Mircea M. Ionescu

…Senzație sub Pietricica!… Istorie!… Se rescrie noua ordine mondială!… Uraaaaaaaaaaaa, România a câștigat!

…După seceta de nouă luni și câteva zile, trupeții “patriotului” Răzvan n-au mai căzut pe tobogan și au învins la două goluri diferență, după ce am fost conduși de inegalabila selecționată de ospătari, bucătari, funcționari și toate breslele mici-burgheze ale fotbalului amator. Degeaba au cerut nepatrioții plăieși pietreni demisia civilizatului junior Lucescu, exact când necunoscuții din Benelux ne-au prins în reflux și au deschis scorul, el, “băiatul tatii”-vorba lui Rednic, este un băftos, altfel Mutu n-ar fi reușit o “dublă”, FIFA n-ar pregăti eliminarea bosniacilor, mai rămâne să fie găsit dopat “cocoșul galic”. Răzvănel are dreptate, putem bate pe oricine (pe umăr, la cap etc.), poate câștigăm chiar titlul continental, mai știți, că, doar, la fotbalul vorbit suntem campioni mondiali!… Ce dacă naivii de la Cântarea Luxemburgului au marcat primul lor gol din aceste preliminarii în poarta română și nu se știe dacă se vor mai întâlni cu o asemenea performanță istorică?! Ce dacă Joachim și anonimii de lux(em)burghezi au mai ratat câteva ocazii rare, bătându-și joc de câțiva comici vestiți ai gazonului chemați sub tricolor?! Naționala sofisticată a lui R.L. (n-am zis SRL!) a bătut cu 3-1 (1-0) pe cineva, nu contează pe cine, victorie mare, nene, este prima victorie în preliminariile acestea! Ai noștrii ca brazii, dacă nu cumva ca merele pădurețe, au marcat trei goluri (două Mutu, unul Zicu), au făcut cinci puncte, mai sunt trei până la Belarus și Albania, Bosnia nu mai contează, avem moral de telenovele, câștigăm grupa, jucăm finala, de ce să nu delirăm până la capăt?!…

…Am învins chinuit unul dintre “piticii” Europei și imediat au și început câțiva să delireze iarăși: “România s-a salvat!”, “Avem șanse!”, mai ales că “Acum toate meciurile se joacă acasă”, cum grăi juniorul, zâmbindu-și în barbă, după “perioada foarte bună din final”, când (chiar n-a văzut mini-lucescul?!) amatorii luxemburghezi terminaseră “benzina”! Selecționerul a uitat, se vede, că acasă, pe terenul din Piatra Neamț, n-am scos decât un 1-1 cu Albania!… Și, atunci, de la ce ne-am salvat, de la rușinea, umilința primei reprize?! De la imaginea unei jucării stricate, fără baterii, fără idei și determinare, cum a arătat, (și) marți noapte, pseudo-naționala, salvată de Mutu, și ajutată de o defensivă luxemburgheză de novici, nu de… artiști ai apărării cum i-a prezentat pompos și gratuit selecționerul?!

…Să fim realiști, nu pleziriști! Nu jucăm nimic! N-avem valoare! Cu această echipă nu putem învinge decât Luxemburgul -și, așa, cu mult chin și emoții! Restul, parole, parole, răutăți de… ziariști, de oameni cărora le lipsește patriotismul (nu patrihoțismul?!), de arbitrii potrivnici, cum a turuit antrenorul în ajunul acestui derby al codașelor grupei! Numai că, dincolo de ironia amară care mă încearcă după acest fals 3-1 cu nimeni, îmi dau seama că Răzvan și ai lui au plecat la luptă doar cu o biată praștie, nu cu rachete… Patriot.

…După 3-1 cu anonimii de luxemburghezi (egali cu feroezi, andorrezi!), la Naționala română, ca și în alte zone ale societății noastre, agonia se prelungește. Semn că operația decisivă nu va avea loc curând, iar bolnavul poate intra în comă…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul sportvox.ro

…Ca să ajungi în Albania, spre capitala Tirana, cu mașina, trebuie să traversezi Bulgaria și Macedonia. Sigur, o poți lua de la Sofia și prin Grecia, însă drumul e ceva mai lung…

…Am plecat spre Albania din Giurgiu, cu trupa Teatrului Valah, pentru Festivalul de teatru de la Elbasan, ediție numită semnificativ “Universul teatrului”. Am plecat cu un microbus Mercedes, oferit cu generozitate de Primăria Giurgiului, semn că edilii iubesc și Teatrul Cetății. Pe hartă, adunasem cam 950 de kilometri până la Elbasan. Pe șosea, însă, drum ceva mai lung. Nu drumul ne-a deranjat, dimpotrivă, ci câteva relicve și unii oameni întâlniți pe traseul nostru spre Festival…

…După ce am plătit taxa de pod și am traversat Dunărea la înălțime, la vama bulgară am vrut să cumpărăm rovineta sau vinetka, cum zic vecinii noștri. La vama bulgară, însă, ne-au spus că nu au decât vinetkă pentru o zi, nu pentru o săptămână, cum ne trebuia. Am fost trimiși la prima benzinărie. La prima stație de gaz, aceeași placă: vinetka de o zi sau o lună. După patru opriri la benzinării din Ruse, am găsit o vinetkă pentru șapte zile. Au trecut 45 de minute de când am părăsit țara și n-am parcurs decât 17 kilometri! Până la 950 mai e cale lungă…

…Drumul spre Sofia (320 km. de la Ruse, pe hartă) e îngust, dar bun. Înainte de Biala, după nici 40 de kilometri, semn de ocolire. Podul de la Biala e din nou în reparații. Ca și acum doi ani… Cu vreo 80 de kilometri înainte de Sofia, intrăm pe autostradă. Fără plată. La un popas modern, poți cumpăra orice și în euro. La cursul oficial, primești 1,98 leva pentru un euro. La casele de schimb, 1,95. La benzinăria unde am oprit noi, vânzătorii au cursul lor. Cam 1,70 leva la un euro. Bine că poți bea o bere, o cafea… Că, potrivit normelor europene, șoferul Mercedesului nostru nu poate conduce decât 9 ore într-o zi și trebuie să facă două opriri de o jumătate de oră. Ceea ce se înregistrează în cartela care contabilizează tot. Mai puțin discuțiile noastre (deocamdată!)…

…Centura Sofiei, largă, se mișcă rapid, nu mai sunt blocajele de acum un an, când se lucra pe unele porțiuni. După ce ocolim Capitala bulgară, urcăm spre locul unde drumul se bifurcă, spre Kulata, către Grecia, și Pernik. Este aici un șantier de proporții, cu uriașe viaducte moderne, pentru o autostradă excelentă. Când vom avea și noi așa ceva?!… Până să primesc răspuns, îmi amintesc că bulgarii n-au niciun euro datorie externă, în timp ce noi numai… 87 de miliarde!?! Sume care spun foarte, foarte mult…

…Șoseaua spre Macedonia trece pe lângă Pernik, la 24 de kilometri de Sofia. Oraș cu blocuri vechi, stil socialist, unele cu fațadele murdare, oraș muncitoresc, cu o echipă de fotbal numită Minior, ceea ce-mi amintește de Jiul Petroșani…

…De la Pernik, drumul îngust, însă foarte bun, tot urcă prin munți. Și printre păduri, minunat pastel de toamnă. După o oră și zice minute trecem prin Kjustendil, târg de provincie, cu ieșirea plină de hârtoape. Încă 18 kilometri și ajungem la granița cu Macedonia. Șoferul ne-a arătat din timp, undeva, în vârf de munte, steagurile uriașe ale Bulgariei și Macedoniei. De jos, totul părea frumos. Ajunși, însă, acolo, sus, la graniță…

…La bulgari, se schimba tura grănicerilor. N-am așteptat decât 20 de minute. Trecem cu buletinul, nu e nevoie de pașaport, ca și la macedoneni și albanezi. Devenisem nervoși pentru cele 20 de minute. Nu știam ce ne așteaptă la macedoneni…

…O oră și zece minute ne-au ținut grănicerii și vameșii macedoneni!!! Multe figuri dubioase. Niciunul nu știa vreo limbă străină. Am rupt ceva bulgară și ne-am mai înțeles. Fiecare avea legea lui. Când, după 45 de minute de așteptare, am întrebat unde este o toaletă, unul cu moacă de tractorist m-a trimis înapoi în Bulgaria sau de unde am venit. I-am zis să-l văd curând în situația mea și i-am jurat că nu mă va mai prinde vreodată pe acolo, excluzând întoarcerea, că n-am de gând să rămîn nici în Macedonia, nici în Albania… În acele monente, mi-au revenit în memorie excursiile de-o zi de la Constanța la Varna, de care mă bucuram în perioada estivală, înainte de ‘86, când am evadat din “societatea socialistă multilateral dezvoltată”. Atunci, la întoarcere, la Durankulak, vama bulgară, și la Vama Veche, în vama noastră, eram controlați la piele, bagajele date jos, cotrobăite, umiliți. Uitasem acele răni ale memoriei… Blestemați fie acei vameși macedoneni din ziua de 20 octombrie 2010!!!

…Scăpați de coșmarul vamei macedonene, sub frumosul drapel, a început calvarul semnelor de circulație. Niciun indicator în primii zece kilometri, în plină noapte ploioasă. Iar când au apărut primele, erau șterse numele cătunelor! După 31 de kilometri, am oprit la o benzinărie, unde se afla motelul Krater. În sătucul Grinovțe. Am aflat repede cursul de schimb: 1 euro=61 dinari macedoneni. La motel, însă, cursul, firesc în favoarea gazdelor. Am îmbucat ceva, am băut un vin roșu bun (300 de dinari sticla; o cafea bună=60 de dinari; un ceai, cu două felii de brânză și o chiflă mare=110 dinari; 1 friptură din piept de pui=280 de dinari; 1 litru motorină=58 dinari). Somn bun, și la 8 dimineața, tot pe drum, pe drum…

…Am ocolit cinci kilometri, derutați de un indicator, dar, până la urmă am evitat orașul Kumanovo și am gonit spre Skopje, capitala Macedoniei. Am ales să trecem prin oraș, nu-l văzuse nimeni din echipajul nostru. Capitală reconstruită după un cutremur devastator, însă fără să-ți fure ochii cu ceva la prima vedere… Am gonit, când pe autostrăzi cu plată, unele din 10 în 10 kilometri (prețuri de 50, 70 și 90 dinari!), când pe drumuri normale, prin munți. Am trecut de Tetovo, de Izvor, am luat-o înspre Struga (vestită pentru Festivalul de poezie), am mers câțiva kilometri pe malul vestitului lac Ohrid (ce splendoare!), ca apoi, tot în vârf de munte, să ajungem la granița cu Albania. Formalități mult mai ușoare, într-o jumătate de oră am trecut de ambele granițe, înțesate de figure dubioase. Așteptând OK-ul albanezilor, în vamă, ochii ni s-au îndreptat imediat spre colinele cu cazemate din beton armat, ciuperci uriașe din vremea comunismului albanez al lui Enver Hodja, mort în ‘85. Am și vizitat una, câțiva kilometri mai departe de graniță. Toate cu poziție strategică, să poată fi ochit mortal “dușmanul de moarte al comunismului”! Câți căutători de libertate n-au pierit prin acești munți, secerați de rafalele din cazematele morții… Relicvele comunismului. Celebrul pictor Goya vorbea despre “Ororile războiului”. Există și “Ororile comunismului” sau ale a ceea ce a fost. Din păcate, uităm prea repede asta.…

…Pe primii doi kilometri din Albania, din cei 61 spre Elbasan, am numărat 19 spălătorii de mașini. Spălătorie este improrpiu spus. Un furtun țâșnind non-stop, cișmele ruginite, unele cu firmă “Lavatz” mai mare decât indicatoarele spre Perrenjas, primul orășel mai acătării. Voi afla că o spălare de mașină costă între 80 și 200 de leke, în funcție de cum te tocmești. Cursul fiind 138 de leke la un euro.

…Drum superb de munte, pe șosea îngustă, dar excelentă, făcută de italieni acum vreun deceniu. Măgăruși cu desagi urcă spre stânci, două viaducte imense îmi amintesc de Valea Jiului. Am văzut și un tren de persoane, trei vagoane, probabil goale… Albania n-are decât 3,5 milioane de locuitori, vreo 900.000 trăiesc la Tirana, cam 90.000 la Elbasan, al patrulea oraș al țării, aflat la 60 de kilometri de Capitală…

…Elbasan, punctul terminus al călătoriei noastre, nu-i un oraș mare, însă are un pitoresc aparte. Cetatea ctitorită în secolul XV, pe cursul râului Shkumbin, între munți, e plină de palmieri ce amintesc de clima mediteraneeană, de clădiri în stiluri medievale și estice, bazare la tot pasul, cu nimicuri de calitate îndoielnică, unde, în afara limbii albaneze, de origine indoeuropeană, se vorbește și italiana. Terase la tot pasul, puține pline, se taie timpul la o cafea și o bere, multe agenții de pariuri și Internet-cafe-uri, semn că lumea e săracă, dar se vorbește despre o evidentă îmbunătățire a vieții. Punctul de atracție îl reprezintă vechea Cetate Skampa, ocupată, prin istorie, de italieni, sârbi, bulgari și austrieci. Fortăreața are 26 de turnuri și 3 intrări. În interiorul ei s-au ridicat minunate peluze de iarbă, terase, restaurante, un splendid Amfiteatru, unde se produc spectacole de toate genurile. Iar în fața Cetății, Teatrul Skampa, gazda Festivalului “Universul teatrului” la care am fost invitați…

…Despre acest important eveniment din lumea Teatrului, zilele următoare…

…Cum sunt mai toate în România acestor vremuri, așa și fotbalul nostru. Nu-i deloc o scuză pentru acest neverosimil 1-1 (0-0), cu Albania, la Piatra Neamț, în debutul preliminariilor pentru Euro 2012. Dimpotrivă! Fotbaliștii chemați sub tricolor se numără printre privilegiații sorții, milionari pripășiți norocos prin toată Europa. În contrast, înainte de ’90, când cunoșteau din plin chinurile “societății socialiste multilateral dezvoltate”, fotbaliștii noștri au adus la București Cupa Campionilor Europeni (Steaua-Sevilla 1986), s-au calificat la Euro ’84 (eliminând campioana mondială de atunci, Italia!) și la Coppa del Mondo ‘90. Acum, din păcate…

…Acum, nu mai batem nici modesta reprezentativă a Albaniei. Din 1949, când a fost tot 1-1, fotbaliștii români au învins pe unde au întâlnit (ultima oară, cu 6-1, la București) trupa de la Tirana, “tirana” ultimilor nostre visuri de mărire. Ne-am dus sub falnicul Ceahlău, visând la acea frumoasă melodie “Felicita” interpretată de Al Bano (mama i-a dat viitorului celebru cântăreț italian numele de Albano, pentru că, la naștere, tatăl lui lupta în Albania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Dar, în loc de Al Bano, am dat peste ambițioasa Albania, care ne-a transformat Fericirea visată în Tristețe…

…Sigur, dacă Franța a capotat, tot vineri seara, în fața Belarusului, la Paris, 0-1 (Kislyak-min.86!!!!!!!!!!!), parcă, ar zice federalii noștri, mai treacă-meargă acest 1-1 al României. Rămâne, însă, să vedem ce vor face aleșii lui Lucescu-junior, marțea care vine, pe terenul “rușilor albi”, la Minsk. Deocamdată este cert că, la Piatra Neamț, cu tot publicul minunat, Naționala română s-a comportat lamentabil. Fără vreo idee de joc (în teren și pe banca antrenorilor), fără vână, fără determinare. O mână de milionari norocoși care și-a bătut iarăși joc de milioane de nenorociți ai sorții pentru care fotbalul reprezintă drogul moral ce ar putea să le mai aline, o noapte, necazurile în cascadă de peste zile, săptămâni, luni, ani… Iar când, pe final de meci, în min. 88, Muzaka ne-a făcut musaca iluziile, egalând din mijlocul unei defensive de figuranți (Bogdan Stancu, introdus abia pe final de partidă, a deschis scorul, în min. 80!), era firesc ca amărăciunea tribunelor visătoare să convertească brusc și în voci potrivnice, unele cerând chiar demisia junelui antrenor cu tată celebru, pentru care banca Naționalei pare cam mare…

…În loc să fie supărați și autocritici pentru parodia oferită milioanelor de fani, din lumea-ntreagă, Lucescu-junior și destui jucători s-au dovedit activi abia la cabine, după meci, atacând publicul și presa. Ba, selecționerul ne-a povestit despre o “echipă motivată, care a muncit mult pentru o victorie importantă”, formație ce i-a apărut, probabil, în visele lui, căci noi am văzut cu totul altceva. Un haos general, a apatie condamnabilă și un antrenor care n-a ieșit în evidență decât de două ori: când l-a retras, total neinspirat, în min. 56, pe activul atacant Torje ca fundaș dreapta, în locul lui Contra (înlocuit cu Gabi Mureșan), ceea ce a slăbit forța ofensivă (și așa mediocră) și, mai ales, cea defensivă, pe flancul drept nascându-se cele mai periculoase acțiuni ale albanezilor din ultimul sfert de oră; juniorul s-a mai remarcat, când a ieșit de sub copertina băncii tehnice, imediat după ce Stancu a deschis scorul, vrându-se prin gesturi un dirijor neînțeles. Avea să se retragă în adăpostul mediocrității, însă, după numai opt minute, când băieții de la Tirana au egalat, fixând pe tabelă acest 1-1 istoric (pentru ei!), “un rezultat nedrept” după selecționerul român!

…Sigur, fotbalul nostru de trei parale din ultimii ani a cunoscut starturi preliminare și mai rele. Să ne amintim numai de acel 0-3, cu Lituania, la Cluj, în ultima “epocă Pițurcă”. Din acest punct de vedere, putem spune că remiza (1-1) de la P.Neamț, cu Albania, este un pas înainte, nu-i așa?! Nu ne mai trebuie decât să ne bată Belarusul și Bosnia, ca să terminăm odată cu circul din fotbalul românesc și să trecem la reconstrucția adevărată a Naționalei. Dar, suntem, oare, în stare de așa ceva, planuri de construcții serioase, în România acestor vremuri?!

…Unica rază de speranță, strălucitul 3-0 (2-0) al Naționalei noastre de tineret, la Botoșani, în fața Rusiei! Fără Torje (luat de Răzvan Lucescu la “ăi mari”), trupa lui Emil Săndoi a reușit un rezultat formidabil (goluri: Bicfalvi-26’, Sburlea-36’, Hora-85’) și o calificare, după 12 ani, în play-off-ul Europei! Semn cert că valori avem. În toate domeniile din România. Din păcate, le strică rapid sistemul. Sistemul…

…Săptămâna aceasta, celebrăm un nume de Legendă. Un veritabil Senior al fotbalului românesc, pe care mulți specialiști îl consideră cel mai mare portar al nostru: Ion Voinescu, ajuns la venerabila vârstă de 81 de primăveri.

…A descoperit Lumina Lumii la 18 aprilie ‘29, în Valea Dragului, comună cu nume atât de frumos din județul Giurgiu. Dar aventura fotbalului a început-o la București, în trupa Olympiei, pe când avea 10 ani, și se visa mijlocaș ofensiv. Întâmplător a nimerit între buturi, unde nu i se dădea vreo șansă, căci n-avea înălțime de portar, doar 1,74 m. În poartă, însă, el avea să rescrie legile fizicii, printr-o detentă uluitoare, elasticitate de felină, excelentă priză la balon, plus dăruire până la sacrificiu, seriozitate absolută și fair-play. Un caracter din scripturi alese, adevărat profesionist al fotbalului.

…În Arena marilor performeri, Ion Voinescu este Maestru emerit al sportului. Primul sportiv al României decorat cu… “Ordinul Muncii”, în ’51.

• A apărat la ASPIM, Carmen, Metalul și București, Solvay Uioara, RATA Tg. Mureș, iar ultimii13 ani din carieră, la CCA (Steaua din vara lui ‘61).
• În Divizia A a adunat 185 de partide.
• Debutul pe prima scenă, la 19 ani, poartul RATA-ei Tg.Mureș (0-1, la Oradea). Ultimul meci în Divizia A, la 34 de ani, în tricoul CCA-ului, 1-0, cu Minerul Lupeni.
• A cucerit, cu echipa militară, 6 titluri de campion (primul în ’51, ultimul în ’61) și 5 Cupe ale României, jucând de 4 ori în Cupa Campionilor Europeni.
• Are 22 de prezențe în Națională, pe când se jucau cam 3 meciuri pe an, participând cu prima reprezentativă la Olimpiada de la Helsinki-din ’52.
• Debutul sub “tricolor”, la 23 octombrie ‘49 (1-1, cu Albania), sub bagheta lui Coloman Braun Bogdan, alias Cibi Baci, și Emerich Vogl.
• Ultima aparițe în poarta Naționalei, la Casablanca, 1-3, în amicalul cu Maroc, pe 23 decembrie ’62, la nici o lună după “istoricul” 3-1, cu Spania, venită la București cu celebrii Gento și Amancio, în preliminarii europene!
• În 1956, după un spectaculos turneu al CCA-ului în Anglia, Arsenal Londra a vrut să-l transfere. Dar, partidul interzicea așa ceva, pe atunci!… Peste cinci ani, l-au dorit și brazilienii de la Vasco da Gama, uluiți de meciul fantastic al lui “Țop”, despre care presa din Țara Cafelei și a lui Pele a scris: “Vasco da Gama-Voinescu 1-1″!
• După ce s-a retras în aplauze din poartă, a fost antrenor la copiii, juniorii și echipa mare a Stelei, cu junii câștigând titlul național în ’77!
• A mai antrenat ASA Tg. Mureș, în Divizia A, și Ceahăul, pe care a promovat-o în “B”.
• A făcut un excelent cuplu cu regretatul Constantin Ardeleanu la Naționala de juniori, cu care a ajuns la turneul final al Campionatului European din Suedia ‘77.
• Printre portarii șlefuiți de goal-keeperul de Legendă, nume sonore: Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Dumitru Moraru.

…Bătrânețe cu multă tinerețe, minunate Ion Voinescu, adevărat Senior care ați înnobilat fotbalul românesc!

…Toată lumea este de acord că antrenorul Naționalei noastre de fotbal, Răzvan Lucescu, a avut noroc cu carul, azi, la tragerea la sorți de la Varșovia. Căci, dacă vom privi sumar cele 9 grupe preliminare pentru Europenele din 2012 (din Polonia și Ucraina) imediat îi vom da dreptate lui Mitică Dragomir, care a afirmat imediat după verdictul sorților: “E cea mai ușoară grupa!”. Și este această serie D (D de la Destin?) în care fotbaliștii noștri vor întâlni…

Franța-care nu ne-a  bătut în ultimele trei confruntări directe (0-0, la Euro 2008; 2-2, la Constanța, remiză și la Paris, în preliminariile-pierdute de noi!-pentru Mondialul African)…

Bosnia, pe care am învins-o, avându-l pe generalul Iordănescu la timonă, cu 3-0, la Sarajevo, și cu 2-0, la Craiova, în preliminariile pentru Euro 2004 (ratate de noi)!…

Belarus, în fața căruia am câștigat, cu 3-1, și la Minsk și la București, acum trei ani, tot oficial, în preliminariile pentru Euro 2008 (unde am fost)…

Albania, în fața căreia am făcut scor (6-1), în ultimul meci susținut pe stadionul “23 August”, acum doi ani, când eram calificați la Euro 2008…

Luxemburg, echipă de decor, căreia în “dubla” din preliminariile CE 2008, i-am administrat un 7-0 sec, pe terenul lor, și un 3-0, la Piatra Neamț…

…Cu asemenea adversari, “convenabili”, vorba lui Mircea Sandu, chiar dacă nu treci de Franța, trebuie să speri la calificarea fară baraj, căci echipa de pe locul II cu cel mai bun punctaj din toate cele 9 serii ajunge automat la turneul final. Logic, ca mai toată lumea să ne vadă ca și calificați!

…Tocmai de aceea vin și zic: mare ghinion a avut Răzvan Lucescu! Într-o grupă ca asta nu ai decât de pierdut! Doamne ferește să nu treci de Bosnia, care a pierdut greu “barajul”, cu Portugalia, pentru Mondialul din Africa de Sud!… Sau să-ți pună o piedică bielorusul Hleb, amintind de pățania noastră cu Lituania, 0-3, la Cluj, în debutul preliminariilor mondiale!… De parcă Albania nu ar fi jurat răzbunare pentru acel tiranic 0-6 de pomină, fără sens, la Tirana, unde s-a lăsat cu ședință!…

…Știindu-l lucid pe Răzvan Lucescu, cred că i-a trecut repede zâmbetul pentru “cea mai ușoară grupă”, cum a decretat Corleone, “oracolul de Băcești”! Ar fi preferat, poate, grupa preliminară a tatălui său, Mircea Lucescu, pentru Euro ’84: cu Italia-proaspătă campioană mondială, Suedia, Cehoslovacia… Era cea mai grea grupă, din care nu aveai decât de câștigat. Și “Il Luce” a câștigat biletele pentru Europeanul francez, terminând pe locul 1 în serie, după răsunătoarele 0-0, la Florența, și 1-0, la București (gol Boloni, în poarta lui Zoff, pe 16 aprilie 1983!), cu Italia, regina lumii pe atunci, după spectaculosul 1-0, de pe “Rasunda” Stocholmului (ce gol a dat Cămătaru!), 1-1, la Bratislava, cu cehoslovacii (Geolgău, autorul golului ce deschidea scorul!)…

…Acum, în această grupă preliminară pentru al 14-lea turneu final european, nu avem decât de pierdut! Iar dacă nu vom accepta acest paradox al destinului, atunci chiar vom pierde. Refuz calculele care țin cont de amănunte întâmplătoare (ne-am calificat la ambele Europene organizate de două țări: Belgia și Olanda-2000, Austria și Elveția-2008). Acum, nu trebuie să ne gândim decât la căderea liberă în care se află fotbalul românesc și din care nu se va putea ieși doar vorbind. Fotbalul nu mai este demult parole, parole…

***

…Pentru a vă face o impresie de norocul-ghinionul lui Răzvan Lucescu, să dăm un ochi și pe celelalte grupe:

GRUPA A: Germania, Turcia, Austria, Belgia, Kazahstan, Azerbaidjan.
GRUPA B: Rusia, Slovacia, Irlanda, Macedonia, Armenia, Andorra.
GRUPA C: Italia, Serbia, Irlanda de Nord, Slovenia, Estonia, Insulele Feroe.
GRUPA E: Olanda, Suedia, Finlanda, Ungaria, Moldova, San Marino.
GRUPA F: Croația, Grecia, Israel, Letonia, Georgia, Malta.
GRUPA G: Anglia, Elveția, Bulgaria, Țara Galilor, Muntenegru.
GRUPA H: Portugalia, Danemarca, Norvegia, Cipru, Islanda.
GRUPA I: Spania, Cehia, Scoția, Lituania, Liechtenstein.

…Puneți România pe locul 2 din fiecare grupă (exceptând din cea în care se află-”D!) și faceți calcule!…