Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți – Scena 7

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi

Personaje
PREOTUL
MAMA
CĂLUGĂRUL
SELECȚIONERUL
FIUL
IMPRESARA
ANTRENORI
JUCĂTORI
ANCHETATORI
ARBITRI
SECRETARUL GENERAL
CONDUCĂTORI-PATRONI
DRESORUL
NABABI
ZIARIȘTI
FOLCLORISTE
ALTE FIGURI
VOCI

Scena 7. [pentru scena 6, apăsați aici]

…Nimic nou în decor…

FIUL: De ce ai suportat toate mizeriile și pe toți căcănarii și n-ai roit-o?

MAMA: Întrebarea ta de nota zece, are nevoie de o precizare: a suportat, atunci și acum! (Selecționerul tace.) Unii din țară chiar voiau să scape de el, mai ales după ce a devenit antrenor… Oho, câți îl așteaptă, și azi, la cotitură! Să piardă numai meciul de mâine-seară…

FIUL: N-ai niciun răspuns, papa?

SELECȚIONERUL: Știi, oferte aveam cu toții, noi cei de la națională. Doar doi au rămas…

PREOTUL: Marcel Răducanu și Sătmăreanu II, băiatul venit din Oradea.

SELECȚIONERUL: Doi dintre cei de top, că, așa, mai trecuți de prima tinerețe, au mai fost patru-cinci pe afară. (Pauză meditativă.) Noi, fotbaliștii români, nu cred că eram pregătiți pentru așa ceva: să fugim, să ne considere lumea trădători. Voiam să jucăm legal în străinătate, ca acum. Numai că, atunci… (Zgomot de mașină în afara bisericii. Glasuri. Blitzuri. Zgomote de mașini care demarează rapid.)

REMEMBER. Întuneric. Conul de lumină pe mini-estradă. Biroul lui Nicolae Ceaușescu. Și doi fotbaliști, în tricoul Naționalei.

SECRETARUL GENERAL: Dragi toarăși fotbali-ști, v-am convocat la sediul Comite-tului Central al Par-ti-dului Co-munist Român, ca să vă felicit tovără-șește, și părin-tește aș putea spune, pentru reușitele apreci-ate pe care le-ați obținut pe te-renurili patriei noastre socialiste. (Se uită la un jucător.) Dumneata ești toarășu’ Dobrin!

JUCĂTORUL I: Da!

SECRETARUL GENERAL: Tova-rășu’ Dobrin, toarășii spanioli de la Real Madrid ar dori să joci la dân…șii. (Imagini din câteva meciuri celebre ale lui Dobrin.)

JUCĂTORUL I: Da. Real Madrid este visul oricărui fotbalist din lume. Când am fost invitat la Jubileul lui Gento, mi-au propus să rămân acolo, însă eu nu mă duc la Real Madrid decât legal! Eu nu plec din Pitești.

SECRETARUL GENERAL: Foooarte bine! Patriotismul local este o forță cons-tructivă în socie-tatea socialistă multi-lateral dezvoltată.

DOBRIN: Nu plec nici la Dinamo, nici la Steaua.

SECRETARUL GENERAL: Clubul minu-natei noastre Armate, Steaua, are condiții iescelente, toarășu’ Dobrin! Și o să aibe condi-țiiuni peste toarășii spanioli…

DOBRIN: Eu numai la Real Madrid plec și numai legal!…

SECRETARUL GENERAL: Mă bucur că pri…mul secretar de la Argeș și-a pregătit conjude-țienii în numele mărețe-lor docu-mente de par-tid.

JUCĂTORUL I: Cei de la Real Madrid s-au angajat, dacă mă transferă la ei, ca, pe lângă cele două milioane de dolari, să construiască și prima instalație de nocturnă din România.

SECRETARUL GENERAL (supărat): To…arășu’ Dobrin! Și noi putem să con-struim in…stalații de noc-turnă. Avem o minu-nată clasă munci-toare! Avem uzine, șanti-iere, mine, sonde, combi-nate… (Trece cu privirea la celălalt jucător.) Iar dumneata ești to…arășu’ Dumitrache.

JUCĂTORUL II: Eu sunt! (Imagini cu „tripla fentă” de la Guadalajara, în fața lui Bobby Moore și Cooper.)

SECRETARUL GENERAL: Pentru dumneata mă sună repe-tat italiienii.

JUCĂTORUL II: Da’, mă vor de mai multă vreme cei de la Juventus Torino. Nici eu, tovarășul secretar general, nu plec decât pe cale legală!

SECRETARUL GENERAL: Foarte bine, toarășu’ Dumi-trache!…      Înseamnă că și la Minis-terul de In-terne se mun-cește temeinic cu oamenii, în spiritul dragos-tei față de pa…tria socialistă și minu-natul nostru popor.

JUCĂTORUL II: Peste două milioane de dolari și vreo 20 de autocare Fiat ar da italienii pentru mine…

SECRETARUL GENERAL: Toară’șu Dumi-trache, mașini facem și noi! Și la Pitești, și la Auto-buzul, și la Brașov, și la Brăila, și la Cu-gir, peste tot…Că avem și oțel, și cărbune, și petrol, și grâne, avem și Canalul Dunăre-Marea Nea-gră, avem și o minu-nată clasă muncitoare… Și o să facem to-tul (Gesticulează.) din ce în ce mai bine, ca să cucerim lumea, că talen-tul muncito-rului român este de neimaginat în iepoca revo-luției tehnico-științi-fice contiem-porane. (Se ridică de la birou. Grav.) Toarăși Dobrin și Dumitrache, dumnea-voastră faceți parte din Patri-moniul național și numai în Româ-nia socialistă multila-teral dezvol-tată trebuie să jucați! Dacă, să ad-mitem, v-aș lăsa să jucați la toarășii spa-nioli și iitalieni, aș crea un prece-dent foarte periculos pentru unitatea de nez-druncinat a bravului nostru po-por în jurul partidului. (Fum. Întuneric.     Se aude Vocea lui…

CRISTIAN ȚOPESCU: „Stimați telespectatori, români de acasă. Aici, la Stockholm, finalul unui meci pe care Naționala noastră de fotbal îl va încheia cu o superbă victorie, cu 1-0, prin golul marcat de Cămătaru, în minutul 29. Un superb succes, într-o grupă cu campioana mondială en titre, Italia, în măsură să-i deschidă drumul spre turneul final Euro ’84 de vara viitoare, din Franța,. Este triumful altei generații de excepție, cu un excelent antrenor, Mircea Lucescu, și cu jucători de mare valoare, de la Lung, Ștefănescu, Gino Iorgulescu, Rednic la Balaci, Boloni, Klein, Cămătaru, nume pe care multe dintre marile cluburi ale Europei și le doresc. Cred că ar fi foarte bine, pentru ei și pentru fotbalul românesc, dacă acești admirabili jucători ar fi lăsați să activeze în cele mai puternice formații de pe Bătrânul Continent. Toată lumea ar avea de câștigat”. Fum. Cercul luminos pe mica estradă. O Femeie agitată. Este Elena Ceaușescu, la biroul ei. Vorbește la telefon.

TOVARĂȘA: Ți-am spus să-l dăm afară de la televiziune pe nemernicul ăsta de Țopică. Numai Valentin s-a opus, spunând că e cel mai mare comentator român de televiziune! Un instigator, Nicule! Adică, să ne plece la străini toate vârfurile?!… Să dăm drumul la „alții” la medicii noștrii extraordinari, la inginerii și academicienii de răsunet mondial?! Cu cine să mai desăvârșim, atunci, societatea socialistă multilateral dezvoltată?! (Ascultă.) A și dat telefon Dăscălescu la conducerea Televiziunii să nu-l mai primească pe năpârca asta instigatoare. E un trădător al idealurilor noastre nobile, Nicule! Cred că trebuie să fie complet izolat.”. Fum. Întuneric. Lumină pe scenă.)

SELECȚIONERUL: Îți dai seama ce ar fi însemnat pentru Dobrin și Dumitrache, două metafore rare ale fotbalului, să fi jucat, în anii ’70, la Real Madrid și Juventus?

PREOTUL: Ce ar fi însemnat și pentru fotbalul românesc?

SELECȚIONERUL: Fiecare, însă, Nixe, cu norocul lui. De aceea tu și cei din generația ta trebuie să-i mulțumiți lui Dumnezeu că trăiți acum!

FIUL: Corect. Dacă Dobrin și Dumitrache ar fi jucat, la Real și la Juve, altul ar fi fost destinul lor. Numai că și voi sunteți de vină, nu vă mai faceți alibi din obtuzitatea lui Ceaușescu…

MAMA (sarcastică): Eii, da, că tu, dacă ai fi trăit pe-atunci, ai fi dărâmat munții, ai fi schimbat sistemul…

FIUL: Aș fi murit cu Ceaușescu de gât să-mi dea drumul să joc la (Visător.) Real Madrid!

SELECȚIONERUL: Cum să nu! (Ironic.) Sunt sigur că l-ai fi demis pe Ceaușescu…

PREOTUL: Ce viteji se dau tinerii de azi, ignorând sau necunoscând acele vremuri cumplite…

FIUL: Da, domne! Dacă eu eram Dobrin…

SELECȚIONERUL: Ai vrea tu… (Serios.) Dacă erai Dobrin, ai fi fugit de avion și n-ai fi băut cafea…

FIUL: Of course! Aș fi băut „ochii lui Dobrin”…

SELECȚIONERUL: Povești!… Lui Dobrin nu-i plăcea țuica. Se uita doar la vin și cogniac… Cafeaua, însă, l-a salvat…

FIUL: De la ce l-a salvat?

SELECȚIONERUL: De la dezastrul din mai ’67. (Cu tristețe.) Zurich…

CĂLUGĂRUL: 1-7, cu Elveția?

SELECȚIONERUL: Exact!… Scorul acela a fost pus, la vremea respectivă, în secret, pe „circuit închis”, că n-a apărut un cuvințel în presă, despre „cafelelor doctorului Stănescu”.

CĂLUGĂRUL: Cafele otrăvite?! Doping?… De pe-atunci?!…

SELECȚIONERUL: Singurul din echipa noastră care n-a băut cafeaua dinaintea meciului de la Zurich…

FIUL: A fost Dobrin!

SELECȚIONERUL: Da, Dobrin!… Singurul care n-a dormit în teren. Ba, la 0-7, a marcat și golul care să demonstreze că am fost acolo…

FIUL: Domne, eu dacă aș fi fost Dobrin, m-aș fi dus la Ceaușescu…

SELECȚIONERUL: Da’, du-te, dom’le, cine te oprește!

[Sfârșit scena 7] [continuați la scena 8]

  1. Atilla
    aprilie 26, 2010 la 10:07 | #1

    Da, inainte nu le dadea drumul Ceausescu, acum sunt vanduti inca de la copii peste tot in lume, chiar si in tari sub Romania! Sunteti de acord cu Mafia impresarilor de azi, care a distrus fotbalul romanesc? Pe cand veti scrie si despre relele de azi?

  2. vicenziu
    aprilie 27, 2010 la 14:53 | #2

    Dureros capitol! Ce ar fi devenit Dobrin si Dumitrache daca ar fi jucat atunci la Real Madrid si Juventus Torino! Pacat, mare pacat!
    Excelenta piesa. Chiar nu se poate juca la un teatru? Ar fi rupere de nori!

  1. aprilie 23, 2010 la 16:25 | #1
  2. iunie 19, 2010 la 08:50 | #2