Jurnal de vară (4). AȘTEPTÂNDU-L PE ZORBA GRECUL!

iulie 7, 2017 Comments off

…Pe celebrul Zorba Grecul, alias Anthony Quinn, l-am întâlnit în carne și oase, în primăvara lui ’95, în taxiul condus de mine prin Babilon. O cursă scurtă, de la „Tavern on the Green”, din Central Park, până în fața luxosului Plaza Hotel. O cursă care nu poate fi uitată vreodată, prinsă în volumul de memorialistică „Taximetrist de noapte la New York”, apărut, în două ediții, în 2000, și în piesa de teatru cu același nume retrăită cu lacrimi (nu scrisă!) acum doi ani!

…AZI, 24 iunie 2017, l-am reîntâlnit pe Zorba, LA FESTIVALUL „MITURILE CETȚĂȚII” din Constanța, În două spectacole așteptate la această frumoasă Gală,  cel al bulgarilor de la Teatrul din Dobrici (din păcate, fără subtitrare in limba română!) și al Teatrului din Baia Mare. Două variante opuse ale lui „Zorba Grecul”, cu lumini și umbre, pe alocuri ceață. dar asta-i o altă discuție dintr-un viitor apropiat… Minunat a fost că, la spectacolul dinamic al bulgarilor din Dobrici (fost Tolbuxin), deși n-a existat subtitrare, publicul constănțean a stat în sală până la căderea cortinei!… La polul opus, spectacolul băimătenilor, o parodie-bășcălie a regizorului Marcel Țop,, Zorba încheindu-și frumoasa lui existență prin…Maramureș (Sic!)…. Chiar dacă s-a jucat pe scena în aer liber din Piața Ovidiu, unde intrarea a fost liberă, la pauză asistența s-a cam înjumătățit!?! Oamenii știau altă poveste-Legendă a lui Zorba Grecul, din filmul nepereche cu Anthony Queen!… O fi învățat ceva din această nefericită experiență regizorul?!

…ÎN TOAMNĂ, prin octombrie, urma să-l întâlnesc, pe o scenă bucureșteană, pe Zorba al meu, cel din piesa „Taximetrist de noapte la New York”!… Acum trei zile, însă, în briza mării, am decis, împreună cu un valoros regizor, că nu va mai apărea spectacolul pentru care am început de trei săptămâni tratativele! Când nu cred 100% într-o idee, renunț la ea! Iar când simt că regizorul (cât de Nume ar fi el!) se află pe alt palier, paralel cu textul meu, El-impresionist, eu-expresionist, renunț la colaborare! Cred că e mai bine așa! Sigur, e tare grei să știi să renunți la timp! Acum 30 de ani, probabil n-aș fi avut această tărie morală…

…ȘI, TOTUȘI, ZORBA, IDOLUL MEU, pentru care am vizionat filmul „Zorba Grecul”, de 17 ori, fapt pentru care Anthony Quinn m-a considerat nebun, atunci, în primăvara lui ’95, Zorba al meu, spuneam, va apărea, curând, într-un spectacol de teatru! La Teatrul Național Radiofonic, în piesa „Taximetrist de noapte la New York”, în regia competentului și sensibilului Gavriil Pinte. În rolul lui Zorba Grecul, minunatul actor Valentin Teodosiu! Mai multe amănunte, în preajma Premierei! Eu am început să-l aștept pe Zorba Grecul…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de vară (2) COMENTATORUL DE FOTBAL versus DRAMATURGUL M.M.I.!

iunie 20, 2017 Comments off

…Când mă aflu la Sibiu, la al 3-lea, ca dimensiune și valoare, Festival de Teatru din lume (după Avignon si Edinburgh!), cu aproape 4.000 de invitați, într-o seară magică, în …România (nu altundeva!), când Orașul de pe Cibin este o scena uriașă, când îți intersectezi pașii, pe câțiva zeci de metri, ba mai și faci poze cu unii dintre ei, amabili, cu Silviu Purcărete, Mikhail Bareșnikov, Marcel Iureș, George Banu, Miklos Bacs, Octavian Saiu, Vasile Șirli și câți alții, nu în ultim rând cu arhitectul acestui Festival de Vis, ajuns la a 24-a ediție, Constantin Chiriac, firește, te simți mândru că ești Român și numai la Frumos te poti gandi! Ca un respiro într-o Lume (n-am zis Țara!) nebună și din zi in zi mai rea! Mulțumesc, Sibiu!…
…Mulțumesc, „Pușlamua de la etajul 13”, minunat spectacol al Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” Chișinău, regizat încântător de Sandu Grecu și cu o cuceritoare Alexandra Grecu în rol principal, voi m-ați adus, azi, pe malul Cibinului, după 33 de ani!

…Chiar dacă taximetristul (care m-a luat de la Gară, unde am ajuns cu un autobuz de la…Șercaia), când i-am spus să mă ducă la Hotel Silva, m-a întâmpinat sec:”Vă duc la stadion, domnule Mircea M. Ionescu, deși nu mai avem Fotbal!”… Comentatorul de fotbal a învins, vineri, la amiză, pentru o clipă, Dramaturgul jucat în Marele Festival de Teatru de la Sibiu!…
…Povestesc fericit (cum altfel?!) „momentul”, spre miez de noapte, la masa cu vin roșu și un pui bine umplut de ciuperci și cașcaval, cu Sandu Grecu, Irina Rusu, Mariana Ciolan și Bebe Parhon, în acordurile Fanfarfei cu fete zvăpăiate ce străbate Orașul și flăcările ce însoțesc carele alegorice. La Sibiu nu se doarme!…

…Și ne mutăm în curtea Teatrului Național „Radu Stanca”, devenită Arca lui Noe, unde toată lumea cântă, râde și dansează, „Tinerețe, ritm și armonie” se intitulează, doar, un spectacol polonez din Festival, se mai soarbe o bere la doi mici excelenți sau un vin alb, e Lumea-ntreagă a Teatrului adunată de pe toate fusele orare… Ard timpul, renăscut, la o masă cu Matei Vișniec Sandu Grecu, Petru Hadârcă, directorul Naționalului „Mihai Eminescu” din Chișinău, cu Saviana Stănescu, merituos dramaturg venit de la New York, povestim fericiți, atâte istorii, de ieri și de azi, numai din lumea teatrului. Acum cinci zile nu credeam că mă voi ridica de la pat…
…A trecut un ceas și jumătate de miezul nopții,, în curtea Națonalului sibian „Magia poveștilor” e în toi, Matei se grăbește spre un pui de somn, dimineață pleacă în Franța, Petru se duce și el la hotel, azi, sâmbătă, e în Festival spectacolul lui „În largul mării”, cu piesa lui Mrozek, pe care am dus-o, acum doi ani, în Festivalul de la Giurgiu… Burează cu stropi de frumos peste Sibiul în noapte plină, o iau spre Hotelul Silva (pe vremuri Hotelul Partidului!), la câțiva zeci de metri de stadionul unde am trăit atâtea meciuri de fotbal… Îmi revine, acum, în minte un joc din Cupa României, disputat pe Cibin, Universitatea Craiova-Gloria Bistrița, 1-0 pe o ploaie nebună, cu un june fundaș central al bistrițenilor despre care am scris, a doua zi în Sportul: „De urmărit un adolescent de 17 ani și ceva, strălucitor în defensiva Bistriței!”. Adolescentul se chema Gavril Pele Balint!…

…Gata cu amintirile de suflet, trebuie să pregătesc… cronica dramatică pentru „Taifasuri”… La Chișinău, la ora asta trecută de miezul nopții, trupa minunatei „Pușlamale” se pregătește să plece cu noaptea pe umeri în lungul drum spre Sibiu…
…Duminica 18 iunie, la ora 16, va apare pe scena Marelui Festival „Pușlamaua de la etajul 13”, a 10-a montare, excelentă, a piesei mele la Nationalul „Satiricus I.L.Caragiale ” Chișinău, unde titlul a devenit „Puștoaica de la etajul 13 sau dragă Societate”! Va garantez că va fi seara Dramaturgului!… Nu a minunatului meu Alter-Ego, Comentatorul de Fotbal!…

P.S. În fotografia făcută, vineri 16 iunie, alături de uluitorul regizor Silviu Purcărete și minunata actriță Irina Rusu, de la Naționalul „Satiricus I.L.Caragiale” Chișinău.

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de vară (3). EVANTAI DE FOTOGRAFII DE SUFLET DIN MARELE FESTIVAL INTERNAȚIONAL DE TEATRU SIBIU 2017!

iunie 20, 2017 Comments off

…M-am întors, de la Sibiu, am revenit de pe altă lume, mai ales după ce am urmărit, duminică seara, în 18 iunie 2017, la Fabrica de Cultură Sibiu, un antologic spectacol de teatru ce te lasă mut de uimire și fericirea că ești OM: „FAUST”, în regia extraterestră, parcă, a lui Silviu Purcărete!… Am revenit, Acasă, mai bogat sufletește și cu un sac de imagini reținute de suflet și minte, câteva, prea puține, de fapt, prezentându-le, în treacăt, mai jos, într-o mică și personală Arhivă Sentimentală…

1. DOI DRAMATURGI ROMÂNI JUCAȚI ÎN LUME, MATEI VIȘNIEC (în stânga imaginii) și MIRCEA M.IONESCU (dreapta), flancând un REGIZOR DE EXCEPȚIE, SANDU GRECU (care le-a montat „cum laudae” câte două piese celor doi autori deramatici!), TOȚI TREI PREZENȚI ȘI APLAUDAȚI LA FITS 24!

2. UN norocos DRAMATURG ROMÂN (Mircea M.Ionescu), REGIZORUL SANDU GRECU (totodată și prolific director al Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” Chișinău) și UN TITAN ACTUAL AL REGIEI MONDIALE, SILVIU PURCĂRETE, ultimul încheind în minute bune de ovații, duminică noapte, FITS-ul ediția 24, cu un „FAUST” ULUITOR (avându-i, la Fabrica de Cultură, pe Ofelia Popii, Miklos Bacs și Cristian C.Stanca în fruntea unei fantastice distribuții-mamut!)… Chiar dacă spectacolul a împlinit 10 (zece) ani de la Premieră, el arată proaspăt de parcă abia ar fi fost lansat la scenă!

3. LA SIBIU, pe ALEEA CELEBRITĂȚILOR, ultima stea bătută în piatră de nemurire, sâmbătă (17 iunie 2017), fiind a excepționalului actor MARCEL IUREȘ!

4. În fața Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, așteptând intrarea după fermecătorul Ziar Orizontal scris cu atâta sclipire, în alb-negru, pe un Perete, dincolo de care, seară de noapte, oameni de teatru din Lumea-ntreagă au înțeles cum este „Să fii răpus de frumos” (cum sună titlul unui aplaudat Eveniment din Featival), totul culminând cu un fantastic Spectacol al focurilor de artificii, în seara de Adio. Mulțumesc, Sibiu! Mulțumim, Constantin Chiriac, Arhitect magic al acestui Festival-unicat!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de vară (1). Gânduri și rânduri în Gara de Nord, AȘTEPTÂND-L PE…FAUST la Șercaia!

iunie 20, 2017 1 comentariu

…Imi beau cafeaua de dimineață, vineri 16 iunie 2017, în Gara de Nord, și-mi revin în minte timpurile studenției, când, de două-trei ori la final de săptămână, ajungeam aici, să cumpăr câteva sticle de bere pentru Tăticul meu minunat (in Piața Chibrit, unde și pietrele cântau „Rapid, cadână zvăpăiată!”, nu se prea găsea bere în week-end, clasa muncitoare bea la greu și atunci!)… Mai veneam în Gara de Nord și să vorbesc cu mecanicii de locomotivă, de când eram într-a 5-a, mândrindu-mă cu Visul meu de atunci de a străbate Lumea conducând un tren… Aici, în Gară, am făcut și primele „studii psihologice” cu oameni din toată țara, fără să fi gândit, atunci, la 18 ani, că voi deveni dramaturg (deși „lichidasem” repertoriul ultimelor zece stagiuni ale Teatrului Giulești!)…
…Acum, plec la Sibiu, în premieră la Marele Festival de Teatru (FITS 2017) unde, duminică 18 iunie, la ora 16, se joacă minunata „Pușlama de la etajul 13”, devenită „Puștoaica” (de la același etaj!), la Naționalul „Satiricus I.L.Caragiale” din Chișinău, în regia de excepție a lui Sandu Grecu și cu un „copil minune” al scenei, Alexandra Grecu, azi, la ultima zi ca liceeana! Bun venit, Studenție…


… Voi călători cu trenul, aștept Locomotiva de ora 10, răsucesc în memorie și suflet Amintiri și resturi de iluzii, speranțe și dor de Teatru, când sub cupola peroanelor răsună o voce nesuferită:” Trenul de Sibiu circulă până la stația Șercaia. Pe distanța Șercaia-Sibiu se asigură transport auto!”… Uraaaa! N-am fost în viața mea la Șercaia, comună în județul Brașov. Zoresc Internetul și aflu că voi coborî din tren la vreo sută de kilometrii de scena unde va reapare Miracolul Faust, una dintre capodoperele lui Silviu Purcărete, veșnic tânără, deși împlinește, în 2017, zece ani de la Premieră. S-a schimbat, din rațiuni obiective, cărora nimeni nu le scapă, doar interpretul lui Faust, de la magnificul Ilie Gheorghe, Star al Naționalului craiovean, la uluitorul Miklos Bacs, clujeanul care nu este doar un fantastic creator de actori și regizori, la Facultatea de teatru, dar și un interpret de antologie…


…Drumul cu Inter Regionalul 12631 trece greu, ba și tare incomod, din moment ce ambele toalete de la vagonul 1 sunt înfundate dinainte de plecarea din Gara de Nord (!). Întreb un conductor de ce se oprește cursa noastră la Șercaia, ploi, terasament, drumul urcă un deal, se lucrează (de s-ar lucra bine!), abia pe 21 iunie, într-o miercuri, când eu voi pleca la Festivalul de Teatru (de ce altceva?!) de la Cosntanța, cei care o iau, pe șine, spre Sibiu, nu vor mai face o escală nedorită în câmp.. Mă rog, când la trap, când la galop pe șinele ferate ale patriei, ajungem la Șercaia, ceasul arată 14:15… Acum, începe buluceala pe culoar, și la uși, pentru coborâre, coate, geamantane proptite-n picioarele mele, parcă suntem migranți sau amenințați cu vreo bombă (Doamne ferește!), nu se dau, gratis, nici mici cu bere, să mori de plăcere, așa electoral, constat, doar, lucid și strig în mine Adio, civilizație!… De pe ultima treaptă a scării vagonului 1 până la pământ sunt vreo treisferturi de metru, nu te ajută nimeni din partea CFR-ului, ba, o doamnă simpatică din compartimentul meu are impresia, posibil, că trenul va pleca (unde?!) și mă împinge (involuntar?!), ajung în genunchi pe pietrele urmei de peron din Șercaia, nu mi-am rupt pantalonii, valiza se rostogolelște în neștire, bine că am salvat computerul, în husa lui… În zece minute urcăm, în dezordine, în două autobuze de Sibiu, afară e arșiță, deși nori negri ca smoala s-au adunat, departe, peste Făgăraș, începe transpirația colectivă, scot un șervețet, dau jumătate distinsei doamne de lângă mine, dânsa are și un evantai, mai alungă din căldura coborâtă peste noi, în sfârșit, ajung la ora 16:23 în fața Gării din Sibiu. Nu-i rău, doar 28 de minute în plus dacă trenul, IR-ul, n-ar fi rămas la Șercaia, iar civilizația ar fi fost la ea acasă…
…Am poposit, după…33 de ani, în minunatul Sibiu! Atunci, gazetar sportiv, azi, dramaturg jucat! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

Jurnal de Primăvară (15). FRUMOASA MEA ZI DE 13 MAI, din zori și până-n noapte… ZIUA când am refuzat să mă mai uit la Fotbal!?!

mai 14, 2017 Comments off

…13 mai. Ziua când am debutat pe scenă, ca dramaturg, la Arad. Acum fix 38 de ani. O adevărată aventură (nu…”Aventura unei femei cuminți”, recordul de reprezentații în toată țara a unei piese scrisă de mine, montată la Teatrul Bacovia, 283 la număr!) Cu acest gând m-am trezit, în zori, la 6:30, însetat să-mi revăd amintirile…

…13 mai, Ziua de naștere a minunatei mele surioare Mona…Ani mulți, însoriți, Viața ca un Arc de Triumf, sora mea cea dragă!…
…13 mai. 2017. Ora 18:35. Lansarea celui de al 30-lea volum, al 17-lea de teatru: „Bărbatul cu trei picioare” (6 piese), în Foaierul saturat de oameni de la Teatrul Evreiesc de Stat, plin de căldură sufletească… Prezentare făcută măgulitor de doi oameni „grei”. Ioan Cristescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române, admirabil susținător al cărții de teatru la Editura Tracus Arte pe care o conduce cu har și dragoste de slovă românească, cadru didactic universitar care predă Istoria teatrului la Facultatea de teatru… Sandu Grecu, regizor extraordinar, Artist al Poporului, ctitorul, acum 27 de ani, al Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” Chișinău, al cărui director este, Creatorul de spectacole rare care a oferit în Turneul din această săptămână la București, pe scena de la TES, în frumosul Proiect „Teatru peste Prut”, cinci spectacole rare, nebune, nebune, fie că a fost vorba de Cehov, Bulgakov, Matei Vișniec sau „Pușlamaua” mea, ajunsă, la 21 aprilie anul trecut, la a 10-a montare. Și ce montare!
…13 mai 2017. Ora 20:20. „Puștoaica” de la Chișinău se termină în ovații. Sala și Actorii mă duc pe scenă. Noapte fericită în acest 13 mai…
…Discuții fugare, în Foaier, după spectacol. Baie de felicitări. Claudia Motea, Dorina Păunescu, Mihai Ciucă, Dana Pocea, Ion Cocora, Marius Zarafescu, minunata doamnă doctor Rodica Tudor, oncologul care mă supraveghează de opt ani. la București, după operațiile salvatoare ale eminentului doctor profesor Mihai Lucan, în 2007, la București, și peste 18 luni la Cluj, sunt încântați de spectacol… „La ce profesor a terminat facultatea de teatru Alexandrina Grecu, fantastica inerpretă a rolului principal?” se repetă p întrebare…Uluitoarea Actriță va da în septembrie 2017 la Facultatea de teatru din București! Abia a împlinit 18 ani!…A preferat Bucureștiul în locul Moscovei!… Cei prezenți la discuție sunt uimiți. „Este un fenomen!”, afirmă valoroasa actriță Dorina Păunescu, ieri aplaudată la Naționalul din Tg.Mureș, azi la TES…
…Mă despart de cei doi copii ai mei din România, Mircea Robert și Maria, prezenți, în primul rând, la Spectacol. Îi simt mândri, fericiți. Gândul îmi zboară și peste Ocean, la Ducu.
Mi-e atâta dor de el, de nepoțelele Genevieve și Celine, mai ales că, înainte cu două minute de Lansare, un om de teatru, Vasile Istodor, mi-a oferit o carte („Moș Crăciun”), scrisă de dânsul, să i-o dau lui Genevieve, născută în aceeași zi cu el, pe 13 octombrie… Regret că nu mai am să le dau copiilor mei câte un volum „Bărbatul cu trei picioare”. Nu s-au scos decât 40 de exemplare, noaptea trecută, într-un veritabil tur de forță, ca să nu ratăm Evenimentul lansării…
…O umbră încearcă să-mi strice seara: niciun dramaturg român n-a răspuns Invitației! Nici la lansarea de carte, nici la spectacol!… Sigur, tot felul de scuze… Of course, nu mai sunt director de teatru… Nu-i nimic, confrați, eu tot cred în Dramaturgia Română!

…Caut pe Internet rezultatele așa-zisei bătălii pentru titlu național la fotbal. E pauză. Viitorul-CFR Cluj 0-0; Selecționata Divizionară (FCSB)-Craiova 1-0; Dinamo-Astra 1-1. Selecționata arogantului, intrigantului, trufașului, guralivului, incompetentului Don Jiji e campioană în acest moment!…Mai e o repriză, însă, și nu cred că Bunul Dumnezeu nu va pedepsi toate ticăloșiile pseudo-bisericosului!… Aud că pe Arena Națională, alt scandalagiu de profesie, Stoica Mihai, din staff-ul Selecționatei Divizionare, face un scandal monstru la cabinele arbitrilor pentru că a fost…eliminat! El nici n-ar trebui lăsat pe stadion, după câte a făcut la viața lui…
…Pot să văd repriza secundă la televizorul din restaurantul de alături, la o saramură de păstrăv. Refuz. Așa, în semn de protest față de „Bâlciul deșertăciunilor” care este la ora actuală fotbalul nostru. Merg cu actorii basarabeni și cu Sandu Grecu la restaurant, să bem liniștiți un whisky brazilian și un vin roșu de soi. La lansare n-am putut măcar degusta din licoarea de pe masă…
…Se termină turnirul la fotbal, la televizorul din sala alăturată! Fericit, chiui lung: „Bravoooo, Gică!”… Ospătarii se bucură și ei… „Viitorul” lui Hagi a învins CFR-ul și e campioană! Gol marcat de Iancu, dintr-un penalty (regulamentar!) făcut de Larie, jucătorul clujenilor îmbârligat de nabab cu 24 de ore înaintea meciului! Dumnezeu n-a dormit!… În câteva minute aud la TV vocea lui Mefisto! Amenință cu TAS-ul, se crede în continuare campion!?… Uită câte nemernicii a făcut în această primăvară. L-a luat (și) pe Alibec de la Astra, lăsând-o fără un plămât, l-a arvunit pe Morais, în ajunul disputei cu giurgiuvenii, și brazilianul nu a mai jucat, vineri, înaintea gongului final, l-a momit și pe Larie, transferându-l pe 100.000 de euro, constănțeanu-l de la CFR, după ce îl destabilizase, cu două luni în urmă, și pe Deac…Astea-s chestii imorale, dacă nu și penale, nu doar de TAS, ci poate și de DNA, căci Liga și Federația asistă într-o mizerabilă nepăsare la tot acest Iarmaroc. Mi se face lehamite…
…Actorii pleacă într-un scurt tur de noapte în Centrul Vechi. Refuz politicos să merg cu ei. Sunt fericit, dar mă simt obosit! Merg acasă să mă odihnesc. Și bucuriile obosesc, nu-i așa?! Chiar dacă eu n-am decât…38 de ani! De când am debutat în teatru!
…13 mai 2017 a fost o Zi de Arhivă sentimentală pentru mine!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

· Jurnal de Primăvară (14). ASTĂZI, 13 MAI 2017, ESTE ZIUA MEA. ÎMPLINESC…38 DE ANI!

mai 13, 2017 Comments off
…Nu-i glumă. E pură realitate. 13 mai 1979. Arad. Teatru de Stat (azi Teatrul Clasic „Ioan Slavici”). Ora 19. După lupte grele, ce au durat cam 20 de ore, cu jandarmii Culturii de la Județeana de Partid Arad, am debutat, ca dramaturg, pe scena arădeană, cu o comedioară-„Centrul înaintaș s-a născut la miezul nopții”! Fotbalul m-a învățat să lupt și în prelungiri. Și am învins!…Vineri 11 mai 1979, la ora 19, primeam viza Județenei de partid, adică trecusem cu bine de temuta vizionare, iar la ora 20:30 zburam liniștit spre București. A doua zi, însă, pe la ora 19, când am ajuns cu mașina în orașul de pe Mureș, cu doi cronicari dramatici de top la vremea aceea-regretatul Bogdan Ulmu, de la „România literară”, și Antoaneta Iordache-venită pentru revista „Teatru”, am aflat că „spectacolul a fost interzis”!.. La o primă vedere pentru că denigram, printr-o scenă de câteva minute cu un tablagiu tâmpit, Miliția română!… La o privire profundă, însă, am descoprit (ca orice ziarist care se respectă!) perfide jocuri de culise împotriva regizorului Costin Marinescu., profesionist care nu accepta cabotinismul…

…Am, vedeți, cu dovezi, 38 de ani de când sunt jucat pe scene din 5 țări. 33 de premiere. Se pregătește a 34-a, „Taximetrist de noapte la New York”, la Teatrul Național Radiofonic, în regia profesionistului Gavriil Pinte, dar, se discută, și de o premieră cu textul vieții mele pe o scenă bucureșteană, în regia eminentului regizor Alexander Hausvater…
…În această zi de 13 mai 2017, Bunul Dumnezeu mi-a hărăzit două Evenimente rare. Spectacolul „Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă Societate”, cu minunata Alexandrina Grecu, în regia de excepție a lui Sandu Grecu, producție a Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” Chișinău, la București, pe scena TES. Spectacol încununat cu Premiul Juriului UNITEM (UNITER-ul de peste Prut!), acum o lună!…Pe 13 mai, ziua mea de dramaturg, „Pușlamaua de la etajul 13” de la Chișinău, la a zecea montare, în cinci țări, spectacol cu…13 personaje durând o oră și…13 minute! 13-cifra mea norocoasă!
…Tot astăzi 13 mai 2017, lansarea volumului de teatru „Bărbatul cu trei picioare”, apărut în… noaptea ce a trecut la Editura Tracus Arte! Îi mulțumesc inimosului și fremetic susținător al cărții de teatru Ioan Cristescu pentru darul pe care mi l-a făcut! Lansarea, în Foaierul prețuitului Teatru Evreiesc de Stat București, cu 20 de minute înainte de a începe spectacolul „Puștoaica de la etajul 13”. Vor prezenta volumul -cu 6 piese și o prefață competentă semnată de cunoscutul teatrolog Zeno Fodor-în câteva onorante „cuvinte potrivite”, vorba lui Arghezi, regizorul Sandu Grecu, Ioan Cristescu-directorul Muzeului Național al LIteraturii Române și, logic, autorul, ajuns la al 30-lea volum publicat în carieră, dintre care 17 de teatru! Teatrul, boala mea fără leac…
…Azi, 13 mai 2017, când împlinesc 38 de ani de dramaturg jucat pe scenă, este și Ziua de naștere a minunatei mele surori Mona! …Ani mulți și fericiți, alături de cei dragi, într-o nesfărșită Odă a Bucuriei, scumpă surioară!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de Primăvară (13). AZI, 31 DE ANI, LA SEVILLA, FERICIT, CU REGINA EUROPEI, STEAUA! AZI, 7 MAI 2017, ACASĂ, TRIST, SCÂRBIT…

mai 7, 2017 Comments off

…Era 7 mai 1986. Azi, 31 de ani. Am trăit un Miracol, Fericirea de a vedea cum Steaua a fost altchimistă în Andalusia și a născut o Legendă pentru România!… A fost Magnifică, aruncând în aer toate calculele specialiștilor și speranțele spaniolilor, învingând marea Barcelona, chiar pe tărâm iberic, sub privirile pierdute ale Regelui Juan Carlos care bâiguia (îl văd și aud, parcă, și acum, acolo, la 10 metri în spatele meu!), ca un copil: „N-am văzut așa ceva în viața mea!”… Cum să vadă, nu văzusem nici noi, nu văzuse nimeni în Lume. Duckadam a apărat PATRU (unul, doi, trei, patru!) penalty-uri, Balint și Lăcătuș au transformat siguri pe ei, și STEAUA, condusă cu măestrie de Emecic Ienei, a învins cu 2-0, scor ce-a înconjurat imediat lumea, în acea Noaptea a Miracolelor, Noaptea Generalilor. când Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni și ne urca în Legendă, într-un Destin ce părea că ne e potrivnic!

…Azi, 31 de ani, am petrecut până în zori, cu maestrul meu Ioan Chirilă. la restaurantul din hotelul Macarena, până când Eroii de la Sevilla au urcat în camere să se odihnească, dacă vor putea…
…Am o imagine din acea Seară Magică, de Vis, făcută de un fan al Stelei, Costică Mijaica, venit la Sevilla de peste Ocean, de la New York, unde aveam să devenim, peste câteva luni, buni prieteni și să pornim (la 13 iunie 1987) întâiul Ziar de sport în limba română din afara țării: „Lumea Sporturilor”! Sunt la masă cu Regii Europei, un grup de jucători steliști, unii cu soțiile, în frunte cu Legendarul Duckadam, omul cu cele patru penalty-uri care au rescris Istoria Cupei Campionilor Europeni…

…Despre Legenda de la Sevilla ar trebuit să discutăm, cu sufletul plin, în fiecare an, pe 7 mai, de 31 de ani încoace! Și să toastăm, în fiecare seară de 7 mai, un pahar cu șampanie sau vin sănătos pentru Regina Europei ’86, inegalabila Steaua!

…Din păcate, azi, 7 mai 2017, cei mai mulți discută, cu „off”, despre cine va câștiga bătălia finală a unui campionat intern șchiop. Căci asta a ajuns, în ultimii doi-trei ani, Divizia A, mă rog, Liga 1, și primul vinovat este nababul din Pipera, J.B., patronul guraliv și arogant care a făcut din Regina Europei o neștiută FCSB!?!… Știu, unii vor spune, iarăși, că Don Jiji cel bogat a băgat bani, nu glumă, în Steaua! De acord, dar să nu uităm câți bani a scos latifundiarul din imaginea Legendei, făcându-și nume, relații și afaceri de neimaginat numai și numai datorită STELEI! Așa că, vă rog, mai încet cu pianul pe scări!…
…În loc să respecte Legenda și pe ai ei Meșteri, de mulți și-a bătut joc, în loc să facă o Academie cu acest nume sonor în Europa fotbalistică, J.B. nu s-a gândit decât la buzunarele lui, la cum să-i slăbească pe ceilalți care pot câștiga campionatul (Astra, anul trecut!), opunându-se ca el să facă alți și alți țechini cu milioanele din Liga Campionilor!

…Azi, 7 mai 2017, REGINA EUROPEI, STEAUA, are o sosie, numită în acte FCSB, iar în realitate o Selecționată Divizionară! Asta a făcut Conul Jiji Becali, a luat cei mai buni jucători din Liga 1, de la Astra, Viitorul, Dinamo, Pandurii, Craiova, Timișoara, Cluj, Voluntari etc. Și anunță cu o aroganță realmente nesimțită că va mai cumpăra alți 8-10 jucători! Că, dacă e patronul nabab, el e și antrenorul și strategul și Dumnezeul echipei!… Ceea ce nu a învățat, însă, nici în plimbările pe la Muntele Athos, nici măcar la…bulău, se vede, nababul din Pipera, este că Mintea și Omenia nu se cumpără, iar Dumnezeu nu doarme!…

…Nu știu dacă Selecționata Divizionară a lui Jiji Becali va câștiga or ba titlul. Nici nu mă interesează. Știu, doar, că și-a bătut joc de campionat, de toate echipele și suporterii lor, de etică (pardon?!), dacă nu și de lege, din moment ce ultima lui strategie, 100.000 de euro, primă de instalare pentru încă un jucător de la Astra, Morais, înaintea meciului direct, posibil decisiv, miroase a MITĂ, vinovați în fața legii (Ce m-a apucat, Doamne, cu legea?!) fiind cel care dă, dar și cel care primește!…Ba, el, chipurile mare bisericos, a trădat și toate învățăturile Scripturii! Și, atunci, cum să nu-l lovească Bunul Dumnezeu?!
…Cum să nu fiu trist, scârbit, în acest 7 mai 2017, zi în care, acum 31 de ani, STEAUA devenea REGINA EUROPEI, nu jucăria unui oier ajuns milionar?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de primăvară (12). LOVITURĂ DE TEATRU! N-AM CÂNTAT DECÂT O NOAPTE…

aprilie 13, 2017 Comments off

…Lovitură de teatru  dată de Viață, cum nici dramaturgii nu reușesc!… Eram în culmea fericirii, zburam peste lume, cântând cu tot sufletul înălțătorul „O Sole Mio”, în seara de marți 11 aprilie aflasem că RMN-ul la peretele toracic stâng a ieșit bine, dispăruse groaza evadării Cancerului în oase, o singură recomandare, Tomografia Computerizată (CT) de control, părea o nimica toată…

…Și nimicul acela m-a aruncat din Rai în Iad, brusc, „O Sole Mio” a devenit „Perche, perche?”, de ce trebuia să mi se întâmple una ca asta, când visam cu tot sufletul?!…
…Ieri, miercuri 12 aprilie 2017, la controlul de la medicul oncolog din București, care mă supraveghează de opt ani!… Urmărind rezultatului de la RMN-ul, scris cu mare profesionalism de doamna doctor de la „ProVita”, medicul oncolog a zis, la un moment dat: „Punctele acestea mici, mici, s-ar putea să fie rămășițe de la chimioterapie!”… Am crezut că nu aud bine, dar am replicat imediat: „Eu n-am făcut niciodată chimioterapie! Am fost operat de două ori la prostată prin… criogenie!”… Două noțiuni ce pot suna profanului asemănător, dar total diferite. „Dacă nu ați făcut chimioterapie e o șansă în plus, dacă nu reușim cu tratamentul actual!”, a încercat medicul oncolog să mă liniștească… Numai că eu, când aud cuvântul chimioterapie, după atâtea povești adevărate ascultate, prin clinici și spitale, văd ușa spre cimitir!…

…Înțeleg că atenția a fost îndreptată spre starea oaselor mele, curate, neatinse de blestemul negru (ceea ce este excelent!), după toate CT-urile, scintigramele și ultimul RMN. Acum (acum?!), urmează ca subiectul principal să devină…prostata. Cea unde s-a cuibărit nemernicul de cancer, cea la care am fost operat de două ori! Prin CRIOGENIE, care nu are nicio legătură cu înfricoșătoarea (pentru mine!) CHIMIOTERAPIE!
…Doamne, m-am bucurat prea mult, am pierdut măsura din toate, echilibrul, după ultimul RMN, am uitat să mai fiu cartezian („Dubito ergo sum”!), ca înainte să trec Oceanul, și acum m-ai pedepsit?!…
…Miercuri 12 aprilie, pe înserat, am primit o veritabilă lovitură de măciucă! De la Policlinică la stația de metrou am mers ca un om beat, clătinându-mă, un timp n-am mai gândit, parcă nu mai aveam aer, nu mai aveam sens, nici nu știu dacă respiram, cumplit este să te trezești după o singură noapte de la extaz la agonie… N-a fost întâia dată în viață, dar când este vorva despre lupta cu Moartea, toatul capătă alte sensuri, nu doar grave, cutremurătoare, S-a deschis ușa spre Cimitirul vesel?!

…N-am ajuns acasă, am mers la un pub de calitate, cu atmosferă tinerească,să uit de noțiunile încurcate și sensurile pierdute, să nu-mi mai pun întrebări tâmpite, să văd, cu un pahar de Cadarcă și creveți fini alături, meciurile Borussia Dormund-Monaco (2-3) și Bayern Munchen-Real Madrid (1-2)! Și am plecat respirând normal, gânditor, spre casă, spre miez de noapte rece, duspăruse Soarele meu din noaptea trecută, eu însă i, pe o punte a suspinelor sub lună… Doamne, ce urmează? Sigur, alte analize de sânge, pe 20 aprilie (căci, de trei luni PSA-ul crește păuțin câte puțin, dar constant!), injecția, un Diphereline, ce-a schimbat Zoladexul din ultimii opt ani, altă doză anti-hormoni, pe 27 aprilie, alt RMN, la bazin, pe 18 mai, șir de așteptări istivitoare, nu-s agitat, doar întreb, cum va arăta viitorul imediat (Deocamdată!), nu, Bunule Dumnezeu, nu sunt în genunchi, m-am ridicat, e drept, încă mă clatin puțin, dar îmi revin, mă și gândesc la apariția volumului de teatru „Bărbatul cu trei picioare”, să vedeți și acolo Lovitură de teatru!… În fond, un dramaturg pentru asta se zbate, pentru loviturile de teatru, nu?! Nu, însă, pentru una ca asta care m-a făcut câteva ore KO, de parcă m-a fulgerat Tyson cu un upercut când eu mă zbenguiam în Paradis…

…M-am trezit, în acest 13 aprilie, ca dintr-un timp pierdut, mă simt trist, dar nu dărâmat, simt că mijește un chef de scris, de plimbat, conștient că nu e timp de lacrimi de durere, că singura mea șansă este Lupta! Cu mine, în primul rând!…
…Noroc că vin Sfintele Sărbători de Paște, să-mi (re)înflorească Sufletul și pofta de Viață!
…HRISTOS A ÎNVIAT, OAMENI BUNI!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de primăvară (11). DAAAAAAAAA: O SOLE MIO!… O SOLE MIO!… IL DIO MIO!..

aprilie 11, 2017 Comments off

…Plutesc pe valuri de Viață!

…În noaptea asta, în apartamentul meu va răsuna până-n zori Vocea celor TREI DIVINI, Pavarotti, Domingo și Carreras, cu sublimul „O SOLE MIO”! Da, am din nou Soarele meu…

…De aproape două ore, de când am ieșit din Clinica Pro Vita, fredonez într-o sfântă nebunie, într-o evadare din bocet interior și zbucium înăbușit, numai „O Sole Mio”!… Pe stradă, în taxi, în magazine cântam „O sole mio!”, plâgând de fericire, de când nu m-am mai simțit Om, ca astăzi, încolțindu-mi în lacrimi Pofta de Viață, după ce timpul părea, în ultimele două luni, lespede grea .. Lumea din jur poate credea că-s nebun, unii mă și cunoșteau, Da, Da, Da, sunt nebun de Viață!… Analiza-ghilotină, „RMN perete toracic stânga”, recomandată din senin, acum nici două luni, a ieșit BINE, BINE, adio gânduri nesenine, perspective sumbre în ajun de Paște!… De două luni am trăit numai sub nori, mi-am pierdut Soarele, Speranța, cât am fost eu de călit de pistolul la tâmplă și cuțitul în ceafă, scene trăite în taxiul din New York, cât de optimist am devenit după cei zece ani de luptă victorioasă cu parșivul Cancer… De când a apărut, însă, la o coastă, o scamă de umbră blestemată, nu fiica luminii, cum zicea Blaga, ci a Morții, n-am prea mai fost eu. Nu mai puteam scrie, vorbi, gândi senin, logic, degeaba priveam spectacole la teatru,unele meciuri, prostii pe la TV, eram plecat în altă lume, subconștientul desena perspective neorealiste,nu mai eram eu, și nu puteam face analiza asta imediat, să scap de ielele nopții dănțuind în blestem, n-am găsit locuri la vreo cinci clinici și spitale, nici cu bani (1.100 lei), cu plata CAS-ului, nici vorbă, mereu „nu-s fonduri!” (Să vă fie rușine!), pe 12 aprilie, adică mâine, eram programat la Oncolog, în sfârșit, am avut noroc, am așteptat doar două săptămâni să dau banii ca să scap de atâtia lilieci negri alergând prin mine…

…De când am aflat că m-a lovit blestemul negru, în final de ianuarie 2007, n-am avut sufletul atât de greu, ca în acest început de martie… Atunci, zbuciumul a durat doar trei zile, am renăscut rapid, acum, aproape o lună, am mai obosit și eu în lupta cu așteptările, cu analizele și Zoladexul în pântece, din trei în trei luni, de zece ani încoace… Acum, azi 11 aprilie, m-am liniștit, am redevenit Eu, stoic și optimist bine temperat, voi repeta un CT de rutină peste aproape două luni, dar sigur n-am ajuns în curtea Doamnei în negru, mama ei, se îndrăgostise de-o coastă de-a mea, cam așa am tradus eu mesajul cu umbra… A mai obosit și organismul, știu,de atîta tratament, sunt conștient că și singurătatea mea a făcut cuib de spaime-n mine, să mai crezi în oameni, oricât de bisericoși pozează ei (!?!), de ieri la amiază (ora 13;05), când am urcat 60 de minute pe eșafodul pentru RMN, cu branula la brațul stâng pompând la un moment dat substanța de contrast, de mă lua cu trecătoare călduri și parcă ardeam, de stăteam cu căști la urechi într-un concert de picamere și toată gama de zgomote ciudate, și până azi, la 17:55, când o doamnă doctor ca un înger mi-a întins răspunsul la analiză, zâmbind sugestiv „E bine!”, am fost o Fantomă care mergea fără mine, nu mai gândeam, nu mai înfloreau vise-n mine, important este că, în seara asta, m-am regăsit și încă pot să refuz capitularea!
… MULȚUMESC BUNULE DUMNEZEU că mă ții în Luptă!

…O SOLE MIO!… Viața e frumoasă, sunt încă logodit cu Viața, am redescoperit Soarele meu, pot să-mi mai țes speranțe, iluzii, să-mi văd scumpele nepoțele Celine și Genevieve, și copiii (Ducu și Karina) din California, să public noul volum de teatru (6 piese noi), la care Zeno Fodor șlefuiește Prefața, să aștept, la București, în 13 mai (de ziua dragei mele surioare Mona,13 mai- Ziua debutului meu în dramaturgie, la Arad, în 1979, cu piesa „Centrul înaintaș s-a născut la miezul nopții”, auzi titlu!), să revăd minunea de „Pușlama” de la Chișinău, să mă pregătesc pentru o nouă premieră, poate „Taximetrist de noapte la New York”, să sărbătoresc majoratul lui Mircea-Robert, în 9 septembrie, să recitesc manuscrisul volumului de versuri „Nescrise”, să mă bucur de fiecare zi ca de un dar de la Bunul Dumnezeu…
…O SOLE MIO, ce sublim este să mă mai bat pentru VIAȚĂ! Cinci ani, trei, doi, unul, o lună, o zi, Viața e un dar pentru care trebuie să Lupt! Sub nemuritorule acorduri de suflet „O Sole Mio!”…
…IL DIO MIO!

 

 

 

„TAXIMETRIST DE NOAPTE LA NEW YORK”, UN MINI-DOCUMENTAR, PIESĂ DE MUZEU…

aprilie 10, 2017 Comments off

…Azi, 10 aprilie, 2017, în timp ce mă pregăteam să merg la o analiză-ghilotină, RMN-perete toracic stâng, la București, pe Facebook a apărut un mini-documentar din 2000, realizat la New York. Cu ocazia unui Eveniment, pe atunci! Parcă să reaprindă flacăra Speranței în mine! Mai ales că am citit și cuvintele în engleză puse de minunatul meu flăcău Ducu, pe Facebook, ba m-ar reântâlnit prin timp, cu 17 ani în urmă, prin imaginile documentarului în 5 părți, cu Laurențiu Ulici, M.N. Rusu, Gabi Pleșea, Grigore Culian, Eugemn Șerbănescu, Cornel Dumitrescu, Vasile Bădăluță, Dan Costescu, unii colegi de yellow cab, alți colegi de breaslă, câțiva, plecați, din nefericire, între Îngeri…

…A fost un mini-documentar pornit de la lansarea unui volum inedit la New York!…În 14 februarie 1987, urcam pe taxi, la New York, pe…14 februarie 2000, lansam, la New York, cartea „Taximetrist de noapte la New York”! Cu invitați de marcă, printre care și reputatul critic literar, regretatul Laurențiu Ulici, pe atunci Președintele Uniunii Scriitorilor din România!… Au fost, practic, două lansări. una la Centrul cultural dintre Zgârie Nori, alta într-un reataurant românesc din Queens, cu în jur de 400 de taximetriștri, colegii mei de office galben, cei cărora le-am dedicat volumul!… Mulțumesc mult, Ovidiu Opresco, pentru acest mini-documentar în 5 episoade, veritabilă piesă de muzeu, cu loc de cinste în Arhiva mea sentimentală!
…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

 Duke Legstrong

18 Aprilie 2012 · Miami Beach, Florida, Statele Unite ale Americii ·
My dad, a journalist and playwright, became a taxi driver in NYC to sustain our family when we came to the US. In 2000 he wrote a book about his experience, the various people he met, life and „the most important school” he’s been to (including that of hard knocks, he was robbed and beaten more than once). Someone just posted video of the book launch – it’s in Romanian (as is the book unfortunately – I want to get it translated), in the beginning you can see him in the cab. The volume is entitled „Nightshift Cabbie in NY”.

 

O CARTE RARĂ SCRISĂ, LA NEW YORK, PE VOLAN!

Author Mircea M. Ionescu launches (N.Y. – 2000) his book – „Taximetrist de Noapte la New York” („Nite-shift Cabbie in New York).

FEBRUARIE 2000!… LAURENȚIU ULICI PREZENTÂND, LA NEW YORK, O CARTE RARĂ, SCRISĂ PE VOLAN!

Author Mircea M. Ionescu launches (N.Y. – 2000) his book – „Taximetrist de Noapte la New York” („Nite-shift Cabbie in New York).
…Azi, 10 aprilie 2017, în cele vreo 70 de minute grele ale RMN-ului, retrăiam acele momente rare, Lansările de la New York, readuse în suflet de mini-documentarul de excepție. Și visam că,anul acesta, ar putea, în sfârșit, începe, la București, repetițiile la piesa cu numele volumului de memorialistică „Taximetrist de noapte la New York”! Da, cartea pe care am scris eu, practic, pe volan, și nu cred nici acum că am putut trăi o asemenea uluitoare Experiență de viață! Și mai sunt în Viață…