Etichetă: Emil Săndoi

Fotbaliștii tricolori, Al Bano și… Albania

…Cum sunt mai toate în România acestor vremuri, așa și fotbalul nostru. Nu-i deloc o scuză pentru acest neverosimil 1-1 (0-0), cu Albania, la Piatra Neamț, în debutul preliminariilor pentru Euro 2012. Dimpotrivă! Fotbaliștii chemați sub tricolor se numără printre privilegiații sorții, milionari pripășiți norocos prin toată Europa. În contrast, înainte de ’90, când cunoșteau din plin chinurile „societății socialiste multilateral dezvoltate”, fotbaliștii noștri au adus la București Cupa Campionilor Europeni (Steaua-Sevilla 1986), s-au calificat la Euro ’84 (eliminând campioana mondială de atunci, Italia!) și la Coppa del Mondo ‘90. Acum, din păcate…

…Acum, nu mai batem nici modesta reprezentativă a Albaniei. Din 1949, când a fost tot 1-1, fotbaliștii români au învins pe unde au întâlnit (ultima oară, cu 6-1, la București) trupa de la Tirana, „tirana” ultimilor nostre visuri de mărire. Ne-am dus sub falnicul Ceahlău, visând la acea frumoasă melodie „Felicita” interpretată de Al Bano (mama i-a dat viitorului celebru cântăreț italian numele de Albano, pentru că, la naștere, tatăl lui lupta în Albania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Dar, în loc de Al Bano, am dat peste ambițioasa Albania, care ne-a transformat Fericirea visată în Tristețe…

…Sigur, dacă Franța a capotat, tot vineri seara, în fața Belarusului, la Paris, 0-1 (Kislyak-min.86!!!!!!!!!!!), parcă, ar zice federalii noștri, mai treacă-meargă acest 1-1 al României. Rămâne, însă, să vedem ce vor face aleșii lui Lucescu-junior, marțea care vine, pe terenul „rușilor albi”, la Minsk. Deocamdată este cert că, la Piatra Neamț, cu tot publicul minunat, Naționala română s-a comportat lamentabil. Fără vreo idee de joc (în teren și pe banca antrenorilor), fără vână, fără determinare. O mână de milionari norocoși care și-a bătut iarăși joc de milioane de nenorociți ai sorții pentru care fotbalul reprezintă drogul moral ce ar putea să le mai aline, o noapte, necazurile în cascadă de peste zile, săptămâni, luni, ani… Iar când, pe final de meci, în min. 88, Muzaka ne-a făcut musaca iluziile, egalând din mijlocul unei defensive de figuranți (Bogdan Stancu, introdus abia pe final de partidă, a deschis scorul, în min. 80!), era firesc ca amărăciunea tribunelor visătoare să convertească brusc și în voci potrivnice, unele cerând chiar demisia junelui antrenor cu tată celebru, pentru care banca Naționalei pare cam mare…

…În loc să fie supărați și autocritici pentru parodia oferită milioanelor de fani, din lumea-ntreagă, Lucescu-junior și destui jucători s-au dovedit activi abia la cabine, după meci, atacând publicul și presa. Ba, selecționerul ne-a povestit despre o „echipă motivată, care a muncit mult pentru o victorie importantă”, formație ce i-a apărut, probabil, în visele lui, căci noi am văzut cu totul altceva. Un haos general, a apatie condamnabilă și un antrenor care n-a ieșit în evidență decât de două ori: când l-a retras, total neinspirat, în min. 56, pe activul atacant Torje ca fundaș dreapta, în locul lui Contra (înlocuit cu Gabi Mureșan), ceea ce a slăbit forța ofensivă (și așa mediocră) și, mai ales, cea defensivă, pe flancul drept nascându-se cele mai periculoase acțiuni ale albanezilor din ultimul sfert de oră; juniorul s-a mai remarcat, când a ieșit de sub copertina băncii tehnice, imediat după ce Stancu a deschis scorul, vrându-se prin gesturi un dirijor neînțeles. Avea să se retragă în adăpostul mediocrității, însă, după numai opt minute, când băieții de la Tirana au egalat, fixând pe tabelă acest 1-1 istoric (pentru ei!), „un rezultat nedrept” după selecționerul român!

…Sigur, fotbalul nostru de trei parale din ultimii ani a cunoscut starturi preliminare și mai rele. Să ne amintim numai de acel 0-3, cu Lituania, la Cluj, în ultima „epocă Pițurcă”. Din acest punct de vedere, putem spune că remiza (1-1) de la P.Neamț, cu Albania, este un pas înainte, nu-i așa?! Nu ne mai trebuie decât să ne bată Belarusul și Bosnia, ca să terminăm odată cu circul din fotbalul românesc și să trecem la reconstrucția adevărată a Naționalei. Dar, suntem, oare, în stare de așa ceva, planuri de construcții serioase, în România acestor vremuri?!

…Unica rază de speranță, strălucitul 3-0 (2-0) al Naționalei noastre de tineret, la Botoșani, în fața Rusiei! Fără Torje (luat de Răzvan Lucescu la „ăi mari”), trupa lui Emil Săndoi a reușit un rezultat formidabil (goluri: Bicfalvi-26’, Sburlea-36’, Hora-85’) și o calificare, după 12 ani, în play-off-ul Europei! Semn cert că valori avem. În toate domeniile din România. Din păcate, le strică rapid sistemul. Sistemul…

Halagian, Beldeanu și Săndoi

…”Mărțișor”, luna femeilor, a debutat cu o săptămână ce pare să fie a fotbaliștilor. Nu mai puțini de trei oameni de fotbal își serbează ziua de naștere în primele zile din martie. Trei nume sonore, fiecare galonat cu titluri și meciuri în Națională, un triptic de rafinament, intuiție și tenacitate, trei creatori de spectacol. Ca jucători și ca antrenori, de la baza piramidei până, acolo, spre piscuri.

…Cum spuneam și în emisiunea de la Telesport, la „History sport”, voi privi acest triptic sentimental, nu în ordinea vârstei, respectând data din luna martie și nu anul venirii pe lume al celor ce aveau să devină frumoși trubaduri la curtea regelui fotbal.

…Primul care a deschis luna Mărțișor este un olten, Emil Săndoi, născut pe 1 martie 1965, în Cetatea Banilor, acolo unde a bătut monezi de aur în „sportul-rege”. A jucat 350 de meciuri pe prima scenă, marcând 49 de goluri. Și-a petrecut 14 sezoane minunate la Universitatea Craiova, sub tricoul căreia s-a bucurat de un titlu de campion al țării și de două Cupe ale României. Două sezoane în Trivale și unul la Angers, în liga secundă din Franța. A adunat 16 partide în cupele europene, toate cu trupa olteană, a adunat și 30 de „tricouri”, la Națională, unde s-a retras prematur, din cauza unui accident nefericit ce l-a prins tocmai când era pe creasta valului!

…A luat un nou start ca antrenor. Același tip cerebral, serios, și ca technician, la Craiova, Pandurii Tg. Jiu, FC Vaslui și, de doi ani, la Naționala de tineret, unde a ratat la mustață o calificare în primele echipe ale Europei, vis încă nespulberat… Oricum, „mânjii” tricolori i-au oferit ca un mic cadou la cei 45 de ani împliniți luni, egalul (1-1), din amicalul cu Israel, de ieri, în deplasare…

…Aurică Beldeanu, puștanul care a văzut elixirul Vieții pe 5 martie ’51, la Dobroești, o comună lângă București, „giuvaierul” crescut la „fabrica” din Parcul cu Platani, înseamnă un reper pentru inteligența din joc, travaliu, dar și tehnicitate, pentru loviturile libere de maestru în cele 353 de evoluții, cu 44 de goluri marcate. Astăzi, se consideră oltean, căci Craiova l-a adoptat repede pe cel ce părea un fiu risipitor, după ce se jucase, parcă, cu talentul lui rar, și la „bancari” și între „furnalele” Reșiței, unde-l dusese pentru spectacol Ilie Pătruică.

…Stălucirea i-a venit deplin la Craiova-Maxima, sub tricoul oltenilor cucerind două titluri și trei Cupe ale României, dar, mai ales, susținând 28 de jocuri europene, unde a înscris de 5 ori, capodopera fiind acel gol de Legendă de la Leeds, din noiembrie ’79, asemănat de englezi, fascinați de execuție, cu al celebrului Lorimer.

…A dansat superb de 19 ori și în Națională, primind aplauze și pe Wembley (unde a fost 0-0), după ce, cu 6 luni, în urmă, figura în „11”-le care, la București, învingea în premieră, oficial, cu istoricul 2-1, naționala Angliei!

…Enciclopedie de fotbal, Aurică Beldeanu n-a ezitat să înceapă antrenoratul la copii și juniori, ajungând consilier și la echipa mare a Craiovei. Și totuși, opinez că merita mai multă încredere din partea diriguitorilor ultimilor ani din fotbalul românesc…

…În fotbalul nostru, când spui „Armeanul”, automat zici Florin Vaschin Halagian, omul care a dus întâiul (dar nu singurul) titlu în Trivale. S-a născut la 7 martie ’39 în București, și nu Pitești, cum cred mulți! El este antrenorul care a trăit orice meci ca un „vulcan”, descoperind rețete miraculoase pentru 3 titluri de campion, dar și pentru salvări ca și imposibile de la retrogradare.

…Puțini și-l amintesc ca jucător, cu 58 de meciuri în Divizia A. Ca mijlocaș de intuiție și travaliu a jucat la Dinamo (București și Pitești),  Progresul CPCS, Petrolul Ploiești, Minerul Baia Mare, la Știința București, în „B”, agățând ghetele în cui la Vagonul Arad.

…Pe când avea nici 33 de ani, devenea, la Pitești, cel mai tânăr coach din prima ligă, unde a antrenat 12 echipe, pe care le-a condus în aproape 900 de meciuri. Recordmanul tehnicienilor români, veșnic tânărul „Hala” a cutezat toamna trecută, la 70 de ani trecuți, să ia loc pe banca Gloriei Bistrița!

…Campionatul de debut, ’72-73, avea să-l încheie apoteotec, cu Argeșul inegalabilului Dobrin îmbrăcat în hainele de gală ale Campioanei, ispravă pe care o va repetata și în ’79, tot în Trivale, dar și în ’92, aflat la cârma lui Dinamo.

…Maestrul de la catedra fotbalului-practică a antrenat și Naționala olimpică, a fost antrenor federal, observator și consilier al președintelui FRF. Veșnic tânărul, inegalabilul, legendarul Florin Halagian.

…Un Armean, un Muntean ș un Oltean… Celor trei minunați vestitori ai primăverii, „La Mulți Ani”, Sănătate-Maximă și bucuriile pe care le merită din plin!