Etichetă: Pițurcă

Jurnal de primăvară (8). NAȚIONALA, AUF WIEDER…DAUM, BYE, BYE, PINOCCHIO! ÎNCOTRO, FOTBAL ROMÂNESC?!

 

…N-am putut să mă apropii de computer, azi-noapte, ca să aștern două-trei gânduri amare despre ultima tragicomedie a Naționalei noastre de fotbal, care n-a mai marcat un gol, autogol de patru ani, egalând tristul record de acum 69 de ani, cu perspectiva de a fi depășit!… Ar fi însemnat să fac o autopsie și mă oripilează cadavrele. După scor și, în special, după joc, cu zero cornere într-un meci pe terenul tău, nu prea mai ai ce să spui, după ce, REMARCABIL, unul dintre comentatorii TVR-ului, competentul și curajosul Marian Olaianos, a tras CONCLUZIA-CONCLUZIEI: A venit timpul să redăm Fotbalul românesc celor care se pricep să-l gestioneze, să-l dezvolte, și au dovedit-o de-alungul ultimelor decenii! ALTĂ variantă, a ascunderii după micile șanse teoretice, a bălmăjelilor interminabile, a promisiunilor caraghioase făcute de incompetenți, o mână de neicanimeni cocoțați politic la timona Fotbalului Românesc, nu înseamnă decât DISTRUGEREA ORICĂREI SPERANȚE!
…E TIMPUL TREZIRII, până nu va fi INUTIL!

…Acest 0-0, după un joc sub-mediocru, cu o Danemarca și ea în cârje (care ne-a călărit, totuși, rău în final, scăpând, cu noroc, de o înfrângere!), este opera lui Burleanu, așa-zisul preș. FRF, acest Pinocchio din conferințale de presă, care a adus un antrenor străin, neamțul Daum, depășit, lipsit de Idee și de fiorul performanței. Cel puțin scurta telenovelă cu schimbarea sistemului de joc al Naționalei în ultimele cinci zile dinaintea unui duel (cel cu danezii) ce era considerat decisiv, a demonstrat cum nu se poate mai bine AMATORISMUL cras de la Naționala noastră. Chiar dacă neamțul, care părea că privește meciul ca un călugăr aflat la poarta schitului, va trage cu dinții să rămână, promițând alte „câte-n lună și în stele”, neștiind că noi i-am auzit pe Caramitru și Mălăele, căci 50.000 de euro pe lună, sumă babană, sunt bani primiți efectiv gratis, frate, și cine să-l angajeze (și debutant la o Națională!?), cine să mai ia o asemenea plasă?! NUMAI Burleanu și sfătuitorii lui!

…Sunt convins că demodatul, depășitul Herr Daum va mai zlobozi alte năzbâtii tactice, de parcă noi, românii, n-am avea antrenori și oameni de fotbal de clasă, de la Ienei și Lucescu, la Iordănescu și Dinu, de la Pițurcă și Stoichiță la Dan Petrescu și Olăroiu și mulți, mulți alții, fără a-i omite pe Marele Ștefan Kovacs și, mai nou, pe creatorul de Academie și de nouă viziune asupra PERSPECTIVEI SĂNĂTOASE A fotbalului românesc, Gheorghe Hagi-Viitorul, la care Moș Daum nu s-a ridicat nici până la genunchiul lor.

…În germană se spune Auf Wiedersehen, când te desparți de cineva, eu nu-i mai spun selecționerului șchiop „La revedere”, nici Bye, Bye, ci Auf WiederDaum! Mai pe românește, Du-te, nene Daum, du-te, cu ăl de te-a adus să ne îngropi Speranțele și nu te mai întoarce! Restul e tăcere…

…PROBLEMA FUNDAMENTALĂ A FOTBALULUI ROMÂNESC la ora actuală este GRABNICA SCHIMBARE, acolo, SUS! INSTAURAREA COMPETENȚEI în dauna amatorismului!… OAMENI COMPETENȚI, CORECȚI, ÎNCĂ MAI AVEM ÎN FOTBALUL ROMÂNESC! Drama este că nu-l lăsați să salveze Fotbalul nostru de INCOMPETENȚI, sforari, tipi nărăviți la grămezi de bani nemeritați, nemunciți! Dacă vom persista în această tragiocomedie de-a conducerea fotbalului românesc, atunci, ADIO, Performanță!…

…Ne întoarcem, de vineri, în „Bâlciul Deșertăciunilor” cotidiene, cu Play-Off și Play-Out, of, of, Doamne, of, cu aroganțele lui Don Jiji și Leo Gâlceavă, cu fluierași dalmațieni, cu insolvențe, cu beții și atâtea șmecherii, cu desființări de echipe, fără Legendele Rapid, F.C.Argeș, Progresul, Petrolul, Știinșa Craiova, mai nou Oțelul, Bihorul, Sibiul, Sportul Studențesc, Bacăul, Reșița și câte alte centre de tradiție, cu lanțul de aberații de la FRF și LPF, și corul nesfârșit de controverse, ne întoarceam la “marea” performanță de la Voluntari, Chiajna, Pandurii (Otopenii și Brăneștii n-au dansat decât o vară!); noroc că vine Juventus Colentina, la anul poate și Știința Miroslava, AFC Hărman sau Comuna Recea, acum doi ani a ratat promovarea Damina Măciuca, hai că e haios, dar nu-i nimic de râs, aud doar un bocet grav pornit din suflet…

…ȘTIU că Fotbalul Românesc nu poate fi decât oglinda Societății în care viețuiește! Dar, din fericire, în România, Sportul s-a ridicat de atâtea ori desupra mediocrității Societății! Acum, oare, nu mai este lăsat?! Sau…
…ÎNCOTRO, FOTBAL ROMÂNESC?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

“Curat, murdar” (15). DA UMbre am fost, Herr Daum!

…Vremea beției de cuvinte s-a risipit rapid, după prima repriză a meciului de debut al Naționalei noastre de fotbal: 1-1 (0-0), acasă, la Cluj, cu modesta reprezentativă Muntenegru (aș zice mai slabă decât Armenia după ce am vizionat partida de la Copenhaga!). Sigur, a fost și penalty-ul ratat al lui Stanciu, în ultimele secunde ale celui de al 5-lea minut de prelungiri, cu un șut anapoda peste poartă! Ratare care ar putea face din Ghinion cauza-cauzelor, ceea ce ar fi total greșit. Pentru că JOCUL nostru a fost lamentabil, în special, în prima repriză?! Unde a fost acea echipă ofensivă promisă?! Parole, parole, ale antrenorului neamț Daum, înaintea debutului său pe banca unei Naționale. Și destule parole federale!

…Prima repriză a fost cred cea mai slabă a Naționalei noastre din ultimul deceniu! Un haos general, o mișcare de babalâci, fără pressing și jocul pe aripi ce ne-a adus de multe ori succese. Umbre fără vlagă, fără determinarea promisă, fără acel joc ofensiv promis de Daum, din primul până în ultimul minut! Plus că Herr Daum a cam greșit și formația! Ce căutau Bicfalvi (pe dreapta?!) și Săpunaru la mijlocul terenului?!… După primul sfert de oră era clar ca nocturna clujeană că lipsește un “motor”, un jucător care să dinamizeze jocul, să trezească Naționala, cum a încercat, spre lauda lui, Benzar, la debutul lui în Națională. Un asemenea jucător se afla pe bancă, însă, Popa, Torje, Chipciu, Maxim, Keșeru!… Primii doi au fost trimiși destul de târziu în arenă, în ultimele 20 de minute, iar Popa a și deschis scorul, în min.85, cu un șut tare din 8 metri, lateral stânga. Bucurie prematură, căci, peste numai două minute, muntenegrenii au egalat prin Jovetici, cu o lovitură de cap, dintre Moți și Filip, la singura acțiune de poartă a ex-iugoslavilor din repriza secundă: 1-1. Numai că oaspețiii au avut o ocazie uriașă, la începutul duelului, rezolvată de intervenția uluitoare a lui Pantelimon.

…Victoria ne-a trecut prim fața ochilor, la finele celor cinci minute de prelungiri, numai că penalty-ul scos de Keșeru (trimis în teren în…minutele de prelungiri în )a fost stricat de cel mai mediatizat jucător român din ultima lună, N.Stanciu, poate obosit și de transferul la Anderlecht, el trimițând neglijent sus, sus, peste poartă!
…Sincer să fiu, Naționala României din această seară, cu ușoara trezire din ultima jumătate de oră, mi s-a părut sub cea de la Euro 2016!… Sigur, nu mă grăbesc să emit judecăți de valoare categorice, să trag concluzii. Dar nu pot fi de acord cu selecționerul Daum că “am făcut o repriză secundă foarte bună” (Sic!) și nici nu l-aș lăuda pe Săpunaru în postura lui de mijlocaș, uitându-se că a comis din neglijență faultul sancționat cu lovitura liberă din care muntenegrenii au egalat!…

…Despre Herr Daum spun, fără răutate, că a stat ca o stafie imobilă pe bancă, fără vreo reacție în măsură să schimbe ceva în jocul leșinat al echipei române. Neamțul ne-a vorbit frumos în ajun, unii s-ar grăbit să scrie că a început revoluționarea fotbalului românesc cu el, a promis marea cu Moscova 2018, însă nimic. Dacă ar fi jucat așa Naționala sub comanda lui Pițurcă sau Iordănescu, publicul le-ar fi cerut imediat demisia. Publicul clujean a fost mai tolerant, însă destul de necăjit!… Și se ridică o întrebare gravă: cum este posibil ca un…profesionist să debuteze oficial ca antrenor la o Națională fără să susțină măcar un amical, așa, să ne cunoaștem cu jucătorii în exercițiu, nu în cockteil de parole!

…A fost doar primul joc din preliminariile pentru Mondialul-Kazaciok 2018. Pe care, automat, l-am comparat cu partidele Danemarca-Armenia 1-0 (1-0) și Kazahtan-Polonia 2-2 (0-2), urmărite azi!… Danezii păreau că vor face scor, dar au ratat pe bandă rulandă, chiar și un penalty în ultimul sfert de oră… Polonezii dădeau impresia că, la pauză, când conduceau cu 2-0, s-au și instalat lider al Grupei E, mai ales că au avut și trei bare. Numai că starul polacilor, Levandowski, n-a mai strălucit în actul II, iar fără el, echipa poloneză este una oarecare. Care a încasat rapid, la începutul reprizei secunde, două goluri, de la incredibilii kazaci, nu doar luptători, ci și bine așezați în teren, cu scheme ofensive nebănuite. Va fi un adversar greu pentru tricolorii noștri, aș spune, cei mai slabi din triunghiul favoriților, cu danezii și polonezii!

„Curat, murdar” (13). FOTBALUL LUI PAPURĂ VODĂ ȘI JIJI MILIONARUL…

…Bună, rea, Naționala de fotbal ne reprezință și ținem la ea. Și vrem, logic, revanșă în preliminariile Mondialului-Kazaciok, nu pentru Habarnam, ci pentru tristețea noastră de la Euro 2016. Aducerea neamțului Daum la cârma Naționalei, cu luminile și umbrele lui, ne-a…resetat entuziasmul. Duminică e prima bătălie, cu muntenegrenii, la Cluj. O vrem câștigată, ca un start lansat. Din păcate, vechi obiceiuri de la porțile Orientului dau târcoale lotului reprezentativ, amenințându-I armonia.

…Un titular de preț, portarul Tătărușanu, s-a accidentat în meciul de campionat al Fiorentinei și este “out”. Daum s-a gândit imediat la Niță, excelent și la acel 0-5 de toată rușinea al Stelei cu Manchester City! Numai că Niță a aflat, pe când își făcea bagajele pentru Mogoșoaia, că Steaua nu-i dă drumul, pentru că are nevoie de el pentru restanța cu Iașul, din moment ce Cojocaru era convocat la Lotul de tineret și antrenorul lui, Dulca, s-a opus să-l lase pentru o zi la echipa de club, barându-l, practic, pe Niță la lotul reprezentativ A!?! Gândire meschină, de parcă lotul de tineret n-ar trebui să fie anti-camera Naționalei mari!… O Federație cu personalitate, care se gândește la viitorul primei reprezentative, ale cărei succese ar relansa întregul nostru fotbal, ar fi decis ea!… Numai că Federația a tăcut, cum a închis ochii și la infiltrarea unui impresar în intimitatea Naționalei din cantonamentul de la Mogoșoaia, întâmplător, să vedeți poveste, soția lui Reghecampf, așa, doar să ceară o învoire de-o zi pentru Stanciu, plecat pe bani grei la Anderlecht!… Degeaba a adus Daum un aer de profesionalism, dacă la noi Fotbalul continuă să fie al lui Papură Vodă…

…Întâmplător sau nu, antrenorul Stelei, Reghecampf, a început un război de om frustat și cu Daum. După cele cu Pițurcă și Iordănescu!… La început, a replicat total nesărat, prea-plin, că el “nu-i prieten” cu Daum, care-l felicitase pe “prietenul Șumudică”, după eliminarea de senzație a lui West Ham! Adevărul e că nici nu putea primi asemenea felicitări Reghe, după acel 0-6 roud trip cu “Cetățenii” lui Guardiola… Apoi, aere de domnișoară, mofturi cu Niță, că trebuia convocat din timp, că nu i s-a făcut niciun favor cu reprogramarea meciului cu ieșenii, deși, la vremea respectivă, a cerut amânarea!… Ca să devină tranșant, dintr-un vizibil complex (de care, oare?!) “Daum s-o lase pe Steaua în pace și să-și vadă de treaba lui, fiindcă noi ne descurcăm bine”. Cum nu se răcorise cu asemenea ieșire de frustat 100%, fără a mai întreba dacă în ultimele cuvinte (“noi ne descurcăm bine”) a inclus și meciul tur cu englezii la București, un 0-5 prea mic după ce am văzut în teren!?…Ba, lup moralist, Reghe, anunță că “se întorc vechile mentalități la națională”, uitând că el este printre primii care readuce balcanismul… Și asta în timp ce Conul Jiji tace, preocupat să cumpere tot ce vrea de pe-acasă, mai greu cu second-hand-ul din străinătate. Logic, Conul Jiji, care întoarce banii cu lopata, ar trebui să se gândească și la liniștea Naționalei, să-l potolească puțin pe Reghe, care nu poate uita, se vede și din satelit, că n-a ajuns antrenor la prima reprezentativă, unde nu mai decid țechinii Conului Jiji. Dar, după acea declarație ticăloasă dinaintea meciului Astrei la Londra (“Vreau să câștige West Ham!”), tare mă bate gândul că latifundiarul din Pipera ar vrea să piardă și Naționala, duminică!?! Poate, așa, va fi schimbat Daum și va fi instalat, în sfârșit, Reghe la cârma “tricolorilor”, acolo, unde, ca jucător, a apărut o dată, jenant, într-un 2-5, cu Danemarca, pe…plaja de la Bariera Vergului din București, în 2003.

…Iartă-i, Doamne, pe oamenii orgolioși, aroganți, fără scrupule, cu două fețe și niciun obraz din Țara lui Papură Vodă! Oricum, eu mă voi bucura cu sufletul plin de rezultatele pozitive ale Naționalei, ale Stelei și Astrei în cupele europene!…

EURO 2016 BATE LA UȘĂ, GENERALUL RIDICĂ ZMEE PE TUȘĂ!

…Rușinea de duminică noapte de la Torino, nu atât acest 3-4 (1-1) cu Ucraina, cât mai ales jocul tricolorilor noștrii în primul sfert de oră de după pauză, a aruncat nori de scepticism peste noi, cei din tribună și din fața micilor ecrane.
…Unii au zis, imediat după jenanta remiză, 1-1, cu mediocra reprerzentativă congoleză, că nu avem valori, de unde Valoare!?!
…Atunci, însă, l-am auzit pe General declarându-se foarte mulțumit de jocul lui Chiricheș!?! Așa, ca o punere la punct a realității evidente, nu a ziariștilor lucizi, după o partidă în care numitul Chiricheș părea mai curând un copil de mingi!
…Citesc un titlu, în presa de azi „ȚURCA”! Corect, dar diagnosticul acesta e de pe vremea lui Pi…țurcă!
…Acum, titlul zilei mi se pare IORDANE!… Cu sau fără cașchetă…
…Apărarea-varză de Torino, ne-a băgat în corzi, nu prea mai visăm. Tribuna și-a pierdut și entuziasmul și umorul ce o defineau… Cineva a zis în comentariul TV că avem o galerie de rezultat. Cam peste tot în lume e așa… Aseară, însă, dacă băieții lui Fomenko n-aveau între buturi un portar de motel, care răspunde la numele de Piatov, vorbeam acum despre un 1-4 de ne suna Euro 2016 în cap!…
…În oscilațiile tribunei a apărut, de aseară, un gând negru: „Cu așa joc, nu facem vreun punct în grupă!”… Festina lente, colegi de galerie!…
…În fotbal, adevărurile își schimbă rapid haina… Să vedem la treabă și „cocoșul galic” în seara asta (n.a. A fost 3-2, acasă, în fața Camerunului, cu golul victoriei în min.90!), căci și Germania a fost umilită, aseară, 1-3, acasă cu Slovacia!?!… Au și francezii probleme, nu numai noi. Important este cine trece mai repede peste sincopele de moment!…
…Sincer, nu doar defensiva mă pune pe gânduri, plină de figuranți cu numele Raț, Filip, Chiricheș, Mățel, chiar și Grigore, nu mediocritatea perpetuă a lui Pintili. Ci, în primul rând, figura de neputință a lui Anghel Iordănescu. Pare un antrenor resemnat cu o realitate gri, dacă nu neagră, și se dovedește fără soluții.
Parcă i-a luat Dumnezeu mințile, tocmai lui, cel cu iconița la piept și în mână. Altfel, nu ar fi amplificat problemele, nu ar fi născut furtună în ajunul turneului final din Hexagon, mai ales că, acolo, la FRF, nu prea are cine să-l ajute!…
…Mazilirea doctorului Pompiliu Popescu, conferințele de general-doctor cu „mâna lui Alibec”, pe care UEFA a găsit-o normală, tensiunile cu banderola căpitanului de națională, amânarea anunțării lotului pentru Euro 2016 nu puteau decât crește tensiunea într-un grup în care valorile sunt numărate pe degetele unei mâini, iar liderul de Echipă, decisiv în vechile generații nu-l găsești nici cu lampa lui Aladin.
…Cât privește declarația Generalului „Iordane” făcută după meciul cu Ucraina „Într-un fel, e bine că am luat atâtea goluri într-un meci, că prea ne credeam zmei!”, ea pare una de peluză!..
…Cu ultima evoluție a tricolorilor, Generalul cam ridică zmee…
…Și, totuși, mă încăpățânez să cred că zmeii noștrii de altădată nu vor dansa „Sârba-n căruță” pe tușă, când Euro 2016 bate la ușă!…
Vor fi în stare să nu mai fie ridicoli?!

MONDIALUL-SAMBA demarează între furturi, crime și „tunuri”…

…Cam asta transmit de la fața locului trimișii mass-media. Cu 24 de ore înainte de a debuta Mondialul brazilian, la Rio se jefuiește și se fură în plină stradă, la Sao Paulo se face săptămâna de când zeci de mii de oameni fac greve, opresc metroul, protestează față de „tunurile” date de politicienii din (și din!) Brazilia după paravanul Mondialului de fotbal! Milioane de euro spălate cu renovarea (celebrul Maracana a fost redus de la 200.000 de locuri la 75.000!) sau construirea unor arene noi, ceea ce, se vede, nu-i doar un stil dâmbovițean. E stil mondial, din moment ce și Blatter, mai-marele FIFA, e acuzat de șpagă luată pentru acordarea unui Mondial exotic în Qatar!…

…Brazilienii de rând, morți după samba și fotbal, protestează, însă, și se opun Mondialului (!?!), chiar sub forma luptelor de stradă, din cauza marelui jaf al politicienilor care au ignorat sănătatea, învățământul și cultura. Pe mulți nu-i mai interesează cine va fi campioana lumii la 13 iulie, când Brazilia vrea Hexacampeao, al șaselea titlu, record mondial absolut. Când s-a cheltuit suma record-mondial de 14 miliarde de dolari (ultimul Bal al fotbalului, cel din Africa de Sud, a păpat numai… 4 miliarde!?!), repetarea istoriei ediției din 1950, când gazdele „Maracanei” au pierdut finala, ar însemna o sinucidere în masă, de la Zgârie norii din marile metropole la cutremurătoarele Favelas și, negreșit, birourile guvernamentale! De aceea, nu m-ar mira ca Selecao, cu starul Neymar și bătrânul timonier Felipe Scolari, să fie ajutată din plin, în momentele grele ce se pot ivi oricând!…

…Dincolo de umbrele ce vin de peste Atlantic, aștept Mondialul-samba ca pe Sărbătoare, în stare să ne încânte prin Frumos. Mai toți merg pe mâna Braziliei, întruchiparea Fotbalului-Artă… Și, totuși, eu vreau o mesageră a Europei să danseze samba la 13 iulie! Poate Spania, care are de apărat coroana sud-africană, pe teren sud-american, iar Pele ne asigură că omul acestui Mondial nu va fi nici Ronaldo (portughezul, brazilianul e la pensie!), nici Messi, ci Xavi!?!… Poate Germania, poate Olanda… Nu merg deloc pe mâna Angliei, poate și pentru că Roy Hodson nu mi-a arătat a fi mare antrenor nici măcar atunci, când conducea Elveția, care ne-a învins, întâmplător, cu 4-1, la World Cup 94, în Silverdom-ul din Detroit, într-un fel de fotbal în saună…

…Nu zic nimic despre Italia mea de suflet (deși m-ar bucura enorm măcar o nevisată, acum, Finală!), nici despre Favio Capello, coach-ul Rusiei, el, antrenorul lui Răducioiu la Milan, nici despre Franța modestului (până acum) Deschamps… Ba, nu cred nici în Argentina cea frumoasă la prezentarea unui „11” de parcă ar fi european… Când despre marile speranțe, „bombele” atât de așteptate, ele cred că vor fi, însă numai în grupe. Sigur că ar fi frumoasă încă o „uvertură” albă la un Mondial, mâine seară (la noi!), între Brazilia și Croația lui Nico Kovaci (cel mai tânăr antrenor din turneul final, 42 de ani, ca și francezul Lamouchi, dresorul ivorienilor), e fotbal și putem visa la orice. Chiar și la încă o figură frumoasă a yankeilor pregătiți de neamțul Klinsmann care se va duela în grupă cu al lui concetățean Low, aflat în turela panzerelor! (mai sunt alți doi antrenori germani la acest Mondial-samba:  Hitzfeld-pe banca Elveției și Finke-boss-ul camerunezilor!) sau la un Arc de Triumf peste timp al uruguayenilor lui Oscar Tabarez (67 de ani, cel mai bătrân coach din competiție), în amintirea titlului  din prima ediție (1930), jucată, acasă, dar, mai ales, a victoriei de senzație din 1950, cu ultimul bal pe „Maracana”, în fața unei Brazilii cutremurată, paralizată, care a purtat doliu câțiva ani… Sigur, se așteaptă și o „explozie” africană, poate Ghana sau, de ce nu, Camerun, echipa care a refuzat să facă deplasarea până în ultima clipă, din cauza fentei financiare pe care le-a făcut-o guvernul lor…

…Din nefericire, de 16 ani încoace, tricolorii noștri tot lipsesc de la Gala Mondială, iar noi riscăm să devenim experți în tele-fotbal (Ce fotbal am văzut în retrospectova lui Ionel Stoica, la TVR 1, cu ultimele patru Mondiale ale tricolorilor români!). Mă uit pe Tabelul Mondialului (un virtual Tabel al lui Mendeleev, nu-i așa?!) și mă întreb în ce grupă s-ar fi descurcat actuala națională a lui Pițurcă? Sincer, la cum jucăm, în afară de Iran, Honduras și Costa Rica nu cred că ne puteam bate cu nimeni pentru un gram de speranță. Dar, cine știe, e fotbal, Mondialul-samba stă să înceapă, iar noi, telefotbaliștii, vrem să vedem Viața mai frumoasă prin Fotbal. Dacă vreți, fie și așa, ca o ultimă, și ultimă Iluzie…

J.O. Penultima zi. “Viva Mexico”, pe Wembley, “Ole” Messi, la București!

…Azi-noapte, am rumegat greu eșecul ștafetei americane la 4 x 400 m., când ultimul schimb al yankeilor părea scos dintr-un azil de bătrâni și obligat să alerge. Și am decretat, în miez de noapte, că triumful ștafetei micuțului stat Bahamas asupra marilor favoiriți americani înseamnă cea mai mare surpriză a Olimpiadei de la Londra!…

…M-am înșelat! Astăzi, în 11 august, pe Wembley (nu legendarul, căci acesta, pe care s-a jucat, astăzi, este un stadion nou, fără poezia Istoriei și… Legendelor!), în această sâmbătă, penultima zi a Jocurilor Olimpice, a explodat cea mai mare “bombă”: Mexic a cucerit prima sa medalie de aur, învingând, în finala turneului de fotbal (nu de lupte de cocoși!) favorita 1000 la 1000, titrata, bogata, poate prea îngâmfata reprezentativă a Braziliei! Și nu doar cele 115 milioane de azteci din Mexic, dar și milioanele de mexicani din America, din lume și-au ridicat bucuria în cântec de suflet: „Viva Mexico!”… Cânt și eu, la București, sub ploaie, cu gândul la însorita Baja californiană, la Tijuana, de cum treci de San Diego, locuri admirate pe vremea legendarului (pentru noi, românii!) World Cup ’94, din SUA… La Miami, Ducu și Karina chiuie de fericire, cred că au și pus grătarul la foc, pe marginea piscinei, să curgă berea, Corona, Salitos, Tecate, în valuri, într-o noapte de vis! Regret, în aceste clipe, că nu sunt cu ei, sunt, însă, cu tot sufletul acolo…

…Cine n-a urmărit meciul la TV și vede rezultatul, 2-1 (1-0) pentru azteci, crede că este vorba despre o greșeală de corectură! Numai că este o miraculoasă Victorie uriașă, absolut meritată de echipa inteligentului strateg Luis Fernando Tena, un meci-lecție pentru toate echipele mici, inclusiv pentru românul Victor Pițurcă! Mexicanii au deschis scorul în secunda 30, prin Peralta, vârful care avea să puncteze și în min.75, după două bare, pe contraatacuri tăioase, în plin asalt orb al Reginei fotbalului mondial. Că Hulk avea să înscrie golul de consolare pentru brazilieni, în primul minut din cele trei de prelungiri, n-a schimbat cu nimic această partidă istorică. Ambițioșii, dar și inteligenții mexicani, cu o echipă-acordeon, în defensivă și la mijloc, cu un pressing ucigător și sublimă dăruire, au făcut din Galaxia braziliană o trupă de anonimi, amețită de driblingurile și raidurile celor pe care, probabil, superstarurile i-au privit prea de sus. Mediatizatul Neymar, prea umflat de regia impresarilor în cârdășie cu unii ziariști, s-a cam făcut de zâmbete amare, milionarii Oscar, Marcelo, Juan, Rafael, Pato, D.Silva au devenit o trupă de anonimi, pierduți în mecanismul infernal al formației Mexicului, autoarea celei mai mari surprize de la Olimpiada XXX!

…Nu poți să lauzi pe cineva dintr-o echipă care, în acest 11 august, a intrat în Legendă. Antrenorul Tena merită, categoric, un bonus de mare strateg, ca și uluitorul portar Corona, cel care, împreună cu “diavolul” aztec Peralta, a pus primele nestemate la Coroana din aurul olimpic! Un aur pentru care alții ar fi dat o duzină de medalii de la sporturi necunoscute marelui public. Un aur care a ridicat moral Mexicul mult peste cota 36, la care se află când scriu, loc la care au contribuit alte trei medalii (2 argint, 1 bronz) aduse de săriturile în bazin și cele două de bronz (1 argint, 1 bronz) la tir cu arcul!…

…Și, dacă tot privim clasamentul pe medalii de la Londra, la ora când scriu, SUA s-a distanțat pe treapta întâi, cu 98 de medalii, dintre care 42 de aur! În ciuda “sindromului China”, cu 82 de medalii (37 de aur). Cât despre România, cu 9 medalii (2-aur, 5-argint, 2-bronz), ea a tot coborât. E pe locul 25. Și încă se mai dau medalii. Nu și pentru noi…

…La puțin timp după ce, pe Wembley, lumea fotbalului cânta în extaz “Viva Mexico”, la București, pe “Național Arena” (cu un gazon jenant!, și tribune entuziaste, cu locuri goale, totuși!) un amical de lux. Supertereștrii de la Barcelona (care vor începe campionatul peste opt zile), cu Messi în frunte, au venit pentru un amical de cinci stele (pentru noi!) cu Dinamo. Eveniment, cu un oaspete atât de mare pentru un fotbal ajuns atât de mic, cum este cel românesc!). La care nu puteau să nu se bulucească (nu-i așa?!) așa-zisele noastre VIP-uri, așa-ziși ziariști fără vreo legătură cu fotbalul și cu bunul simț…

…Primul “Ole” s-a auzit la patru minute după ce arbitrul român Cristi Balaj a pornit spectacolul. Messi a trasat, dezinvolt, o diagonală în stânga protarului dinamovist Bălgrădean, mutând întâia oară tabela. Dar ce mai contează tabela (2-0, în final, mai exact în prelungiri!), într-un amical… Pun materialul pe blog și mă bucur de arta galacticilor, și gândesc ce-i în Mexic, la Miami, în California, dar și în… Brazilia, unde cred că unii au aruncat televizoarele pe geam, de atâta supărare! Astă-seară, în lumea fotbalului, se cântă “Viva Mexico!”, în ritm nebun de mariachis… Când va cunoaște și România o asemenea noapte magică, după aceea de la Sevilla ‘86?…

Ce bine este fără televizor!

…Credeți, nu credeți, sunt șase zile de când n-am deschis televizorul! Și mă simt excelent, liniștit, destresat, dezinteresat, odihnit cerebral, parol dacă exagerez… Din 30 decembrie 2011 și până astăzi, în ajun de Bobotează, n-am privit micul-marele parșiv ecran decât trei ore, pe 1 ianuarie 2012, la prânz, când s-a transmis, pe TVR 1, Minunea de la Viena, sublimul Concert de Anul Nou, pe care nu-l ratez de peste un deceniu… Muzica aceea divină mi-a vindecat sufletul pentru zile bune, m-a purificat, mi-a înmugurit lacrimă de fericire și n-aș putea un timp să mai urmăresc altceva…

…Tot în vraja muzicii terminasem, absolut, întâmplător, și agitatul 2011, cu un musical de vis, la Opereta bucureșteană, „Rebecca”, spectacol de senzație, cu o primă parte de credeam că mă aflu pe Broadway, absolut fascinant show-ul, am să scriu mai multe despre el în „Taifasuri”, săptămânalul cu zeci de mii de cititori care-mi găzduiește cronica dramatică…

…Între cele două daruri de la Dumnezeu, pentru suflet și cuget, cum să mă mai prostituez cu TV-urile bolnave de rating și kitsch?!… Și ce să văd pe multele, prea multele canale de duzină?!… Aceleași moace posace, unele chiar prostănace, agramate și parașutate, același bâlci al deșertăciunilor, politic și sportiv, interminabila listă de maneliști și becaliști, tot crime, minciuni, silicoane și nesimțire, arestări de ochii fraierilor, gunoaie care ne-au asfixiat mai tot anul 2011, ca un replay pentru 2012?!

…Nu știu cât am să rezist fără tembelizor, pulverizator de adevăr, deocamdată îmi este atât de bine, îmi protejez ochii, ai minții și ai sufletului, încerc să rămân încărcat pozitiv de spiritul Sfintelor Sărbători, refuz să cred că va veni clipa blestemată când voi capitula, cât pot, oare, să amân revenirea la normalul nostru anormal?…

…Nu mă uit eu la televizor, însă umblu printre oameni, am reluat naveta zilnică la Giurgiu-mon amour și oamenii din microbuze, de pe străzile și de lângă Turnul Ceasornicului, „Farfuria” din Cetatea de la Dunăre, ca și cei din Capitală sunt abătuți, în taxiuri, tramvaie și în metrou, înțeleg că micul ecran le-a prezentat începutul de an cam în catran, căci, deși guvernanții o țin cu o ușoară creștere economică (?!?), se anunță noi disponibilizări, alte scumpiri, ploaie de biruri, un buget și mai mic… Aud că vine un an jalnic pentru cultură, cu vreo 40% mai mic bugetul în 2012, cui îi mai trebuie lumină pentru cuget și suflet, acolo sus, la Palatul Înfângerii, întreb revoltat, și nu doar pentru că m-am bucurat, pe 28 decembrie, de un Premiu pentru cultură la Gala „Zece pentru Giurgiu 2011”, ci pentru că unii vor să ne îngroape de vii!… La „telefonul fără fir” al străzii, am mai auzit că un laureat al Premiului Nobel în economie vede în austeritate o mare piedică pentru ieșirea din criza în care se scufundă planeta, ai noștri diriguitori-terminatori, însă, n-au nicio treabă, se vede, cu Nobel, cu cine și ce au, oare?!… Leul a luat-o iarăși la vale, forintul a ajuns în prăpastie în 24 de ore, căci Orban-ul ungurilor, care vrea să sfideze Westul, Estul, budapest-anul care ne dădea cu tifla, mai anul trecut, în Transilvania, n-ar prea avea treabă cu ce se întâmplă, astăzi, în lume. Lume, lume…

***

…Prin fotbalul nostru sub Burkina Faso, zice-se că-i același scenariu, milioane aruncate pe gloabe și epave, Becali și Badea se bat în transferuri de duzină, Pițurcă face eforturi să bată un liliputan numit Turkmenistan, în șușa din Antalya, presa aud că-l bate la cap cu un copil din flori, florile dalbe s-au cam ofilit pe la noi… Zic, optimist, că toate acestea sunt zvonuri, denaturări, cârcoteli, răutăți, n-am urmărit telenimicitorul de speranțe, așa încât nu pot da în scris că la noi 2012 a demarat cu un pas înapoi față de 2011…

…Ce bine îmi este fără tele (vizor, gondolă, comandă, conferință, scaun), cât mă mai lași să nu mă poluez iarăși, Doamne?

Torje ne-a dat viață, Torje ne-a subțiat iluziile!

…N-am jubilat după victoria oarecare, una de serviciu, 2-0 (2-0) fără ecou și strălucire, în Luxemburg, vinerea trecută. Am spus doar, ba am și scris pe un bloog, că, în noaptea ce deschidea week-end-ul, în burgul de lux din Benelux, într-un meci de pauperi, șansa noastră s-a numit piticul din grădina cu iluzii a fotbalului românesc, Torje! El a dat două goluri din ultimele 11 minute ale primului act (mai exact 34’ și 44’), fără de care la pauză putea fi un scor-năucitor pentru Pițurcă și ai lui, iar Federația de fotbal se putea apuca să învețe regulamentul jocului de popice. Căci bâlbâielile din defensiva noastră, mai ales în debutul partidei, ne-au trecut de două-trei ori glonțul pe la ureche și rușinea pe la tribuna oficială federală. Dacă nu marca Torje de două ori (era suficient și o dată) în meciul cu barmanii burghezi de lux, nu mai visam, acum, la duelul decisiv cu Franța, marți noapte, la București, când se va inaugura frumoasul stadion Național Arena. Torje a fost eroul meciului, Torje este „killerul” iluziilor noastre. Pentru că, înainte să semneze prima lui „dublă” la Națională, în minutul 19, a încasat, în Luxemburg, inutil, inconștient un cartonaș galben care, fiind al doilea în aceste preliminarii Euro 2012, îl blochează la mantinelă pentru partida cu trupa din Hexagon, liderul grupei noastre. Nu vom beneficia, ca atare, de cel mai în formă fotbalist român al momentului, abia plecat în Peninsulă, la Udinese, unde îl privește cu atenție în tot ce face întreaga lume bună.

…Neliniștea absenței lui Torje este amplificată și de figurația noilor vedete Marica și Tănase în joaca din Luxemburg. Sigur, Pițurcă anunță modificări în „11″-le ce va da piept cocoșului galic. Numai că nu poate fi schimbat peste noapte jocul deloc de lux al naționalei în Benelux, unul fără prea multe idei și cu aceeași alarmă din ultimii ani venită din partea apărării, care nu mai are de mult cuvântul. Sincer, singura noastră șansă este norocul chior al jucătorului de gamble reinstalat a treia oară la cârma tricolorilor noștri. Adică, francezii lui Blanc să vină la București chitiți doar pe un egal (care le-ar asigura, practic, calificarea!), după ultimul 2-1 de la Tirana, de vinerea trecută, și un contraatac de-al băieților lui Piți cel băftos, o minune să ne aducă un gol pe final de meci, după care, sub protecția Fortunei, să ne apărăm glia din 16 metri, ca la Călugăreni, pe vremuri. Altfel…

…Altfel, am rămas tot pe locul 4 în grupă, căci, vineri noapte, Bosnia a învins, cu 2-0 (2-0), în Balarus și a și sărbătorit (prematur, zic!) calificarea, la Sarajevo.

…Ne pregătim pentru inaugurarea luxoasei Național Arena, de marți. Trei ceasuri bune sau trei ceasuri rele? Cu echipa prezentată și cu jocul din Luxemburg, dar fără Torje, ăl mai tare din parcarea FRF, în bătălia cu francezii, nu avem decât de doi bani speranță. Sperăm or ba?

Fotbaliștii tricolori, Al Bano și… Albania

…Cum sunt mai toate în România acestor vremuri, așa și fotbalul nostru. Nu-i deloc o scuză pentru acest neverosimil 1-1 (0-0), cu Albania, la Piatra Neamț, în debutul preliminariilor pentru Euro 2012. Dimpotrivă! Fotbaliștii chemați sub tricolor se numără printre privilegiații sorții, milionari pripășiți norocos prin toată Europa. În contrast, înainte de ’90, când cunoșteau din plin chinurile „societății socialiste multilateral dezvoltate”, fotbaliștii noștri au adus la București Cupa Campionilor Europeni (Steaua-Sevilla 1986), s-au calificat la Euro ’84 (eliminând campioana mondială de atunci, Italia!) și la Coppa del Mondo ‘90. Acum, din păcate…

…Acum, nu mai batem nici modesta reprezentativă a Albaniei. Din 1949, când a fost tot 1-1, fotbaliștii români au învins pe unde au întâlnit (ultima oară, cu 6-1, la București) trupa de la Tirana, „tirana” ultimilor nostre visuri de mărire. Ne-am dus sub falnicul Ceahlău, visând la acea frumoasă melodie „Felicita” interpretată de Al Bano (mama i-a dat viitorului celebru cântăreț italian numele de Albano, pentru că, la naștere, tatăl lui lupta în Albania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Dar, în loc de Al Bano, am dat peste ambițioasa Albania, care ne-a transformat Fericirea visată în Tristețe…

…Sigur, dacă Franța a capotat, tot vineri seara, în fața Belarusului, la Paris, 0-1 (Kislyak-min.86!!!!!!!!!!!), parcă, ar zice federalii noștri, mai treacă-meargă acest 1-1 al României. Rămâne, însă, să vedem ce vor face aleșii lui Lucescu-junior, marțea care vine, pe terenul „rușilor albi”, la Minsk. Deocamdată este cert că, la Piatra Neamț, cu tot publicul minunat, Naționala română s-a comportat lamentabil. Fără vreo idee de joc (în teren și pe banca antrenorilor), fără vână, fără determinare. O mână de milionari norocoși care și-a bătut iarăși joc de milioane de nenorociți ai sorții pentru care fotbalul reprezintă drogul moral ce ar putea să le mai aline, o noapte, necazurile în cascadă de peste zile, săptămâni, luni, ani… Iar când, pe final de meci, în min. 88, Muzaka ne-a făcut musaca iluziile, egalând din mijlocul unei defensive de figuranți (Bogdan Stancu, introdus abia pe final de partidă, a deschis scorul, în min. 80!), era firesc ca amărăciunea tribunelor visătoare să convertească brusc și în voci potrivnice, unele cerând chiar demisia junelui antrenor cu tată celebru, pentru care banca Naționalei pare cam mare…

…În loc să fie supărați și autocritici pentru parodia oferită milioanelor de fani, din lumea-ntreagă, Lucescu-junior și destui jucători s-au dovedit activi abia la cabine, după meci, atacând publicul și presa. Ba, selecționerul ne-a povestit despre o „echipă motivată, care a muncit mult pentru o victorie importantă”, formație ce i-a apărut, probabil, în visele lui, căci noi am văzut cu totul altceva. Un haos general, a apatie condamnabilă și un antrenor care n-a ieșit în evidență decât de două ori: când l-a retras, total neinspirat, în min. 56, pe activul atacant Torje ca fundaș dreapta, în locul lui Contra (înlocuit cu Gabi Mureșan), ceea ce a slăbit forța ofensivă (și așa mediocră) și, mai ales, cea defensivă, pe flancul drept nascându-se cele mai periculoase acțiuni ale albanezilor din ultimul sfert de oră; juniorul s-a mai remarcat, când a ieșit de sub copertina băncii tehnice, imediat după ce Stancu a deschis scorul, vrându-se prin gesturi un dirijor neînțeles. Avea să se retragă în adăpostul mediocrității, însă, după numai opt minute, când băieții de la Tirana au egalat, fixând pe tabelă acest 1-1 istoric (pentru ei!), „un rezultat nedrept” după selecționerul român!

…Sigur, fotbalul nostru de trei parale din ultimii ani a cunoscut starturi preliminare și mai rele. Să ne amintim numai de acel 0-3, cu Lituania, la Cluj, în ultima „epocă Pițurcă”. Din acest punct de vedere, putem spune că remiza (1-1) de la P.Neamț, cu Albania, este un pas înainte, nu-i așa?! Nu ne mai trebuie decât să ne bată Belarusul și Bosnia, ca să terminăm odată cu circul din fotbalul românesc și să trecem la reconstrucția adevărată a Naționalei. Dar, suntem, oare, în stare de așa ceva, planuri de construcții serioase, în România acestor vremuri?!

…Unica rază de speranță, strălucitul 3-0 (2-0) al Naționalei noastre de tineret, la Botoșani, în fața Rusiei! Fără Torje (luat de Răzvan Lucescu la „ăi mari”), trupa lui Emil Săndoi a reușit un rezultat formidabil (goluri: Bicfalvi-26’, Sburlea-36’, Hora-85’) și o calificare, după 12 ani, în play-off-ul Europei! Semn cert că valori avem. În toate domeniile din România. Din păcate, le strică rapid sistemul. Sistemul…

Liga I. Un arbitru pentru Spitalul 9!

…Scene de cascadorii plânsului, aseară, în Ghencea, la primul joc al Stelei sub comanda lui Ilie Dumitrescu! Un juvete căruia mai-marii hoțiilor din fotbalul fotbalul românesc i-au lăsat ca jucărie fluierul spart, un anume Colțescu, a adus victoria Stelei, în dauna nou-promovatei din Brănești (condusă de Ilie Stan), printr-un penalty absolut inventat, fără pic de rușine. Tehnicienii din carul Antenei 1, postul care a transmis partida, au tot căutat o fază în care să fi existat măcar o umbră de contact fizic, însă n-au găsit decât alt 2-1 pentru Steaua, cu Universitatea Craiova, altă japcă la drumul mare, pe când în Ghencea antrenor-dictator era Pițurcă. Acum, ca să fim corecți, Colțescu acesta n-are nicio vină, câtă vreme în fotbalul românesc (ca și în societatea noastră!) sunt lăsați să ia decizii indivizi atât de dezechilibrați încât nu por distinge noaptea de zi. Cu vreo doi ani în urmă, după ce făcuse praf atâtea partide (culmea, toate în favoarea barosanilor!), juvetele Colțescu a fost scos, absolut normal, din arbitraj. Numai că șmecherașul din Craiova a amenințat că se aruncă de la fereastra blocului din Bănie, dacă nu i se dă fluierul aducător de bani negrii. Și „negrișorii” din fotbalul nostru l-au repus, impardonabil, în hoții. Acum, după cum și-a bătut joc de regulament, de bunul simț elementar, aseară, măscăriciul cu fluier ruginit, ori trebuie internat urgent la Spitalul 9, ori trebuie trimis la cules de cartofi prin Oltenia. Mă tem, însă, că nu se va întâmpla absolut nimic, căci ăi mari au nevoie de el. Trăim, doar, în România anului 2010!…

…Altfel, această a 4-a etapă a așa-zisei Ligi I la fotbal-bășcălie, după care lider este…Gaz Metan Mediaș (3-0 cu Sportul Studențesc!), s-a impus prin două „bombe” (CFR Cluj-Astra Ploiești 2-2! Unirea Urziceni-„U” Cluj 0-1!!!) și un meci de Spitalul de nebuni, Dinamo-Rapid 3-2 (0-2!). Cu 2-0 la pauză, giuleștenii ne-au amintit în actul II de o pățanie asemănătoare în cupele europene, când au condus cu același scor la Bruxelles, însă au pierdut, ca și duminică seară, în „Groapa” câinilor. Un meci în care Orient Express-ul din prima repriză a devenit, după pauză, o drezină obosită, din secolul trecut. Ambele echipe cu defensive catastrofale, în care diferența au făcut-o nu atacul vreuneia, ci…antrenorii. Dacă Dinamo îl are pe Andone, hârșâit prin bătălii lungi, cu bune și rele (nu s-a uitat încă recentul 0-3 de toată rușinea de la Split!), Rapid s-a prezentat cu un Șumudică lăudat prematur, peste măsură, începând cu labilul Copos. Iar Șumi, băiat simpatic, care știe să danseze Samba, în Giulești, mai are multe de învățat. Căci, la drept vorbind, el a pierdut meciul în care conducea detașat după primele 45 de minute. Iar un meci de fotbal durează 90 de minute, chiar și în România „colțeștilor” pungași, din sport, ca și din politică…