I.L. Caragiale – Mircea M. Ionescu

Jurnal de iarnă (11). BUN REVENIT ACASĂ, DOMNULE MINISTRU IONUȚ VULPESCU!

…Mărturisesc că m-am bucurat enorm, când am aflat cum, pe ultima sută de metri, a triumfat Rațiunea în iarmarocul desemnării noului Cabinet, cel puțin în privința Ministrului Culturii și al Integrității Naționale! Care astăzi este, oficial, nu pe surse fanteziste, dacă nu otrăvite, Ionuț Vulpescu! Cel mai îndreptățit să revină acolo, unde, tot din cauza perfidului algoritm politic, a fost debarcat după numai 11 luni fix, timp cu realizări în Lumea Culturii Române. Pentru mine, Ionuț Vulpescu reprezintă singurul MINISTRU al Culturii pe care îl prețuiesc cu adevărat, dintre cei cunoscuți în ultimii 18 ani de când am revenit Acasă, în Limba și Cultura Română!

…Îl prețuiesc pe domnul Ministru Ionuț Vulpescu, de-o vârstă cu flăcăul meu cel mare, nu doar pentru că a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, are un masterat în „Doctrină și Cultură” și un doctorat în Filosofie (Facultate pe care am terminat-o și eu, la zi, în ’68!). Ba mai și scrie, una dintre cărți („Din țara în care stânga e Cârțu și dreapta e Lăcătuș”) desemnând și un excelent eseist din lumea sportului, altă patimă de-a mea, alături de teatru.

…Îl prețuiesc pentru că l-am văzut, mai mult decât atâția miniștrii ai Culturii la un loc, la premiere de teatru (nu doar la Teatrele Naționale!) și film, chiar și la tot felul de Festivaluri de teatru, fie și cel independent (imaginea ce însoțește acest material a fost surprinsă, acum două toamne, la Festivalul „Undercloud”), și la spectacole-lectură, la lansări de carte, la Festivalul Național pentru Literatură, de acum doi ani, la Cluj, la Ateneu, la Festivalul George Enescu și, nu în ultimul rând, îi mulțumesc că a salvat de la moarte Revistele literare!…
…Și pentru că biroul de la Minister a fost deschis mereu oricui, cu dialog sincer, plin de respect și bun simț, cu actori, dramaturgi, regizori, directori de teatre, scriitori, ziariști, editori, plasticieni, compozitori, încercând (de multe ocelri reușind!) să-i ajute pe cei care i-au solicitat sprijinul legal.

…Ionuț Vulpescu n-a fost Ministru al Culturii, în primul mandat, decât 11 luni fix! L-a schimbat blestematul de algoritm politic… El a revenit, acum, Acasă! Spun aceasta nu doar pentru că înțelege Cultura, dar și vibrează pentru ea, o iubește, respectând toți creatorii de Frumos. Ceea ce reprezintă o „rara avis”, prin comparație cu mulți navetiști politici parașutați la Cultură, căreia i-au făcut mai mult rău decât bine!
…Într-un prezent bolnav de can-can, câțiva vântură și acum nefericita greșeală cu Hamlet și Cervantes, accident generat, sunt convins, de oboseală și grabă, cum s-a mai întâmplat, în alte forme, atâtor intelectuali de marcă!

…Până la Bucuria din această zi de Miercuri, 4 ianuarie 2017, m-am cătrănit rău, luni noapte, când, în veritabilul joc de-a alba-neagra practicat de atâtea televiziuni, în trocul său politic domnul Tăriceanu a amenințat că, dacă nu i se dau Externele, cu Meleșcanu, ia Cultura și-l pune vătaf (n.a. termenul îmi aparține, sorry!), acolo, pe alde D.B. (nicio legătură cu filmele anilor ’60, „B.D la munte și la mare”‚”B.D. în acțiune”, cu nemuritorul Dem Rădulescu), tipul (D.B., nu Dem!) rămas celebru prin acea inepție lansată într-o emisiune televizată, potrivit căreia… activitatea parlamentarului și ministrului e mai grea, mai plină de risc decât a unui militar în Afganistan! (Sic!)… Nu a fost, din nefericire, unica dezamăgire din trocul miniștrilor trimiși la Cenușăreasa Cultură. Nu pot uita că, un timp, e drept nu prea lung, de Cultura Română a răspuns un intelectual român de origine maghiară, nu tocmai acomodat cu limba lui Caragiale și Eugen Ionesco… Sau că ultimul ocupant al postului de ministru la Cultură ne făcuse de râs pe noi, românii, cu acea Expoziție de pomină, cu tentă sexuală, mai anii trecuți, la New York!

…Acum, Cultura Română, atât de nedreptățită de mai-marii zilelor, pare să-și fi regăsit o rază de optimism. Pentru aceasta, însă, nu-i suficientă doar revenirea pe postul de Ministru al Culturii a unui intelectual, Ionuț Vulpescu, omul care, realmente, iubește și prețuiește Artele. Este nevoie de un Buget decent și de asigurarea unei continuități într-un Domeniu care, împreună cu Sportul, reprezintă cei mai apreciați Ambasadori ai României în Lume!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

„Curat, murdar” (12). FRR (Federația Română de Răutate!), CHIAR NU ȚI-E RUȘINE SĂ DAI CU PIETRE ÎN „GENERAȚIA DE AUR” ȘI MILIOANELE EI DE SUPORTERI?!?

…Citesc în „Gazetă” și nu-mi vine să cred!

…Am crezut că ex-consilierul lui Băsescu, un Habarnam cum îl numesc mulți, pus samavolnic la conducerea fottbalului românesc, este doar un Șapte-Ochi-Între-Cărți, cum i-ar fi zis din prima regretatul Valentin Stăbescu!… Văd, însă, că geme și de răutate! … Păi, să ordoni „Jos Generația de Aur!”, jos de pe pereții Centrului Federal de la Mogoșoaia a tuturor fotografiilor de la inegalabilul World Cup ’94, este cea mai mare TICĂLOȘIE la adresa Fotbalului Românesc, a unor Valori respectate pe plan mondial: Hagi, Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Dorinel Munteanu, Florin Răducioiu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu etc.!

…Dacă Herr Daum a decis o tâmpenie ca asta (personal, mă îndoiesc!), motivând că pe pereți sunt necesare „mesaje motivaționale”, atunci, trebuia ca un anume cu personalitate de la FRF să-i spună noului selecționer numai atât:

1) România a depășit demult etapa… Heirupului cu „Răsună Valea”, de la Bumbești-Livezeni și Salva-Vișeu!
2) CEL MAI MOTIVAȚIONAL MESAJ pentru tinerii fotbaliști, CEA MAI BUNĂ IMAGINE pentru străinii care trec pe la Centrul Federal, NU POT fi decât REZULTATELE DE EXCEPȚIE, VALORILE GENERAȚIEI DE AUR!…

…Istoria Fotbalului Românesc SE CERE RESPECTATĂ!
…ȘI ÎN ROMÂNIA! Nu doar în Lumea-ntreagă!
…Astăzi, nu mișcă pe nimeni Lozincile de tip comunist!… A trecut vremea lor în toată lumea!… Numai în sfera politicienilor noștri (ce-l include și pe neica Habarnam) se vede că NU!

…Înțeleg că „PERFORMANȚA” noii-învechitei prea repede (se vede) conduceri federale, ISTORICA înfrângere cu Albania, la Euro 2016, definește și mai mult Abisul în care a ajuns fotbalul românesc prin comparație cu „Generația de Aur”, sclipitoare în America!… Plus că, în vizibilă inferioritate de competență în domeniu, tov. Habarnam se simte tot mai complexat și de performanțele de ecou ale lui Hagi și compania. Iar a vedea zilnic FILELE DE AUR ALE FOTBALULUI ROMÂNESC ar fi un curat calvar, mon cher, pentru un parașutat în domeniu! Un complex care mă poate face să cred că, în viitorul apropiat, presa nu va mai avea voie să scrie despre STEAUA-SEVILLA 1986, „GENERAȚIA DE AUR”-WORLD CUP ’94!… Să terminăm cu acest Cult al Personalităților, nu-i așa?!… De aici, probabil, mizerabila decizie luată de mai noua FRR, adică Federația Română de Răutate!

…Care a dat nu doar în Minunata Pleiadă de Fotbaliști Români, dar și în sentimentele, mândria a Milioane de Suporteri Români din toată lumea!

…RUȘINE, DE TREI ORI RUȘINE, cum spune un personal al lui Caragiale!
…SOMNUL RAȚIUNII MONȘTRII NAȘTE, sună avertismentul lui Goya!
…SĂRACA (pentru noi!) OLIMPIADĂ DE LA RIO ȘI EURO 2016 LA FOTBAL denotă că SPORTUL ROMÂNESC e condus de indivizi cu rațiunea adormită, niște neica-nimeni autori de milioame nemuncite, coautori insensibili la dezastre.
…CHIAR PRIVIM NEPUTINCIOȘI LA ACEST TIMP AL PIERZANIEI?!
P.S.Cei de la Casa Fotbalului au emis un Comunicat, ieri, prin care susțin „Pozele erau deteriorate”! Așa să fie!… Așteptăm exemple de de respect, atașament față de „Generația de Aur”!

„Curat, murdar” (3). MINȘTRII LUI MOȘ TEACĂ…

…Cei din generația mea își amintesc, sunt sigur, de celebrul Moș Teacă, din schița care ne-a fericit ora de română în „elementară”. Scrisă de Anton Bacalbașa, brăileanul numit „unul dintre cei mai mari poeți ai prozei gazetărești”! Un scriitor care avea pana muiată în călimara lui Caragiale, ambii scoțând, în 1893, prima ediție a revistei satirice „Moftul Român” (ce bună ar fi publicația asta și azi!). Subiectul era, însă, Moș Teracă, „meletarul” incult și despotic, din cauza căruia nu se puteau odihni cinci mahalale. Moș Teacă, subofițerul mărginit, slugarnic cu ăi mari, bestie cu inferiorii, dușmanul „țivililor”, cu a lui celebră replică-tic verbal „când treci pă lângă vun țivil, trage-i cu cotul, că d-aia ți-a dat statul cot”!…

…La Moș Teacă m-am gândit în ultimele săptămâni, găsindu-l întruchipat în tot felul de miniștrii și ministrese cu alergie la noi, muritorii de rând, persoane cărora, de vede și cu ochii legați, le-au sărit câteva rotițe de la cutiuță. Ei n-au nicio vină, vinovat e cel (sau sunt cei!) de-i țin în funcții bine plătite, doar să adâncească răul în care se zbate o societate cuprinsă de sărăcie și haos…
…Un Bostan necopt, adică crud, crud la minte, venea cu tâmpita idee ca învățământul să nu fie gratuit, dar deloc, căci așa ceva amintește de „vremurile comuniste”!?! Bostan, bostănel, se vede că n-ai fost capabil să intri pe competență, nu pe bani, la liceu sau facultate, și acum vrei să-ți dai și doctoratul, contra cost, firește, ca mai toți cei născuți plagiați gata!… Uite că eu, băiat de ceasornicar, am făcut și facultatea gratis, ]n vremurile alea, ba am avut și o bursă de la stat, că, pe vremuri, era totalitarism, însă școala și sănătatea erau asigurate tuturor. Gratis!…

…Un alt Moș Teacă al vremurilor noastre, un minstru efemer de la „Transporturi”, un Costescu Dan care a cerut ca transportul cu trenul să fie mai scump, pentru că el e „un lux”!?! Măi, băiatule, după „cotul” acesta dat în figură milioanelor de țivili, nevoiași câtă frunză, câtă iarbă, Guță Băieșu te-ar fi întrebat: „Să mori tu că trenul e un lux?!”… Măi ,Tecuță 2016, păi, dacă nu te-ai dat jos din limuzină și n-ai urcat într-un tren de navetiști, să vezi, să simți cum arată „lumea a treia”, și dacă ai fi fost o țâră documentat în serviciu și ai fi aflat că în ultimii patru ani trenurile au acumulat în România întârzieri de…doi ani și jumătate, mai ai nesimțirea să vorbești despre lux pe căile ferate române?!

„…Noroc că și Bostan de la „Comunicații”, și Costescu de la trenuri de lux-flux de prostie, și Curaj (găină că te tai!) de la „Educație”, și un Stoenescu de la „Românii de pretutindeni” au fost puși la colț, adică dați afară din Guvern. Ideal era să fie imediat trimiși să-l citească pe Bacalbașa, nu de alta, dar mă tem că îi vom revedea curând, pe alte căi, surse, pile, prin Executiv, dornici de alte ticăloșii. Cum nu-i excluă nici invazia altor Moși Teacă… E plină țara de ei…

…Vrând, probabil să devină și el „meletar” cu forță de decizie, ministru, frate, ce s-o mai dăm după copac, un anume mitic, mă rog, Mitică și Ionu, șef de Consiliu fiscal, a aruncat și el un „cot” nevoiașilor țării și se dă de ceasul morții că pensiile sunt prea mari!?! Moș Tecuță ăsta nu s-o fi gândit la pensiile sus-pușilor, că asta însemna demiterea lui imediată și trimis la-mpins vagoane!… El atacă nimicul milioanelor de pensionari care abia se târâie prin viață cu bruma de pensie ce o primesc! Culmea e Moș Mitică, slugarnic jalnic, că în fiecare lună acelor oameni cu iluzie de o pensișoară li s-au reținut din salariul de doi bani un procent suficient pentru fondul de pensii! Unde-s banii?!… I-au păpat alde bostanii, costeștii, irimeștii, tobele, prunele etc. ajunși să taie frunză la câini pe banii poporului?!… Dumitre, Dumitre, ticăloșia ta cu miros de avansare te descalifică uman! De profesional nu mai vorbim!… Vedea-te-aș, miticule, dansând din buric, cu 1.100 de lei pensie, după 35 de ani de muncă, nu controlor de bilete-n tramvai sau moțăitor de serviciu prin Parlament, ci ziarist, mereu sub tensiune, incomod, cum am destui confrați în această ipostază mizerabilă!

… E prea plină România de astăzi de Moș Teacă. În partide, în ministere, în Guvern, în Senat, Parlament, la Preșidenție… Cine-i cheamă la raport?! Alții ca ei?!… În naivitatea mea încă visez să ne schimbăm în bine. Pas cu pas, nu peste noapte… Dacă vom ieși din lunga noastră noapte ce nu ne poate duce spre lumină, la umbra lui Moș Teacă!

Și Cultura, domnule Cioloș, ce rău v-a făcut ea?!

…Am citit și răscitit cele 13 porunci sau priorități anunțate ale noului premier desemnat. Am citit și nu m-am putut bucura prea mult de atenția acordată Sănătății (se propune, lăudabil, o nouă Lege!), luptei împotriva corupției, absorbției fondurilor europene, Parteneriatului Strategic cu SUA, utilizării transparente a banilor bugetari, unui Cod al patrimoniului național ș.a.m.d. NICIUN CUVÂNT, însă, despre Cultură!… Cultura, sănătatea sufletească ți intelectuală a Poporului… Ceea ce este de plâns, domnule Cioloș! De râsu’- plânsu’, când văd că v-ați trecut printre obiectivele importante ale mandatului și… Implementarea Politicii Comune de Pescuit!?! Asta e o poantă trăznet, domnule premier! Nu vă credeam în stare de atâta umor… Se vede că v-ați propus să-l depășiți pe Caragiale…. Gând argumentat și de aducerea în noul guvern, la Justiție, nu la Pescuit, a unei Agamiță, Guseth pe numele adevărat (care a fost chiar aprobată de Comisia Parlamentului, ceea ce e o dramă îngrozitoare!)…

…Sigur, peste noapte, ați retras-o și pe Agamița Guseth, au râs și plâns câteva ore la greu românii din lumea-ntreagă, mai ales cei ieșiți în Stradă, naivii, să ceară o Schimbare, nu o caricaturizare a vieții noastre. Nu vă acuz, acum, că ați avut tăria să renunțați și la cel mai caragielesc personaj din guvernele ultimului sfert de veac, cum ați renunțat și la tânărul chirurg dandy propus pentru Sănătate (nu m-a deranjat mondenismul lui, ci vârsta prea fragedă, fără experiența necesară pentru un domeniu, al Sănătății, cu atâtea și atâtea probleme!). Concluzia mea, după cei doi pași înapoi făcuți rapid de dvs., presupus tehnocrat, este că n-ați știut ce ați aprobat în criză de timp. Și că, zic și eu, n-ați vrut să supărați pe nimeni, venit fie din (de) dreapta, fie din (de) stânga. Iar acest amănunt minor la o primă vedere îmi dă fiori pentru viitorul României, nu al dvs.

…Sincer, m-am numărat printre cei care, urmărindu-vă răspunzând cu nonșalanță ziariștilor francezi, în limba lui Voltaire, am crezut că sunteți foarte stăpân pe dvs. Piruetele de acum m-au pus, însă, pe gânduri. Mă rog, alta era tema principală…

… Pentru noul prim-ministru NU EXISTĂ CULTURA!… N-ați fi nici primul, nici ultimul politician care să ignore un fenomen cu nobile tradiții și valori în România, așa cum este Cultura, care, împreună cu Sportul, au fost și sunt cei mai prețioși ambasadori ai noștri în Lume!

…Sigur, pot crede că vă deranjează oamenii de cultură, totdeauna incomozi prin Ideile lor. Dovada este clară: de ce ați fi omis, altfel, Cultura de pe lista obiectivelor noului Cabinet. Iar Cultura Română se zbate în sărăcie materială, în marginalizarea, chiar umilirea ei de către efemerii cocoțați în jilțurile Guvernului și Parlamentului!…

… E bine, dar nu-i suficient că ați numit la Cultură un intelectual, umanist, nepotul remarcabilului om de cultură Tudor Vianu. Cine vi l-a recomandat, n-a greșit. Numai că, la ora aceasta, Cultura Română are NEVOIE de mult mai mult: de o nouă LEGE A CULTURII, care să stimuleze creația autohtonă, și un BUGET adevărat, nu caricaturile de pseudo-fonduri aruncate ca la milogi!
…Faptul că noul premier a uitat (și el!) de Cultură mi se pare cel mai DRAMATIC element din programul lui. Se înțeleg, lesne, că nu ne trebuie decât cultura câmpului?!…

…Domnule Cioloș, nu pot să vă ascund una dintre maximele Culturii universale, aparținându-i lui Kant: “Un Popor fără cultură este ușor de manevrat”!?! Ce spuneți, e periculos, nu-i așa?!

Jurnal românrsc (5) “MULȚUMESC”, ION CARAMITRU!

…Miercuri, 3 februarie.2016. Mă întorc, într-un microbuz fără căldură, de la Giurgiu. Am plecat, din București, cu noaptea pe umeri la Polul Nord, cum este, la ora aceasta, Teatrul “Tudor Vianu”, intrat în reabilitări. Înghețat, rămas și fără birou, intrat sub folii și pikamere, după ora prânzului, am luat-o spre casă. Aproape de Călugăreni, sună telefonul personal (al Teatrului este blocat, n-am avut bani să plătim nimic, bugetul se aprobă luni!). Cineva din Giurgiu mă întreabă dacă știu numărul dosarului pe care l-am depus, miercurea trecută, pentru Concursul proiectelor de management pentru noul directorat al Teatrului din briza Dunării? Îl am notat undeva. Îmi spune două numere de dosar, le rețin, au fost transmise și la teatru. Cele două respinse din cele cinci depuse. Caut bonul de înscriere la Registratura C.J.Giurgiu. E 1080, din 27 ianuarie. Unul din cele două respinse… Într-un fel, mă așteptam. Am fost prost și am revenit Acasă! Nu mi-era bine la căldură, fără griji, în Florida… Mi-a trebuit România NEDREPTĂȚIII ABSOLUTE, nu numai a șpăgilor și minciunilor…

…Ajung acasă. Îmi cumpăr ceva de mâncare. După care deschid Internetul. Dosarul mi-a fost respins, am primit înștiințarea de la CJ Giurgiu! Motivul? Cel pentru care mi s-a respins, de alte două ori, dosarul cu Proiectul Dunărean fără să fie citit! PARȘIVA, echivoca literă c), Art. 3, din Ordonanța 189/2008, “îmbunătățită” în 29 decembrie 2014. Clasica, aberanta bălmăjeală cu “N-am studii în domeniul de specialitate”! Care-s aceste studii?!

…Sunt DRAMATURG, am licență cu nota 10 în Filosofie, unde am studiat și Istoria Artei și Literaturii universale, și Estetică, și Etică, și Psihologie. Numai că ele nu se interpretează ca fiind de specialitate la cârma unei Instituții publice de cultură, cum este și Teatrul “Tudor Vianu”!?! NICĂIERI în respective Ordonanță nu există cuvântul “absolvent de teatru”, însă așa s-a recomandat să se interpreteze Ordonanța!… Dacă până acum am fost supărat NUMAI pe CJ Giurgiu, pentru rigiditatea interpretării, acum sunt literalmente MÂHNIT de atitudinea celebrului Ion Caramitru.

… I.Caramitru, președinte UNITER, s-a opus vehement, în Adunarea de la Ministerul Culturii, din 18 ianuarie, când s-a discutat proiectul unei noi Ordonanțe, în măsură să anuleze penibila literă c) și să reabiliteze normalul, adică rolul dramaturgilor, al literaților și licențiaților în științe umaniste. Ca și cum el, I.Caramitru, ar fi devenit actor fără să fi interpretat un rol dintr-o piesă scrisă de un…Dramaturg! Este absolut PENIBIL! Axiomele sunt înlăturate cu o zâmbetul pe buze! Numai în România se poate așa ceva!…

…Am luat cuvântul la acea Adunare din 18 ianuarie. Am arătat că raționametul UNITER este scandalos, argumentând cu nobila listă de literați care au condus Teatrele Naționale din București și Iași. Am vorbit despre experiența fericită, din ultimii ani, a unui ziarist (Traian Apetrei, la Teatrul din Botoșani) și doi dramaturgi, Radu Macrinici (la Teatrul din Sf.Gheorghe) și Mircea M.Ionescu (la Teatrul Tudor Vianu Giurgiu) la conducerea unor teatre mici. Inutil. Eu am vorbit, nimeni n-a răspuns. Blatul general în floare…

…Acum, n-am timp să dezvolt subiectul. Alerg să-mi găsesc un medicament rar, după care merg la Teatrul de Comedie, să văd o premieră, “Jocul de-a vacanța”. Promit, însă, că, la noapte, voi trage un material fără menajamente! Până atunci, doar atât: “mulțumesc” prețuite, prieten-am crezut-Ion Caramitru!
…“Restul e tăcere”. “Hamlet”-ul lui Shakespeare în care am aplaudat încântat, la Studioul Casandra, pe când eram student la Filosofie (nu la teatru!), un tânăr actor cu har, era Ion Caramitru… Astăzi, groparul dramaturgilor români. De Ieri și de astăzi!…

…Aici, o mare parte de vină are și Ministerul Culturii. Dacă și-a dat seama că litera c), Art. 3 din Ordonanța 189/2008 este ABSURDĂ, NEDREAPTĂ, dacă a propus SCHIMBAREA ei, de ce a capitulat în fața ILOGICULUI?!

…La ora aceasta, UNITER este un nume fals! El nu poate însemna Uniunea Teatrală din România! Din moment ce A ELIMINAT dramaturgii din fenomenul teatral! În vuiziunea Uniunii Actorilor și Regizorilor din România (UARR), condusă de I.Caramitru, Teatrul există fără dramaturgi! UNIC ÎN LUME!… Caramitru nu are nicio vină! De vină sunt cei care tolerează o asemenea ABERAȚIE! Ministerul Culturii, Parlamentul României!

…România, țara tuturor Aberațiilor.. M-a cuprins o stare de lehamite! Nu mai am forță nici să mai vitez. Mi-a trebuit să vin Acasă!…

DE CE AM DREPTUL SĂ MERG LA CEDO!!

…Am reprodus, aseară, din Jurnalul Giurgiuvean, un material. Fără un cuvânt comentariu, doar, așa, ca o informație de ultimă oră, în care președintele C.J. Giurgiu susține că vrea ca eu să susțin Concursul de manager la Teatrul Tudor Vianu Giurgiu!?! Dar că e blocat de o lege echivocă… Îmi permit, acum, să reiau un pasaj din materialul amintit, o declarație a președinteleui CJ Giurgiu, Vasile Mustățea: „De fapt, chiar specialiştii din teatre, mi-a spus marele actor Mircea Diaconu, au introdus această prevedere referitoare la absolvenţii Academiei de Teatru, tocmai pentru a îi elimina pe ceilalţi specialişti!”… Interesant, nu?! Nu doar ilogic, DAR și discriminatoriu!

…Mulți, foarte mulți amici, colegi, necunoscuți, rude, din lumea-ntreagă, mi-au scris, m-au sunat, după ce au citit articolul amintit. Le răspund lor, acum, tulburat de numărul mare al celor care visează pentru dreptatea mea și, mai ales, a dramaturgiei autohtone. Atât! Sigur, nu pot interzice să citească și alții rândurile care urmează…

…Mulțumesc mult de încurajare, tuturor celor pe care vă simt alături de Adevăr! America m-a călit pentru luptele drepte, am venit Acasă să mă (z)bat și să mă bucur de Frumos… Eu, toată viața mea un naiv incurabil, un suflet de copil care se bucură pentru un deget de apă într-un acvariu gol. Acum, nu mă bat pentru mine, am din plin ce să fac, timp să mai fie, căci boala aceea neagră tot macină în trupul meu (nu-mi poate atinge sufletul și nici creierul!) Am multe proiecte de îndeplinit (un nou volum de teatru de finisat; premiera din Serbia, de la Vrsac, cu „Animalul, acest om ciudat”, în regia lui Iulian Ursulescu, moment care se apropie, mai e puțin până pe 13 iunie; o discuție serioasă cu excelentul Teatru „Sava Ognianov” din Ruse, care s-a oferit imediat să continui -cu minunații prieteni de acolo, în frunte cu prețuitul Orlin Diakov- ineditul Proiect Dunărean; bucuria venită de la Sandu Grecu, directorul Teatrului „Satiricus” din Chișinău, care vrea să monteze „Pușlamaua de la etajul 13”, în iulie, ar fi a zecea variantă scenică, și a doua mea premieră la „Satiricus”, după memorabilul „Beethoven cântă din pistol”, din aprilie ’95, spectacol de ecou și la New York!… Și alte câteva gânduri însorite…) Multe proiecte dragi, mai ușor de realizat și mai bine plătite… Numai că, zice filozoful: „Lupta reușește mai ales celor care iubesc mai mult lupta decât succesul”!… Mi-a dat Bunul Dumnezeu șansa și chinul de a fi o stare de Luptă cu nedreptatea, căci, ce altceva sunt mai toate piesele mele, dinainte de ’90 și de acum…

…Acum, sunt obligat să mă bat (fără să fac pe nebunul!) pentru DRAMATURGIA ROMÂNĂ, iată, scoasă din circuit în mod LEGAL, printr-un amendament echivoc (art.3, litera c) Legea 185/29 decembrie 2014), de către Ministerul Culturii, Guvernul și Parlamentul României! Care au semnat și votat o Lege stupidă, deschisă interpretărilor după interesul fiecăruia, o Lege caraghioasă, din moment ce a fost făcută pentru… management cultural, dar exclude, a la Gâgă, dramaturgii din cultură!?! De parcă există Teatru fără dramaturgie, „tovarăși, că domni nu pot să vă spun”, cum ar zice Aurel Baranga!…

…Acel amendament parșiv introdus înseamnă, însă, o crasă discriminare profesională! Ceea ce este de SCHIMBAT imediat! LEGAL!… Legile sunt făcute să îmbunătățească domeniul abordat. De aceea, Legile sunt perfectibile. Iar când se semnalează o inadvertență crasă, iar cei în drept nu acționează să o rezolve, lucrurile capătă un alt sens!… De aceea, dacă nu se repune Dramaturgia Română LEGAL în drepturile ei, atunci, dragilor din spatele amendamentului aberant și ticălos, ca și cei care ați aprobat, probabil, fără să știți ce, mergem la CEDO, la Uniunea Europeană, oriunde e de mers, dacă toate demersurile către Justiția Română vor eșua! Ca să nu ne mai jucăm de-a legea și de-a teatrul fără dramaturgie, într-o țară care i-a dat, printre alții, pe I.L.Caragiale și Eugen Ionescu(o)!…

Dunărea, în Festival, la Giurgiu

…De la Viena la Galați, Dunărea Albastră sau Valurile Dunării nu vor purta, săptămâna care vine, doar acordurile magice ale lui Strauss și Ivanovici. Timp de șase zile, Bătrânul Danubius o va legăna în muzica sa sublimă pe Thalia, muza comediei, descinsă la Giurgiu să îmbogățească sufletește un public tot mai sărac material, fapt pentru care, cu o singură excepție, spectacolele vor avea intrarea liberă!

…În pofida monstruoasei crize financiare, ce vrea să paralizeze cultura, la Giurgiu, 12 teatre vor prezenta 17 spectacole (dintre care patru pentru copii), în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene. Ca niciodată, parcă, înțelegem că pe unde unduiește majestos Dunărea nu se aude doar Sunetul Muzicii, răsună și replicile unor dramaturgi de ecou internațional, cu regizori și actori zămisliți de zei să înnobileze spațiul cultural al Fluviului.

…La Giurgiu, vin teatre din Brăila („Maria Filotti”), Galați („Gulliver” și „Fani Tardini”), Bacău (legătura cu Dunărea o face „Procesul” lui Kafka, scriitor austriac), Giurgiu și București (Teatrul de Comedie și Teatrul Mic).

…Pentru întâia dată, acest Festival va avea, dincolo de zilele de teatru românesc (trei la număr), și câte o Zi a teatrului din Austria, Bulgaria și Serbia, cu spectacole și colocvii, pentru ca frumosul concept de „teatre dunărene” să nu rămână doar o reușită metaforă, el începând să devină în ultimele luni o realitate activă. Proiectul de debut româno-bulgar, Teatrul Tudor Vianu Giurgiu-Teatrul Sava Ognianov Ruse, cu prezentarea în aceeași zi, pe aceeași scenă, a unui singur text („Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L.Caragiale), în română și bulgară, în două viziuni regizorale, a avut un deosebit ecou. Ca un punct de spijin pentru alte frumoase aventuri teatrale dunărene, de la Viena la Giurgiu, fără a ocoli Germania, Slovacia, Ungaria, Serbia…

…Teatrul de Păpuși din Silistra, Teatrul „Sava Ognianov” din Ruse și Teatrul Dramatic Vidin vor fi solii artei dramatice bulgare. Cu autori din uitata, parcă, frumoasă Vale a Trandafirilor, cu un inedit Cehov, dar, mare surpriză din partea Teatrului din Vidin (Multe mulțumiri, doamnă directoare Irina Florova-Kapelova! Мното благодаря!), și cu un text românesc care va avea premiera mondială chiar în Festivalul de la Giurgiu! Este piesa „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți” de…Mircea M. Ionescu, în regia regizorului bulgaro-român Vili Perveli Nikolov, școlit de marea regizoare Cătălina Buzoianu…

…Teatrul „Zoran Radmilovic” din Zajecear (oraș din Timoc, la nici 50 kilometri de Dunăre!) va deschide Ziua teatrului sârbesc, cu o incitantă piesă contemporană („Transilvanija” de Dragan Nikolici, care semnează și regia!). În aceeși zi, un alt autor sârb de mare ecou internațional, Dușan Kovacevici (el a scris și scenariul pentru celebrul film „Undergraund”, regizat de marele Kusturica), prezent la Giurgiu cu „Spionul balcanic”, producție de top a Teatrului Mic București!

…Va fi și Ziua teatrului austriac, cu un „Freud” al autorului contemporan Philipp Kaplan, spectacol prezentat de Teatrul „Pygmalion” Viena, și „Procesul”, dramatizarea după celebrul roman al lui Franz Kafka, prezentat de Teatrul „Bacovia” Bacău, în regia româno-austriacului Geirun Țino.

…La Giurgiu, în șase zile de Festival, ne vor reîntâlni cu Ion Luca Caragiale, Eugen Ionescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Paul Ioachim, Adrian Lustig, Puși Dinulescu, Mircea M. Ionescu, dar și cu dramaturgul giurgiuvean Mircea Dem.Rădulescu (plecat între îngeri în 1946), autor jucat de mari actori pe scenele Teatrelor Naționale din București și Iași. Ca această Sărbătoare princiară dunăreană să fie încheiată cu un recital de gală, „Poker”-ul Teatrului de Comedie, cu George Mihăiță, Vladimir Găitan și Valentin Teodosiu, într-o comedie de haz nebun, regizată de regretatul Alexandru Tocilescu. Textul este semnat de prolificul comediograf contemporan Adrian Lustig, încă un argument că Giurgiu se vrea o „Cetate a dramaturgiei românești”. Iar o dată cu această ediție a Festivalului și o „Citadelă a dramaturgiei dunărene”…

Festivalul Teatrelor Dunărene
Ediţia a XV-a
22-27 octombrie 2012, Giurgiu

LUNI 22 OCTOMBRIE

Ora 10, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Barbă roşie” de Mircea Dem Rădulescu, spectacol pentru copii.

Ora 12 Sala Mare
Teatrul ,,Gulliver” Galaţi
,, Muck cel Mic’’ de Wilhelm Hauff, spectacol de păpuşi.

Ora 17, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Iubire cu gust de otravă’’, după Teodor Mazilu, Ion Băieşu, Cehov, Shakespeare.

Ora 18,30, Sala Mare
Deschiderea oficială a Festivalului.

Ora 19, Sala Mare
Teatrul ,,Fani Tardini” Galaţi
„Puşlamaua de la etajul 13’’ de Mircea M. Ionescu.

MARTI 23 OCTOMBRIE

Ziua teatrului bulgar la Giurgiu

Ora 10, Sala Mare
Teatrul din Vidin
,, Povestea Bostanului ” de Pancio Pancev, spectacol pentru copii.
Ora 12 , Sala Studio
Teatrul de păpuşi Silistra
,, Vârcolacul Hopa -tropa”.
Ora 16, Sala Mare
Teatrul „Sava Ognianov” Ruse
,, Stăpâna”, dramatizare după Cehov.

Ora 18, Cafeneaua Actorilor
Colocviu: Teatrul bulgar astăzi.
Participă directorii teatrelor din Silistra, Ruse, Vidin, Krum Gherghiţev, secretar literar Teatrul „Sava Ognianov” Ruse, Krum Gherghițov-secretarul literar al Teatrului din Ruse, regizorul bulgaro-român Vili Perveli Nikolov.

Ora 20, Sala Mare
Teatrul Dramatic Vidin
,,Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi’’ de Mircea M. Ionescu. Premieră mondială. Regia: Vili Perveli Nikolov.

MIERCURI 24 OCTOMBRIE

Ziua teatrului sârbеsc la Giurgiu
Ora 16, Sala Mare
Teatrul „Zoran Radmilovic” Zajecear
”Transilvanija’’ de Dragan Nikolic.

Ora 18, Cafeneaua Artiştilor
Colocviu: dramaturgia actuală din Serbia.
Participă conducerea Teatrului din Zajecear şi reputatul scriitor Adam Pustojic.

Ora 20:30, Sala Mare
Teatrul Mic
,,Spionul balcanic ’’ de Dusan Kovacevic.

JOI 25 OCTOMBRIE 2012

Ora 17, Sala Mare
Teatrul ,,Maria Filotti” Brăila
,, Lecţia ’’ de Eugen Ionescu.

Ora 19 , Cafeneaua Artiştilor
Rezultatele concursului ,,Dramaturgie în doi’’.
Premiul I: „Luna abţibild” de Carmen Dominte.
Ora 20, Sala Mare
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Plaja cu amanţi’’ de Puşi Dinulescu.

VINERI 26 OCTOMBRIE

Ziua teatrului austriac la Giurgiu

Ora 15, Cafeneaua Artiştilor
Colocviu: Dramaturgia austriacă astăzi.
Participă echipa Teatrului „Pygmalion” Viena

Ora 17.30, Sala Studio
Teatrul ,,Pygmalion”, Viena
,,Freud ’’ de Philipp Kaplan.

Ora 19.30, Sala Mare
Teatrul ,,Bacovia” Bacău
,,Procesul’’, dramatizare după Kafka.

SÂMBĂTĂ 27 OCTOMBRIE

Ora 11, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,,Cum să scapi de sentimente” de Paul Ioachim.

Ora 14:30, Cafeneaua Artiştilor
Simpozion: Ediţia a XV-a a Festivalului Teatrelor Dunărene.

Ora 1600, Sala Mare
Teatrele „Tudor Vianu” Giurgiu şi „Sava Ognianov” Ruse
,,Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale.

Ora 2030,, Sala Mare
Teatrul de Comedie
,,Poker” de Adrian Lustig.

*Spectacolele teatrelor din Austria, Bulgaria şi Serbia vor avea subtitrare în limba română!

Este vremea becalismelor…

… România a scăpat, zice-se, de ninsori. Se anunță, din păcate, inundații devastatoare. Și, totodată, o cumplită mocirlă politică. Se țes scenarii diabolice, în așteptarea alegerilor locale din 10 iunie. Puterea pare disperată și caută tot felul de scheme, mișcări (ne)populare… Se aruncă în presa scrisă și pe mai toate canalele TV tot felul de știri otrăvite, se lovește, cu nonșalanță, sub centură. Într-un “circ” național se pregătesc lovituri de teatru, ticăloșiile se țin lanț… Personajele lui Caragiale par simpli copii de mingi pe lângă fauna politică a României din acest 2012, Anul Caragiale…

…Unic în istoria Consiliului Județean Giurgiu, cu președinte penelist! Bugetul propriu i-a fost atacat în contencios de… prefectul județului, firește pedelist! Până să se judece (sper rapid!) oribila tărășenie portocalie, blocarea bugetului propriu al CJ lasă fără asistență socială vreo 800 de oameni (mulți copii printre ei!), Spitalul de Urgență- fără medicamente și alimente, stopează proiectele finanțate de UE în valoare de aproape 100 de milioane euro, cam 3.000 de oameni din subordinea CJ-ului riscă să nu-și primească salariile (și așa mizerabile), Biblioteca județeană, Muzeul, Centrul cultural Ion Vinea, Teatrul Tudor Vianu sunt condamnate la șomaj, dar cine mai are nevoie de cultură în mintea celor care nu știu că “Somnul rațiunii monștri naște” (Goya)?! Ce alte ticăloșii urmează?…

…În sâmbăta aceasta, ultima din februarie, portocalii, căzuți amețitor în sondaje, l-au atras de partea lor și pe guralivul Gigi Becali, după ce au încheiat un protocol și cu revoluționarii. Blonda-neagra i-a făcut ochi dulci (și) oierului-europarlamentar care a decis să susțină cu PNG-ul lui liliputan candidatul Puterii pentru Primăria Capitalei. Nu s-a anunțat cine este alesul “piratului”, se spune, doar, că va fi o surpriză. Un candidat pentru așa-zisul independent Sorin Oprescu, cel care a mai primit o bilă albă de la bucureșteni cu deszăpezirea rapidă, după ce a punctat cu Pasajul Basarab și Național Arena… Sigur, lăudărosul Gigi Becali jură să-l dărâme pe doctor, fiind doar, zice-se, dator pentru eliberarea de la “mititica”, de acum doi ani…

Dar cine să-l mai creadă pe becalistul gălăgios?! Nu turuia el înaintea meciului tur al Stelei cu Twente, la București, că “Îi batem cu 3-0 să uite de fotbal!”?!… Ca, înaintea returului din Olanda, să pronosticheze doar un…3-1 pentru jucăria sa… Că Steluța lui nu s-a făcut de basme nu mai contează. A fost 1-0 în ambele jocuri pentru cei din Țara Lalelelor, altfel o echipă bună, dar fără sclipici european. La fotbal, primăvara noastră europeană s-a încheiat în plină iarnă…

…Mă apucă lehamitea când văd piruetele unor ziariști. Până mai ieri aruncau numai cu vitriol în Cotroceni și Palatul Victoria (în fapt al Înfrângerii), acum au îndulcit vizibil tonul, critica luând-o spre cei de la USL! Să fi cerut fostul șef al spionilor dosarele unor ziariști sau să fi schimbat aceștia macazul din proprie inițiativă?…

A fost și a 17-a…

…Altfel spus, ultima mea carte publicată. Încă una se află în manuscris. Nu i-a venit vremea, se vede… Mai șlefuiesc la ea, mai caut un sponsor generos pentru un pumn de lei… Ultimul meu volum este tot unul de teatru. Ca o sfidare a Uniunii Scriitorilor care în ultimii doi ani nu a acordat Premiul pentru cartea de teatru, deși ea există, nu doar cantitativ!?! Nu importă că am fost nominalizat în acești ultimi doi ani, pentru „Filozofia bășcăliei” și „Dresorul lui Casanova”. Contează titlul acestui volum, lansat în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene (14-17 noiembrie 2011, la Giurgiu, care a demonstrat excelent că înseamnă și Teatru): „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”. Pescărușii pot fi și puținii dramaturgi români care, deși marginalizați, ba chiar umiliți, tot scriu, scriu, ca într-un minunat zbor de viață… Porcii (mă rog, și mistreți) cine sunt, oare?!

…Acest ultim volum a fost scos tot la Editura Play, tot cu o copertă semnată de marea artistă de origine română Lucia Trifan, stabilită în Antilele Olandeze. Un tom cu patru piese: cea care dă titlul cărții, „Sevilla, port la Dunăre”, „Pușlamaua de la etajul 13” și „Cănuță la Bacalaureat” (dramatizare după trei schițe ale inegalabilului I.L. Caragiale: „Cănuță, om sucit”, „Un pedagog de școală nouă”, „Bacalaureat”). Ultimele două se și joacă, „Pușlamaua de la etajul 13”, cu o formidabilă Anca Sigartău, face săli pline la Giurgiu, București (Teatrul „Nottara”) și se pregătește să cucerească Viena, în două repezentații, pe 7 și 8 decembrie 2011, alți patru directori de teatru anunțându-mă că vor să o monteze. Drama este că nu mai cred de mult în promisiuni…

…La lansarea volumului, am fost atipic. L-am arătat asistenței și atât. De ce să constat că nu mi-au dispărut lăudătorii de circumstanță, de ce să se vorbească, iarăși, despre… fabuloasa mea experiență de „Taximetrist la New York” (cartea vieții mele!), de ce să aud opinii despre volum de la oameni care nici măcar nu l-au răsfoit?! „E o carte excelentă, chiar dacă nu am citit-o”, îmi sună și acum în memorie, după șase ani, cuvintele unui cunoscut actor la lansarea cărții mele (tot de teatru!) „La răscruce de Hagi”. Lansările de carte au devenit banale formalități, obligații protocolare, unele jenante. Mi-a întărit această idee și ultimul Târg de carte Gaudeamus, de săptămâna trecută…

…În loc de comentariu despre acest al 17-lea volum al meu, am preferat cuvintele de pe ultima copertă, semnate de regizorul Geirun Țino, directorul Teatrului Pygmalion din Viena:

„Pușlamua de la etajul 13” –una dintre piesele acestui volum aparte- este povestea tulburătoare a unei adolescente care face „greșeala” să năzuiască spre ceva, să-și plămădească vise existențiale într-o lume lipsită de coordonate umane, de înțelegere, de tandrețe, de apropiere sufletească sau întrajutorare. Și, astfel, asistăm la un autodafe. Căci micuța pușlama, coborâtă, parcă, din poezia unui Saint-Exupery, se biciuiește pe sine cu ironie, se pedepsește intransigent și cu sarcasm pentru îndrăzneala avută de a fi visat, de a fi crezut că în spectacolul lumii la care ia parte, ar chema-o „Alice”, iar țara ar fi „cea a minunilor”. Realitatea de zi cu zi întunecă cu cinism acest orizont. Răspunzători pentru eșecul unui vis suntem cu toții, chiar dacă el ar fi numai al ei. Pentru că noi țesem plasa în care visul ei s-a plămădit, pentru că noi acceptăm că în locul în care trăim s-ar putea aspira și tot noi suntem aceia care întoarcem capul și privim laș în altă parte atunci când ni se cere ajutorul. Povestea scrisă cu mână sigură, în tușe puternice, cu un conflict dinamitard, se așează hotărât, plumb greu și dureros, în conștiințe, cerându-ne reflecție și participare. Un text dramatic care ridică ștacheta mișcării teatrale românești periculos de sus.”

„Pușlamaua” mea care a luat Premiul I

…Festival de teatru (și) la Galați. Cel național de comedie. Între 2 și 9 octombrie, cu 10 teatre și 11 spectacole. „Odeon”, „Nottara”, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Mic, din București, Naționalul ieșean, „Tudor Vianu” din Giurgiu, „George Ciprian” din Buzău, basarabenii din Cahul, „George Bacovia” din Bacău și, firește, „Fani Tardini” din Galați. Din păcate, Teatrul „Jean Bart” din Tulcea și-a anunțat abandonul la jumătarea Festivalului! Între cele 11 spectacole, numai 4 (patru) cu texte românești: giurgiuvenii, cu „D’ale Carnavalului” de I.L. Caragiale, în regia lui Dan Tudor; gazdele, cu „Fiarele”, piesa lui Virgil Tănase, montată de autor, și „Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale; „Odeonul” cu „Natură moartă cu nepot obez”, piesa ieșeanului Ion Sabdaru, montată de Eugen Făt.

…Bucuria mea cea mare, la acest Festival, a venit miercuri 5 octombrie, când s-au decernat Premiile Concursului național de dramaturgie-comedie. Din cele 20 de texte primite la Concurs, piesa mea „Pușlamaua de la etajul 13” a obținut laurii supremi. Al doilea Premiu I din cariera mea de dramaturg, după cel câștigat anul trecut, la festCo, cu „Leopardul mistreț”, piesă nemontată încă. De data aceasta, Premiul I și fără bani, răsplătit cu o diplomă, un buchet de flori, o carte („Filmul American”!) și promisiunea că piesa va fi pusă în scenă de teatrul gazdă. Al doilea meu Premiu platonic (deocamdată) din acest an, după „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”, care a obținut medalia de argint la concursul „Goana după fluturi”, la Rm. Vâlcea. Nu sunt sigur dacă „Pușlamaua de la etajul 13” se va monta anul acesta (la anul?) la Galați, însă sper că el va fi lansat la public, până la finele lui octombrie, în briza Dunării, la…Giurgiu. Cu excelenta actriță Anca Sigartău într-un one woman show de zile mari și cu Dan Tudor la pupitrul de regie. Și nu uit că regizorul Geirun Țino m-a anunțat, acum vreo lună, că i-a plăcut foarte mult scriitura, vrea să o traducă în germană și să o monteze la teatrul său Pygmalion, din Viena. Cum am mai primit semnale, înainte ca piesa să fie aureolată de Marele Premiu de la Galați, și de la alți regizori din Arad, București, Chișinău, Iași și Vidin, interesați să pună piesa în scenă. O piesă actuală, pentru copii, părinți și profesori, despre singurătatea unei fete mutilată de certurile și orgoliile mamei și tatălui, despre dezinteresul celor din jur față de o elevă ajunsă în pragul sinuciderii, uitată de colegi și profesori, întrebări dure ale unei generații puse familiei, școlii și oficialităților. O piesă despre refuzul unei tinere de 15 ani de a-i acuza pe alții pentru a se scuza, despre forța morală a celei considerată superficial „pușlama” și colacul de salvare ce poate fi sportul (tenisul în piesă). O piesă veselă și tristă despre zilele noastre.

…Mi-am permis o mărturisire la decernarea Premiului de la Galați. Pentru mine Concursurile de dramaturgie înseamnă stimulente morale serioase, metoda de a-mi exploata la maximum puținul timp liber pentru a mai și scrie. Anul acesta, spre exemplu, am comis trei texte pentru Concursuri de dramaturgie (la cel de la Timișoara truda mea n-a obținut nicio recunoaștere!). Piese care, după trimiterea la data fixată spre jurizare, au fost rescrise și șlefuite de cel puțin trei ori. Dincolo de onorantele premii, vizate firește, știu că mi-am asigurat material primă pentru o nouă carte de teatru…