitate produse de fantezie, totdeauna ingenios folosite ca nucleu integrator, în jurul căruia se concentrează ostilitățile și dezvoltă acțiunea, piesele din Premiul Nobel pentru Fotbal sunt departe de a fi niște reconstituiri documentare, ci se situează ca și construcție în perimetrul unor ficțiunii sigur „regizate”, încât realismul lor împins în extremis e mai degrabă o capcană decât ceea ce le definește. Tocmai din această cauză garanția de a se solda cu spectacole pe placul publicului le stă în putere.

Pentru a citi primele două scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, sau index.