Seara aceasta, în jur de ora 10. Mă uitam la „Filantropica” lui Nae Caranfil, cu doi actori memorabili: regretatul Gheorghe Dinică și Mircea Diaconu. Un telefon. Să mă uit pe ediția online a Gazetei sporturilor. Blogul lui Ovidiu Ioanițoaia, șeful de promoție al generației mele de ziaristi sportivi. Deschid computerul, accesez grăbit. Citesc un material minunat. Și comentariile câtorva cititori, unul dintre ei confratele Liviu Sipiceanu, din Detroit. Și încep să plâng. În vremurile astea turbate, eu plâng de Fericire. Mulțumesc, Ovidiu! Mulțumesc, minunații mei prieteni Cititori, Telespectatori și Privitori ca la teatru! N-am trăit degeaba, nu mă chinui inutil cu naveta la Giurgiu, plecând în fiecare zi cu noaptea pe umeri, vrând să demonstrez că Tinerețea e o stare de spirit, iar Fotbalul și teatrul nu vor muri vreodata…
[Link la articol: http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2010/08/10/mmi/]