Autor: mmi

Liga I. Un arbitru pentru Spitalul 9!

…Scene de cascadorii plânsului, aseară, în Ghencea, la primul joc al Stelei sub comanda lui Ilie Dumitrescu! Un juvete căruia mai-marii hoțiilor din fotbalul fotbalul românesc i-au lăsat ca jucărie fluierul spart, un anume Colțescu, a adus victoria Stelei, în dauna nou-promovatei din Brănești (condusă de Ilie Stan), printr-un penalty absolut inventat, fără pic de rușine. Tehnicienii din carul Antenei 1, postul care a transmis partida, au tot căutat o fază în care să fi existat măcar o umbră de contact fizic, însă n-au găsit decât alt 2-1 pentru Steaua, cu Universitatea Craiova, altă japcă la drumul mare, pe când în Ghencea antrenor-dictator era Pițurcă. Acum, ca să fim corecți, Colțescu acesta n-are nicio vină, câtă vreme în fotbalul românesc (ca și în societatea noastră!) sunt lăsați să ia decizii indivizi atât de dezechilibrați încât nu por distinge noaptea de zi. Cu vreo doi ani în urmă, după ce făcuse praf atâtea partide (culmea, toate în favoarea barosanilor!), juvetele Colțescu a fost scos, absolut normal, din arbitraj. Numai că șmecherașul din Craiova a amenințat că se aruncă de la fereastra blocului din Bănie, dacă nu i se dă fluierul aducător de bani negrii. Și „negrișorii” din fotbalul nostru l-au repus, impardonabil, în hoții. Acum, după cum și-a bătut joc de regulament, de bunul simț elementar, aseară, măscăriciul cu fluier ruginit, ori trebuie internat urgent la Spitalul 9, ori trebuie trimis la cules de cartofi prin Oltenia. Mă tem, însă, că nu se va întâmpla absolut nimic, căci ăi mari au nevoie de el. Trăim, doar, în România anului 2010!…

…Altfel, această a 4-a etapă a așa-zisei Ligi I la fotbal-bășcălie, după care lider este…Gaz Metan Mediaș (3-0 cu Sportul Studențesc!), s-a impus prin două „bombe” (CFR Cluj-Astra Ploiești 2-2! Unirea Urziceni-„U” Cluj 0-1!!!) și un meci de Spitalul de nebuni, Dinamo-Rapid 3-2 (0-2!). Cu 2-0 la pauză, giuleștenii ne-au amintit în actul II de o pățanie asemănătoare în cupele europene, când au condus cu același scor la Bruxelles, însă au pierdut, ca și duminică seară, în „Groapa” câinilor. Un meci în care Orient Express-ul din prima repriză a devenit, după pauză, o drezină obosită, din secolul trecut. Ambele echipe cu defensive catastrofale, în care diferența au făcut-o nu atacul vreuneia, ci…antrenorii. Dacă Dinamo îl are pe Andone, hârșâit prin bătălii lungi, cu bune și rele (nu s-a uitat încă recentul 0-3 de toată rușinea de la Split!), Rapid s-a prezentat cu un Șumudică lăudat prematur, peste măsură, începând cu labilul Copos. Iar Șumi, băiat simpatic, care știe să danseze Samba, în Giulești, mai are multe de învățat. Căci, la drept vorbind, el a pierdut meciul în care conducea detașat după primele 45 de minute. Iar un meci de fotbal durează 90 de minute, chiar și în România „colțeștilor” pungași, din sport, ca și din politică…

Mulțumesc, Ovidiu Ioanițoaia!

Seara aceasta, în jur de ora 10. Mă uitam la „Filantropica” lui Nae Caranfil, cu doi actori memorabili: regretatul Gheorghe Dinică și Mircea Diaconu. Un telefon. Să mă uit pe ediția online a Gazetei sporturilor. Blogul lui Ovidiu Ioanițoaia, șeful de promoție al generației mele de ziaristi sportivi. Deschid computerul, accesez grăbit. Citesc un material minunat. Și comentariile câtorva cititori, unul dintre ei confratele Liviu Sipiceanu, din Detroit. Și încep să plâng. În vremurile astea turbate, eu plâng de Fericire. Mulțumesc, Ovidiu! Mulțumesc, minunații mei prieteni Cititori, Telespectatori și Privitori ca la teatru! N-am trăit degeaba, nu mă chinui inutil cu naveta la Giurgiu, plecând în fiecare zi cu noaptea pe umeri, vrând să demonstrez că Tinerețea e o stare de spirit, iar Fotbalul și teatrul nu vor muri vreodata…

[Link la articol: http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2010/08/10/mmi/]

Liga I. piȚurcă pentru un zar măsluit

…Numai două etape a fost liniște în Ghencea. Steaua a câștigat la xerox (2-1) primele două partide din noul campionat, împotriva studenților din Cluj (nou-promovați) și a celor din Bănie (cu ajutorul prețios al tușierului Onicaș). Galeria revenise la sentimente mai bune, umplând arena, noul antrenor Pițurcă devenise peste noapte Mesia, patronul Gigi Becali începuse din nou să viseze la câștigarea…Ligii Europei, ce mai, curgea mierea în Ghencea, unde câinii mergeau cu covrigi de aur în coadă, cu toată criza în care s-a scufundat România. Dar, deodată, așa, din senin, în ajunul plecării Stelei la Brașov, vineri, s-a pornit un veritabil uragan!… Vinovatul n-a mai fost de data aceasta imposibilul Gigi Becali, cum se întâmplase, în Ghencea, cu gloriile Hagi, Dorinel Munteanu, Lăcătuș, ci noul antrenor Victor Pițurcă! Deși i s-au îndeplinit toate pretențiile, de la salariul de nabab, prima de titlu și vagonul de țechini pentru o duzină de achiziții, maestrul zarurilor măsluite s-a gândit să dea lovitura: i-a cerut patronului o garanție de… 25 (douăzecișicinci de milioane!) de euro!!!!! Miza? Dacă patronul Gigi Becali va scăpa o vorbă care-l deranjează pe el, marele, inegalabilul antrenor, atunci va plăti fabuloasa sumă!?!…

…Gigi Becali a înțeles imediat că amicul Piți, ajuns idolul galeriei rebele, joacă tare. Așa că i-a dublat rapid salariul, la 50.000 de euro pe lună, și premiul pentru titlu la 2 (două) milioane de euro. Fanul casinourilor n-a cedat, însă, a ținut-o pe „culoarea” lui: 25.000 de euro! Cum patronul n-a putut accepta acest „zar de fugă”, Pițurcă a anunțat că nu însoțește echipa la Brașov, pentru meciul de sâmbătă seara. Și, chiar dacă Gigi Becali a încercat toată sâmbăta să-l readucă pe antrenor la sentimente mai bune, îngâmfatul tehnician s-a ținut de cuvânt și n-a venit la meci, ceea ce a echivalat cu o dezertare. Care abandon de echipă n-a fost taxată de fanii steliști deplasați sub Tâmpa, dimpotrivă, ei l-au aclamat pe antrenor și l-au înjurat ordinar pe patron!… Ceea ce au omis acei fani deplasați este că, dacă Pițurcă s-ar fi aflat pe bancă, la Brașov, și nu în fața televizorului la București, atunci, negreșit, Steaua n-ar fi făcut pasul înapoi, după ce a deschis scorul (Nicoliță-min. 66), și n-ar fi tremurat în ultimele 20 de minute, fiind egalată în min. 89, dintr-un penalty (absolut corect acordat de arbitrul Balaj!) transformat de Ilyeș!…

…Nu știu cum va continua această nouă telenovelă din fotbalul nostru de doi bani. Chiar dacă Gigi Becali, necăjit de cele două puncte pierdute de Steaua și, cu siguranță, istovit de această sâmbătă a tratativelor, a declarat la finele întâlnirii din Țara Bârsei că nu o să facă sluj în fața lui Pițurcă și a nimănui. L-am criticat de atâtea ori pe „don Jiji”, dar de data aceasta are perfectă dreptate. Zarul măsluit al celui primit împărătește în Ghencea s-a dovedit o mizerabilă țurcă. Scuzați, piȚurcă!…

…În umbra acestui circ, demiterea (vineri!) a managerului Mihai Stoica, la vicecampioana Unirea Urziceni (învinsă la Tg.Mureș: 0-1!), ca și demisia (sâmbătă) a lui Gheorghe Chivorchian, președintele lui Poli Timișoara. Categoric, codul galben al caniculei, dar și al furtunilor ce au ravășit ultimele două zile ale României nu putea evita al nostru fotbal-țurcă!

Premieră națională, la Giurgiu! Concursul „Dramaturgie în doi”

…În visul meu numit „Giurgiu-Cetatea dramaturgiei românești”, dealtfel esența Proiectului prin care am câștigat concursul de director-manager al Teatrului din Giurgiu, am și o invitație concretă pentru noi texte autohtone. Un Concurs inedit în România intitulat „Dramaturgie în doi”, pentru piese cu două personaje, pe care îl lansez în premieră absolută, acum, pe acest blog, în pofida vremurilor cumplite pe care le traversează (și) teatrele românești. Acest Concurs va fi anunțat zilele următoare și de mass-media din România. Semn că toate drumurile dramaturgilor români duc în următoarele două luni spre Teatrul din Giurgiu, deocamdată tot „Valah”, dar sper „Tudor Vianu”, cât de curând.

…Sunt așteptate pentru Concurs texte inedite (care nu au mai fost publicate sau montate pe scenă, la teatrul de televiziune sau radiofonic), tehnoredactate cu diacritice. Manuscrisele vor avea menţionat titlul, dar nu şi autorul. Câte 3 (trei) exemplare din fiecare piesă cu două personaje vor fi trimise într-un plic format A4 împreună cu un plic mai mic, sigilat, ce va avea scris în exterior titlul piesei, iar în interior datele de identificare ale autorului. Adresa este: Teatrul Valah, str. Mircea cel Bătrân nr. 1, Giurgiu…

…Data limită de primire a manuscriselor este 15 octombrie 2010. După care un Juriu alcătuit din profesioniști (un actor, un regizor, un critic și un dramaturg) vor selecta piesele sosite la Teatrul de la Dunăre, printre care sper să se găsească și unele ale dramaturgilor români de peste hotare, dar și ale unor autori giurgiuveni. Se vor acorda și premii: I–1.500 lei; II-1.000 lei; III-500 lei. Dincolo de sumele simbolice, într-o perioadă de criză profundă, laureații se vor bucura de a fi prezentați în cadrul „Festivalului Teatrelor din Orașele Dunărene” (15-19 noiembrie 2010), de la Giurgiu. Iar câștigătorul Concursului „Dramaturgie în doi” își va vedea montată piesa, în stagiunea următoare, pe scena Teatrului care lansează acest Concurs unic.

Liga I. Craiova fu furată „live”!

…Continuă sarabanda gafelor uriașe de arbitraj în prima Ligă de fotbal a României. De parcă n-ar fi fost suficientă parodia fluierașilor și tușierilor din etapa de debut… Deloc întâmplător, defavorizați, ca să nu zic jefuiți ziua în amiaza mare, sunt sistematic tot cei de la echipele mici. Concret?…

…În prima rundă, Pandurii Tg. Jiu a înscris un gol perfect valabil, pe final de meci, în disputa cu vice-campioana Unirea Urziceni, însă cascadorii râsului și plânsului, tușierul și centralul, n-au validat golul! Și s-a consemnat un 0-0 mincinos… Tot în întâia etapă de campionat, ajutată și campioana, la Drobeta Tr. Severin, unde joacă (în continuare!) Universitatea Craiova. Juveții au avut două (nu unul!) penalty-uri clare, însă unul dintre arbitrii noștri cu ecuson FIFA, Alexandru Tudor, a închis ochii de fiecare dată. Poate, ca o „autocritică” în fața celor de sub Feleac pentru nedreptățile făcute lor în două trecute dispute cu Steaua! Altă remiză albă-operă de arbitraj!…

…Ultimul (dar nu cel din urmă, sunt sigur!) jaf la drumul mare, sâmbătă seara, în derby-ul de tradiție Steaua-Craiova, într-o atmosferă de meci mare. 0-0, cinstit, la pauză. Start ca din pușcă al băieților lui Aurel Țicleanu în actul II și… 2-0, în min. 57, pentru trupa de pe Jii. Bulgarul Iliev a deschis scorul, cu capul, în min. 51, Costea cel mic, Mihai, a punctat spectaculos, înghețând Ghencea, în min. 57! 2-0 pentru Craiova, în fața lojei lui Gigi Becali, era, însă, prea mult, nu-i așa?! Așa ceva, ca juveții să bată Steaua, în garnizoana ei, nu se mai întâmplase din ’89!… Ar fi fost o palmă grea și pentru Pițurcă, un non-sens pentru căruța de bani cheltuită iarăși de latifundiarul europarlamentar. Nu știu dacă așa o fi meditat „acarul Păun” din fața lojei steliste, pe numele lui Onicaș din Zalău, care s-a opus minunii, radicând stegulețul lui pătat, pentru un ofsaid inexistent! Și „băiatul șefului arbitrilor”, Avram cel mic, a validat Furtul, chiar dacă, am aflat peste 24 de ore, ar fi vrut să arate centrul terenului, numai că n-a făcut-o, fiind și el, astfel, autor al acestui jaf în direct. Pentru că zice o veche vorbă românească: „Furi sau ții sacul, totuna este!”. De aceea nu pot înțelege cum „centrașul” a primit nota 7 (șapte), nu 4 (patru) ca tușierul, din moment ce rezultatul a fost viciat de brigada de arbitri, nu de caraghiosul care alerga anapoda pe tușă!?!

…Fiind salvată de „al 13-lea stelist”, cum inspirat a titrat Gazeta Sporturilor de azi, referindu-se la Onicaș, trupa din Ghencea a întors tabela, spectaculos (goluri: Stancu-‘67, Surdu-‘77), pe fondul evidentei căderii morale a craiovenilor, furați a doua oară consecutiv „live” în cele două etape disputate! La 0-2, însă, Pițurcă s-ar fi mulțumit, cel mult, cu un 2-2! Care ar fi fost scorul corect, numai dacă am fi judecat meciul doar după datele statistice, favorabile gazdelor.

…După această nouă nedreptate făcută echipei lui, patronul oltenilor, Adrian Mititelu, a declarat că retrage echipa din campionat. Arogant, omonimul lui de la Steaua, Gigi Becali, avea să replice, în grandomania-i caracteristică: „E bine că se retrage! Așa îi pot lua pe Găman și frații Costea!”… Vine ziua când va fi furat de arbitrii și Gigi Becali. Atunci, să-l ascultați!…

…Până atunci, am reținut declarația lui Costea cel mare, Florin, aflat peste hotare, în tratament: „Nu-mi vine să mă mai întorc în țară, când văd așa ceva!”. O Țară care se duce la vale cu toate…

Litoral 2010. Zorba Grecul la Venus…

…Cu greu ajung, duminică dimineață, la mare, pentru cinci zile, deși planificasem o vacanță plină pe final de Mondial. Tot la Neptun, la Casa Scriitorilor. Aici, mi-e bine. Grădina umbroasă suspendată deasupra mării, cu plaja la picioare. Și colegii de breaslă, parcă tot mai puțini… Vara trecută, aici, la Neptun, am zămislit două dintre ultimele mele piese de teatru: „Colecționarul de elefanți” și „Dresorul lui Casanova”. Anul acesta, nu mai e timp de scris. De cum vin de pe plajă, de la 9 dimineața (când începe codul roșu al iradiațiilor, ce ține până la ora 18!), îmi toc timpul de așa-zis concediu cu telefoane și faxuri: la Ministerul Culturii, la Arhivele Statului, la Primăria Capitalei, la Arhivele Județene Giurgiu, la colegi din Teatrul Valah. Caut o ultimă portiță, acul în carul cu fân: un rând într-un act oficial din care să rezulte că Teatrul Ion Vasilescu, mutat (prin dispoziție de la Consiliul Culturii!), în noiembrie 1981, la Giurgiu, și devenit ulterior Valah, nu a fost înființat de Consiliul Județean de la Dunăre, actualul ordonator principal de credite. Rândul acesta ascuns (sau inexistent în Arhive răvășite, dacă nu pierdute!) ar salva patru oameni de la tehnic-administrativ și 11 actori de disponibilizarea cruntă impusă de lamentabila Ordonanță 63…

…Litoralul nostru pare dezolant. Chiar dacă apa e curată și foarte caldă. Pare un muzeu sentimental părăsit. Numai în week-end e agitație, forfotă. Departe, însă, de ce a fost cândva… Pe vremuri, venirea la mare îți dădea o bucurie rară, o stare de vis. Câteva zile la mare efectiv îți încărcau bateriile sufletești. Acum, fețele puținilor oameni sunt inexpresive, turiști aflați sub vremuri grele, grele. Mulți, parcă, au fost obligați să vină la mare. Olimpul, cândva loc de elită, pare o epavă…

…Stațiunea Neptun, ca și părăsită. Marți, după ora 20, dacă număr 150 de oameni de la un capăt la altul al localității. Pe vremuri, n-aveai loc să te plimbi, era o minunată beție de culori și sunet… Acum, rar mai auzi câte o muzică. Restaurantele-s goale. Două-trei mese ocupate, ici, colo. Unele, efectiv pustii… Prețurile ridicate, ce nu țin cont de criză, reprezintă, firește, cauza-cauzelor. Nu întâmplător, mulții dintre puținii turiști preferă masa la pachet…

…În timpul săptămânii, plaja e golașă. În schimb, multe mașini de fițoși, Jeep-uri, Merțane, alte volane de lux parcate pe nisipul plajei, la (sau și la!) Neptun, sub Casa Scriitorilor! Nici țipenie de polițist, să-i amendeze pe cei care se cred buricul lumii, încălcând normele elementare de civilizație. Ca mâine ne vom pomeni cu mașinile de lux parcate cu roțile din față în apa mării… Somnul rațiunii bântuie România anului 2010…

…Marți seara, merg la Venus, la invitația amicului Marius Carniciu. M-am împrietenit cu Marius, acum aproape un sfert de veac, la New York. Marius are și el o viață de roman. La început, punea benzină, la o stație din Sunnyside. Apoi, a urcat pe taxi, ca și mine. Cu o ambiție rară, a fugit în California să-și perfecționeze studiile universitate din țară. A ajuns un expert în medicina veterinară. Doctorul curtat de americani s-a întors, însă, în România, visând (ca și mine, ca atâția alți sufletiști naivi!) să facem America în țara noastră natală…

…În stațiunea Venus, Marius și-a creat un colț de rai. Un restaurant pe malul mării, cu o grădină de vis, aranjată după sufletul lui de machedon generos și tenace. „Caru’ cu scoici” nu-i doar un restaurant elegant în aer liber, ci și un minunat muzeu, ctitorit cu idei și armonie. Lemnul și luminile modelate ca o poezie, florile, statuile și pietrele aduse din albul Eladei, dinamica muzică grecească te fac câteva clipe să te simți în paradis. Din păcate, și la „Caru’ cu scoici”, criza se simte. Doar șase-șapte mese ocupate. Marius zice, optimist incurabil, că e bine. „După un week-end așa și așa, ieri, luni, a fost jale. La prânz, văzând că nu intră nimeni, am dat muzica tare, să atrag lume. Muzică grecească, să te ridice pe mese să dansezi. Nimeni!… Atunci, purtat de muzica de suflet, am început să dansez eu, dezlănțuit. Aveam cele două fetițe în fața mea, Ioana și Maria, cu mama lor, și i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat comorile astea”, l-am ascultat pe Marius Carniciu povestind, la un platou de stavrizi și un pelin fin. Și, imediat, mi-a venit în minte scena din „Zorba Grecul”, cu Anthony Quinn dansând demențial de uman, în timp ce funicularul cu bușteni se prăbușea, iar călugării fugeau ca la război. Era fantastica bucurie de a trăi. O bogăție rară, pe care bunul meu prieten, doctorul Marius Carniciu, mi-a redat-o. Fie și pentru o noapte…

…Am părăsit „Caru’ cu scoici” cu sufletul plin. Marius mai făcea un Rond de noapte prin Edenul lui, ca un artist îndrăgostit de propria operă. Stațiunea Venus era goală, dar eu nu vedeam asta. Eu pluteam fericit prin trecut, când am venit întâia oară la mare, pe la 22 de ani, ca reporter frenetic, iar Venus se afla la „roșu”, în faza finisărilor. Venus, locul unde, acum 35 de ani, Dumnezeu a hărăzit să-mi procreez întâiul fecior, pe Ducu. Eram la Hotel Sanda, unde, pe atunci, nu găseai loc să arunci un ac, numai Măria Sa Fotbalul făcându-mi rost de o cameră în extra-sezon. Ce vremuri…

…Litoralul românesc 2010 este trist. Noaptea trece tăcută pe lîngă mine, trădată, parcă, de aceste vremuri cumplite. Îl revăd, însă, pe Zorba dansând divin, când buștenii se prăbușeau, și sufletu-mi renaște o clipă, îi am pe Mircea-Robert, Maria și Ducu, și pe Carmen, scriu, mă lupt cu viața, fac naveta la Giurgiu de trei săptămîni, în robia sfântă a teatrului, analizele sunt bune, trăiesc, „Pământule, dă-mi aripi, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, să nu se simtă Dumnezeu în mine, un rob în temniță încătușat”, parcă-l recitesc pe Lucian Blaga, aici, la Casa Scriitorilor, la Neptun, deasupra mării, în final de iulie 2010…

Ce „Triunghi luminos” pe Dunăre…

…În aceste vremuri grele, cu noi biruri și scumpiri, cu Ordonanțe care ne secătuiesc de ultimele speranțe, găsesc, la Giurgiu, două raze de lumină.

…Giurgiu va deveni oraș universitar!… Patru facultăți, ținând de Universitatea Ecologică din București, vor ființa din toamna aceasta în briza Dunării. „Drept și Științe Administrative”, „Educație Fizică și Sport”, „Științe Economice”, „Ingenerie managerială și a Mediului”. O inteligentă investiție în viitorul tinerilor din orașul de la Dunăre, care, prin școlile lui serioase, a dat României nume redutabile. O alegere care va face un Giurgiu mai puternic și mai bogat. Orașul se va metamorfoza, material și spiritual, și va avea o altă viață. Strada va arăta altfel, mai dinamică, mai tinerească, mai optimistă. Acolo unde pătrunde lumina Științei, dispare întunericul și sărăcia de toate felurile. Bine ai venit Universitate, la Giurgiu!…

…Giurgiu va juca, la anul, pe prima scenă fotbalistică a României, pe un stadion modern, de 14-16.000 locuri!… „Dunărea” se va uni cu „Astra”, iar din această fuziune înțeleaptă, pusă la cale de primarul Lucian Iliescu și patronul Ioan Niculae, se va naște F.C. Inter Giurgiu. Echipă care, sunt sigur, va fi iubită, adorată, aici, pe Dunăre, unde s-au lansat atâtea nume de preț din fotbalul nostru. Unele, adevărate Legende. Cine poate să-i uite pe regretatul antrenor Titi Teașcă, pe marele portar Ion Voinescu, născut în județ, ca și Victor Stănculescu, secund la Rapid, Steaua și la Națională, absolvent al Școlii de antrenori de la Londra, astăzi, șeful Academiei de Fotbal din Chicago?!… Cum să nu te mândrești cu Narcis Coman și Gino Iorgulescu, nume scrise în filigran de aur in Istoria fotbalului românesc, cu Buduru, Mareș, Grozea, Leșeanu, cu Bebiță Năsturescu (născut la București, însă venit la câteva luni lângă Cetate), aripa fără plămâni a Rapidului, din anii întâiului titlu din Giulești, și cu atâția alți giurgiuveni care au îmbogățit fotbalul nostru?… La atâția fotbaliști de preț, nu putea lipsi un mare comentator, cum este Ovidiu Ioanițoaia, giurgiuvean și el. Numai și pentru această galerie de viță nobilă, Giurgiu merită să aibă echipă în Liga I. Iar dacă Urziceniul, târg de 17.000 de suflete, a reușit în trei ani să ajungă în Europa, de ce n-ar reuși și Giurgiu, cetate cu peste 70.000 de locuitori, care are la timonă doi strategi încercați și pasionați, Lucian Iliescu și Ioan Niculae…

…Cultura și Sportul, cei mai buni ambasadori ai României, vor însemna același lucru și pentru Giurgiu!…

…În titlu vorbesc despre un „Triunghi luminos” pe Dunăre, semn că, pe lângă Universitate și Liga I, visez, chiar și în acest timp bolnav (când disponibilizarea este ultimul coșmar!), ca și Teatrul din Giurgiu să ajungă un nume respectat în România. Rămâne ca toți fiii Cetății de la Dunăre să susțină cu toată ființa lor acest „triptic” nobil, în stare să lumineze sufletele și viața Giurgiului…

*O variantă a acestui material a apărut în publicația Giurgiu Express, de astăzi, 27 iulie 2010.

P.S. Dincolo de Giurgiu, constat că haosul și ilogicul domnesc în lumea fotbalului românesc. După ce televiziunile ne-au asaltat, patru zile la rând, de vineri până luni, cu toate meciurile etapei de debut a Ligii I (locul 44 în lume!), după ce ne-au obosit cu câteva șușanele de nivelul diviziei secunde (Sportul Studențesc-Oțelul 0-1, FCM Tg. Mureș-FC Brașov 0-1, Victoria Brănești-Gaz Metan Mediaș 2-3), astăzi, când, în sfârșit avem un meci din preliminariile Ligii Campionilor (Unirea Urziceni-Zenit St. Petersburg), nimeni nu transmite întâlnirea, pentru că posturile și organizatorii nu s-au înțeles la parale!?! Doar, dacă nu se va întâmpla vreo minune în ceasul al 12-lea… Asta este România anului 2010!

Liga I, circul la start!

…Nu mai avem timp să gândim la Mondialul African, la drama anglo-argentiano-braziliană, dar și la triumful „toreadorilor” lui Del Bosque, că, vineri 23 iulie, a început Marele Circ. Nu Formula 1, ci Liga I românească de fotbal… A început cacialmaua, scandalul, că despre fotbal n-a prea fost vorba în primele trei meciuri ale rundei de debut, chiar dacă liderul Ligii, inconfundabilul Corleone, s-a declarat încântat (Ha, ha!) de toate disputele zilei!?! Noroc cu startul spectaculos, de Orient Expres, al Rapidului, avându-l ca mecanic de locomotivă (care a dansat samba pe tușă) pe Șumudică, un 2-0 (1-0) de aplauze și alte faze bune, în Giulești, în duelul cu un FC Vaslui de nerecunoscut, surprinzător, dacă ne gândim la vagonul de bani dat de Adrian Porumboiu pe întăriri de sezon. Altfel, fotbal de periferie, într-o etapă ce debutează, inexplicabil, pe durata a… patru zile, de vineri până luni!?!

…Campionatul a început, practic, în pustiu, nu prea băgat în seamă. A demarat pe cumplită caniculă bucureșteană, la o oră infernală (4:30 PM!), în „Regia” cu tribune goale (ca de obicei!) și un joc de trei parale, între nou-promovata Sportul Studențesc și Oțelul Galați. Trupa de la Dunăre a câștigat cu 1-0, printr-un gol marcat rapid, în min. 4, însă siderurgiștii lui Dorinel Munteanu n-au arătat nici ei ceva deosebit. Despre studenții debutantului Tibor Selymeș, chiar că nu prea ai ce zice, ei dând impresia că n-au început, practic, sesiunea, mai având mult de studiu…

…A urmat meciul de lângă Masa Tăcerii, unde, orice s-ar întâmpla și pe orice loc ar termina Pandurii, ei vor dansa mereu pe prima scenă. De data aceasta, retrogradații gorjeni au luat locul (antrenorul și câțiva jucători!) lui Internațional Curtea de Argeș (în prag de faliment!) și au făcut o remiză albă cu Unirea Urziceni, trupă de preliminarii în Champions League. Rezultat nedrept, căci, în ultimele secunde, Pandurii au marcat un gol valabil, însă arbitrii au și oferit întâiul rezultat viciat al noului campionat, semn că ne așteaptă multe năzbâtii chiar și cu baremul fluierașilor pus în plicuri!… Nici lângă Poarta Sărutului spectatorii nu s-au înghesuit să vină la arena, altădată plină ochi, nu doar cu adversarii de top. Alt semn rău. Și, la drept vorbind, de ce să mai vină spectatorii la stadioane, de ce să se mai intereseze de fotbalul nostrum de doi bani?! Ce să mai vadă?! Același fotbal mediocru, alimentat cu cohorte de străini de duzină?! Să asiste la aceleași scandaluri interminabile?! La aceleași discuții puerile în cascadă pe mai toate posturile TV?!

…Cândva, când viața era îngrădită și grea, fotbalul era un medicament al tribunelor. Acum, în plină și neînțeleasă libertate, când sărăcia sugrumă România, minusculul nostru fotbal nu mai este „drogul” permis…

…Deloc întâmplător, cred, „Nașul” propune deja reducerea echipelor de la 18 la 16! Intuiesc că ne așteaptă vremuri grele și în fotbal…

Giurgiu, mon amour

…De 13 zile am început, entuziast, o nouă viață. La Giurgiu…

…Timp de 13 ani am trăit mai multe vieți. La New York…

…Dintre Zgârie nori m-am întors, în ’99, în Bucureștiul meu prăfuit pentru fotbal și teatru. Și pentru limba natală, adevărata patrie. La Giurgiu am venit, plin de speranțe, pentru teatru și fotbal…

…Giurgiu înseamnă încă o provocare. O nouă, superbă experiență de viață. Încerc să o trăiesc total. În fiecare dimineață, cu ochii cârpiți de nesomn (noaptea mai și scriu!), iau drumul spre Dunăre, înghesuit, printre sacoșe peticite și copii ținuți în brațe, în microbuzul de 7:30, sau lejer în autocarul de 8. Călătoresc cu frenezia reporterului din timpul studenției. Îmi place să studiez oamenii, navetiștii, de asta n-am venit decât de două ori cu mașina mea. Bat drumul cu noii mei prieteni. Îi numesc „giurgiuvenii mei”, aflați sub vremuri teribil de grele. Mă vreau, mă simt de-al lor. Cei mai mulți mă întreabă despre fotbal, eu le mai plasez câte ceva și despre teatru. Știu că reporterul și dramaturgul din mine acumulează chipuri, fapte, gesturi, dialoguri fugare. Se va naște o carte (Geo Bogza a scris, pe vremuri, așteptând un tren într-o gară, „122 de minute la Mizil”). Sau o piesă de teatru… Despre Giurgiu, unde, cum să uit, în ’67, am scris întâia mea cronică sportivă pentru revista Fotbal: Dunărea-IMU Medgidia 1-0. Cu un gol marcat, după pauză, de idolul orașului, pe atunci, un anume Gore…

…Briza Dunării m-a fascinat mereu. Am făcut, prin ani, zeci de drumuri de la București doar să sărut cu privirea „Dunărea albastră” și să mănânc o saramură de crap proaspăt peste drum de Bulgaria. De 13 zile de când fac naveta la Giurgiu, n-am văzut Dunărea decât de două ori. Nu prea este timp de poezie, acum. Știu că am urcat pe o Golgotă, vrând să fac din Giurgiu o Cetate a dramaturgiei românești.

…Nu mă sperie nimic, chiar dacă realitatea găsită la teatru mi-a apărut în nuanțe fugare de coșmar. Jungla de pe Hudson m-a călit, însă. Printre ruine sau cioburi de iubire, am găsit repede apa vieții în încrederea giurgiuvenilor, de la Consiliu Județean și Primărie până la mass-media, amatorii de Frumos și boemii din jurul Turnului Ceasornicului, de la Narcis Coman, Legendă a fotbalului românesc, la microbiștii întâlniți peste tot. Simt o investiție de Speranță care mă obligă…

…Debutul meu de mandat ca director-manager al teatrului giurgiuvean, unul cumplit. De la moștenire, la ultima aberație numită Ordonanța 63! Eu am venit să aduc câți mai mulți oameni la teatru și efemerii iresponsabili de la Palatul Victoria mă obligă să dau afară oameni din teatru (21 din 49)!?!… Chestia asta seamănă cu pistolul pe care un dement mi l-a pus la cap, la New York, să mă jefuiască. De atunci, însă, nu mai știu ce-i teama… Nu mă poate nimeni jefui de patimile mele fără sfârșit, Teatrul și Fotbalul…

…Visez cu ochii deschiși ca Teatrul din Giurgiu (sper să i se spună curând „Tudor Vianu”!) să ajungă un Nume în România, „Dunărea” să joace în Dvizia A, iar eu să comentez la TV partida de debut! Unii zic că-s un pic nebun. Replic cu Salvador Dali: „Singura deosebire dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun”! Eu sunt nebun după Teatru și Fotbal.

…La Giurgiu, mon amour…

*O variantă a acestui material a apărut în publicația Giurgiu Express.

Supercupa României. De un angolez pseudo-speranță!

…Acum o săptămână, ne luam rămas bun de la Mondialul African. Din păcate, nu cred că am învățat nimic din el. Mă rog, bun sau mai puțin aplaudat, eu îi duc lipsa. Cu vuvuzelele lui asurzitoare, cu unele umbre, dar cu Spectacol. Nu circ…

…La o săptămână de la Gala Mondială, noi, românii, am revenit la fotbalul de acasă. La circul săptămânal. Duminica aceasta toridă ne-a oferit, pe înserat, sub Dealul Feleacului, uvertura noului sezon: Supercupa României. Derby-ul Provinciei, CFR Cluj-Unirea Urziceni, altfel spus echipele care au dominat fotbalul românesc în ultimii trei ani…

…Campionii României (cu numai trei jucători autohtoni în formația de start!) au deschis scorul rapid, în min. 13, printr-un necunoscut numit Kivuvu, un angolez de 23 de ani născut la Amsterdam și adus pe bani buni de la un team de pluton (Nijmegeen) din Olanda. Gol printr-o „torpilă” de la 30 de metri, la gafa prea lăudatului portar al ialomițenilor (lituanianul Arlauskis, penibil și la egalarea gazdelor, din prelungiri!), gol ce a declanșat laude în cascade, la microfonul televiziunii și în tribunele stadionului clujean. Forlan, Iniesta, Thomas Muller, Villa, Snejder, Casillas nici că au scris istorie mondială până duminica trecută!… Duminica aceasta șchioapă, n-a mai existat în prima repriză, una de zbucium și intrări dure, decât acest Dominique Kivuvu!?! Dacă fotbalul românesc (telespectator a treia oară consecutiv la un Mondial!) visează renașterea cu un… angolez de duzină este trist, dezamăgitor!…

…Speranța n-a durat, însă, decât o repriză. Căci, ca încă o palmă pentru cei care se mulțumesc cu prea puțin și nu-și propun competitivitate autentică (dacă mai știu ce înseamnă!), la șapte minute după ce a demarat actul II, favoritul doamnelor, domnișoarelor și domnilor, al ageamiilor din fotbalul nostru, angolezul Kivuvu, a reușit un autogol de „cascadorii râsului”, aducând celor din Urziceni o egalare nesperată! Speranța nevinovaților a murit rapid, mai ales că, lucid, antrenorul gazdelor, italianul Mandorlini (la jumătate de secol, ieri!), l-a trimis pe angolez la cabine, să vorbească, poate, la telefon cu ai săi de-acasă…

…Culmea este că pentru zbuciumul modest din teren, cu o repriză secundă lăsată mai mult la jocul întâmplării, concluzia formatorilor de opinie a sunat caraghios: „Se anunță un nou sezon foarte echilibrat în fotbalul românesc!”. Categoric, un echilibru al mediocrității care nu va salva fotbalul românesc! Chiar dacă el a început drumurile europene triumfând, joia ce-a trecut, prin Bălți, în Basarabia, unde Dinamo a câștigat cu 2-0 meciul tur cu Olimpia de-acolo…

…Vineri, start într-un nou campionat autohton. Echipele de zgomote, de la Ligă, cluburi și din prin unele mijloace de presă, anunță un sezon dâmbovițean cum n-a mai fost, cum nu s-a mai văzut! Aiurea!… Va fi un campionat trecut tras la Xerox. Adică, o copie la cel trecut. S-au cheltuit din nou sume mari pe neicanimeni din toată lumea. Cantonamente de lux, cei mai mulți duși prin Austria. Se ar și că vom avea di uncă iarăși cu vorbe grele înainte de a începe joaca. Jocul la nivelul lumii bune rămâne, însă, o Fata Morgana…

…Supercupa României ne-a mai zis n nou probleme cu arbitrii noștri. Dacă așa-zisul „cel mai bun arbitru al sezonului trecut”, Marius Avram (băiatul șefului arbitrilor!), poate lăsa (jenant!) nesancționate intrări criminale și gesturi de maidan, ce ar fi meritat eliminări, la ce să ne așteptăm?! Poate la un arbitru pseudo-salvator din Angola…

P.S. Până la urmă, Supercupa României a fost câștigată de CFR Cluj, la penalty-uri, cu 4-2! După ce a fost 2-2, la capătul a 120 de minute de joc, marcatorii numindu-se: Kivuvu-min.13, Deac-min. 114, respectiv Kivuvu, autogol-min.52, Marinescu-min. 98. La departajare, Unirea Urziceni a ratat primele patru lovituri de la punctul cu var, prin Marinescu (peste poartă), Maftei, Brandan și P.Marin-mingi parate de portarul portughez Nuno Claro. Gazdele au deschis seria penalty-urilor cu ratarea lui Gabi Mureșan, dar Piccolo a transformat; a ratat și Deac, însă Emil Dică n-a greșit execuția. Și CFR Cluj a câștigat pentru a doua oară consecutiv (tot la penalty-uri!) Supercupa autohtonă. În timp ce Unirea Urziceni rămâne fără victorie după 11 dueluri cu mercenarii din Gruia, cartier al Clujului.

…Asta, dacă mai interesează pe cineva…