Seara aceasta, în jur de ora 10. Mă uitam la „Filantropica” lui Nae Caranfil, cu doi actori memorabili: regretatul Gheorghe Dinică și Mircea Diaconu. Un telefon. Să mă uit pe ediția online a Gazetei sporturilor. Blogul lui Ovidiu Ioanițoaia, șeful de promoție al generației mele de ziaristi sportivi. Deschid computerul, accesez grăbit. Citesc un material minunat. Și comentariile câtorva cititori, unul dintre ei confratele Liviu Sipiceanu, din Detroit. Și încep să plâng. În vremurile astea turbate, eu plâng de Fericire. Mulțumesc, Ovidiu! Mulțumesc, minunații mei prieteni Cititori, Telespectatori și Privitori ca la teatru! N-am trăit degeaba, nu mă chinui inutil cu naveta la Giurgiu, plecând în fiecare zi cu noaptea pe umeri, vrând să demonstrez că Tinerețea e o stare de spirit, iar Fotbalul și teatrul nu vor muri vreodata…
[Link la articol: http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2010/08/10/mmi/]
Minunat! Rar vezi azi in Romania ca un Maestru sa scrie frumos despre un alt Maestru. Felicitari domnului Ioanitoaia si domnului MMI, doi titani ai presei sportive romanesti! Sanatate si sa ne incantati in continuare cu Telentul dvs. urias!
Jos palaria in fata MMI, jos palaria in fata autorului respectivului articol!
Un material incantator, asa cum este si MMI, o personalitate impecabila, fie ca e vorba de gazetarie, literatura si comportament civilizat. Sunt convinsa ca va reusi si la Giurgiu, cu marea lui pasiune teatrul. Mult, mult succes, nea Mircea! Si sa stiti ca nu puteti fi uitat!