Jurnal de vară (12). GATA, TEMUTA OPERAȚIE DE CATARACTĂ S-A DUS!

…A fost o operație ușoară, ușoară, ca o ploaie scurtă de Primavară!… Nici treisferturi de oră de când mi s-au pus primele picături pentru dilatarea ochiului terminat 80% de cataractă și până am ieșit -după anestezie (două înțepături de albinuță, în trei minute fruntea îmi era ca din plastic!) și schimbarea, în câteva minute, a cristalinului (Doamne, unde a ajuns știința!)-, cu o față de ciclop sau de pirat, cu ochiul stâng, operat, ascuns sub un mare pansament-bandaj… Noaptea a fost puțin mai greu, nefiind obișnuit să dorm pe spate sau pe o singură parte. A trecut, însă, și ea liniștit, cu prea puține temeri că pot lovi locul sensibil, lucru INTERZIS cu desăvârșire… Operația?!…

…Am ajuns la Clinica particulară, de lângă Parcul Libertății, miercuri, 23 august, la ora 10:10. Eram programat la 10:30. În sala de așteptare, pe scaune, 13 oameni măcinați de emoții, poate și de un mugure de frică firească. 13, cifra mea norocoasă… Un televizor rula imagini și știri. Nimeni nu le urmărea, fiecare cu gândurile, spaimele lui. Amabila doamnă de la desk întreabă dacă vrem alt program. O vecină de scaun, la peste 70 de ani, cere imediat „Un meci de tenis, se joacă la ora asta!”… Apare un prim domn, spre 70 de ani, cu un bandaj mare în dreptul ochiului drept. „A fost foarte ușor!”, ne îmbărbătează… El a scăpat de operație… La 11:30 fix, sunt dus să mi se pună un prim set de picături, pentru dilatarea ochiului bolnav. Urmează altul, mi se spune, peste o jumătate de oră…Trece o oră, nu mă cheamă nimeni,întreb dacă m-au uitat, nu, numai că erau alții înaintea mea… Cei operați ies entuziaști… În sfârșit, la 13:05, sunt dus la anestezie. Într-o cameră cu trei paturi. Două sunt ocupate. Două doamne întinse. Îmi scot sacoul, nu și cravata, mă întind și eu pe pat. Alt set de picături. După nici cinci minute, o doamnă doctor vine la capul meu, mă întreabă câte-n lună și în stele, fără Caramitru, doar cu Mălăele… Îmi palpează ochiul stâng, îmi ridică pleoapa și simt un ac de albină. „Nu vă fie frică!”… „Nu mi-e frică, doamnă, eu am avut un pistol la tâmpla stângă, nu mă tem de o injecție!”, mă dau vioi, să alung emoția, nu termin bine monologul meu fără un ochi, că simt o înțepătură fină până în creier, icnesc. „Gata, asta a fost!”… M-ați și operat?, întreb glumeț… „Mai e puțin!”… Doamna anestezist, psiholog rasat, ia loc pe scaunul de lângă patul meu și caută să-ți țină moralul ridicat. Îmi vine, deodată, un nebun chef de vorbă, spun, mucalit, că abia aștept să-mi schimb…parbrizul la ochiul stâng, doamna doctor râde, binedispusă, o întreb cât rezistă anestezia, deja partea stângă a feței nu o mai simt bine, parcă și capul a început să înțepenească, îmi mângâi fruntea și pare e o piatră fină șlefuită sau ceva din plastic… Întreb dacă e adevărată povestea auzită, cea cu anestezia prin picături?… „Da, e adevărată, dar nu are randamentul anesteziei prin injectare. S-ar putea să simțiți puțin operația!”… Să simți cum ți se umblă cu bisturiul pe ochi?!…Mă cutremură gândul ăsta!…Ochiul stâng parcă are pleoapele sudate….”Nu vă faceți griji, vor fi deschise cu un mic aparat special, înainte de operația propriu-zisă”, mă liniștește doctorul anestezist…

…Este chemată și a doua doamnă, cea din patul de alături, în sala de operație… Mă tem să nu treacă anestezia până la operație, mi se umblă pe ochi, nu pe gambă… „Anestezia ține trei-patru ore, nu vă face griji!”, îmi citește gândurile doamna anestezist de lângă mine… Vine o altă femeie în halat albastru și îmi dă cu o substanță galbenă, dezinfectantă, pe gene, în jurul ochiului stâng… Apare doamna care a fost pregătită pentru operație în primul pat, cel de lângă fereastră. Cu un bandaj mare pe dreapta feței. „N-am simțit nimic!”, zice dânsa voioasă, parcă să mă încurajeze… Sunt dus pe un hol în sala de operații. Arunc o privire spre ceas. ora 13:35…Mă ia în primire altă doamnă doctor. Eu știam că mă operează un domn, ditamai Profesorul… Doctorița mă invită pe un pat ca o masă, cu un mic lăcaș pentru cap, mă întind, cu fața în sus, sub o aparatură ciudată… Pa ambii ochi mi se pun plastice largi, groase. Nu mai văd nimic. Umbre, ciudate figuri geometrice dansează prin ochii închiși. Și o dungă galbenă. „Bună-ziua, distinse domn!”, aud vocea unui domn. „Bună-ziua, domnule Profesor!”… Simt că se desface ceva deasupra ochiului stâng. Profesorul și doctorițele din jur discută ceva despre avantajele Vitaminei D… Aud zgomot de metal, strâng cu mâinile de rama mesei de operație. Un fior a urcat brusc în mine. „Fiți relaxat! Totul merge bine!”, aud un glas, ca un pahar cu apă rece, dat să mă refacă. Umbre de tot felul se zbat prin fața ochilor mei izolați de lume. Aștept o atingere, o mică durere… Nu vine… După un timp nedefinit, așteptare grea, îl aud pe Profesor monologând fericit: „Să fiți sănătos! E gata!”… Mi se scoate „echipamentul”, mi se pune un pansament, un bandaj mare pe stânga, mă ridic, văd cu ochiul drept un domn cu mască pe față, n-are mai mult de 40 de ani… „Mulțumesc, domnule Profesor!”… „Să fiți sănătos!… Detalii suplimentare primiți de la doamna doctor!”… Mulțumesc, îmi iau sacoul, ies, tulburat, dar fericit! Cât de ușoară a fost operația pe care am tot amânat-o de un an!… Mă uit la ceas… E ora 13:50!… Doamna doctor mă conduce într-un cabinet alăturat, îmi întinde o fișă cu medicamentele pe care trebuie să le cumpăr și să încep cu un antibiotic chiar din seara asta. Îmi face verbal lista lucrurilor obligatorii, să nu ating cumva zona operată, să nu fac efort fizic, mișcări bruște, să nu dorm pe partea ochiului operat, să evit praful, curentul. Urmează să ne vedem a doua zi, dimineața, între 8:30-9:00…

…A doua zi, joi dimineață, la 8:35 fix, primul control (duminică dimineață mai urmează unul, profesionist adevărat, domnul Profesor!), prilej să mi să scotă bandajul de la ochiul stâng și să fiu asigurat că „Totul este OK!”. După care, fără gene, M-AM TREZIT ÎN…ALTĂ LUME, MAI VIE, ÎN CULORI-POFTĂ DE VIAȚĂ, cum nu mai văzusem, cu un ochi, de câteva luni bune!…
…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

…Voi reveni, curând, la viața obișnuită, nu, nu sunt infirm, dar nu forțez incredibila mea nouă vedere încă 9 zile, cât urmează tratamentul cu picături (de șase ori pe zi!), antibiotic și evitarea șocurilor fizice, mișcărilor bruște și a scăderilor subite de nivel! După care, la o lună fix de la operație, controlul general și obținerea noilor dioptrii pentru alți ochelari… Cum am putut, oare, să mă chinui cu un singur ochi perfect?! Am cheltuit atâta timp și bani cu tot felul de nimicuri, numai de vederea mea n-am avut timp!… Important este, însă, Prezentul!
…Azi, trăiesc și eu ca Omul normal, cu doi ochi! Mare Bucurie, pe care, cam un an, mi-am furat-o, inconștient…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Euro 2016 văzut de-Acasă (18). SUFERINȚA DE PRESĂ A LUI BURATINO…

…Abia venit de la mare, de la un…Festival de teatru, gata de meciul, teoretic, de Gală Italia-Spania, din seara aceasta, am și dat fuga la agenția de pariuri sportive de lângă blocul meu, unde pun două bilete de 4 lei în fiecare zi, nedând marea lovitură, dar nefiind nici în pierdere. Nu pentru bani trec pe aici, cât pentru colocviile inedite de fotbal vorbit…

…În această dimineață, când am intrat în agenție, pe o plasmă trona încă președintele FRF. Vorbea câte-n lună și în stele, lipseau, însă, Caramitru și Mălăele. Nu trebuia să-l și asculți pe încă preș.FRF, că se vedea și de la Focșani că e total străin de aria fotbalului. Ba, cu stilul ușor arogant, dacă nu cinic, al ex-consilierului de la Cotroceni, a spus, convins “FRF a abordat EURO într-un mod profesionist, pentru că am numit un staff tehnic, iar responsabilitatea este a echipei tehnice”, iar în sala microbiștilor tobă de fotbal a explodat furia: “Băi, Buratino, nu ți-e rușine?! Ne iei drept proști?!”… “Băi, Păcălici, cine răspunde pentru înfrângerea de comă în fața Albaniei?!”… Măi, Pinocchio, pleacă mai repede, nenicule, nu-ți ajunge cât mălai ai păpat de la FRF, numai două milioane de euroi pentru cantonamentele din Italia și Franța, vericule?!”… Respectându-mi meseria de ziarist, n-am intrat în furia colectivă, dar așa-zisul discurs al așa-numitului preș.FRF m-a umplut de mâhnire, răpindu-mi orice fărâmă de Iluzie…

…Plăcându-i, probabil, șarada cu tânărul care se zbuciumă să strângă bani ca să-și cumpere o cască de motociclist, deși, nu știe dacă în următorul deceniu își va lua și motocicletă, încă președintele Federației noastre se dă, chipurile, de ceasul morții să găsească un înlocuitor pentru Generalul căruia i-a mulțumit pentru… nimic, că, doar, Euro 2016 n-a fost pentru noi decât un fel de “Jocul vieții și al morții în deșertul de cenuță”, cum sun[ titlul unei excelente piese de Horia Lovinescu… Evident că fostul consilier băsist a găsit la FRF un deșert, pe care nu l-a putul acoperi, cum ne-a asigurat. Sigur, nimeni nu poate acoperi găurile din mandatul Nașului, numai că el era bossul federal pe când Naționala română făcea senzație la World Cup ‘94, învingând și Argentina, ba trecea și de grupele Mondialului francez 1998!… Ceea ce, în epoca de piatră, piatră, de e piatră, a lui Burleanu, nu poate fi vorba de vreo performanță…

…Nimic despre situația catastrofală a copiilor și juniorilor, a întregului Sistem putred, corrupt contagios care, ca o picătură chinezească, a măcinat tot ce mai era de sprijin în fotbalul românesc, talentul copiilor, juniorilor și o generație de aur uitată… Mulțumit până peste poate, încă președintele FRF mai bine tăcea, nu ne mai chinuia cu diletantismul frumos ambalat. Așa, însă, conferința de presă a devenit Suferința presei, acuzată, pe alocuri, de o mocirlă în care ar trage fotbalul românesc! Jenant pentru un președinte, dar și pentru un fost confrate, azi consilierul burleanului, în care, din solidaritate redacțională, Ovidiu Ioanițoaia încă mai crede, după cum o scrie în “Gazeta” de azi… Din păcate, eu, dubito ergo sum! Replica jenantă dată în scris de A.Vochin lui Hagi i se cuvenea șefului- ierarhic doar- de la Casa Fotbalului!.. În această ordine de gânduri, excelent materialul scriitorului Radu Paraschivescu de azi, “Bandajând puroiul. Rânduri împotriva mințirii de sine”! Îl va citi, oare, cine trebuie?! Mă îndoiesc…

…În locul Suferinței de presă de astăzi de la FRF, mai bine asistam la o Conferință în care vinovații Cataclismului fotbalului românesc își anunțau, bărbătește, retragerea din scenă!… Iluzii, mon cher!… Mai sunt multe de distrus și în fotbalul nostru, pe bani buni…

…Regret că Vocile autorizate ale Generației de aur (Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Florin Prunea etc.) care au urmat atacului lansat de Gigă Hagi distrugătorilor fotbalului autohton nu s-au amplificat într-un Fenomen, un Curent de Renaștere a Fotbalului ucis de samsari, găinari, potlogari, incompetenți! Și că nu se începe cu baza Piramidei scufundate, nu cu noul selecționer. Ar fi căzut varianta Olăroiu. Se zvonește ceva cu titanul Del Bosque, ar fi excelent, numai că Seniorul va fi obligat să pună carul înaintea boilor, cum zice o frumoasă vorbă din popor!

…În teatru, nu poți conduce nu Naționalul, ci nici scena de la Bârlad, Tulcea, Turda sau Giurgiu, dacă nu te prezinți în fața unui Juriu de specialiști în materie pentru a susține un exament și scris și oral. Până și marele Ion Caramitru se supune acestei cutume, când trebuie să-și continue mandatul la Național!…

…Juriul aceste de specialiști în Fotbal, îl avem, ne face mare onoare: Mircea Lucescu, Gică Hagi, Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Cristian Chivu, Miodrag Belodedici, Liță Dumitru, Emeric Ienei, Helmuth Duckadam, Emerich Dembrovschi, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Florin Răducioiu, Florin Prunea, Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu, Ionel Ganea etc. Nume respectate în lumea-ntreagă pentru performanțele lor și pentru Atitudine!… Rămâne doar ca numirea șefului Fotbalului românesc să fie decis de un asemenea remarcabil Sfat al Valorilor! Căci de Incompetenți, impostori ar trebui să ne fi săturat. Măcar după acest… Brexit albanez al fotbalului nostru la Euro 2016!