Mai, luna mea sublimă!

…13 mai 1979. Debutul meu in dramaturgie: „Centrul inaintaș s-a născut la miezul nopții”, în regia lui Costin Marinescu. La Teatrul de stat din Arad, propus de inegalabilul comentator sportiv al Radioului românesc, regretatul regizor Victor Tudor Popa. Premieră salvată in… prelungiri din ghearele cenzurii comuniste! Mulțumesc TUTUROR celor care m-au ajutat in acest debut de neuitat… Acum, număr 21 de premiere… Și ridic, în noaptea asta UNITER, o cupă cu șampanie și pentru Dan Antoci și Doru Nica, prietenii mei de azi, interpreții de ieri, de la Arad…

La 13 mai, s-a născut și minunata mea sora Mona, astăzi, când mă simt tot mai singur, unicul punct de sprijin moral din România, unde am revenit cu sufletul plin de iluzii, iluzii…

…7 mai 1986. Sevilla. Fericit martor ocular, in mână cu pixul nobil de la cotidianul „Sportul”, împreună cu marele, regretatul meu profesor Ioan Chirilă, la finala CCE, una absolut de vis, Steaua-Barcelona 2-0!!! Duckadam, erou peste decenii, cu patru penalty-uri apărate!!! Regele Juan Carlos al Spaniei uluit, la doi metri în spatele meu și al lui Dan Voicilă: „N-am văzut în viața mea așa ceva!”, cum declara Majestatea Sa, și a doua zi, pe prima pagină a ziarului „Andalusia”. Alături, ziariștii spanioli, profesioniști, nășteau un calambur de top tot pe prima pagină: „33 de români au cerut azil politic!”. Eu n-am cerșit, atunci, viza spre metafora Libertății, ci peste două luni, în Italia…

La Sevilla, a fost „Noaptea Generalilor”, inegalabilă pentru noi, românii… Mă tem, irepetabilă…  De atunci, în fiecare an, pe 7 mai, închin o cupă cu șampanie pentru Sevilla! Și îl sun pe Emeric Ienei, să-l întreb cu sufletul bogat de un magic imposibil: Chiar am câștigat Cupa Campionilor Europeni?!

…11 mai 2013. Rm.Vâlcea. Festivalul Național de Dramaturgie „Goana după fluturi”. Moderez un interesant Colocviu, necesar și alarmant intitulat „SOS Dramaturgia românească”. La Casa memorială Bogdan Amaru, primesc Premiul II la Concursul de piese, din 25 de texte, pentru al meu „Don Juan, conquistadorul pustiului”. Chiar dacă Juriul a fost unul de elită (reputatul critic literar Alex Ștefănescu, criticii dramatici Ion Parhon și Claudiu Groza, regizorul Mihai Lungeanu, dramaturgul Doru Moțoc), pentru mine această medalie de argint a avut gust de înfrângere. Am intrat mereu in arenă să câștig. La anul, dacă mai trăiesc, mă bat pentru încă un Premiu I!…
…Ce frumoasă este luna Mai!

MMI și cele șapte „Pușlamale”

…Între intimi, mi se spune MMI! Personajul acesta, bolnav de teatru și de fotbal, are o primăvară însorită, în pofida stării generale și particulare. Nu vorbesc, aici, despre fotbal (Mamă, mamă, ce dezastru, cu naționala!)… Mă refer la teatru…

…Sunt fericit, chiar dacă, în calitate de director al Teatrului “Tudor Vianu” Giurgiu, mă zbat cu o feroce criză materială, dar și morală: nu pot da încă premiera cu “Steaua fără nume”, un spectacol excelent (cu Eugen Cristian Motriuc, Cătălin Crișan-da, da, el, minunatul cântăreț, absolvent de teatru-, Marian Ghenea, Antonia Ionescu-Micu, Giulia Ionescu, Gabriela Munteanu, Mihaela Olar; regia Felix Crainicu), pentru că m-am lovit de litigii între organismele de colectare a drepturilor de autor și două, în ultimele luni de negăsit, nepoate moștenitoare ale scriitorului Mihail Sebastian, mort acum 68 de ani! Semn că mai avem de așteptat încă… doi ani (ciudată lege!) până vor dispărea interdicțiile ce țin de toanele rudelor, diferitelor organisme și de atâtea sofisme… Trăim o situație absolut aberantă în cazul dreptului de a juca sau publica fără probleme autorii decedați înainte de 70 de ani, ceea ce vine, în special, împotriva tinerelor generații, care au interzis la Eugen Ionescu, Mihail Sebastian și (aud, mai nou!) Marin Sorescu!?! Bunuri naționale, nu de familie, de societăți, avocați, orgolii și ambâțuri personale. Cum scriam în revista “Taifasuri” (ultimul număr!), situația aceasta tragicomică (să vrei să oferi drepturile de autor și să n-ai cui, fapt pentru care nu poți juca o piesă!?!) se poate rezolva numai printr-o intervenție imediată, prin legi clare, în numele culturii române, din partea… Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, Comisiei senatoriale de cultură a Parlamentului și Guvernului României! Aude, oare, cineva, când este vorba despre cultură?!

…Dincolo de contextul general bolnav, bucuria de a fi scris un text, “Pușlamaua de la etajul 13”, care, în octombrie 2011, câștiga Concursul Național de Dramaturgie din cadrul Festivalului de teatru de la Galați. Nu aș fi bănuit, atunci, niciodată, că voi fi un dramaturg atât de norocos, care, culmea, să se bucure de o premieră, a 21-a din carieră, chiar de Ziua Mondială a Teatrului! Și, totuși, s-a întâmplat, miercuri 27 martie, când pe scena superbului Teatru „Sava Ognianov” din Ruse, a avut loc prima seară a spectacolului bulgar! Un minunat musical, în regia și scenografia valorosului Orlin Diakov, cu o trupă tânără, de mare talent și pasiune, într-o seară de teatru-total (dramă, comedie, dans modern, pantomimă, cântece de efect, ca versuri și muzică, create special pentru acest spectacol). Cu trei interprete admirabile, Maria Petkova (încântătoare în rolul titular, ea debutând superb pe o scenă profesionistă, după terminarea facultății din Sofia!), Evghenia Iavașeva, Țvetana Blagoeva și cu toți atâția actori pe măsură, Borislav Vejenov (fascinant), Iovko Kănev, Kadri Habil (cu umor irezistibil). Nota 10 cu felicitări și pentru coregrafia semnată de Marin Udvarev, minunata muzică a lui Plamen Mircev-Mirona și impecabila traducere a textului reușită de regizorul bulgaro-român Vili Perveli Nikolov. O seară rară, la Ruse, în ovațiile și buchetele de flori, într-o sală plină ochi, cu elevi, părinți, profesori, ziariști, oameni de teatru…

…A fost a șaptea montare a acestui text. Premiera absolută, în final de octombrie 2011, la Giurgiu, cu valoroasa Anca Sigartău, spectacolul participând la Gala Star Bacău, Festivalul de la Brăila și cel al Teatrelor dunărene de la Giurgiu.
Textul a ajuns pe scenă și la Chișinău (tot one-woman show), în regia lui Emil Gaju, singura “Pușlama” din cele șapte pe care nu am văzut-o, fiind invitat cu doar 20 de ore înaintea premierei, timp insuficient, având un program stabilit dinainte!…
În frumosul spectacol de la Galați, regizorul Vili Perveli Nikolov a optat pentru 10 personaje, cu o incântătoare Petronela Buda în rolul principal și un interesant contrapunct pe ideea sportului (tenisul de câmp în text) ca o morală activă, salvator…
La „Teatrul de joacă” din Piatra Neamț, regizoarea Maria Hibovski a ales varianta cu patru liceene care au împărțit textul foarte greu fie și pentru o singură actriță cu ani grei de scenă. Spectacol care a adus un Premiu I pentru o elevă interpretă la Festivalul de teatru al liceenilor, la Cluj…
“Pușlamaua” n-a ocolit nici Capitala țării natale a autorului, apărând pe scena Teatrulul particular „Tabu”, în regia freneticului Felix Crainicu, și el optând pentru mono-spectacol, cu Dana Stîngă.
Pe 14 februarie, anul acesta, la Teatrul „Pygmalion” din Viena, am fost îmbătat de Frumos cu un excelent spectacol semnat Geirun Țino și o fantastică actriță Julia Prock- Shauer, într-un decor de vis!
Iar, acum, în zi de primăvară învăluită în viforniță, minunata premieră de la Ruse! A șaptea montare, în patru țări! Șapte ”Pușlamale”, una și una. Pe un traseu nevisat de lung pentru autor. Și, totuși, acum, după primele… 7 (șapte) montări sper ca drumul minunatei mele „Pușlamale” să nu se fi oprit în frumosul Ruse, mon amour!
Doamne, că multe îți mai cerem, după ce ne-ai arătat, câteva clipe, Paradisul!

P.S. Știu, există și altfel de pușlamale. La tot pasul. Refuz să mă gândesc la ele. Măcar acum…

P.S. 1. Doi amici m-au întrebat, în plină dimineață, dacă titlul acestui material se referă la câțiva actori, cunoscuți comuni. Nu mon cher, am răspuns fiecăruia, dacă va fi să îi arăt cu pixul, le voi da numele, cu bold, nu voi umbla cu aluzii!

Țara unde se fură orice…

…Este România, of course! Răsfoiești numai “Adevărul” de astăzi și nu-ți mai trebuie niciun argument. “Hoții de cale ferată au învins Guvernul” sună un titlu mare pe pagina I. Adică, se fură în continuare, bine-mersi, din calea ferată, până nu va mai rămâne o șină. Urmează trenurile… După ce s-au furat vapoare, blocuri, cabluri, capace de canale, combinate, doctorate, șosele, voturi și tot așa înainte…

…În același cotidian, din această zi de luni 4 martie (Doamne, cifra aceasta mă trimite cu 36 de ani înapoi, Cutremurul acela blestemat, ducă-se în uitare!), la pagina 19, lista continuă: ”Cum să furi un spectacol”. O poveste tare urâtă, care nu face decât deservicii teatrului românesc, pe care, totuși, vreau să cred că nu-l reprezintă cu adevărat.

…Nu vorbesc aici în numele teatrului giurgiuvean, ci al meu personal. Ca ziarist, ca dramaturg, ca unul care am refuzat să cred în ploaia de avertismente venită (în privința caracterului unui om pe care îl consideram amic!) de la actori, regizori, directori de teatre, scriitori, impresari. Vreau să uit cât mai repede de acest șoc, nici primul și nici ultimul din viața mea. Aș fi vrut să rămân cu imaginea unui regizor harnic, care lucrează rapid, a unor actori excelenți… Mă mâhnește o întâmplare amară pe care am trăit-o mai zilele trecute și trebuie cunoscută în detalii, pentru a nu se mai întâmpla și altora… Pentru a nu se mai repeta, spre binele instituției teatrale și a moralei sale…

…Un spectacol produs de Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu, piesa “Cum să scapi de sentimente” de Paul Ioachim, în regia lui Dan Tudor, cu Monica Davidescu și Dan Tudor interpreți, a fost prezentat în ultima săptămână a lui februarie, în Germania, la Frankfurt, Stuttgart, Friedberg și Munchen. Numai că sub egida…Teatrului Național București, fără o aprobare scrisă din partea producătorului, teatrul giurgiuvean!?! Aprobare care era absolut necesară, pentru că Regulamentul de ordine internă al instituției de la Dunăre stipulează că orice producție îi aparține 3 (trei) ani. Fiind teatru de proiecte și neavând un buget prea mare, în cei trei ani teatrul giurgiugean speră să-și recupereze, uneori să și depășească fondurile investite în spectacolele produse. Ceea ce actorii în cauză, ca și regizorul, au semnat în contractele lor de colaborare că vor respecta Regulamentul de ordine internă al Teatrului “Tudor Vianu”. L-au încălcat, însă, grosolan! Acum vin și declară (în ziarul “Adevărul”) “nu cunoșteam stipulările regulamentului de ordine interioară al teatrului” (Dan Tudor). Cum, adică, semnezi ceva fără să știi ce semnezi?! Din câte știu, cei doi sunt oameni în toată firea, iar scuza aceasta cu “nu cunoșteam” este puerilă rău de tot. Nu ține ca argument!

…Dan Tudor nu-și mai amintește, se vede, că a refuzat, la Câmpina, în seara zilei de 18 februarie (după reprezentația cu cântec a spectacolului “Cum să scapi de sentimente”) ideea de a trimite Teatrului “Tudor Vianu”, a doua sau a treia zi, o adresă oficială de la impresarul sau compania sa particulară care urmau să organizeze turneul din Germania. O adresă prin care să solicite teatrului giurgiuvean permisiunea de a juca spectacolul respectiv în Germania, sub egida Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu care nu solicita decât 500 de lei pentru fiecare reprezentație. O adresă ce urma să fie discutată în consiliul administrativ al teatrului din Giurgiu. Idee respinsă nervos de Dan Tudor, prins cu ocaua mică, din moment ce dezinformase (folosesc eufemismul!) costumiera și doi mașiniști că a vorbit cu directorul să ia decorul (Sic!). Discuție inexistentă!… Dan Tudor nu-și amintește nici că, în momentul în care i s-a cerut ca totul să fie legal, a tunat și fulgerat, a jignit, ba a susținut cu fală că e spectacolul lui și face ce vrea cu el!?! I s-a spus (există șapte martori!), atunci, că timp de trei ani spectacolul este proprietatea Teatrului “Tudor Vianu” Giurgiu și nu e cazul să forțeze nota. Concluzia: a fost înștiințat și verbal, pe ultimii metri înainte de a comite o mare greșeală, despre ceea ce semnase, chipurile, fără să știe!…

…Spuneam că spectacolul de la Câmpina, din 18 februarie, a fost unul cu cântec. Pentru că, la sosirea echipei tehnice și a conducerii teatrului giurgiuvean la Casa de cultură, unde urma să se susțină reprezentația, afișul prezenta spectacolul respectiv (cel al Teatrului “Tudor Vianu”) drept al … Teatrului Proiect Câmpina!?! Adi Dochia, om din conducerea tânărului teatru prahovean (ca și Dan Tudor!) a motivat că așa i-a trimis concepția afișului Dan Tudor! Cum se vânduseră peste 200 de bilete, conducerea teatrului giurgiuvean (care inițial a vrut să plece imediat acasă!) a decis să nu-și bată joc de acei oameni iubitori de teatru, fapt pentru care a cerut trei ștraifuri peste cele trei afișe de la intrare și garanția că înainte de începerea reprezentației se va anunța pe scenă că spectacolul este prezentat de Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu! Ceea ce s-a întâmplat. Dar, acum este limpede, omiterea numelui producătorului real al spectacolului pe afiș (ca și a actriței Giulia Ionescu, într-un rol de nici două minute) a fost una premeditată, anunțând cele patru reprezentații ilegale din Germania!…

…Drama cea mare este că Dan Tudor nu vrea (sau nu poate!) să recunoască nici acum abuzul comis și declară în “Adevărul” absolut incredibil: “Nu cred că am făcut nimic incorect”!!! Să râzi cu Stan și Bran, nu alta… Regulamentul de ordine interioară al teatrului giurgiuvean ignorat cu desăvârșire, deși semnase că îl va respecta, ba mai fusese atenționat și verbal în ceasul al 12-lea… Desconsiderat și contractul de achiziție al textului, prin care Teatrul “Tudor Vianu” are exclusivitate asupra montării piesei lui Paul Ioachim până la 18 septembrie 2013… Imaginea teatrului giurgiuvean pătată cu zâmbetul pe buze… Desigur, zice D.T., nu-i… incorect!?! E ceva ce ține de dreptul civil,  chiar și de cel penal! Instanța va decide de ce s-au făcut vinovați, cu adevărat, D.T. și M.D. și la cât se ridică daunele produse de ei Teatrului Tudor Vianu Giurgiu prin cele patru reprezentații ilegale în Germania !…

…Dacă nu a făcut nimic incorect, atunci de ce am citit (tot în “Adevărul”) o afirmație a lui Dan Tudor, negru pe alb: “Oricum, ne cerem scuze, dacă am adus prejudicii de imagine teatrului din Giurgiu”. Care scuze veneau la câteva rânduri mai jos după noroiul pe care același D.T. în arunca pe obrazul Teatrului “Tudor Vianu”, motivând că a pus spectacolul “Cum să scapi de sentimente” sub egida Naționalului bucureștean pentru că, în străinătate, nu li s-ar fi acceptat să joace vreun spectacol produs de vreun teatru mic și obscur din România, de care n-a auzit nimeni! Păi, de ce trebuia să joace acest spectacol pe care Dan Tudor l-a montat și în care a jucat la un…teatru mic și obscur?! Nu cumva, cine se scuză penibil, se acuză grav?!…

…În numele logicii elementare, o asemenea afirmație aruncă noroi și pe firma Naționalului bucureștean, care a prezentat spectacolul… unui teatru mic și obscur. Cum tot atât de logic este să te întrebi, dacă Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu era unul de care n-a auzit nimeni, atunci, de ce Dan Tudor a semnat regia la 5 (cinci) spectacole în ultimii doi ani și jumătate pe scena giurgiuveană, unde, culmea, a mai venit să joace și Monica Davidescu?! Acum, D.T. se plânge: “Noi am jucat pe bani foarte puțini la Giurgiu”. Nu i-a obligat nimeni! Au semnat contractele de bună voie, în deplinătatea facultăților mentale! Plus că, la bugetul sărac al teatrului giurgiuvean, banii n-au fost chiar “foarte puțini” (desigur, nu voi da niciodată cifre, ele sunt confidențiale!)…

…Teatrul acesta mic și obscur, “Tudor Vianu” Giurgiu, căruia Dan Tudor i-a furat un spectacol de patru ori în amiaza mare, a jucat, totuși, în ultimii doi ani, la Viena, Sofia și București (de mai multe ori!), a participat la opt Festivaluri internaționale, a realizat o premieră absolută în România și Bulgaria prin coupe-ul româno-bulgar (“Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L.Caragiale) cu Teatrul din Ruse, a luat un Premiu de spectacol la Festivalul internațional de la Chișinău, altul, de regie, la Festivalul teatrelor de proiecte de la…Câmpina, trei “Diplome de excelență”, ultima, în octombrie trecut, de la Asociația Scriitorilor București pentru “Promovarea consecventă a dramaturgiei românești”. Chiar să nu fi știut Dan Tudor de toate acestea?!

… O chestie mai rară până acum în paginile ziarelor, furtul de spectacole reprezintă, totuși, un nociv fenomen la modă. Ne dă garanții (tot în “Adevărul” de astăzi) nimeni altul decât Ion Caramitru, directorul general al Naționalului bucureștean, președintele UNITER: “Tot felul de șușanele sunt prezentate în țară, pe afișe apare numele Teatrului Național, deși noi nu avem nicio legătură cu producția respectivă”!?!

…Suntem în România anului 2013, unde se fură căi ferate, voturi, blocuri,  uzine, titluri universitare, păduri, doctorate, spectacole. Așa ne furăm, rapid și sigur, perspectiva!

Ultima carte la Miami și „La Mulți Ani!”

…Ultima zi a lui 2012!… Am sub ochi și ultima mea carte: „Animalul, acest om ciudat”. Tot teatru, ultima mea nebunie, ultima mea bucurie… Cartea aceasta a stabilit un record! La 9 decembrie, am pus ultimul punct la a patra variantă a piesei care închide volumul. Pe 24 decembrie, cu un autocar de linie Giurgiu-București primeam primul șpalt. Seara, corectura mea lua drumul Giurgiului. A doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, venea de la Giurgiu, corectura efectuată. Vineri 28 decembrie, la orele 18, aveam în mâini primele exemplare!?!… Acest formidabil „contracronometru” l-am făcut numai și numai datorită minunatului om de sport, prof. Liviu Roșca, remarcabil antrenor de atletism, care șlefuiește de ani buni talentele giurgiuvene, dându-le străluciri europene. Profesorul Liviu Roșca are și o Casă de carte, Editura Pentru sport CS Atletic Giurgiu. Și mai are o inimă din scripturi alese. Este noul meu Mecena. În primăvară, mi-a scos pe banii dânsului primul volum într-o limbă străină, în bulgară, „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”, care s-a lansat la Giurgiu, Ruse și Sofia! Acum, profesorul Liviu Roșca mi-a oferit acest minunat cadou la final de an! Nu am cuvinte potrivite să vă mulțumesc, minunate domnule Liviu Roșca!…

…Nu găsesc cuvintele de prețuire nici pentru excepționala pictoriță Lucia Trifan, vasluianca, brașoveanca stabilită în Antilele Olandeze, să fure în culori Soarele din Caraibe și să-l cânte în tonuri sublime în tablourile ei. Lucia mi-a oferit, acum vreo șapte ani, la București (cum o făcuse și la New York!), câteva reproduceri după operele ei zămislite, parcă, de zei. Fascinat, i-am cerut permisiunea să folosesc frânturile de magie cromatică pe coperțile cărților mele. Și ultimele cinci volume (inclusiv cel în limba bulgară!) sunt înnobilate de simfonia culorii compusă cu versuri din Soare și din Caraibe de Lucia Trifan!… De unde să găsesc rimele potrivite sufletului meu să exprime prețuirea pentru o Artistă?!…

…Ultimul mea carte, a 20-a, conține trei piese de teatru. Cea care dă titlul volumului, „Animalul, acest om ciudat”, pe care am scris-o dintr-o suflare, între 31 decembrie 2011 (!)-2 ianuarie 2012, și am șlefuit-o în cinci variante. Un text despre absurdul autorităților române față de năpăstuiții sorții, copiii (ca și bătrânii!) bolnavi, unii loviti de blesteme incurabile… A doua piesă, „Alba-Neagra”, cochetează cu teatrul absurdului și încearcă să trateze două boli fără leac, parcă, la noi: beția puterii și traseimul politic al baronilor de mucava, în stare să accepte și exilul într-un Pustiu, numai și numai pentru a fi șefi!… A treia piesă, „Freud și Bunul Dumnezeu”, subintitulată „Pseudo-roman teatral” (jur că pusesem acest subtitlu înainte să aflu și să văd, la „Nottara”, acum două săptămâni, piesa „Roman teatral” a lui Bulgakov!). Cândva, am intenționat să scriu o „Psihologie a femeii”. Am abandonat subiectul, dezarmat, viața convingându-mă că fiecare femeie înseamnă un Curs de psihologie. N-am abandonat, însă, valorificând experiența mea din universul feminin, ca și experiențele unor prieteni, cunoscuți. Piesa aceasta nu se poate povesti, este o piesă pentru bărbații prinși de vârsta a doua și domnișoarele care abia și-au lepădat adolescența!… Fac o mărturisire: în ultimele două luni am avut probleme-limită cu sănătatea și m-am temut că nu voi putea sfârși acest text! Dumnezeu m-a ajutat să mai fur Morții zile, săptămâni, luni (ani?) și să am pe masă o carte pe care o port în mine de ceva ani…

…Nu știu când va fi lansarea cărții! Știu că am avut onoarea primei lecturi a volumului mirosind a teasc de tipografie la…Miami, unde am ajuns pe ultimii metri ai anului! Și nu am cuvinte pentru feciorul meu cel mare, Ducu, el scoțându-mă din singurătate! La Miami, am aterizat pe 29 de grade Celsius și am trecut imediat la un vânt nebun, care a scos windsurferii pe Atlantic să ofere un fabulos spectacol!… La Miami, voi petrece, peste câteva ore, întâiul Revelion fără miros de iarnă! Asta nu înseamnă că jumătate din sufletul meu nu va fi acordat cu Revelionul din țară! Tuturor, un sincer La Mulți Ani! Și, cum îmi place să urez: un An Nou cu…2013 zile minunate, semn că trebuie să aveți în acest 2013 și bucuriile netrăite în ultimii ani!

Sportul românesc a rămas cu gura căscată!

…Exact ca la dentist! Căci noul ministru al sportului este un… stomatolog!?! Un neica-nimeni în lumea sportului. Îl cheamă Nicolae Bănicioiu, are 33 de ani, membru PSD, iar marele lui „atu” îl reprezintă faptul că… este prieten cu Victor Ponta! Pe lista I a premierului, pentru Ministerul Sportului figura un adevărat om de sport, Alin Petrache, fost rugbist de Națională, școlit în lumea bună a performanței mondiale. Probabil că era prea bun, prea competent pentru un domeniu de imagine a țării, care a luat-o demult la vale. Sportul, ca și țara!… Măria Sa Sportul a făcut României, decenii bune, o imagine extraordinară. Acum, sportul românesc nu poate fi decât imaginea fidelă a societății pe care a reprezintă. Știți unde ne aflăm, desigur…

…Prea pregătită să preia frâiele Sportului era, probabil, și Carmedn Tocală, persoană profundă, inteligentă, dinamică și cu pasiune, doamna care a reabilitat la noi, reumplând sălile, un sport de spectacol, cum este baschetul. Ba a mai demonstrat că are valoare și în scurtul timp petrecut la timona ANST (Agenției Naționale pentru Sport și Tineret). Și, ca doamna Carmen Tocală, ca Alin Petrache, adevărați oameni de sport, de performanță, mai există-n țara asta multe personalități în măsură să pună umărul, renumele și gândul bun la renașterea sportului românesc. Mă gândesc la Nicolae Mărășescu, Doina Melinte, Gabi Szabo, Octavian Bellu, Elisabeta Lipă, Mihai Leu, Ivan Pațaichin, Cristian Gațu, Ana Pascu, Laura Badea, Cornel Dinu, Gică Popescu, Cristian Țopescu și câte alte nobile nume de Legendă…

…Când am auzit că noul guvern va merge pe criteriul valoric, speranța a renăscut din nou. Când am și citit că la Justiție a fost ales un independent, Mona Pivniceru, am început să visez. Sportul avea (de fapt, are!) nevoie de competență și obiectivitate. Știam că Victor Ponta este apropiat de sport și credeam că va da credit profesionalismului adevărat. Nu algoritmului politic și, mai nou, celui  prietenesc. Alegerea anonimului stomatolog reprezintă o bilă neagră care, mă tem, va trage și mai mult în abis sportul românesc. Singurul domeniu care ne-a adus atâtea bucurii, care a fericit generații întregi, inclusiv a premierului și a prietenului său, coleg de fotbal în echipa de novici (în fotbal!) a politicienilor.

Copos și asasinii de Legende…

…Campioana unei mari iubiri, Craiova-maxima, nu mai există!?! S-au alimentat din farmecul ei ciocoii noi, de la Dinel-di-di-murgule-Staicu,  Nețoiu (nou parlamentar!?!) până la Mititelu, băiatul din galerie… Fiecare a contribuit, încet, dar sigur, prin incompetență, ultra-interes personal, rapacitate și gură-bogată, la dispariția Legendei! La care și-au mai pus umărul Nașul și Corleone, răzbunători, dar și Pițurcă, răutatea-ntruchipată, când cineva nu-i stă sluj sau nu-i acceptă șmecheriile…

…Legenda din glasul roților de tren, Rapid, a cărei “galerie n-a fost membră de partid”, echipă iubită de Istorie, de artiști și cronicari, de milioane de suporteri, ea, Regina fotbalului-spectacol, se află cu un picior și jumătate în Neant. A cumpărat Legenda un samsar școlit la c.c.utc, un copos care și-a făcut bani buni și imagine prin Rapid (a ajuns până și vice-premier al țării!?!), un Hagi Tudose putred de bani care s-a văitat mereu până nu l-a mai crezut nimeni. Acum, după ce și-a făcut buzunarul și damblaua cu “farmecul vieții”, după ce a înfipt șișul adânc în inima Legendei, vrea să se spele pe mâini. Ba, mai are și tupeul să ceară 21 de milioane de euro…clubului Rapid!!!!!!!!! Adică, georgică-inimă-mică a distrus Legenda și milioanele de fani rapidiști din lumea-ntreagă și tot el cere despăgubiri?! Dumnezeule, cum îl mai suporți?!…

…Dinamo, alt nume greu, amintind de dinastia Nunweiller-ilor, de magia lui Piți Varga, de “Săgeata Carpaților”-Pârcălab, de “Corsarul Roib”-Dumitrache, de Dudu Georgescu, Cornel Dinu și Mircea Lucescu, naufragiază și trimite disperată S.O.S.-uri într-un Ocean de indiferență. În timp ce băiatul care vindea butelii, Borcea, și-a făcut un nume prin Dinamo, și se plimbă voios prin Miami, unde pusese, mai anul trecut, și de-un restaurant românesc. Și, ca el, atâția alți neicanimeni deveniți VIP-uri prin echipa din “Groapă”!…

…Timișoara, leagăn al fotbalului nostru, a plătit și ea tribut naivității, acceptând să vină pe Bega, un liru-liru-Bragadiru bolnav de afaceri, mort să acapareze emisiunile prime-time și paginile majore al ziarelor, un ianc păgubos care a dus-o pe Poli în Infern!…

…Și mai sunt atâtea nume de Legendă, gata să dispară, aruncate de pe orbita succesului de samsari veroși: “Bătrâna Doamnă”, U.T.A, de șase ori campioana României, cea care a produs, în ‘70, “A opta minune a lumii”, cum spuneau, siderați, olandezii de la Feyenoord Rotterdam, când arădenii îi eliminau din Cupa Campionilor Europeni, la câteva zile după ce batavii își prinseseră epoleții câștigătorilor Cupei Intercontinentale…

…Am dat câteva nume de Legende ucise. Asasinii lor se vaită de ochii lumii, dar își văd liniștiți mai departe de bișnița lor. Niciunul n-ar fi atins asemenea cote fără marele ajutor dat de Legendele din fotbal, prin imagine și porți deschise la afaceri nu tocmai curate. De regulă, asasinii plătesc cu ani grei de închisoare. Și cu achitarea unor daune uriașe. Numai în fotbalul românesc, în justiția oarbă de la noi, ei rămân nepedepsiți!?!… De ce nu li se iau averile pentru dezastrul care l-au făcut cu Rapid, Craiova, Dinamo, Poli, UTA etc, bani și imobile care ar readuce la viață Legendele asasinate?!… Pentru că trăim în România, nu-i așa?!

Dunărea, în Festival, la Giurgiu

…De la Viena la Galați, Dunărea Albastră sau Valurile Dunării nu vor purta, săptămâna care vine, doar acordurile magice ale lui Strauss și Ivanovici. Timp de șase zile, Bătrânul Danubius o va legăna în muzica sa sublimă pe Thalia, muza comediei, descinsă la Giurgiu să îmbogățească sufletește un public tot mai sărac material, fapt pentru care, cu o singură excepție, spectacolele vor avea intrarea liberă!

…În pofida monstruoasei crize financiare, ce vrea să paralizeze cultura, la Giurgiu, 12 teatre vor prezenta 17 spectacole (dintre care patru pentru copii), în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene. Ca niciodată, parcă, înțelegem că pe unde unduiește majestos Dunărea nu se aude doar Sunetul Muzicii, răsună și replicile unor dramaturgi de ecou internațional, cu regizori și actori zămisliți de zei să înnobileze spațiul cultural al Fluviului.

…La Giurgiu, vin teatre din Brăila („Maria Filotti”), Galați („Gulliver” și „Fani Tardini”), Bacău (legătura cu Dunărea o face „Procesul” lui Kafka, scriitor austriac), Giurgiu și București (Teatrul de Comedie și Teatrul Mic).

…Pentru întâia dată, acest Festival va avea, dincolo de zilele de teatru românesc (trei la număr), și câte o Zi a teatrului din Austria, Bulgaria și Serbia, cu spectacole și colocvii, pentru ca frumosul concept de „teatre dunărene” să nu rămână doar o reușită metaforă, el începând să devină în ultimele luni o realitate activă. Proiectul de debut româno-bulgar, Teatrul Tudor Vianu Giurgiu-Teatrul Sava Ognianov Ruse, cu prezentarea în aceeași zi, pe aceeași scenă, a unui singur text („Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L.Caragiale), în română și bulgară,  în două viziuni regizorale, a avut un deosebit ecou. Ca un punct de spijin pentru alte frumoase aventuri teatrale dunărene, de la Viena la Giurgiu, fără a ocoli Germania, Slovacia, Ungaria, Serbia…

…Teatrul de Păpuși din Silistra, Teatrul „Sava Ognianov” din Ruse și Teatrul Dramatic Vidin vor fi solii artei dramatice bulgare. Cu autori din uitata, parcă, frumoasă Vale a Trandafirilor, cu un inedit Cehov, dar, mare surpriză din partea Teatrului din Vidin (Multe mulțumiri, doamnă directoare Irina Florova-Kapelova! Мното благодаря!), și cu un text românesc care va avea premiera mondială chiar în Festivalul de la Giurgiu! Este piesa „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți” de…Mircea M. Ionescu, în regia regizorului bulgaro-român Vili Perveli Nikolov, școlit de marea regizoare Cătălina Buzoianu…

…Teatrul „Zoran Radmilovic” din Zajecear (oraș din Timoc, la nici 50 kilometri de Dunăre!) va deschide Ziua teatrului sârbesc, cu o incitantă piesă contemporană („Transilvanija” de Dragan Nikolici, care semnează și regia!). În aceeși zi, un alt autor sârb de mare ecou internațional, Dușan Kovacevici (el a scris și scenariul pentru celebrul film „Undergraund”, regizat de marele Kusturica), prezent la Giurgiu cu „Spionul balcanic”, producție de top a Teatrului Mic București!

…Va fi și Ziua teatrului austriac, cu un „Freud” al autorului contemporan Philipp Kaplan, spectacol prezentat de Teatrul „Pygmalion” Viena, și „Procesul”, dramatizarea după celebrul roman al lui Franz Kafka, prezentat de Teatrul „Bacovia” Bacău, în regia româno-austriacului Geirun Țino.

…La Giurgiu, în șase zile de Festival, ne vor reîntâlni cu Ion Luca Caragiale, Eugen Ionescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Paul Ioachim, Adrian Lustig, Puși Dinulescu, Mircea M. Ionescu, dar și  cu dramaturgul giurgiuvean Mircea Dem.Rădulescu (plecat între îngeri în 1946), autor jucat de mari actori pe scenele Teatrelor Naționale din București și Iași. Ca această Sărbătoare princiară dunăreană să fie încheiată cu un recital de gală, „Poker”-ul Teatrului de Comedie, cu George Mihăiță, Vladimir Găitan și Valentin Teodosiu, într-o comedie de haz nebun, regizată de regretatul Alexandru Tocilescu. Textul este semnat de prolificul comediograf contemporan Adrian Lustig, încă un argument că Giurgiu se vrea o „Cetate a dramaturgiei românești”. Iar o dată cu această ediție a Festivalului și o „Citadelă a dramaturgiei dunărene”…

Festivalul Teatrelor Dunărene
Ediţia a XV-a
22-27 octombrie 2012, Giurgiu

LUNI 22 OCTOMBRIE

Ora 10, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Barbă roşie” de Mircea Dem Rădulescu, spectacol pentru copii.

Ora 12 Sala Mare
Teatrul ,,Gulliver” Galaţi
,, Muck cel Mic’’ de Wilhelm Hauff, spectacol de păpuşi.

Ora 17, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Iubire cu gust de otravă’’, după Teodor Mazilu, Ion Băieşu, Cehov, Shakespeare.

Ora 18,30, Sala Mare
Deschiderea oficială a Festivalului.

Ora 19, Sala Mare
Teatrul ,,Fani Tardini” Galaţi
„Puşlamaua de la etajul 13’’ de Mircea M. Ionescu.

MARTI 23 OCTOMBRIE

Ziua teatrului bulgar la Giurgiu

Ora 10, Sala Mare
Teatrul din Vidin
,, Povestea Bostanului ” de Pancio Pancev, spectacol pentru copii.
Ora 12 , Sala Studio
Teatrul de păpuşi Silistra
,, Vârcolacul Hopa -tropa”.
Ora 16, Sala Mare
Teatrul „Sava Ognianov” Ruse
,, Stăpâna”, dramatizare după Cehov.

Ora 18, Cafeneaua Actorilor
Colocviu: Teatrul bulgar astăzi.
Participă directorii teatrelor din Silistra, Ruse, Vidin, Krum Gherghiţev, secretar literar Teatrul „Sava Ognianov” Ruse, Krum Gherghițov-secretarul literar al Teatrului din Ruse, regizorul bulgaro-român Vili Perveli Nikolov.

Ora 20, Sala Mare
Teatrul Dramatic Vidin
,,Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi’’ de Mircea M. Ionescu. Premieră mondială. Regia: Vili Perveli Nikolov.

MIERCURI 24 OCTOMBRIE

Ziua teatrului sârbеsc la Giurgiu
Ora 16, Sala Mare
Teatrul „Zoran Radmilovic” Zajecear
”Transilvanija’’ de Dragan Nikolic.

Ora 18, Cafeneaua Artiştilor
Colocviu: dramaturgia actuală din Serbia.
Participă conducerea Teatrului din Zajecear şi reputatul scriitor Adam Pustojic.

Ora 20:30, Sala Mare
Teatrul Mic
,,Spionul balcanic ’’ de Dusan Kovacevic.

JOI 25 OCTOMBRIE 2012

Ora 17, Sala Mare
Teatrul ,,Maria Filotti” Brăila
,, Lecţia ’’ de Eugen Ionescu.

Ora 19 , Cafeneaua Artiştilor
Rezultatele concursului ,,Dramaturgie în doi’’.
Premiul I: „Luna abţibild” de Carmen Dominte.
Ora 20, Sala Mare
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,, Plaja cu amanţi’’ de Puşi Dinulescu.

VINERI 26 OCTOMBRIE

Ziua teatrului austriac la Giurgiu

Ora 15, Cafeneaua Artiştilor
Colocviu: Dramaturgia austriacă astăzi.
Participă echipa Teatrului „Pygmalion” Viena

Ora 17.30, Sala Studio
Teatrul ,,Pygmalion”, Viena
,,Freud ’’ de Philipp Kaplan.

Ora 19.30, Sala Mare
Teatrul ,,Bacovia” Bacău
,,Procesul’’, dramatizare după Kafka.

SÂMBĂTĂ 27 OCTOMBRIE

Ora 11, Sala Studio
Teatrul ,,Tudor Vianu” Giurgiu
,,Cum să scapi de sentimente” de Paul Ioachim.

Ora 14:30, Cafeneaua Artiştilor
Simpozion: Ediţia a XV-a a Festivalului Teatrelor Dunărene.

Ora 1600, Sala Mare
Teatrele „Tudor Vianu” Giurgiu şi „Sava Ognianov” Ruse
,,Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale.

Ora 2030,, Sala Mare
Teatrul de Comedie
,,Poker” de Adrian Lustig.

*Spectacolele teatrelor din Austria, Bulgaria şi Serbia vor avea subtitrare în limba română!

La Giurgiu, se vede „Luna abţibild”!

REZULTATELE CONCURSULUI „DRAMATURGIE ÎN DOI”

…În urma lecturării celor 10 (zece) texte primite la Concursul „Dramaturgie în doi”, membrii Juriului (o actriţă-Geni Brenda, un regizor-Vili Perveli Nikolov, un dramaturg-Mircea M. Ionescu) au decis următorul clasament al celei de a III-a ediţii:

1. „Luna abţibild” 28,5 puncte (9, 9,5, 10)

2. „Trandafirul de sens giratoriu” 27,5 (8, 9,5, 10)

3. „O viaţă mai bună” 23,5 p. (6, 8,5, 9)

4. „Baba-Mare se întoarce” 22p. (6, 7,5, 8,5)

„Colonia de păsări” 22p. (7, 7, 8 )

6. „Intrusa din tablou” 20,5 p. (6, 7, 7,5)

7. „Veşnicie în doi” 18,5 p. (5, 6, 7,5)

*Piesele „Suflet pentru Eva”, „Simfonie pentru oboi şi nimeni” şi „Istorisirile unui vierme”, toate semnate de Gheorghe Truţă, au fost excluse din concurs pentru că autorul şi-a trecut numele şi adresa pe plic, fapt neadmis de regula competiţiei! Păcat, pentru că una dintre piese ar fi candidat la podium!

…Conform regulamentului Concursului „Dramaturgie în doi”, organizat de Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu, există baremuri de puncte, fără de care cei trei clasaţi pe podium nu pot obţine automat şi Premiile: I-cel puţin 28 de puncte; II-minimum 26 de puncte; III-cel puţin 24 de puncte. Totalul notelor celor trei membrii ai Juriului de la această ediţie a dus la acordarea premiilor pentru primele două locuri. Astfel…

PREMIUL I a revenit lui Carmen Dominte, din Bucureşti, autoarea piesei „Luna abţibild”, cu un total de 28,5 puncte. Piesa va fi onorată cu 1.500 lei şi, mai ales, montată în actuala stagiune a Teatrului „Tudor Vianu”. De reţinut că la prima ediţie a acestui Concurs, Carmen Dominte a obţinut Premiul II!

PREMIUL II ia drumul Bacăului, unde trăieşte Laurenţiu Budău, autorul unui text excelent (şi el!), „Trandafirul de sens giratoriu”, care a totalizat 27,5 puncte. Autorul va primi 1.000 lei, conform regulamentului Concursului.

Cei doi laureaţi îşi vor primi premiile în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene, Giurgiu, 22-27 octombrie 2012.

…Premiul III nu se acordă, întrucât nicio piesă (fireşte, în afara celor de pe primele două locuri!) nu a întrunit minimul de 24 de puncte, „bronz”-ul fiind ratat la mustaţă de „englezul” Robertino Paţilea, din Bromley (Marea Britanie), cu o idee excelentă, însă cam diluată spre finalul textului „O viaţă mai bună”.

Pe locul 4, la egalitate de puncte, Ion Martin Bogdan (câştigătorul primei ediţii a Concursului), autorul piesei „Baba-Mare se întoarce” şi Celia Ifrim („Colonia de păsări”), ambii din Bucureşti.

Pe poziţia a VI-a, Ioan Jurca Rovina („Intrusa din tablou”), iar pe locul VII-Marilena Dumitrescu („Veşnicie în doi”), ambii din Capitală.

…Ca o concluzie (nici prima, nici ultima!): anul acesta, chiar dacă la Concursul „Dramaturgie în doi” au venit mai puţine piese (fenomen semnalat, din păcate, la mai toate concursurile de dramaturgie din ţară, în ultimul an!), majoritatea au fost bune şi foarte bune. Fireşte, într-o ierarhie relativă, ca la orice jurizare, în care s-au pronunţat, totuşi, trei creatori ai unui spectacol teatral: dramaturgul, actorul, regizorul! De reţinut că, anul trecut, la Concursul „Dramaturgie în doi” (unde s-au primit 20 de texte) nu s-a decernat decât Premiul III!

P.S. Nici n-am postat bine acest material, că mă sună un amic: „Prietene, piesa cu Premiul II la Giurgiu, a câștigat premiul cel mare la Concursul de teatru scurt de la Oradea, la finele lui septembrie!”. Verific și așa este!… Cu alte cuvinte, Laurențiu Budău, autorul,  a jucat la două capete sau, dacă vreți, a alergat aceeași cursă pe două culoare! Ca atare, a pierdut premiul de la Giurgiu. Dar mai ales, noțiunea de fair-play. Unii, se vede, amețesc repede  în…sensul giratoriu!

Ușor cu Pițurcă pe scări!

…Știu, Marin Sorescu spunea “Ușor cu pianul pe scări”. Or, Pițurcă, antrenorul Naționalei noastre de fotbal, nu are nicio legătură cu pianul sorescian, dar nici cu speranța noastră de Rio 2014. Ceea ce înseamnă că selecționerul poate cădea și fără pian pe treptele dezastrului…

…M-am chinuit să urmăresc trupa aleasă cam anapoda de Piturcă (fără Sânmărtean, curată încăpățânare; cu Grozav, alt semn de întrebare!), în primele două meciuri din preliminariile pentru Brazilia. Jocuri cu doi adversari șchiopi rău de tot, ceea ce a făcut și mai jalnică, și mai fără perspectivă, evoluția aleșilor unui selecționer tot mai puțin înțeles. Cel puțin prima repriză din Estonia, unde “ai lu’ Piți” au câștigat, tern, cu 2-0, după pauză, și mitanul secund de aseară, cu andorrezi de decor, mă fac să nu simt că renaște nici măcar iluzia calificării. Îi și aud “pițurciști” jubilând penibil că naționala asta dalmațiană este liderul grupei (dar pe locul 57 în lume!?!), la golaveraj, cu un gol peste Olanda, după cele trei minute de prelungiri salvatoare, cu două goluri (superb al pandurului Maxim!) care au făcut tabela să mintă la 4-0, în fața liliputanilor de lângă granzii Spaniei. Ușor, băieți, pot să vă spun, cu muzica de bâlci pe care o dezvoltă selecționerul îmbătrânit în frică și lipsă de idei…

…Urmează “dubla” cu turcii, la Istanbul (nu la Rovine!), și fuga printre lalelele Olandei, la București, în amintirea acelui 1-0, de la Constanța, cu tulipanii și golul din ofsaid al lui Goian. Dacă facem două puncte din aceste meciuri, atunci, îmi voi schimba atitudinea față de o Națională-cobay, în care se cam calcă pe picioare impresari (pe tăcute) și patroni (Gigi Becali a spus-o verde-n față că-i dă sfaturi selecționerului!), criteriul valoric fiind aruncat de mult și vizibil peste bord…

…Lamentabilă încercarea unor așa-ziși comentatori în stare să laude „demonstrațiile de virtuozitate oferite de ai noștri” (Sic!) sau „construcția matură a tricolorilor”, în partida necăjită cu Andorra, ba unul să se compromită în alb-negru, scriind cu verzale „Bravo, nea Piți”!?! Și, atunci, să ne mai mirăm că…nea Piți în laudă pe Tănase (ca și Gigi Becali!), figurantul fluierat de tribune, ca și pe Grozav, viitorul ginere al lui Mircea Rednic, alt absent titular?! Cred că respectivii s-au molipsit de la talk-show-urile politice, unde oponenții vor să ne convingă, pueril, că la miezul nopții răsare soarele…

…Singura rază de soare, acest Alexandru Maxim (22 de ani, născut la Piatra Neamț, junior la Cluj!) care, după primul lui gol la națională, dat la 13 minute de la trimiterea în arenă, readuce în discuție un mare antrenor român: Petre Grigoraș, cel care face minuni, la „Masa Tăcerii” din Tg. Jiu. Cursa a la Barcelona, încheiată cu gol, i-a crescut cota blondului Maxim, în 13 minute, cât altora în 13 ani! Sigur, Gigi Becali îl vrea imediat în curtea Stelei, dar un asemenea giuvaier merită o echipă cu firmă europeană și un patron adevărat, nu circari care să-l distrugă imediat cu toanele lor. Dacă aș fi în locul pandurului-boss Condeescu, om serios, nu l-aș vinde pe Alexandru Maxim decât după ce gorjenii (liderul neînvins al așa-zisei Ligi I) vor câștiga întâiul lor titlu. Și numai la o echipă din top-ul Europei!

P.S. La puțin timp după ce am postat aceste gânduri, citesc o afirmație a lui pițurcă (da, cu p mic, nu-i greșeală!) care îi definește ticăloșia: îi spune lui Adrian Porumboiu să-l convingă pe Sânmărtean să renunțe public la Națională!?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!? După ce a îngropat Campioana unei mari iubiri, Universitatea Craiova, pițurcă vrea să distrugă și unul dintre cei mai în formă jucărori români din ultimii doi ani. Fapt recunoscut de presă, antrenori, oameni de fotbal. Orgoliul și răutatea selecționerului meschin au atins cote aberante. Cu asemenea personaj acceptat în continuare la echipa tuturor românilor, Naționala, este limpede că pentru fotbalul românesc treptele scării nu urcă, ci coboară dureros. Pe când vom cădea și sub poziția 60 din lume?!… Va trebui să atingem și o asemenea umilință încât pițurcă să-și ceară public renunțarea la națională? 

J.O. Final de poveste. America-Number One, România-reîntoarcere în 1952 și aterizarea pe “istoricul” loc 27 !?!

…Olimpiada XXX a intrat în istorie. Sufletul îmi râde, îmi plânge… Mi-am luat concediu să urmăresc de acasă Olimpiada de la Londra. Cel mai frumos concediu al meu din ultimul deceniu. Cinci zile la mare, la Neptun, la intima Casă a Scriitorilor, unde am întâlnit, din păcate, foarte puțini meșteșugari ai cuvântului… Trei zile la Cota 1400, cu escală de vis la Cota 2.000 și plonjon la Pârâul Rece, Bran, Poiana Brașov… Și, mai ales, 17 zile de Olimpiadă!… În această dimineață m-am trezit tare trist. Nu mai am program de noapte, nu mai am izvor de fericire. Mă simt mai sărac, astăzi, 13 august, în prima zi fără Olimpiadă…

…Ultima zi, duminică 12 august, a fost fabuloasă! Un regal sublim în finalele de handbal (Franța-Sudia 22-21, la băieți), baschet (SUA-Spania 107-100, ce chin pentru dream team!), polo pe apă (Croația-Italia 8-6, aur istoric pentru croați) și uluitorul meci de la volei masculin, unde marea echipă a Braziliei a condus cu 2-0, la seturi, a avut două mingi de meci-aur (!!!), dar…a ajuns, incredibil, imposibil pentru mulți, pe treapta de argint, revenirea Rusiei fiind absolut de domeniul fanteziei!… Adaug, aici, victoria istorică a Mexicului, la fotbal, cu 2-1, în fața galacticilor brazilieni (la fete, naționala SUA s-a revanșat, îmbrăcându-se în aur!), triumful ștafetei 4 x 400 metri a liliputanului Bahamas în fața uriașului SUA. Și câte alte surprize de ecou care au sporit farmecul acestei Olimpiade!…

…Oricum, SUA a sprintat suberb pe final de Festival al Sporturilor și s-au desprins în Loja de aur, după ce au adunat 46 de medalii din cel mai prețios metal, dintr-un total de 104. Cu 10 locuri I mai mult decât la Beijing (unde gazda, China, și-a adjudecat locul I cu 51 de medalii de aur dintr-un total de 100!) . Pe treapta a III-a a clasamentului general pe medalii, Marea Britanie, cu 29 de medalii din aur, 17 de argint, 19 de bronz. Pentru mulți, a fost vorba de “partea leului”, ca țară gazdă. Exceptând o medalie de aur, la box, nemeritată, britanicii s-au prezentat exemplar, cele 70 de milioane de lire afectate pregătirii sportivilor reprezentând o cauză importantă. Și, să nu uităm, acum patru ani, la Beijing, britanicii au terminat pe locul IV, sub Rusia, cu 19 de medalii de aur!…

…Am amintit de aurul englezilor, la box, datorat arbitrilor. Cavalerii dreptății au reprezentat, la Londra, umbra groasă a acestei Olimpiade încântătoare. Furturi, jafuri ca în codru, nu doar la box (cei doi reprezentanți ai noștri, Juratoni, la băieți, și Mihaela Lăcătușu au plătit și ei tribut!), ci și la scrimă (lumea-ntreagă a fost șocată de lacrimile coreencei jefuite de aur!), gimnastică, haltere, judo, handbal (rușinos arbitrajul franțuzoaicelor în finala feminină, când au fost a 8-a jucătoare norvegiană, prăduind scandalos brava națională a Muntenegrului!)…

… East Side Story, din Londra, și-a tras ultima cortină. Ceremonie de adio în stil britanic, fascinantă ca și uvertura din 27 iulie. Acum, este ora analizelor. Refuz cifrele. Rămân cu sublimul recordurilor, de frumos, de fascinație din fiecare zi olimpică. 17 zile care m-au rupt de mizeria din jurul meu, dintr-o Românie care se înfundă tot mai mult, mai dureros, mai fără perspectivă în haos, ură, minciună… Puțini au înțeles că Olimpiada este un dar divin pentru a ne face mai buni…

…România este mai mult criticată, decât lăudată, după aceste Jocuri Olimpice. Am adunat doar 9 medalii, și numai două de aur! Bilanț căruia specialiștii i-au și găsit locul în istoria participării noastre la J.O. Și concluzia este dureroasă: am avut tot două medalii de aur la Olimpiada de la Tokyo 1964, numai că, atunci, bilanțul general era de 12 medalii (2 aur, 4 argint, 6 bronz), deci superior Londrei 2012. Pragul de jos a fost atins, însă, la Helsinki, în 1952, când sportivii tricolori n-au izbutit decât 4 medalii, 1 aur, 1 argint, 2 bronz!… Acum, peste drum de Canalul Mânecii, ne-am trezit reântorși în timp cu…60 de ani! Cu cele 9 medalii, dintre care doar două de aur, delegația de 103 reprezentanți ai speranțelor, viselor noastre la J.O. a terminat pe locul…27, unul absolut dureros de “istoric”! Pentru că așa ceva nu s-a mai întâmplat în întreaga noastră istorie olimpică!

… Privesc cifrele și nu mai am ce comenta. Cele mai puține medalii-4, Helsinki 1952. Cele mai multe-53 (dintre care 20 de aur!), Los Angeles 1984, cu precizarea necesară că URSS și celelalte țări comuniste au boicotat Olimpiada californiană și nu s-au prezentat! Ca atare, recolta de aur 24 de karate este cea de la Montreal 1976, nu doar Olimpiada Nadiei cu prima notă de 10 din istoria gimnasticii feminine, dar și cu 27 de medalii (4 aur, 9 argint, 14 bronz)! Am trecut de cota 20 medalii la Moscova-1980 (25 de metale prețioase, tot în condiții aparte) și Seul-1988 (24 de medalii). Cât privește participarea României la Olimpiadele din acest Mileniu, bilanțul este următorul: Sydney 2000, 26 de medalii (11 aur, 6 argint, 9 bronz); Atena 2004, 19 medalii (8, 5, 6); Beijing 2008, 8 medalii (4, 1, 3); Londra 2012, 9 medalii (2,5,2). Căderea este vizibilă…

…Lumea s-a mișcat nebun și pe plan olimpic. Din nefericire, noi am tot alunecat. O cădere liberă care ne-a dus pe… locul 27 în clasamentul cu cele 85 de țări medaliate!!! În 1952, la Helsinki, am terminat pe locul 23. În 1956, la Melbourne, pe locul…9 (5 aur, 3 argint, 5 bronz), la Roma 1960-locul 11, Tokyo 1964-loc 14, Mexico City-1968-loc 12, la Munchen 1972-poziția 13, Montreal 1976-loc 9, Moscova 1980-loc 7, Los Angeles 1984-poziția a II-a!, Seul 1988-loc 8, Barcelona 1992-loc 14, Atlanta 1996-loc 14, Sydney 2000-loc 11, Atena 2004-loc 14, Beijing 2008-loc 17, Londra 2012-…poziția 27 !?!

…A fost o Olimpiadă sub așteptări, sub promisiuni pentru ambasadorii noștri. Multe decepții, atletism, kaiac-canoe, canotaj, scrimă fete, gimnastică băieți etc. Au și început să cadă capete. Antrenorii Mircea Roman (canotaj), Igor Lipalit (canoe), Dan Podeanu (scrimă), Istvan Kovacs (polo) și-au dat demisia. Alchimiștii Belu-Bitang așteaptă o discuție serioasă despre viitor cu COSR. Care Comitet Olimpic Sportiv Român cere să răspundă numai el de toate sporturilr (firește, fără statul în stat-fotbal!). Este o idee care trebuie încercată. Chiar dacă în Italia n-a prea dat rezultate…

…Tuturor celor care critică, pe alocuri cu reflex de mânie proletară (inclusiv în mass-media!), nu le pun decât o simgură întrebare: cum este societatea pe care o reflectă sportul românesc?! Cu singuranță, mult, enorm de mult, sub valoarea celor 9 (nouă) medalii olimpice!… Sportul nu este decât o oglindă fidelă a societății în care există…

…Azi-dimineață, medaliații români s-au trezit cu noaptea pe umeri, pe Tamisa, să prindă cursa de avion pentru a se întoarce, mândri, acasă… Acasă, pe seară, la Cotroceni, li s-au înmânat ordine. Sportivilor medaliați, antrenorilor lor, conducătorilor de federații. N-am înțeles de ce primului nostru medaliat cu aur la această Olimpiadă, tiristul Alin George Moldoveanu, i s-a dat un ordin inferior Sandrei Izbașa (aur) și Cătălinei Ponor (argint)!?! Sau de ce minunatele noastre fete de argint Corina Căprioriu (judo) șI Roxana Cocoș (haltere) au primit ordine inferioare?!… Totuși, în această seară a olimpicilor români, premierul Ponta a făcut o declarație de pus pe pagina I a tuturor ziarelor: “Având în vedere cât de puțin au făcut autoritățile în această țară pentru sportivii ei, pot spune că bilanțul de nouă medalii înseamnă o minune!”. Iar minunile nu se repetă, sunt sigur…
…În această seară, au început pregătirile pentru Olimpiada 2016, de la Rio de Janeiro. Coborâm sub locul 27 sau urcăm, acolo unde merităm?! Este o întrebare pentru conducerea acestei țări scufundată în haos, ură, minciună…

…Cred că nu poate exista concluzie mai nimerită pentru Jurnalul meu olimpic, decât publicarea clasamentului general pe medalii. Nu este un top oficial, dar sunt sigur că această ierarhie vă oferă atâtea teme de meditație, de discuție, de întoarcere în…Viitor!

CLASAMENTUL GENERAL PE MEDALII

1. SUA 46 medalii de aur 29 de argint, 29 de bronz, total: 104
2. China 38, 27, 23= 88
3. Marea Britanie 29, 17, 19= 65
4. Rusia 24, 26, 32=82
5. Coreea de Sud 13, 8, 7=28
6. Germania 11, 19, 14=44
7. Franța 11, 11, 12=34
8. Italia 8, 9, 11=28
9. Ungaria 8, 4, 5=17
10. Australia 7, 16, 12= 35
11. Japonia 7, 14, 17=38
12. Kazakhstan 7, 1, 5=13
13. Olanda 6, 6, 8=20
14. Ucraina 6, 5, 9 =20
15. Noua Zeelandă 6, 2, 5=13
16. Cuba 5, 3, 6=14
17. Iran 4, 5, 3=12
18. Jamaica 4, 4, 4=12
19. Cehia 4, 3, 3=0
20. RPD Coreea 4, 0, 2=6
21. Spania 3,10, 4=7
22. Brazilia 3, 5, 9=17
23. Africa de Sud 3, 2, 1= 6
24. Etiopia 3, 1, 3=7
25. Croația 3, 1, 2=6
26. Belarus 2, 5, 5=12
27. ROMÂNIA 2, 5, 2=9
28. Kenya 2, 4, 5=11
29. Danemarca 2, 4, 3=9
30. Azerbaidjan 2, 2, 6=10
Polonia 2, 2, 6=10
32. Turcia 2, 2, 1= 5
33. Elveția 2, 2, 0=4
34. Lituania 2, 1, 2 =5
35. Norvegia 2, 1, 1=4
36. Canada 1, 5, 12=18
37. Suedia 1, 4, 3=8
38. Columbia 1, 3, 4=8
39. Georgia 1, 3, 3=7
Mexic 1, 3, 3= 7
41. Irlanda 1, 1, 3=5
42. Argentina 1, 1, 2=4
Serbia 1,1, 2=4
Slovenia 1,1, 2=4
45. Tunisia 1,1,1=3
46. R. Dominicană 1, 1, 0=2
47. Trinidad Tobago 1, 0, 3=4
Uzbekistan 1,0, 3=4
49. Letonia 1, 0, 1=2
50. Algeria 1, 0, 0=1
Bahamas 1, 0, 0=1
Grenada 1, 0, 0=1
Uganda 1, 0, 0=1
Venezuela 1, 0, 0=1
55. India 0, 2, 4=6
56. Mongolia 0, 2, 3=5
57. Thailanda 0, 2, 1=3
58. Egipt 0, 2, 0=2
59. Slovacia 0, 1, 3=4
60. Armenia 0, 1, 2 =3
Belgia 0, 1, 2= 3
Finlanda 0, 1, 2=3
63. Bulgaria 0,1,1= 2
Estonia 0, 1, 1=2
Indonesia 0, 1, 1=2
Malaysia 0,1,1=2
Puerto Rico 0, 1, 1=2
Taipei 0, 1, 1=2
69. Botswana 0, 1, 0=1
Cipru 0, 1, 0=1
Gabon 0, 1, 0=1
Guatemala 0, 1, 0=1
Muntenegru 0, 1, 0=1
Portugalia 0, 1, 0=1
75. Grecia 0, 0, 2= 2
Moldova 0, 0, 2=2
Qatar 0, 0, 2=2
Singapore 0, 0, 2=2
79. Afganistan 0, 0, 1=1
Arabia Saudită 0, 0, 1=1
Bahreim 0, 0, 1=1
Hong Kong 0, 0, 1=1
Kuwait 0, 0,1=1
Maroc 0, 0, 1=1
85. Tajikistan 0, 0, 1=1

…La Londra, fost-au 204 participante. 85 au câștigat medalii. Și noi printre ele. Sincer, ce vă spune acest clasament?…