Trubadur sub balconul Thaliei – Pagina 3

Dunărea, în Festival, la Giurgiu

…De la Viena la Galați, Dunărea Albastră sau Valurile Dunării nu vor purta, săptămâna care vine, doar acordurile magice ale lui Strauss și Ivanovici. Timp de șase zile, Bătrânul Danubius o va legăna în muzica sa sublimă pe Thalia, muza comediei, descinsă la Giurgiu să îmbogățească sufletește un public tot mai sărac material, fapt pentru care, cu o singură excepție, spectacolele vor avea intrarea liberă!

…În pofida monstruoasei crize financiare, ce vrea să paralizeze cultura, la Giurgiu, 12 teatre vor prezenta 17 spectacole (dintre care patru pentru copii), în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene. Ca niciodată, parcă, înțelegem că pe unde unduiește majestos Dunărea nu se aude doar Sunetul Muzicii, răsună și replicile unor dramaturgi de ecou internațional, cu regizori și actori zămisliți de zei să înnobileze spațiul cultural al Fluviului.

…La Giurgiu, vin teatre din Brăila („Maria Filotti”), Galați („Gulliver” și „Fani Tardini”), Bacău (legătura cu Dunărea o face „Procesul” lui Kafka, scriitor austriac), Giurgiu și București (Teatrul de Comedie și Teatrul Mic).

…Pentru întâia dată, acest Festival va avea, dincolo de zilele de teatru românesc (trei la număr), și câte o Zi a teatrului din Austria, Bulgaria și Serbia, cu spectacole și colocvii, pentru ca frumosul concept de „teatre dunărene” să nu rămână doar o reușită metaforă, el începând să devină în ultimele luni o realitate activă. Proiectul de debut româno-bulgar, Teatrul Tudor Vianu Giurgiu-Teatrul Sava Ognianov Ruse, cu prezentarea în aceeași zi, pe aceeași scenă, a unui singur text („Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L.Caragiale), în română și bulgară, în două viziuni regizorale, a avut un deosebit ecou. Ca un punct de spijin pentru alte frumoase aventuri teatrale dunărene, de la Viena la Giurgiu, fără a ocoli Germania, Slovacia, Ungaria, Serbia…

…Teatrul de Păpuși din Silistra, Teatrul „Sava Ognianov” din Ruse și Teatrul Dramatic Vidin vor fi solii artei dramatice bulgare. Cu autori din uitata, parcă, frumoasă Vale a Trandafirilor, cu un inedit Cehov, dar, mare surpriză din partea Teatrului din Vidin (Multe mulțumiri, doamnă directoare Irina Florova-Kapelova! Мното благодаря!), și cu un text românesc care va avea premiera mondială chiar în Festivalul de la Giurgiu! Este piesa „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți” de…Mircea M. Ionescu, în regia regizorului bulgaro-român Vili Perveli Nikolov, școlit de marea regizoare Cătălina Buzoianu…

…Teatrul „Zoran Radmilovic” din Zajecear (oraș din Timoc, la nici 50 kilometri de Dunăre!) va deschide Ziua teatrului sârbesc, cu o incitantă piesă contemporană („Transilvanija” de Dragan Nikolici, care semnează și regia!). În aceeși zi, un alt autor sârb de mare ecou internațional, Dușan Kovacevici (el a scris și scenariul pentru celebrul film „Undergraund”, regizat de marele Kusturica), prezent la Giurgiu cu „Spionul balcanic”, producție de top a Teatrului Mic București!

…Va fi și Ziua teatrului austriac, cu un „Freud” al autorului contemporan Philipp Kaplan, spectacol prezentat de Teatrul „Pygmalion” Viena, și „Procesul”, dramatizarea după celebrul roman al lui Franz Kafka, prezentat de Teatrul „Bacovia” Bacău, în regia româno-austriacului Geirun Țino.

…La Giurgiu, în șase zile de Festival, ne vor reîntâlni cu Ion Luca Caragiale, Eugen Ionescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Paul Ioachim, Adrian Lustig, Puși Dinulescu, Mircea M. Ionescu, dar și cu dramaturgul giurgiuvean Mircea Dem.Rădulescu (plecat între îngeri în 1946), autor jucat de mari actori pe scenele Teatrelor Naționale din București și Iași. Ca această Sărbătoare princiară dunăreană să fie încheiată cu un recital de gală, „Poker”-ul Teatrului de Comedie, cu George Mihăiță, Vladimir Găitan și Valentin Teodosiu, într-o comedie de haz nebun, regizată de regretatul Alexandru Tocilescu. Textul este semnat de prolificul comediograf contemporan Adrian Lustig, încă un argument că Giurgiu se vrea o „Cetate a dramaturgiei românești”. Iar o dată cu această ediție a Festivalului și o „Citadelă a dramaturgiei dunărene”…

Festivalul Teatrelor Dunărene
Ediţia a XV-a
22-27 octombrie 2012, Giurgiu

LUNI 22 OCTOMBRIE

Ora 10, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Barbă roşie” de Mircea Dem Rădulescu, spectacol pentru copii.

Ora 12 Sala Mare
Teatrul ,,Gulliver” Galaţi
,, Muck cel Mic’’ de Wilhelm Hauff, spectacol de păpuşi.

Ora 17, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Iubire cu gust de otravă’’, după Teodor Mazilu, Ion Băieşu, Cehov, Shakespeare.

Ora 18,30, Sala Mare
Deschiderea oficială a Festivalului.

Ora 19, Sala Mare
Teatrul ,,Fani Tardini” Galaţi
„Puşlamaua de la etajul 13’’ de Mircea M. Ionescu.

MARTI 23 OCTOMBRIE

Ziua teatrului bulgar la Giurgiu

Ora 10, Sala Mare
Teatrul din Vidin
,, Povestea Bostanului ” de Pancio Pancev, spectacol pentru copii.
Ora 12 , Sala Studio
Teatrul de păpuşi Silistra
,, Vârcolacul Hopa -tropa”.
Ora 16, Sala Mare
Teatrul „Sava Ognianov” Ruse
,, Stăpâna”, dramatizare după Cehov.

Ora 18, Cafeneaua Actorilor
Colocviu: Teatrul bulgar astăzi.
Participă directorii teatrelor din Silistra, Ruse, Vidin, Krum Gherghiţev, secretar literar Teatrul „Sava Ognianov” Ruse, Krum Gherghițov-secretarul literar al Teatrului din Ruse, regizorul bulgaro-român Vili Perveli Nikolov.

Ora 20, Sala Mare
Teatrul Dramatic Vidin
,,Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi’’ de Mircea M. Ionescu. Premieră mondială. Regia: Vili Perveli Nikolov.

MIERCURI 24 OCTOMBRIE

Ziua teatrului sârbеsc la Giurgiu
Ora 16, Sala Mare
Teatrul „Zoran Radmilovic” Zajecear
”Transilvanija’’ de Dragan Nikolic.

Ora 18, Cafeneaua Artiştilor
Colocviu: dramaturgia actuală din Serbia.
Participă conducerea Teatrului din Zajecear şi reputatul scriitor Adam Pustojic.

Ora 20:30, Sala Mare
Teatrul Mic
,,Spionul balcanic ’’ de Dusan Kovacevic.

JOI 25 OCTOMBRIE 2012

Ora 17, Sala Mare
Teatrul ,,Maria Filotti” Brăila
,, Lecţia ’’ de Eugen Ionescu.

Ora 19 , Cafeneaua Artiştilor
Rezultatele concursului ,,Dramaturgie în doi’’.
Premiul I: „Luna abţibild” de Carmen Dominte.
Ora 20, Sala Mare
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Plaja cu amanţi’’ de Puşi Dinulescu.

VINERI 26 OCTOMBRIE

Ziua teatrului austriac la Giurgiu

Ora 15, Cafeneaua Artiştilor
Colocviu: Dramaturgia austriacă astăzi.
Participă echipa Teatrului „Pygmalion” Viena

Ora 17.30, Sala Studio
Teatrul ,,Pygmalion”, Viena
,,Freud ’’ de Philipp Kaplan.

Ora 19.30, Sala Mare
Teatrul ,,Bacovia” Bacău
,,Procesul’’, dramatizare după Kafka.

SÂMBĂTĂ 27 OCTOMBRIE

Ora 11, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,,Cum să scapi de sentimente” de Paul Ioachim.

Ora 14:30, Cafeneaua Artiştilor
Simpozion: Ediţia a XV-a a Festivalului Teatrelor Dunărene.

Ora 1600, Sala Mare
Teatrele „Tudor Vianu” Giurgiu şi „Sava Ognianov” Ruse
,,Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale.

Ora 2030,, Sala Mare
Teatrul de Comedie
,,Poker” de Adrian Lustig.

*Spectacolele teatrelor din Austria, Bulgaria şi Serbia vor avea subtitrare în limba română!

La Giurgiu, se vede „Luna abţibild”!

REZULTATELE CONCURSULUI „DRAMATURGIE ÎN DOI”

…În urma lecturării celor 10 (zece) texte primite la Concursul „Dramaturgie în doi”, membrii Juriului (o actriţă-Geni Brenda, un regizor-Vili Perveli Nikolov, un dramaturg-Mircea M. Ionescu) au decis următorul clasament al celei de a III-a ediţii:

1. „Luna abţibild” 28,5 puncte (9, 9,5, 10)

2. „Trandafirul de sens giratoriu” 27,5 (8, 9,5, 10)

3. „O viaţă mai bună” 23,5 p. (6, 8,5, 9)

4. „Baba-Mare se întoarce” 22p. (6, 7,5, 8,5)

„Colonia de păsări” 22p. (7, 7, 8 )

6. „Intrusa din tablou” 20,5 p. (6, 7, 7,5)

7. „Veşnicie în doi” 18,5 p. (5, 6, 7,5)

*Piesele „Suflet pentru Eva”, „Simfonie pentru oboi şi nimeni” şi „Istorisirile unui vierme”, toate semnate de Gheorghe Truţă, au fost excluse din concurs pentru că autorul şi-a trecut numele şi adresa pe plic, fapt neadmis de regula competiţiei! Păcat, pentru că una dintre piese ar fi candidat la podium!

…Conform regulamentului Concursului „Dramaturgie în doi”, organizat de Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu, există baremuri de puncte, fără de care cei trei clasaţi pe podium nu pot obţine automat şi Premiile: I-cel puţin 28 de puncte; II-minimum 26 de puncte; III-cel puţin 24 de puncte. Totalul notelor celor trei membrii ai Juriului de la această ediţie a dus la acordarea premiilor pentru primele două locuri. Astfel…

PREMIUL I a revenit lui Carmen Dominte, din Bucureşti, autoarea piesei „Luna abţibild”, cu un total de 28,5 puncte. Piesa va fi onorată cu 1.500 lei şi, mai ales, montată în actuala stagiune a Teatrului „Tudor Vianu”. De reţinut că la prima ediţie a acestui Concurs, Carmen Dominte a obţinut Premiul II!

PREMIUL II ia drumul Bacăului, unde trăieşte Laurenţiu Budău, autorul unui text excelent (şi el!), „Trandafirul de sens giratoriu”, care a totalizat 27,5 puncte. Autorul va primi 1.000 lei, conform regulamentului Concursului.

Cei doi laureaţi îşi vor primi premiile în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene, Giurgiu, 22-27 octombrie 2012.

…Premiul III nu se acordă, întrucât nicio piesă (fireşte, în afara celor de pe primele două locuri!) nu a întrunit minimul de 24 de puncte, „bronz”-ul fiind ratat la mustaţă de „englezul” Robertino Paţilea, din Bromley (Marea Britanie), cu o idee excelentă, însă cam diluată spre finalul textului „O viaţă mai bună”.

Pe locul 4, la egalitate de puncte, Ion Martin Bogdan (câştigătorul primei ediţii a Concursului), autorul piesei „Baba-Mare se întoarce” şi Celia Ifrim („Colonia de păsări”), ambii din Bucureşti.

Pe poziţia a VI-a, Ioan Jurca Rovina („Intrusa din tablou”), iar pe locul VII-Marilena Dumitrescu („Veşnicie în doi”), ambii din Capitală.

…Ca o concluzie (nici prima, nici ultima!): anul acesta, chiar dacă la Concursul „Dramaturgie în doi” au venit mai puţine piese (fenomen semnalat, din păcate, la mai toate concursurile de dramaturgie din ţară, în ultimul an!), majoritatea au fost bune şi foarte bune. Fireşte, într-o ierarhie relativă, ca la orice jurizare, în care s-au pronunţat, totuşi, trei creatori ai unui spectacol teatral: dramaturgul, actorul, regizorul! De reţinut că, anul trecut, la Concursul „Dramaturgie în doi” (unde s-au primit 20 de texte) nu s-a decernat decât Premiul III!

P.S. Nici n-am postat bine acest material, că mă sună un amic: „Prietene, piesa cu Premiul II la Giurgiu, a câștigat premiul cel mare la Concursul de teatru scurt de la Oradea, la finele lui septembrie!”. Verific și așa este!… Cu alte cuvinte, Laurențiu Budău, autorul, a jucat la două capete sau, dacă vreți, a alergat aceeași cursă pe două culoare! Ca atare, a pierdut premiul de la Giurgiu. Dar mai ales, noțiunea de fair-play. Unii, se vede, amețesc repede în…sensul giratoriu!

Am împlinit 33 de ani!

…Știu, în buletin am un număr dublu de ani. Și totuși, astăzi, 13 mai 2012, împlinesc 33 de ani! Era 13 mai 1979, când debutam ca dramaturg pe scena Teatrului de Stat din Arad. Cu o comedioară, „Centrul înaintaș s-a născut la miezul nopții”. Ca o replică la piesa argentinianului Cuzzani, „Centrul înaintaș a murit în zori”… Debutul meu în teatru îl datorez Fotbalului. Ca și Viața, în Lagărul din Latina. Dacă nu eram ziarist sportiv, cronicar de fotbal, nu l-aș fi cunoscut, la Cluj, pe formidabilul, pitorescul comentator sportiv de radio Victor Tudor Popa, remarcabil regizor și director de teatru. Nea Victor, Dumnezeu să-l odihnească în pace, mi-a citit întâia piesă de teatru. Și m-a stimulat să scriu teatru, trasându-mi câteva direcții absolut obligatorii. De la construcția dramatică la „carnea” personajelor și valoarea dialogului clar, cu trimitere…

…Debutul de la Arad a fost unul demn de o piesă de teatru. Freneticul Victor Tudor Popa luase directoratul Teatrului din Arad pentru doi ani, dar, după primul, a ajuns în spital. Viața printre artiști nu-i ușoară, a spus-o și marele Will… Piesa de debut ajunsese în pragul premierei, sub regia talentatului Costin Marinescu, exact când mentorul meu se internase în stare gravă. Congestie cerebrală sau așa ceva… Vizionarea s-a dat fără VTP. Vineri 11 mai 1979… Ajunsesem cu avionul pe malul Mureșului, dimineața, și îmi luasem bilet pentru ultimul zbor de seară. La vizionare, trimisa secretarului de la Județeana de partid, responsabil de cultură, un anume tovarăș Zăvoianu, dacă-mi aduc bine aminte. Solul secretarului, o anume tovarășă Jivoi. S-a râs din plin la vizionare, interpreții s-au dovedit în mare vervă. La final, o recomandare, din partea atotștiutoarei tovarășe Jovoi, să scot o replică, pentru că „Face Miliția noastră de râs, toarășul Ionescu!”… Adevărul este că rolul Milițianului era unul spumos foc și arunca sala în aer, văzând un tablagiu de pe vremea aceea luat la mișto. Am acceptat să scoatem replica, nimic mai simplu. Am plecat liniștit la București, mi se dăduse unda verde pentru premiera de duminică 13 mai, toată ființa îmi cânta de fericire… De pe aeroporul din Arad, am sunat în redacție, la „Sportul”, și la Radio, la colegii mei de la secția sport, rugându-i să prezinte știrea cu premiera mea de duminică seara. A doua zi, știrea circula cu noaptea în cap prin toată România…

…A doua zi, dimineața, plecam cu Lada mea roșie, de la București la Arad, cu doi cronicari dramatici de calibru, Bogdan Ulmu și Antoneta Iordache, veniți să scrie pentru România literară și Revista Teatru. Soția mea urma să vină cu avionul de sâmbătă seara, căci avea zi de lucru. Când am intrat în centrul Aradului, spre 8 seara, avionul de București survola orașul…

…În Arad, pe drumul până la teatru, niciun afiș cu premiera. Nici pe clădirea teatrului n-am zărit panoul mare, cum se obișnuia la fiecare premieră. Un mic clopoțel mi-a zdruncinat bucuria și entuziasmul cu care așteptam debutul meu pe scenă. La poartă, tăcere mormântală. Omul de serviciu se codea să-mi spună. Doar atât: „Domnul Ionescu, duminică nu se ține premiera, atâta știu”!… La două trei-minute, a apărut interpretul rolului principal masculin, Dan Antoci. El mi-a servit adevărul de ultimă oră: „Premiera a fost interzisă!”… Tovarășul responsabil cu așa-zisa cultură județeană luase această decizie. Chiar dacă trimisa lui îmi dăduse OK-ul, cu 24 de ore în urmă!… Ziaristul din mine a început să caute fire care să ducă la adevăr. Un actoraș din teatru, îmbătrânit în „fitile”, prieten de chefuri cu tovarășul de la Județeană, nu-l agrea pe regizorul Costin Marinescu, pentru simplul motiv că nu-l prea folosea, în pofida „recomandărilor de la partid”, fiind mediocru. Și a încercat să se răzbune „săpând” spectacolul… Asta era prima variantă. Problema mea, însă, nu era Copacea-cârcotașul, ci interzicerea premierei. Am mers la aeroport să-mi iau soția. O anunțaseră, pe la 12, că premiera nu va mai avea loc, așa, ca un favor că nu ne mai poartă pe drumuri. Dar Cornelia nu mi-a zis nimic, chiar dacă am sunat-o de la un popas de lângă Deva. Și a venit să fie lângă mine, la greu…

…De la aeroport, am revenit buimac, în oraș. Eram un vulcan, când am urcat la Hotelul de pe malul Mureșului, unde rezervaserm de vineri seară două camere. Nu m-am acomodat cu situația anormală, dimpotrivă, am trecut la un atac prelungit. Telefon la Județeana de partid. M-am prezentat, am cerut numărul tovarășului Zăvoianu. Cu greu l-am obținut. Era 10 noaptea, când l-am deranjat. I-am spus că sunt surprins de interzicerea peste noapte a spectacolului. Mi-a replicat că nu are nimic cu textul, ci cu spectacolul, cu regizorul. „Bine, dar dumneavoastră n-ați fost la vizionare!”, am răspuns, catran de supărare. „Voi vedea spectacolul, tovarășul Ionescu, săptămâna viitoare!”… ”Vă rog să-l vedeți mâine dimineață, am venit cu doi cronicari, mai vine și Dumitru Chirilă de la Oradea”… „Mâine nu am timp!”… „Atunci, dacă premiera nu are loc mâine seară, înseamnă că Județeana de partid Arad este responsabilă de dezinformarea opiniei publice, din moment ca la Radio România Actualități și în ziarul Sportul de azi a fost anunțată ieșirea la rampă a „Centrului înaintaș s-a născut la miezul nopții”… Replica asta nu i-a căzut bine deloc tovarășului responsabil cu (in)cultura… După un timp de tăcere, mi-a zis: „Sunați-mă mâine dimineață, la 11!”…

…Duminică 13 mai 1979, la ora 10, după o noapte albă, eram în teatru. Urma un matineu cu o piesă a lui Titi Cubleșan. În fața cabinelor, am dat ochii cu omul care mi se spusese că „săpase” premiera, prietenul secretarului județean. Am monologat, special să audă și cei din jur: „Nu știu cine-i vrea răul tovarășului Zăvoianu!”… La 11 fix, tovarășul de la Județeană, n-a răspuns la telefon. Atunci, am plecat la spital, la minunatul Victor Tudor Popa, nepotul ilustrului dramaturg Victor Ion Popa, tatăl inegalabilei piese „Take, Ianke și Cadâr”… Pe nea Victor nu l-am putut privi în ochi, vorbea greu, dar a reușit să articuleze două cuvinte: „Succes la premieră!”… I-am mulțumit pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru că m-a învățat legile de bază ale scrisului dramatic. Cum să-i spun că premiera nu mai are loc?! Am plecat din spital în lacrimi…

…La ora 13, am sunat din nou la omul cu viza culturii!… Surpriză. Mi-a răspuns. Mai mult, mi-a spus calm: „La ora 15, va fi o nouă vizionare! Va veni tovarășa Jivoi. Sper să-i respectați obiecțiile, ca premiera să aibe loc în seara asta!”… Au început telefoanele la actori, care erau în program casnic de duminică, din moment ce premiera nu mai avea loc, doi tehnicieni erau chiar plecați din oraș, nu existau mobile să fie anunțați. La ora 15 fix, a venit și tovarășa de la Județeană, respira greu, primise telefonul șefului tocmai când pregătea masa de prânz… Vizionarea, cu două clase sub prima, de vineri. Bogdan Ulmu râdea, însă, în hohote, ca și soția mea și câțiva actori ai teatrului pe post de spectatori. „Așa, da!, a decis superioară tovarășa Jivoi. Spectacolul este excelent!… Succes la premieră!”…

…Fericit, ca și regizorul Costin Marinescu și actorii, că premiera va avea loc, a mai urmat un obstacol nebănuit: directorul adjunct care nu voia ca spectacolul să aibe loc peste două ore, pentru că sala va fi goală. „Câți oameni vă trebuie în sală, ca să se joace piesa în seara asta?!”, am întrebat. „Vreo 80-100!”, a replicat suplinitorul lui Victor Tudor Popa… „Bine, veți avea 100 de oameni în sală!”… Și am trecut pe telefoane. La toți cunoscuții mei din Arad, începând cu Tudor Gherlea, organizatorul de la UTA… O mână de actori care nu jucau în piesă au alergat după vin, promisesem, doar, un banchet pe cinste, după premieră, venisem și cu ceva bani… La ora 19 fix, ora ridicării cortinei, parterul era plin ochi, iar la balcon alți 20-30 de oameni. Jos, toată floarea cea vestită a fotbalului arădean, jucători, antrenori și conducători veniți la trei ace… Sus, doi prieteni de la Teatrul din Petroșani, regizorul Florin Fătulescu și actorul Șerban Ionescu, sosiți în ultimul moment, plini de noroi pe pantofi și haine, ca și scriitorul Dumitru Dem Ionașcu, după un drum cu peripeții început cu zece ore în urmă… Premiera a însemnat un mare succes de public. Și îl văd și acum, când lăcrimez, urcând, pe scenă, la finalul piesei, pe regretatul Broșovschi. cu un coș mare cu flori, din partea echipei mele de suflet UTA… La cabine, directorul ajunct vorbea de unul singur: „N-am crezut o clipă că premiera va avea loc!”… La care i-am replicat, puțin mândru: fotbalul m-a învățat că trebuie să crezi în victorie până în ultima secundă!…

…Astăzi, după ce mi-am sunat sora din București, pe Mona, să o felicit pentru ziua ei de naștere, am dat două telefoane și la Arad. Unul, actorului Dan Antoci, interpret de succes al „centrului înaintaș”, altul lui Doru Nica, rol mic, atunci, actor de calibru azi, când ambii îmi sunt prieteni dragi. N-am putut suna și la actrița care a jucat minunat rolul principal feminin, Maria Barboni Petrache, plecată prematur între îngeri.

…13 mai 1979 înseamnă punctul meu de pornire în teatru. Au urmat, după acea premieră, alte 15, toate dragi, unele superioare calitativ, jucate în toată țara, ba și la New York, Stockholm, Chișinău, Vidin și Viena. Dar niciuna ca aventura de la debut!

…Am 33 de ani, ca dramaturg! Ce tânăr sunt…

Tudor Vianu aclamat la Chișinău!

…Nu știu dacă remarcabilul om de cultură Tudor Vianu, nume de rezonanță europeană, a fost vreodată la Chișinău. Am văzut, însă, marțea trecută, în capitala Republicii Moldova, teatrul care, de vreo trei luni, îi poartă numele aclamat pur și simplu la finele spectacolului cu piesa „Tangoul de Adio”, de basarabeanul Val Butnaru, în regia valorosului Emil Gaju și interpretarea minunată a actorilor giurgiuveni Vasile Toma și Giulia Ionescu. Teatrul din orașul natal al lui Tudor Vianu, din briza Dunării albastre, a închis „cum laudae” Festivalul dramaturgiei basarabene, pe malul Bâcului, la Chișinău. Un veritabil eveniment teatral, cu 16 piese scrise de 11 autori basarabeni, cu 12 teatre prezente în concurs, 8 din Republica Moldova, 4 din România (Botoșani, Cluj, Giurgiu și Iași). Multe spectacole de mare ținută artistică, oferite de 12 regizori (un singur român, Alexandru Arion, din Cluj!), stiluri diferite, limbaj scenic divers, clasic și modern, interpretări notabile. Gazdele au dezvoltat fațetele teatrului-protest, politic, chiar expresionist, amintind de acel cutremurător tablou „Strigătul”, al lui Edward Munch. S-au impus câteva spectacole de mare curaj și profunzime politică („Țara asta a uitat de noi…”, „Made in Moldova”, „Cu bunelul, ce facem?”, „Eu cu cine votez?”, toate în regia extraordinarului om de teatru Sandu Grecu, la „Satiricus Ion Luca Caragiale”). Dar și comedia de calitate s-a remarcat, în special prin remarcabilul spectacol „Ultimul Suțțo”, de Dumitru Crudu, în regia excelentului Alexandru Vasilachi, adus în Festival de Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Și stilul metaforic și-a trăit clipe de extaz, impresionând amintitul „Tangoul de Adio”, dar și „Fotografii cu clovni invizibili” (tot de Val Butnaru), prezentat de trupa clujeană, „Pomul vieții”, de Dumitru Matchovschi, în regia lui Alexandru Cozub, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, ca și „În container”, de Constantin Cheianu (prezent cu patru piese în concurs, urmat de Val Butnaru, cu trei texte!), o montare modernă de ținută, prezentată de regizorul basarabean Radu Ghilaș, cu frumoasa echipă a Ateneului Tătărași din Iași. Fascinant spectacolul „Cobora un cățeluș din cer”, de Iulian Filip, în regia Gabrielei Lungu, prezentat de Teatrul de copii „Guguță”, mișcătoare și producția de la „Casa Actorului” Unitem, „Mitică-i omul nostru”, de Mihaela Perciun, autoarea unei piese dure despre rătăcirea tinerilor de astăzi (și) din Basarabia.

…Timp de șapte zile, Juriul a notat fiecare spectacol, pornind de la text, fără a putea omite aportul decisiv al regizorilor și actorilor. Pentru acordarea singurului Premiu, s-a folosit evaluarea secretă, cu note de la 1-l0 puse fiecărui spectacol de cei cinci „juriști”. Finalul avea să fie unul absolut spectaculos, ca întregul Festival, cu…doi câștigători! Căci „Ultimul Suțțo” (prezentat de Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani) și „Tangoul de Adio” (oferit de Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu) au totalizat același număr de puncte: 48,5! Pe locul secund-„Made in Moldova” (42 de puncte), pe treapta de bronz-„În container”-41 de puncte (ambele texte semnate de Constantin Cheianu, marele învins). Imediat sub podium, „Fotografii cu clovni invizibili” (40,5 puncte) și „Mitică-i omul nostru” (38 de puncte).

…Dincolo de toate, Festivalul internațional al dramaturgiei basarabene, organizat de Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale” Chișinău, și ajuns la ediția a II-a, reprezintă o onorantă provocare pentru toate teatrele de pe ambele maluri ale Prutului! Și, în special, pentru cele românești, care ignoră din plin dramaturgia autohtonă!

Radu Beligan și Florin Piersic, „Oaspeți de Legendă”!

…În ultimele două săptămâni, de Ziua Îndrăgostiților-varianta occidentală care a îmbolnăvit și România (firește Valetine’s Day!)- și de 1 Martie, Teatrul Valah (ce așteaptă ultima viză să devină Teatrul „Tudor Vianu”!) a oferit giurgiuvenilor două daruri de preț…

…Mai întâi, într-o sală gemând de lume îndrăgostită de Legendă, regalul susținut superb de Maestrul Radu Beligan, cu piesa „Egoistul”, de francezul Jean Anouilh, regizată de remarcabilul om de teatru, totodată și un spectacol în care Actorul de 92 de ani nu a părăsit o clipă scena în cele două ore de joc! Artist (nu doar actor!) de geniu care o clipă nu a avut nevoie de sufleur, deși textul s-a dovedit mare și deloc facil! O perfectă lecție de teatru pentru spectatorii avizi de artă adevărată, însă și pentru mulți actori tineri care refuză să învețe texte infinit mai ușoare, care cad repede pradă cabotinismului, șușanelei și, nu o dată, gâfâie după o jumătate de oră de joc…

***

…A urmat, apoi, „Mărțișorul” oferit de Florin Piersic, cu „Străini în noapte”, de francezul Eric Assous, piesă tradusă și regizată de Radu Beligan. Spectacol cu o „uvertură” unică, cred, în lumea teatrului. Pentru că înaintea unei reprezentații de două ceasuri și de mare ardere internă (excelentă și Medeea Marinescu, Maria Mirabela din filmul care a fericit atâtea generații de copii!), Florin Piersic a susținut, timp de 20 de minute, unul dintre recitalurile lui inegalabile zămislite pe moment din marea lui dragoste față de spectatori. Apoi, spectacolul, tulburător, cu un veșnic tânăr Florin Piersic la cei 75 de ani împliniți în 27 ianuarie. Ca, după ce a ieșit din Niagara de aplauze și curcubeul de flori, să mai petreacă alte 50 de minute, în Cafeneaua Artiștilor (unde ținuse și Maestrul Radu Beligan o sublimă conferința de presă!), cu o parte din admiratori și ziariști. Alt show inegalabil, urmat de „repriza” de autografe, de vreun sfert de oră, când miezul nopții bătea la porțile Giurgiului. Noaptea magică Florin Piersic nu se încheiase. Chiar dacă era obosit, iar a doua zi urma să se scoale cu noaptea pe umeri, a acceptat invitația unui prieten de-al teatrului giurgiuvean (nu doar al fotbalului!), Pompi Boboc, la o fugară masă de pește. Alt recital de colecție, cu amintiri de preț, depănate fascinant în stilul inegalabil al lui „Margelatu”! Trecuse mai bine de o oră spre miercuri, când luam împreună drumul Bucureștiului. Auzind cât de greu mă descurc cu banii la teatrul giurgiuvean, mitul filmului și teatrului din România mi-a promis că va veni, în primăvară, la Giurgiu, să susțină, gratis, un recital de suflet. Un spectacol unic din prietenie pentru mine!… O onorantă prietenie începută, cu aproape două decenii în urmă, la New York, la hramul Bisericii Sf. Dumitru, când inegalabilul, inconfundabilul Florin Piersic i s-a adresat unui popă din prezidiu: „Părinte, mata nu prea ai moacă de preot!”. Eram pe sub mese, știind că Florin Piersic pusese un incredibil diagnostic, celui despre care mulți dintre românii din umbra Zgârie Norilor știam că are grade ascunse, Dumnezeu să-l odihnească. A urmat, apoi, un recital formidabil, memorabil al Marelui Actor Florin Piersic. Am scris fascinat o pagină de ziar în „Lumea Noastră” despre acea încântătoare seară românească de Frumos la New York. Și Mitul Florin Piersic n-a uitat!… Nu am cuvinte să mulțumesc, Maestre!

***

…Așteptând cu emoții aparte întâlnirea din briza Dunării, cu cei doi trimiși ai Zeilor să ne facă nouă, pământenilor, viața mai frumoasă, într-o noapte albă de teatru, m-a fulgerat ideea să onorez cele două prezențe de colecție sentimentală de la Giurgiu cu un Trofeu intitulat „Oaspeți de Legendă”. N-aș fi crezut că el va avea un asemenea ecou. Emoționat, Maestrul Radu Beligan a sărutat Trafeul, pe scenă, de două ori, iar Florin Piersic, întâiul actor român căruia i s-a făcut o stea pe Walk of Fame, din Piața Timpului, la București, m-a îmbrățișat pe scenă și și-a manisfestat bucuria zicând: „O să merg cu Trofeul acesta la televiziuni să crape unii de ciudă!”

***

…Ieri dimineață, o tânără ziaristă din Giurgiu m-a întrebat cum mi-a venit ideea cu Trofeul? Cum să vină?! Gândind, poate, cu sufletul, să răsplătesc cu un mic semn marea onoare pe care Radu Beligan și Florin Piersic au făcut-o minunaților spectatori și Teatrului de la Dunăre. În vremuri aflate sub nori grei, Giurgiu s-a răsfățat sub soarele Legendei…

***

…Stau de câteva zile și nu-mi pot explica un fenomen. În timp ce oamenii s-au agitat să facă rost de bilete, de un loc și pe jos la cele două regaluri artistice, niciun (adică zero!) actor din localitate nu a fost la sală!?! Poate aveți dumneavoastră vreo explicație…

Toate drumurile duc la… Giurgiu!

…La o săptămână după ce s-a terminat Festivalul Național de Teatru (FNT), toate drumurile Thaliei duc, acum, spre malul Dunării. Mai întâi, Festivalul de la Giurgiu (15-19 noiembrie), o Gală a teatrelor din orașe dunărene. După care, imediat, un Festival și la Brăila.

…Zăbovesc, evident interesat, la întâlnirea de la 60 de kilometri de Capitală. Giurgiu se află din nou în sărbătoare, în Festival, ceea ce reprezintă un triumf al teatrului asupra guvernanților găunoși și a crizei demente care au aruncat voal negru peste cultura română în ultimul an. Cum Gala de la Giurgiu a ajuns la Ediția a XIII-a, avem încă un semn tonic, ca un solid punct de sprijin în bătălia culturii cu impostorii și cei sărmani cu duhul.

…Sărbătoarea teatrală din această toamnă giurgiuveană înseamnă, practic, o mică gală a dramaturgiei române. De ieri și de astăzi. Semn că teatrul românesc are substanță și nu poate fi ;ters din istorie. Chiar dacă este un Festival în regim de criză financiară, bogăția lui morală este evidentă. Trei teatre românești (Brăila, Galați și Giurgiu) prezintă șase piese autohtone, pentru copii, tineri și maturi: de două ori nemuritorul Caragiale, una dintre comediile spumoase ale lui Mușatescu, inegalabilul Eugen Ionesco și un dramaturg actual (Doru Moțoc), montat în premieră absolută la Valahul giurgiuvean (care, din rigiditatea a doi-trei, își amână trecerea la numele nobil Tudor Vianu!). Inițial, trebuia să existe o a treia piesă a lui Nenea Iancu, „Năpasta”, montată, în primăvară, în bulgară, la Silistra, însă teatrul din vechiul Dorostol, peste drum de Călărași, s-a…desființat! Dovadă că nemiloasa criză a făcut ravagii nu doar prin România. Singurul teatru străin prezent la această ediție giurgiuveană, „Pygmalion” din Viena, va prezenta celebra piesă a suedezului Strindberg („Domnișoara Iulia”), dar are și el un element românesc: directorul este eruditul regizor Geirun Țino, năacut la Brăila și lansat temeinic pe scenele românești, unde am avut bucuria, acum peste un sfert de veac, să-mi monteze „Aventura unei femei cuminți”, la teatrul din Bacău, piesă de mare succes de public. care, insă, ne-a adus ambilor destule necazuri cu oficialitățile vremurilor trecute!

…Două debuturi notabile la această Gală dunăreană. La Giurgiu, Festivalul se va deschide în Cafeneaua Artiștilor, primul Stand-up Cafe din Cetate; și tot în briza Dunării se va prezenta podiumul întâiului Concurs „Dramaturgie în doi”. Suficiente motive ca drumurile multor oameni de teatru din țară și dintre vecini să ducă, săptămâna viitoare, la Giurgiu!

PROGRAMUL COMPLET AL FESTIVALULUI

Luni 15 noiembrie:
Ora 17,30 Inaugurarea Cafenelei Artiştilor
RECITAL extraaordinar MIRCEA ALBULESCU
Ora 19 „D’ale Carnavalului” de I.L.Caragiale, în regia lui Dan Tudor. Spectacol al Teatrului Valah Giurgiu.

Marţi 16 noiembrie:
Ora 13 Colocviu. Starea dramaturgiei românești actuale.
Ora 18 „Feeling” de Doru Moţoc, cu Marius Bodochi în rolul principal. Regia: Dan Tudor. Spectacol al Teatrului Valah.
Ora 19 „Sosesc deseară” de Tudor Muşatescu, în regia lui Mihai Bisericanu. Spectacol prezentat de Teatrul „Maria Filotti” Brăila.

Miercuri 17 noiembrie:
Ora 11 „Domnul Goe”. Dramatizare după I.L. Caragiale. Regia: Florin Antoniu. Spectacol al Teatrului Valah Giurgiu.
Ora 18,30 „Lecţia” de Eugen Ionesco, în regia lui Geirun Ţino.Spectacol prezentat de Teatrul „Fani Tardini” Galaţi.

Joi 18 noiembrie:
Ora 11 „Ivan Turbincă”, dramatizare după Ion Creangă. Un spectacol semnat de Bogdan Ulmu şi prezentat de Teatrul Valah Giurgiu.
Ora 18,30 „Domnişoara Iulia” de August Strindberg. Regia; Philipp Kaplan. Spectacol prezentat de Teatrul Pygmalion Viena. Cu subtitrare în limba română.

Vineri 19 noiembrie:
Ora 17,30 Prezentarea laureaţilor Concursului „Dramaturgie în doi”, la Cafeneaua Artiştilor. Spectacol-lectură cu prima scenă din piesa „Tranka-Fleanka”, de Ion Bogdan Martin, câştigătorul ediţiei de debut a Concursului.
Ora 18,30 RECITAL extraordinar DOREL VIŞAN.

…Categoric, Giurgiu se află în frumoasă Sărbătoare!

Premieră națională, la Giurgiu! Concursul „Dramaturgie în doi”

…În visul meu numit „Giurgiu-Cetatea dramaturgiei românești”, dealtfel esența Proiectului prin care am câștigat concursul de director-manager al Teatrului din Giurgiu, am și o invitație concretă pentru noi texte autohtone. Un Concurs inedit în România intitulat „Dramaturgie în doi”, pentru piese cu două personaje, pe care îl lansez în premieră absolută, acum, pe acest blog, în pofida vremurilor cumplite pe care le traversează (și) teatrele românești. Acest Concurs va fi anunțat zilele următoare și de mass-media din România. Semn că toate drumurile dramaturgilor români duc în următoarele două luni spre Teatrul din Giurgiu, deocamdată tot „Valah”, dar sper „Tudor Vianu”, cât de curând.

…Sunt așteptate pentru Concurs texte inedite (care nu au mai fost publicate sau montate pe scenă, la teatrul de televiziune sau radiofonic), tehnoredactate cu diacritice. Manuscrisele vor avea menţionat titlul, dar nu şi autorul. Câte 3 (trei) exemplare din fiecare piesă cu două personaje vor fi trimise într-un plic format A4 împreună cu un plic mai mic, sigilat, ce va avea scris în exterior titlul piesei, iar în interior datele de identificare ale autorului. Adresa este: Teatrul Valah, str. Mircea cel Bătrân nr. 1, Giurgiu…

…Data limită de primire a manuscriselor este 15 octombrie 2010. După care un Juriu alcătuit din profesioniști (un actor, un regizor, un critic și un dramaturg) vor selecta piesele sosite la Teatrul de la Dunăre, printre care sper să se găsească și unele ale dramaturgilor români de peste hotare, dar și ale unor autori giurgiuveni. Se vor acorda și premii: I–1.500 lei; II-1.000 lei; III-500 lei. Dincolo de sumele simbolice, într-o perioadă de criză profundă, laureații se vor bucura de a fi prezentați în cadrul „Festivalului Teatrelor din Orașele Dunărene” (15-19 noiembrie 2010), de la Giurgiu. Iar câștigătorul Concursului „Dramaturgie în doi” își va vedea montată piesa, în stagiunea următoare, pe scena Teatrului care lansează acest Concurs unic.

Giurgiu-Cetatea Dramaturgiei Româneşti!

…Miercuri 7 iulie 2010, mă înham la un nou Vis. Acela de…Director de teatru! După ce am câştigat un Concurs serios (cu 4 candidaţi), în faţa unei comisii – lucru mai rar prin România- competente şi exigente (Marinela Ţepuş-dinamica directoare a Teatrului „George Ciprian” din Buzău, teatru de proiecte; proaspătul doctor în teatrologie Marius Zarafescu-din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional; Ionel Muscalu, apreciat poet şi ziarist, reprezentând Consiliul Judeţean Giurgiu). Merg pe malul Dunării, la 60 de kilometrii de Bucureştiul natal. Merg să fac un Teatru de performanţă în oraşul în care am scris întâia cronică de fotbal (Dunărea-IMU Medgidia, 1-0, în 1968) pentru revista „Fotbal”. Acum, eu, cunoscut comentator de fotbal, merg să visez pentru Teatru, altă mare pasiune a mea. Culmea este că minunaţii mei părinţi, Dumnezeu să-i odihnească în pace, m-au dus, într-o vară, pe când nu împlinisem 8 ani, la un meci de fotbal (Petrolul Ploieşti-CCA 1-0) şi la un spectacol de teatru („Nunta lui Krecinski”, la Naţionalul bucureştean). Credeau că voi alege unul dintre spectacole. Le-am pus pe ambele, însă, lângă suflet, pe viaţă, chiar dacă am decis să studiez Filosofia şi să mă fac ziarist…

…Şi fotbalul şi teatrul mi-au fascinat viaţa. Le datorez enorm. Pentru fotbal, cred că am făcut ceva, fie şi întâiul ziar de sport în limba română, din afara ţării, la New York, în 1987. Acum, simt că a venit rândul teatrului, unde am debutat pe scenă, acum 31 de ani. Teatrul, care mi-a adus şi bucuria unor onoruri (ultimul, Premiul cel mare, în mai, la Concursul de Comedie Românesacă, la festCo 2010!), a 13 de piese jucate şi 25 publicate în cele 8 volume de dramaturgie. Acum, merg la Giurgiu să mă bat pentru Dramaturgia autohtonă, atât de marginalizată în România, de la directorii de teatru, la regizori şi Uniunea Scriitorilor!

…Pilonul Proiectului care a obţinut cea mai mare notă în Concursul de pe malul vechiului Danubiu sună provocator: „Giurgiu-Cetatea Dramaturgiei Româneşti”. 75-80% dintre spectacole vor fi texte româneşti, pentru toate categoriile de public: I.L. Caragiale, Eugen Ionescu, Ion Minulescu (da, cunoscutul poet, cu „Alegro ma non troppo”!), mereu actualii Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu, Dumitru Solomon, Iosif Naghiu, remarcabilii autori în viaţă D.R. Popescu, Viorel Cacoveanu, Radu Dumitru, Dinu Grigorescu, Doru Moţoc, Horia Gârbea, Ştefan Caraman, Radu Macrinici etc. O altă provocare va fi „Studioul experimental” în cadrul căruia dramaturgi români îşi vor monta propriile texte. Reputata actriţă Olga Delia Mateescu, profesoară la facultatea de teatru şi scriitoare de top, va inaugura acest Studio, cu piesa „Canapeaua”, care a primit Premiul II la festCo 2009, însă nu a fost montată!… Va exista şi un Concurs de „Dramaturgie în doi”, piese cu două personaje, care, sunt convins, va naşte multe texte interesante. Piesa premiantă va fi montată la Teatrul care sper să se numească, nu peste mult timp, „Tudor Vianu”, giurgiuveanul ajuns un ilustrul literat (nu doar în ţară!), o stagiune director al Naţionalului bucureştean (în 1945) şi autor al unor distinse volume („Scrieri despre teatru”, „Arta actorului”)…

…Am scris în Proiectul prezentat, am întărit în timpul examenului oral şi la validarea directoratului meu: dacă în doi ani nu fac „Fenomenul Giurgiu” în teatrul românesc, voi pleca singur, cu doi ani mai devreme de a se încheia contractul de management! Ştiu că va fi foarte, foarte greu, pe lângă această feroce criză materială intervenind şi criza morală, lipsa de fair-play la predarea conducerii teatrului. Nu m-am temut, însă, niciodată de luptă! Ştiu că am de partea mea ca aliaţi dramaturgii români şi, foarte important, autorităţile locale, în frunte cu Dumitru Beianu, preşedintele Consiliului Judeţean, şi Lucian Iliescu, primarul Giurgiului, decişi să susţină naşterea „Fenomenului Giurgiu” în teatrul românesc. Vreau să am de partea mea şi Măria Sa Actorul, toţi cei din Giurgiu decişi să se sacrifice în vremuri grele pentru marea performanţă. La Giurgiu, vreau să fi apus timpul răutăţilor şi bârfelor, al jumătăţilor de măsură, care au măcinat talente şi speranţe, în favoarea preocupării fiecăruia pentru autodepăşire, pentru înnobilarea scenei giurgiuvene, într-un oraş cu o aleasă stare de cultură.

…La Giurgiu, unde Mihai Eminescu a scris, în 1867, tulburătoarea poezie „Ce-ţi doresc eu ţie, Dulce Românie”, nu merg să fac „jocul” vreunui grup, ci Jocul Teatrului! Cine crede în Teatru, ştiu că mă va susţine!

…Unii mi-au dat de înţeles că sunt nebun să cred că pot face performanţă la Giurgiu, mai ales în aceste vremuri infernale pe care le traversează ţara. Ştiu, însă, că, dacă nu ai o doză de nebunie, te înghite banalul, mediocritatea. Ca să nu mai amintesc cugetarea lui Salvador Dali: „Singura deosebire dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun!”. Eu sunt nebun după Teatru!

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (10)

…Continuăm publicarea online a singurei piese de teatru din dramaturgia autohtonă dedicată Istoriei fotbalului românesc, cu luminile și umbrele sale. Astăzi, Scena 10, care se referă la conducătorii de club de ieri. Veți cunoaște sau, în cazul unora dintre dumneavoastră, veți reîntâlni nume grele din fotbalul românesc de până în ‘90: Ion Alexandrescu, băiat de popă, fostul vârf de la CCA, Sfinxul, fost secretar general la FRF și, practic, creatorul Stelei care a triumfat la Sevilla ’86; clujenii Mircea Luca, Titus Lucaciu și Remus Câmpeanu, gentlemeni în lumea conducătorilor de club de ieri, ca și ploieșteanul Gheorghe Urich, arhitectul Barbu Mac Popescu, mentorul acelui „11” de vis al Sportului Studențesc, cu Hagi, Gino Iorgulescu, Mircea Sandu, Cazan, regretatul Aurică Rădulescu; orădeanul Horia Cosma, somitate mondială în…minerit!).

…O scenă în care se vorbește și despre conducători și politruci de tristă amintire care au pătat (și) fotbalul românesc (Postelnicu, Bărbuleștii, „frații siamezi” Corleone și Romeo Pașcu, experți în „culise”, primul-secretar de la Timișoara care l-a suspendat pe excelentul crainic radio Nicolae Secoșan, pentru că… a spus adevărul!). Veți mai afla (sau reauzi!) multe dintre „perlele” conducătorilor sportului românesc, care nu știau măcar să citească un rezultat („I-am bătut pe greci la baschet cu 56 la 88?”). Și multe alte triste adevăruri târzii…

Pentru a citi primele zece scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, Scena 9, Scena 10, sau index.

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marțieni și nou-născuți (9)

…Singura piesă de teatru din dramaturgia autohtonă dedicată istoriei fotbalului românesc, cu luminile și umbrele sale, continuă online. Astăzi, Scena 9, veselă și tristă, mai toată Adevăr istoric. Veți pătrunde în vestiarul echipei naționale, înaintea unui meci rar, cu Spania, în stare să ne umilească (6-0 la Madrid), dar și să fie îngenunchiată, cu 3-1, la București, într-un istoric 25 noiembrie 1965. În scena aceasta veți descoperi un Titus Ozon mereu pus pe șotii, argint-viu și dincolo de arenă, un Titi Teașcă totdeauna neiertător cu „toarășii” parașutați de la conducerea partidului, gata să dea cele mai „prețioase” sfaturi fotbaliștilor. Tragicomedia acelor vremuri a fost surprinsă de autor -în această Scenă 9 de haz nebun- folosindu-se de personajele-caricatură care au existat cu adevărat, convenția dramatică fiind infimă. Acele „caricaturi” care existau în toate domeniile vieții României acelor timpuri.

Orice paralelă dintre „conducătorii” de ieri și cei de astăzi vă aparține, însă ea nu este, din păcate, deloc întâmplătoare!

Pentru a citi primele nouă scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3, Scena 4, Scena 5, Scena 6, Scena 7, Scena 8, Scena 9, sau index.