Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți – Scena 9

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi

Personaje
PREOTUL
MAMA
CĂLUGĂRUL
SELECȚIONERUL
FIUL
IMPRESARA
ANTRENORI
JUCĂTORI
ANCHETATORI
ARBITRI
SECRETARUL GENERAL
CONDUCĂTORI-PATRONI
DRESORUL
NABABI
ZIARIȘTI
FOLCLORISTE
ALTE FIGURI
VOCI

Scena 9. [pentru scena 8, apăsați aici]

REMEMBER. Întuneric. Cercul de lumină, în stânga, la intrarea în biserică. Mai mulți jucători, cu treningurile anilor ’60, având „România” scris mare pe spate. Antrenorul, cu nelipsita-i cipilică pe cap, stă la o masă, în fața jucătorilor. Lângă el, Metodistul. Titus Ozon jonghează cu o minge, fentează.

ANTRENORUL: Gata, Titus, aici nu e terenul de joc, e sala de ședințe.

JUCĂTORUL I: Nea Titi, știi și mata cum e: violonistul care nu cântă o vreme la vioară uită să mai cânte…

ANTRENORUL: Bravo, Năsosule!… Te crezi violonist…

JUCĂTORUL I: Bre, nea Titi, după ce ne-ai alergat ca pe ocnași, în ultimele zile, pe frigul ăsta de octombrie, pe Râpa Dracului, dinspre teleferic, nu mai simt mingea la picior… (Jonglează.)

ANTRENORUL: Lasă că o s-o simți, peste o săptămână, la Madrid!… (Către Metodist.) Nea Nichi, prezintă-ne rezultatul analizelor de acum două zile! Să vedem ce spune știința, pe care nu o poate fenta nimeni…

METODISTUL: În primul rând, țin să-i mulțumesc acestui antrenor modern care este tovarășul Titi Teașcă, omul care știe că de o echipă răspunde un colectiv larg, de la tehnicieni, la doctori, masori, metodiști și, firește, conducătorii Federației și ai mișcării sportive.

JUCĂTORUL II: Bre, nea Petrescule, trage odată la poartă!

MEDOTISTUL (scoate un tabel): În urma analizelor de urină, efectuate acum două zile, am constatat următoarele. (Citește.) Tovarășul Sfetcu, de la Petrolul Ploiești. S-a alimentat echilibrat, a efectuat o recuperare așa cum i s-a recomandat… Tovarășul Mircea Georgescu, de la Știința Timișoara. Se recomandă o vitaminizare sporită, cu fructe… Tovarășul Nelu Nunweiller, de la Dinamo. Model de pregătire… Tovarășul Dumitru Macri, de la Rapid

ANTRENORUL: Mai rapid, nea Nichi!

METODISTUL: O slăbire a organismului… Tovarășul Petru Emil, de la Știința Cluj. În principal, nimic de obiectat… Tovarășul Koszka, de la UTA. Seriozitatea ardeleană își spune cuvântul… Tovarășul Zoltan Ivansuc, de la Știința Cluj. (Îl privește pe Antrenor.) Probleme cu viața invizibilă. Alcool… Parametrii ne spun asta! (Jucătorii își dau coate. Râd.)

ANTRENORUL: Liniște!… Vezi, Zoli, ziceai că am ce am eu cu tine! Acum, analizele vorbesc…

METODISTUL: Tovarășul Marin Voinea, Progresul București. Se cere un plus de vitaminizare și accent pe înviorarea de dimineață… Tovarășul Titus Ozon.

JUCĂTORUL I: Eu! De la Rapid București. 21 de meciuri în echipa națională, șapte goluri marcate, ultimul, acum o lună, în poarta africanilor. Eu cum stau cu analizele, nea Nichi?! (Jucătorii își dau coate, râd pe înfundate.)

METODISTUL: Nu prea bine, tovarășul Ozon!… Dimpotrivă!… Nu te odihnești ca lumea, nu te alimentezi științific, așa cum o cere medicul și tovarășul Titi Teașcă…

JUCĂTORUL I (șutând în minge): Hai, bre, nea Petrescule, las-o baltă! Cum să fie excelente analizele lui Vasile Sfetcu, Nelu Nunweiller și Costică Koszka, iar ale lui Zoli, Voinea și ale mele catastrofale, când eu am urinat în toate eprubetele?! (Fum. Întuneric. Din nou cercul luminos. La masă, lângă Antrenor, un Tovarăș venit de la Comitetul Central.)

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Stimați toarăși fotbaliști! Conducerea superioară de partid m-a încredințat să vă transmit salutul ei și urările de succes pentru partida de peste trei zile, de la Madrid, cu Spania, în preliminariile Campionatului European. În numele minunatului popor român, suntem siguri că nu veți precupeți niciun efort și, animați de mărețele noastre documente de partid, veți lupta până la ultima picătură de energie pentru încă o victorie prețioasă a sportului românesc…

ANTRENORUL: Toarășu’ Opincă!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Nojiță!

ANTRENORUL: Toarășu’ de la Comitetul Central, mai pe scurt C.C., jucăm cu spaniolii, nu cu albanezii sau ciprioții!

TOVĂRĂȘUL DE LA C.C.: Și ce, toarășu’ Teașcă, spaniolii au mai mult de două picioare fiecare?

JUCĂTORUL I (vine lângă Tovarășul de la CC): Toarășu’ de la CC, se spune că extrema stângă a spaniolilor, unul Gento, are patru picioare!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Fugi cu poveștile astea, toarășu’ Ozon!

JUCĂTORUL I (se vrea speriat): Unii zic că e un monstru ce ar avea chiar cinci picioare! Și nu se știe cu câte aleargă…(Își face o cruce scurtă.) Doamne, ferește-ne de strigoi!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Noi nu credem în spiritisme imperialiste, toarășe Titus! (Ferm.) Ce înseamnă viziunea aceasta retrogradă?! Conștiința omului nou, temeinic dezvoltată de conducerea Partidului Comunist Român, vă va ajuta să distrugeți monstrul de la Madrid! E sarcină de partid, toarăși!

ANTRENORUL: Sarcina lor e de câteva milioane de dolari, toarășu’! Ați auzit de Gento, Vicente, Adelardo, Veloso, Gloria, Paquito, Amancio?… Tremură Europa în fața lor!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Cum să tremurați voi, toarăși?! Unde este educația voastră patriotică, revoluționară?! (Mâhnit.) Ce mare filozofie este să alergați, la Madrid, cu toții, cu elan muncitoresc, tot timpul meciului, de-a lungul și de-a latul terenului, ca să amețiți adversarul, oricâte zeci de picioare și de capete ar avea monstrul?! Să driblați permanent, toarăși, și să alergați neobosit ca trenul, ca autobuzul, ca (Scurtă pauză, nu-și găsește cuvântul.) vântul, ca…

JUCĂTORUL I: Ca trotineta!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Toarășu’! Mă iei la mișto?

JUCĂTORUL I: Ca dracu’!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Toarășu’ Ozon!

JUCĂTORUL I: Aghiuță aleargă de parcă ar fi viteza luminii! Nu v-a citit bunicuța basmul cu Aghiuță cel iute de picior?

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Toarăși, important este să nu dați mingea adversarului!

ANTRENORUL (le face cu ochiul jucătorilor): Luminați-ne, toarășu’!

TOVARĂȘUL DE LA C.C. (entuziast): Să o dați de la unul la altul, vreau să zic de la numărul 1 la 11, să o ascundeți, la spate, sub tricou, sub banca de rezerve. Și să driblați, toarăși, cu și fără minge, dar cu maturitate politică și partinică (E dezlănțuit.), să driblați insistent, concomitent…

JUCĂTORUL I: Impertinent!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Exact așa! Și să nu uitați o clipă îndemnul „Internaționalei”! (Are o idee.) Toarăși, voi știți „Internaționala”? (Se aude refrenul „Hai la lupta cea mare, rob cu rob să ne unim!”.)

JUCĂTORUL II: Noi nu prea avem experiență internațională…

TOVARĂȘUL DE LA C.C. (privind spre Antrenor): Se poate, toarășu’ Teașcă?! Hai să cântăm în grup! (Începe să fredoneze.) „Hai la lupta cea mare”…

ANTRENORUL: Decât să cântăm, mai bine să tragem la poartă!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Așa, toarășu’ Teașcă! (Îi scoate cipilica, îl sărută pe cap.) Să trageți non-stop la poartă! Să leșine adversarul! (Șutează într-o minge invizibilă. Antrenorul își pune cipilica pe cap.) Șut-gol, șut-gol, șut-gol! Să le ciuruiți poarta! (Cântă, voios.) De ți-ar spune poarta ta”…

ANTRENORUL: Toarășu’ Nojiță, nu credeți că, în tot timpul meciului, ar trebui chiar să dansăm cu toții, băieții în teren și noi pe bancă, „Geamparalele” sau „Călușarii”? (Dă cu cipilica de pământ; dă cu un scaun de podea, îi rupe două picioare, ia unul; le face cu ochiul jucătorilor, începe să danseze „Călușarii”, chiuind.) Hop ș-așa, hop ș-așa! Tov Nojiță va marca!…

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Excelentă idee, toarășu’ Titi! Îi aiurim pe spanioli, de nu vor mai intra în teren, după pauză, și vor pierde meciul de acasă prin neprezentare! (Ia celălalt picior rupt de la scaun, începe să danseze cu sârg „Călușarii”, chiuie.) Hop ș-așa, hop ș-așa! Hai, băieți! Ce, n-aveți pregătire fizică?! (Țopăie.)

JUCĂTORUL I: Toarășu’ arivist CC…

TOVARĂȘUL DE LA C.C. (dansând frenetic Călușarii): Activist, toarășu’!

JUCĂTORUL I: Activist, arivist, tot una e!… (Strigă, să fie auzit.) N-ați vrea să luați dvs. loc pe banca antrenorului, la Madrid, în locul lui nea Titi, și să… dirijați echipa?

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: De ce nu?! Oricum, vă voi însoți în Peninsula Iberică în vizita de lucru și vă voi vorbi despre tradițiile dansurilor populare din Balcani până în… (Nu găsește cuvântul.) până în…

JUCĂTORUL II: Hăt departe!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Exact așa!…

JUCĂTORUL III: Până la Polul Nord!

ANTRENORUL (dansând): Pe mine m-ar interesa cum dansează cei de la Polul Sud. Cu capul în jos?!

TOVARĂȘUL DE LA C.C (energic): Unii da, unii nu! Hop ș-așa… hop ș-așa!…(Cutezător.) Toarășu’ Teașcă, dacă dumneata te consideri inapt pentru Madrid, raportăm conducerii superioare de partid și găsim imediat o soluție!… Acum, ce crezi dumneata, toarășe Teașcă, că ești de neînlocuit, că eu n-aș putea face față în locul dumitale?! Ai văzut, doar, ce bine joc Călușarii, că am răspuns de dansuri populare la Sindicate, înainte să vin la CC, ca să răspund de sport!… (Visează.) Dacă partidul mă va obliga, voi conduce eu echipa națională la Madrid! Ce mare scofală!… (Supărat.) Eii, asta-i!…

ANTRENORUL (se oprește din dans, le face cu ochiul jucătorilor): Eu mă gândeam că, știți, după cum dansați, poate ne dați o mână de ajutor și intrați în teren, ca o „armă secretă”, măcar în ultimul sfert de oră…

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Propunerea dvs. mă onorează! Dacă e sarcină de partid, voi juca la Madrid!

JUCĂTORUL I: Numai „Călușari” știți?

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Să fii dumneata sănătos câte dansuri știu!

JUCĂTORUL I: Folia seca ați dansat?!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Asta e de prin Sicilia?

JUCĂTORUL I: Ba, parcă, de prin Brazilia! (Tovarășul de la CC schimbă dansul, trece pe horă.)

ANTRENORUL: Toarășu’ Opincă!

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Nojiță, dom’le!

ANTRENORUL: Toarășe dansator (Tovarășul de la CC surâde mulțumit.), hai să vorbim câteva secunde gândind cu capul și nu cu picioarele! (Tovarășul de la CC se oprește derutat.) Dacă scoatem un punct la Madrid, va fi o veritabilă minune! Știi dumneata care e diferența reală, la ora actuală, dintre fotbalul spaniol și al nostru?

TOVARĂȘUL DE LA C.C. (ștergându-și fruntea de transpirație; își scoate haina, o aruncă pe masă): Diferența e că fotbalul nostru e al întregului popor, în timp ce cel spaniol e al imperialistului asasin Franco! (Spre jucători.) Vă rog să fiți foarte atenți la manevrele, la cursele întinse de oamenii lui Franco!

JUCĂTORUL III (la urechea Jucătorului II): Ăsta joacă pe partea mea?

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Liniște, toarășu’! (Îl întreabă la ureche pe Antrenor cine este Jucătorul III.)

ANTRENORUL: Voinea Cărămidă.

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Toarășu’ Cărămidă!

JUCĂTORUL III: Marin! Voinea Marin.

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Ce cauți dumneata, aici?

JUCĂTORUL III: Eu am venit la națională, că m-a convocat nea Titi! Văz că v-a convocat și pe dvs. Tot pe postul meu?

TOVARĂȘUL DE LA C.C. (notează ceva): De unde ești dumneata?

JUCĂTORUL III (ia poziție de raport): De la Progresul București….

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Și de cât timp vine Progresul la națională?

JUCĂTORUL: De-o lună! Nea Titi m-a debutat, acum o lună, în amicalul cu Marocul.

ANTRENORUL: A dat două goluri, la debutul lui!

JUCĂTORUL III: Unul pentru mama…

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Primul a fost pentru conducerea superioară de partid și de stat, toarășu’! Celălalt pentru mama dumitale!… (Ia un aer solemn, de concluzie.) Toarăși jucători, antrenori și doctori, masori! Partidul m-a încredințat să vă transmit ca mâine, când veți pune piciorul pe scara avionului de Madrid, să nu uitați că misiunea dvs. e să demonstrați superioritatea societății noastre socialiste față de cea imperialistă franchistă!…

ANTRENORUL: Da, toarășu’ CC! Vom alerga de-a lungul și de-a latul terenului, non-stop, vom dribla permanent, insistent, impertinent, de la portar la extrema stângă, în spiritul prețioaselor indicații date de dvs.

TOVARĂȘUL DE LA C.C.: Vom alerga ca trenul, ca autobuzul, toți, non-stop. Să facem record mondial în grup la suta de metri…

JUCĂTORUL I: Și ne vom duce cu toții la dracu’!… (Fum. Întuneric. Clar obscur. Alt Tovarăș de la CC. Alt Antrenor. Doar patru dintre vechii jucători.)

AL DOILEA TOVARĂȘ DE LA C.C.: Măi, toarăși fotbaliști! Chiar dacă au trecut trei săptămâni de la rușinosul 0-6 de la Madrid, nu ne putem explica indolența, lipsa de patriotism, de pregătire politică (Huiduieli.), absența abnegației față de mărețul nostru partid… (Începe să aplaude.) Aplaudați, toarăși! (Doi-trei jucători aplaudă.) Cum a fost posibil, toarăși, ca colegii voștrii de gazon să se lase umiliți de veroșii misionari ai lui Franco?!… Tocmai de aceea, la recomandarea înțeleaptă a conducerii superioare de partid și de stat (Aplaudă.), Federația a demis antrenorul și a adus șapte noi jucători în echipa națională. Dacă, mâine, nu îi bateți pe spanioli, veți fi excluși din fotbal până la adânci bătrâneți! Înseamnă că nu aveți valoare și consumați degeaba marile speranțe ale clasei noastre muncitoare, ale bravului popor român. (Se aude o melodie: „Republică măreață vatră”. Bea dintr-un pahar cu apă. Jucătorii cască.) Stimați tovarăși! În încheiere, țin să vă spun că s-au luat toate măsurile să-i bateți pe spanioli și să spălați rușinea neisprăviților, apoliticilor, trădătorilor nobilelor cauze ale PCR, nemernicii ăia care nu ne-au reprezentat la Madrid. Nu mai amintesc scorul, că îmi vine să vomit de supărare. Vă spun, doar, că mâine veți juca pe un gazon mustind de apă, chiar dacă în București n-a mai plouat de două luni. Sarcina dvs. de partid este să bateți Spania la București! Ordinul se execută, nu se discută!… Ați înțeles?! (Scoate o hârtie, citește.) Dragi tovarăși fotbaliști! Mâine, trebuie să fiți animați tovărășește de marile performanțe ale minunaților sportivi sovietici, care, acum doi ani, la întâiul Campionat European, demonstrând abnegație, unitate de nezdruncinat în jurul mărețului PCUS, un înalt simț civic, patriotism fierbinte, maturitate politică, au învins toți adversarii trimiși în cale de forțele ostile cauzei marxist-leniniste. Strălucitorii fotbaliști sovietici Iașin, Netto, Pone (Face o pauză, apropie mai mult foaia de ochi.)delnik și toți ceilalți au jucat la cele mai înalte cote ale sportului, pe care numai spiritul leninist le poate atinge, demonstrând zdrobitor superioritatea sportului socialist în fața decadenței capitaliste. (Se aude imnul URSS. Ia o poziție de drepți. După câteva secunde, aplaudă de unul singur.) Știți, voi, toarăși, unde a câștigat campionatul european nemaipomenita echipă condusă de epocalul PCUS?

UN JUCĂTOR: La Kremlin!

AL DOILEA TOVARĂȘ DE LA C.C.: Ce Kremlin, măi, toarășe!?

ALT JUCĂTOR: La Paris!

AL DOILEA TOVARĂȘ DE LA C.C.: Ce Paris, măi, toarășe?! (Tăios.) În capitala decadenței culturale, băi, toarăși!… Și artistice… (Nicio reacție din partea jucătorilor.) Încântătorul, pilduitorul nostru frate mai mare de la Răsărit a câștigat Campionatul European, la fotbal, toarăși, acum doi ani, îndemnându-ne să mergem neabătuți pe drumul victoriei socialismului biruitor, mâine, în jocul cu imperialiștii franchiști! (Aruncă hârtie.) Uraaa, toarăși! („Uraaa!”, strigă doi. Aplauze firave. Fum. Se aude vocea Comentatorului.)

VOCEA COMENTATORULUI (în stilul vremii): Stimați ascultători de pe întinsul minunatei noastre patrii România Socialistă! Ziua de astăzi, 25 noiembrie 1962, va rămâne înscrisă în istoria fotbalului internațional. Ea este ziua când, la București, naționala României, stimulată de mărețele indicații date de conducerea superioară de partid și de stat, a învins cu  3-1, 2-0, la pauză, redutabila reprezentativă a Spaniei, în preliminariile Campionatului European. Golurile formației noastre au fost marcate de Nicolae Tătaru, în minutul 2, de debutantul în națională, timișoreanul Cicerone Manolache, în minutul 8, și de Gheorghe Constantin, cel căruia i se spune „Profesorul”, în minutul 61, în timp ce adversarii au redus din handicap, inutil, prin Veloso, în minutul 65. Antrenorul Gheorghe Popescu a aliniat următoarea formație istorică: în poartă-IonVoinescu; linia de fundași-Cornel Popa, Ion Nunweiller, Dumitru Ivan; la mijloc-Petru Emil și Constantin Koszka; în atac-Ion Pârcălab, Gheorghe Constantin, Cicerone Manolache, Vasile Gergely și Nicolae Tătaru. (Ovații. Cântec patriotic. Fum. Lumină.)

FIUL: Mare rezultat, papa! (Fluieră.) Mamă, dar ce conducători…

SELECȚIONERUL: Eu n-am prins chiar perioada aia, când tot ce era pozitiv se datora „conducerii superioare de partid și de stat”. Știi, însă, fotbalistul român a avut mereu abilitatea să fenteze politica. Îi lăsam pe cei de la partid să turuie placa lor lamentabilă, să creadă că îi luăm în serios, și ne vedeam de ale noastre.

PREOTUL (tămâind cu cădelnița): Scuzați-mă că mă amestec în discuție, dar eu cred că fotbalul românesc, ca și întreaga noastră societate,  s-a confruntat deseori cu o criză a conducătorilor…

[Sfârșit scena 9] [continuați la scena 10]