Etichetă: Corleone

Ce caută o echipă străină în campionatul României?!

…Rușine este un eufemism. Nu știu dacă Mircea Sandu și Dumitru Dragomir se pricep la eufemisme, cum se pricep la…. Cert este că s-au acoperit din nou de rușine și ocări, sâmbătă, pe înserat, când, de cum a început partida de la Ploiești, Astra-CFR Cluj, 0-1, sute de mii de prieteni sinceri ai fotbalului autohton au înțeles o dată în plus că ne aflăm în România unde totul este posibil. Tot ce e mai rău, mai ilogic, mai imoral…

…Nu mă refer la arbitraje, catastrofale și în ultima etapă de toamnă-prima din retur (ca la noi la nimenea!). Că trupa lui Paszkany este ajutată sistematic nu mai miră pe nimeni. Diogo trebuia eliminat la început de meci pentru intrarea de samurai, dar iertarea lui e floare la ureche față de ce temeneli au făcut fluierașii față de barosanii echipei din Gruia, golul nevalidat de la Sibiu fiind de antologia umorului și hoției la drumul mare… Parcă Dinamo n-a câștigat și ea, aseară, cu 1-0, la Tg. Mureș, printr-un penalty inventat de Alexandru Tudor, și a rămas lider cenușiu până la primăvara din februarie… Parcă Steaua n-a obținut și ea trei puncte în fața Brașovului, la București, pe Național Arena, unde tușierul Nica (miop sau samsar de faze?) a inventat un penalty mai comic decât filmele cu Stan și Bran, în urma căruia băiatul cu fanion otrăvit din Ploiești n-ar mai trebui lăsat Nikagda pe un teren de fotbal… Și câte gafe vestite ale arbitrilor noștrii, sub oblăduirea conducătorilor lor minunați, n-ar putea fi invocate, acum, când se pune de-o pauză, spre cumpăna anilor, în deșertul banilor…

…Alta-i, însă, Rușinea-Rușinilor. Aseară, la Ploiești, în prima ligă de fotbal a României (păstorită de Liga Profesionistă de Fotbal a lui Mitică Dragomir), echipa CFR Cluj, afiliată la Federația Română de Fotbal (fief-ul lui Mircea Sandu), a început meciul cu Astra cu următoarea formație: Beto-Lionn, Piccolo, Diogo, Camora-Peralta, Kivuvu, Renan- Sougou, Kapetanos, Bastos. Antrenor: Jorge Costa.

    Vă rog să mai citiți o dată, și încă o dată această formație! Știu, se vede din prima, dar n-am crezut și încă nu pot crede: NICIUN jucător român?!?!?!?!

    …Unde ne aflăm, domnilor?! Care să mai fie viitorul fotbalului românesc, dacă UN jucător român nu figurează în „11”-le de start al unei echipe din campionatul românesc?! Normal că pe domnul Arpad Paszkany, boss-ul isteț de la CFR Cluj, nu-l interesează fotbalul românesc și abisul în care se află, el n-are treabă cu, oare, cine joacă. Pentru el fotbalul e o afacere, vrea bani și iarăși bani. Dar pe Mircea Sandu o asemenea ANOMALIE fără egal în lume ar trebui să-l fi preocupat de mult. Ca și pe Corleone. Există o limită în toate, peste tot în lume tronează ca lege un echilibru între jucătorii străini și cei autohtoni dintr-o echipă. La noi este Estul Sălbatic, fără legi, doar o goană nebună după bani. Care a dus la distrugerea imaginii fotbalului românesc (vezi căderea Naționalei în grupul valoric Burkina Faso!) și, logic, la pierderea de bani în contul FRF! Am ajuns să ne delirăm de o victorie normală a Stelei (cândva de aur european!) în fața anonimilor de la AEK Larnaca, gata-gată să o decretăm sărbătoare națională!

    …Peștele de la cap se impute și fotbalul românesc de la conducătorii lui. Prin dezvoltarea sistematică a Anomaliei de a ne trezi fără un jucător român într-o echipă din campionatul României, Nașul și Corleone sunt mai vinovați decât tot ce caută DNA (sau doar le arată pisica?!) în dosarele lor. Vorbeam, aseară, despre Anomalia din Liga mercenarilor, cu marele scriitor român Dumitru Radu Popescu, bun cunoscător și al fotbalului. Concluzia dialogului nostru mâhnit nu poate fi decât una: DEMISIA! Nu cum strigă tribuna înșelată, ci așa cum o cere logica, etica, bunul simț. Mai există, însă, ele în România de astăzi?!

    Liga I, circul la start!

    …Nu mai avem timp să gândim la Mondialul African, la drama anglo-argentiano-braziliană, dar și la triumful „toreadorilor” lui Del Bosque, că, vineri 23 iulie, a început Marele Circ. Nu Formula 1, ci Liga I românească de fotbal… A început cacialmaua, scandalul, că despre fotbal n-a prea fost vorba în primele trei meciuri ale rundei de debut, chiar dacă liderul Ligii, inconfundabilul Corleone, s-a declarat încântat (Ha, ha!) de toate disputele zilei!?! Noroc cu startul spectaculos, de Orient Expres, al Rapidului, avându-l ca mecanic de locomotivă (care a dansat samba pe tușă) pe Șumudică, un 2-0 (1-0) de aplauze și alte faze bune, în Giulești, în duelul cu un FC Vaslui de nerecunoscut, surprinzător, dacă ne gândim la vagonul de bani dat de Adrian Porumboiu pe întăriri de sezon. Altfel, fotbal de periferie, într-o etapă ce debutează, inexplicabil, pe durata a… patru zile, de vineri până luni!?!

    …Campionatul a început, practic, în pustiu, nu prea băgat în seamă. A demarat pe cumplită caniculă bucureșteană, la o oră infernală (4:30 PM!), în „Regia” cu tribune goale (ca de obicei!) și un joc de trei parale, între nou-promovata Sportul Studențesc și Oțelul Galați. Trupa de la Dunăre a câștigat cu 1-0, printr-un gol marcat rapid, în min. 4, însă siderurgiștii lui Dorinel Munteanu n-au arătat nici ei ceva deosebit. Despre studenții debutantului Tibor Selymeș, chiar că nu prea ai ce zice, ei dând impresia că n-au început, practic, sesiunea, mai având mult de studiu…

    …A urmat meciul de lângă Masa Tăcerii, unde, orice s-ar întâmpla și pe orice loc ar termina Pandurii, ei vor dansa mereu pe prima scenă. De data aceasta, retrogradații gorjeni au luat locul (antrenorul și câțiva jucători!) lui Internațional Curtea de Argeș (în prag de faliment!) și au făcut o remiză albă cu Unirea Urziceni, trupă de preliminarii în Champions League. Rezultat nedrept, căci, în ultimele secunde, Pandurii au marcat un gol valabil, însă arbitrii au și oferit întâiul rezultat viciat al noului campionat, semn că ne așteaptă multe năzbâtii chiar și cu baremul fluierașilor pus în plicuri!… Nici lângă Poarta Sărutului spectatorii nu s-au înghesuit să vină la arena, altădată plină ochi, nu doar cu adversarii de top. Alt semn rău. Și, la drept vorbind, de ce să mai vină spectatorii la stadioane, de ce să se mai intereseze de fotbalul nostrum de doi bani?! Ce să mai vadă?! Același fotbal mediocru, alimentat cu cohorte de străini de duzină?! Să asiste la aceleași scandaluri interminabile?! La aceleași discuții puerile în cascadă pe mai toate posturile TV?!

    …Cândva, când viața era îngrădită și grea, fotbalul era un medicament al tribunelor. Acum, în plină și neînțeleasă libertate, când sărăcia sugrumă România, minusculul nostru fotbal nu mai este „drogul” permis…

    …Deloc întâmplător, cred, „Nașul” propune deja reducerea echipelor de la 18 la 16! Intuiesc că ne așteaptă vremuri grele și în fotbal…

    Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (10)

    …Continuăm publicarea online a singurei piese de teatru din dramaturgia autohtonă dedicată Istoriei fotbalului românesc, cu luminile și umbrele sale. Astăzi, Scena 10, care se referă la conducătorii de club de ieri. Veți cunoaște sau, în cazul unora dintre dumneavoastră, veți reîntâlni nume grele din fotbalul românesc de până în ‘90: Ion Alexandrescu, băiat de popă, fostul vârf de la CCA, Sfinxul, fost secretar general la FRF și, practic, creatorul Stelei care a triumfat la Sevilla ’86; clujenii Mircea Luca, Titus Lucaciu și Remus Câmpeanu, gentlemeni în lumea conducătorilor de club de ieri, ca și ploieșteanul Gheorghe Urich, arhitectul Barbu Mac Popescu, mentorul acelui „11” de vis al Sportului Studențesc, cu Hagi, Gino Iorgulescu, Mircea Sandu, Cazan, regretatul Aurică Rădulescu; orădeanul Horia Cosma, somitate mondială în…minerit!).

    …O scenă în care se vorbește și despre conducători și politruci de tristă amintire care au pătat (și) fotbalul românesc (Postelnicu, Bărbuleștii, „frații siamezi” Corleone și Romeo Pașcu, experți în „culise”, primul-secretar de la Timișoara care l-a suspendat pe excelentul crainic radio Nicolae Secoșan, pentru că… a spus adevărul!). Veți mai afla (sau reauzi!) multe dintre „perlele” conducătorilor sportului românesc, care nu știau măcar să citească un rezultat („I-am bătut pe greci la baschet cu 56 la 88?”). Și multe alte triste adevăruri târzii…

    Pentru a citi primele zece scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, Scena 9, Scena 10, sau index.

    Începe fotbalul românesc, în vechea mocirlă!

    …Ninge, plouă, viscol, polei, inundații, nu contează!… Opt conducători de club cer amânarea startului în returul Ligii I, dar e un cor în pustiu… Selecționerul Răzvan Lucescu ar fi vrut și el debutul stagiunii pe vreme mai bună, pentru evitarea unor accidentări inutile, însă nu-l ascultă nimeni, acolo, sus… A respins toate aceste „semnale de alarmă” mai-marele Ligii, Mitică Dragomir, cel „uns cu toate alifiile”, după autoportretul lui Corleone în sticla televizorului. Că se va juca pe noroaie, nu interesează. Fotbalul nostru, doar, este demult învățat cu mocirla. Era cea morală. Acum, e totală. Mai ales că Naționala a căzut sub locul 30 în lume!…

    …Explicația amânării cu o săptămână a plecării în retur este una singură: banii de la Televiziuni, sume și așa exagerate față de fotbalul oferit. Și, dacă au fost păcălite la „marfa” livrată, Televiziunile măcar au dreptul să nu-și mai modifice programele. Campionatul începe prin ape, zăpezi și noroaie, mâine, vineri 19 februarie, de ziua Cameliei Potec („La Mulți Ani”!), fosta Zeiță a bazinului olimpic de la Atena 2004. Returul demarează cu un meci oarecare, pe Dunăre, însă nu în Brăila copilăriei Cameliei Potec, ci mai spre vărsare, la Galați, unde bate crivățul…

    …Întâia etapă de primăvară viscolită va începe vineri, pe Dunăre, și se va termina…luni, în Bărăgan, cu derby-ul ultimelor campioane, team-ul feroviarilor din Cluj vizitând Unirea Urziceni (trupă cu antrenor israelian, adus în locul „Bursucului”, care, în noaptea asta, va încearca să se îmbarce pe „submarinul galben” al gloriei în orașul Beatles-ilor, la Liverpool). Balul se va deschide, mâine, la ora 14 (de parcă la Galați nu s-ar lucra!), cu „Oțeul” lui Dorinel Munteanu contra noului Meșter Manole al celor din Curtea de Argeș, Ionuț Badea, dezertat de la Pitești, din „B”, la „Internaționalul” cu vedere clară spre lumea a doua. „Interul” argeșean, altă echipă cu alt patron care se joacă de-a antrenorii, din moment ce, în plină iarnă, l-a aruncat peste bord pe Fane Stoica, omul care făcuse veritabile minuni, învingând până și pe Dinamo, în „Groapa” de la București…

    …După mișcările de trupe din iarnă, CFR Cluj pare echipa care s-a întărit cel mai mult, zic mai toți specialiștii. În timp ce Poli Timișoara ar fi gruparea ce a pierdut cele mai grele piese (dar a câștigat bani!): golgeterul Gigel Bucur, sedus de gologanii Ku…banului Krasnodar, din „B”-ul rusesc (echipă pentru al cărei maldăr de arginții Dan Petrescu a renunțat la… un meci de destin cu Liverpool!) și frații armeni Karamian, veniți în „Ghencea”, unde Steaua s-a șubrezit în apărare, unde a dispărut (plecând tot în Rusia!) și Ghionea. Anul trecut, un „baraj” Goian-Ghionea cam greu de trecut, acum, un fel de bulevardul Libertății din Ghencea, ceea ce îl neliniștește pe Stoichiță…

    …Ultima sămânță de scandal dintr-un campionat aflat în mocirlă, arbitrii! Unii patroni vor fluierași străini (destui fără valoare în meciurile din tur!), motivând că autohtonii ar fi favorizat în lanț trupa din Cluj! Numai că Mircea Sandu a venit cu recomandarea, chipurile, mai-marelui arbitrilor de la UEFA, amicul spaniol Villar, care se opune prezenței brigăzilor „straniere” în Liga I românească! Idee pe care, în vară, a schimbat-o ca la Ploiești… Eu susțin că avem câțiva arbitrii foarte buni (Balaj, Tudor), peste valoarea străinașilor aduși în toamnă, dar „ai noștrii” nu sunt lăsați să arbitreze ca lumea. De unde, trag o concluzie: fotbalul românesc are arbitrii pe care și i-a crescut: cei distruși de patronii cluburilor care vor regulamentul doar pentru „dulăi”! În această rundă de debut a returului, două meciuri atrag atenția și prin arbitraje: Dinamo-Craiova (cu Augustus Constantin la centru) și Unirea Urziceni-CFR Cluj (Marius Avram). Drama este că, (și) în turul actualului campionat, multe arbitraje au fost scoase ostentativ în față, ca paravan pentru jocurile submediocre și mocirla morală în care agonizează fotbalul românesc…

    …Nu va mai juca, în Bănie, Craiova, ci la Drobeta Tr. Severin (unde s-a construit un stadion excelent, cu 20.000 locuri în tribune moderne)?! Nu vor fi programați Pandurii în meciul de acasă (vor juca la Craiova?) cu Astra?! A ieșit Dinamo din cursa pentru podium?! Va domina Provincia și returul?!

    Câteva întrebări serioase la începutul unui drum deasupra căruia sunt mulți, mulți nori…

    Lucescu-junior, ca și Mut(u)…

    …În ziua când a împlinit 31 de ani, adică atăzi, Mutu nu-i prea fericit în ceea ce privește viitorul lui la Națională. „L-am sunat pe Răzvan Lucescu de 36 de ori și nu mi-a răspuns! Nu-i normal cum s-a comportat cu mine! Gata, nu-l mai sun niciodată!”, a explodat Mutu, în stilul lui caracteristic.

    …Cum de și-a permis un puști ca Lucescu-junior să nu-l mai bage în seamă pe el, marele, inegalabilul Mutu?! Și ce dacă a mai călcat pe bec, o dată, după acel rușinos 0-5 de la Belgrad, când el nu i-a răspuns selecționerului la telefon și a plecat la un chef prin Serbia, neluându-și măcar rămas bun de la echipa tricoloră?! El este Mutu, domnilor, „Briliantul”, cum l-a alintat o parte a presei, dispusă să facă subiect de pagina I până și dintr-un strănut al internaționalului nostru!… Fără el, Naționala nu există, n-au acreditat mulți din România idea asta?!… Ce Hagi, ce „Generația de aur”, ăia au fost, acum este numai El, Mutu, Mu-tu!… El l-a sfidat și pe Mourinho, domnilor, și a tras pe nas, prafuri, iarbă, orice și oricând i-au vrut mușchii!… I-a sfidat și pe regretatul Dobrin, la Pitești, pe Cornel Dinu, la Dinamo, pe Iordănescu și pe Pițurcă, la Națională, unde a chefuit până-n zori, când i s-a pus lui pata, la Craiova, București sau Constanța (unde, se spune, a mai caftit și un chelner). Și n-au putut să-i facă ceva, fără El, nu există, doar, fotbalul românesc! Așa a gândit, probabil, Adrian Mutu și astăzi, când a ajuns la 31 de ierni („La Mulți Ani” și minte din belșug!). Și mulți i-au ținut isonul…

    …Uite, însă, că tocmai „puștiul”, „băiatul tatii”, intransigentul Răzvan Lucescu nu i-a mai acceptat fițele, aerele, neperformanța! Pentru că, oricât talent are (și are!) Mutu, cu acest stil de viață nu poate urca Everestul. De altfel, de la „Generația de aur” (termen care l-a cam înfuriat, uneori, pe „briliantul” fără strălucire!), Naționala lui Mutu și Chivu a ratat consecutiv 4 (patru) calificări: 1 Euro (2004), trei la Mondiale (2002, 2006, 2010). Ceea ce Mutu, fie n-a băgat de seamă, fie nu l-a deranjat! Numai că aceste „performanțe” reprezintă argumentele lui Răzvan Lucescu. Juniorul în care Mutu și-a găsit „Nașul”…

    …Culmea este că „Nașul”, alias Mircea Sandu, i-a sugerat selecționerului, mai ieri, să încerce o împăcare cu Mutu! Adică, să pună batista pe țambal. Să revină la compromisurile dintotdeauna dcin fotbalul nostru. Cum a sărit și Don Corleone („Naționala nu există fără Mutu!”, uitând că am avut o Națională ca și inexistentă și cu Mutu!), devine logic ca „briliantul” să pară el cel supărat: „Nu înțeleg!… Gata, nu-l mai sun!”…

    …În acest „caz” complicat, tânărul selecționer joacă o carte mare a carierei lui. Dacă face pasul înapoi, vor urma alte capitulări de la principiile lui sănătoase, de mare performanță. Dacă  Răzvan Lucescu va fi în continuare… mut, la lacrimile de crocodil ale „fiului mult prea risipitor” al fotbalului nostru, cu siguranță s-ar putea ca Mutu să vorbească numai în teren! Fără droguri, fără beții, fără vedetisme. Și, atunci mai mult ca niciodată, puteam să ne gândim cu argumente la o calificare. Prima ar fi la Euro 2012. Adversarii din preliminarii îi vom afla pe 7 februarie. Adversarii din curtea noastră”, îi știm mai de mult…

    Pretențiile astrale ale pigmeilor

    …Forfotă mare în culisele fotbalului românesc și pe final de an. Chiar dacă se află într-un spital din Nisa, unde a suportat două grele operații, la colon și la ficat (să-i dea Dumnezeu sănătate!), președintele FRF, Mircea Sandu, alias „Nașu'”, este foarte activ. A devansat ziua alegerilor pentru noul (vechiul?) președinte federal, din 10 aprilie la… 25 ianuarie 2010! Pretextul? Noua (nu tot vechea?) echipă federală să aibe timp pentru a pregăti ca lumea preliminariile Naționalei în vederea Europenelor din 2012! Asta, dacă vreți, sună clar a o recunoaștere publică a rateului pe care „echipa de la FRF” l-a dat cu ultimele trei Mondiale, pierdute consecutiv, bașca Euro 2004! Adevărata cauză a acestei „lovituri” de maestru o reprezintă, însă, reducerea timpului afectat campaniei electorale a rivalilor „Nașului”, Constantin Iacov (declarat) și, mai ales, Gică Popescu (va anunța dacă va candida de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie).

    …N-a fost, însă, singurul „as” din strategia „Nașului”. Cum el era internat, suplinitorul legal în cazuri extreme, vicepreședintele Ligii, Mitică Dragomir, alias Corleone (cum altfel, lângă un Goodfather?!), a condus Comitetul Exectuiv, de luni 21 decembrie, spre o decizie în stare să irite multă lume: reducerea unilaterală a salariilor tuturor jucătorilor de fotbal din România cu până la 50%! Propunere susținută și de cluburi care susțin că le-a lovit serios criza (Dinamo și Steaua). Atât a trebuit, să vină vorba de bani, că toată lumea fotbalului autohton, ajuns de râsul Europei, a luat foc. „Nu se poate”, „Nu-i legal”, „Nu există temei juridic”. Ba, mai mult, de pe patul de spital din Nisa, „Nașu’ ” a sărit și el ca ars în apărarea jucătorilor și, implicit, a conducătorilor (ei vor vota pe 25 ianuarie!) care știu cum să jongleze conturile: „Dacă aș fi jucător, aș intra în grevă în secunda unu. Aș ieși din teren!”, a tunat, cabotin, președintele suferind, alimentând, în fond, mediocritatea în care se scaldă fotbalul autohton.

    …Toți cei care sar acum în apărarea salariilor jucătorilor, de la șeful sindicatelor fotbaliștilor la președintele FRF, uită cu bună știință „electorală” că sumele încasate de figuranții de pe prima noastră scenă sunt EXAGERAT de mari, având în vedere lipsa de rezultate! Iar primii vinovați sunt patronii de club care, în orgoliul lor nemăsurat, au instaurat prime aberante pentru jocuri de doi bani găuriți. Când patru echipe din patru (CFR Cluj-liderul de toamnă, Steaua, Timișoara și Dinamo!) au eșuat lamentabil în Europa League, ratând primăvara continentală, când Naționala va sta tot în fața televizorului să privească un turneu final (n-a mai ajuns la așa ceva de la Euro 2000!), jucătorii și „echipa de zgomote” din jurul lor vor salarii internaționale! (Care, din cauza crizei, și ele s-au diminuat, printre excepții figurând Barcelona și Real Madrid). Poate că ar fi timpul să se acorde interes și performanței în acest „stat în stat” care se vrea fotbalul românesc! Nu ai rezultate, nu câștigi! Faci performanță, te umpli de bani, cum este cazul Unirii Urziceni, care, pentru locul 3 din grupa de Liga Campionilor (cu acces la primăvara europeană) a încasat de la UEFA nu mai puțin de… 9,5 milioane de euro! Fotbalului nostru în comă profundă îi trebuie clauze precise, nu…șmecherii de campanie electorală. Nu de alta, dar la cum se joacă fotbal în Liga lui Mitică, mulți dintre jucători ar trebui să aducă bani de acasă!