…Sâmbătă 4 august. A 8-a zi de Olimpiadă, Super Saturday, cum îi zic britanicii, vrând să amintească de cele 48 de medalii care se vor decerna în acest week-end. Super-Supărare pentru noi, românii, iubitori de țară, de sport și de frumos, oriunde ne-am afla în lume…
…Eram cu toții convinși că vom lua, astăzi, a doua medalie de aur, la scrimă fete, căci spadasinele noastre sunt duble campioane mondiale și cvadruple europene. Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Anca Măroiu și Loredana Dinu sunt așii noștri pentru aurul olimpic. Ca o răzbunare pentru aurul ratat, ieri, de sabrerii lui Covaliu, numai argint, după ce au eliminat Regina Rusia de la sabie. Înaintea acelei bătălii istorice pentru echipa noastră de sabie, antrenorul băieților de iluzie, campionul olimpic la simplu Mihai Covaliu, i-a superpregătit psihologic, spunându-le: “La Londra, în concursul de scrimă, favoriții nu câștigă!”. Rusia era favorită și nu a câștigat cu muschetarii români!… Cum ei au devenit favoriți, însă, eliminând favorita Rusia-dublă campioană olimpică, lider mondial, după logica londoneză a lui Cova, românii urmau să piardă finala cu outsiderul Coreea de Sud. Ceea ce s-a întâmplat, spre amărăciunea noastră…
… Logica lui Covaliu a operat impecabil, din păcate, din nefericire, din lacrimă, și astăzi, când spadasinele noastre aproape că și simțeau șnurul medaliilor la gât, înainte de a începe asalturile, în concursul pe echipe la sabie. Naționala română era favorite-favoritelor! Era… A pierdut, jenant (38-45), în sferturi, în fața Coreei de Sud (cum o făcuseră și băieții, ei însă în…finală!) Fetele noastre de speranță totală n-au bătut decât Italia, pentru a evita locul 7, însă au cedat și în bătălia ca și inutilă pentru locul 5, în fața nemțoaicelor. Și, uite așa, în Ziua 8, cu talentul necopt, ne-am trezit fără pașaport pentru Aurul pe care cei mai mulți îl bifaseră înainte de a decola din București!…
…Deziluzia este uriașă la scrimă fete. Comparabilă cu eșecul din canotaj feminin. Acum, înecați în supărare, după tipicul, inconfundabilul nostru stil românesc, începem să cautăm cauze în semințe de scandal. Citesc, siderat, că marea campioană Elisabeta Lipă, considerată cea mai bună canotoare din istorie, ar fi făcut totul ca Georgeta Andrunache să nu o depășească la numărul medaliilor de aur!?! Înțeleg că nu mai pot să gândesc…
…În Super Satudurday, britanicii s-au dezlănțuit, pe pista de apă a canotoarelor și pe velodrom, unde s-au jucat cu recordurile mondiale. Britanicii au scris o zi istorică și la atletism, azi, cu incredibile trei medalii de aur: la heptatlon fete, la lungime băieți și, mai ales, la 10.000 m., prin Farah, secondat de cvasinecunoscutul american Rupp, ei făcând KO escadrila africană, fără adversari de decenii bune! Așa au ajuns gazdele pe un incredibil loc 3, cu 14 medalii de aur, în clasamentul general neoficial, dominat, la ora când scriu, de SUA-26 de medalii de aur și China-25! România a căzut pe locul 20, cu o medalie de aur (din totalul de 7), care sper să fie dublată, duminică, de Sandra Izbașa, feblețea mea…
…China reprezintă o serioasă temă de discuții (și meditații!), acum, când domină atâtea discipline sportive. Unele ziare scriu despre taberele, lagărele de pregătire spartană, unde copiii cu afinități sunt răpiți de lângă părinți, de lângă prieteni, din societate și izolați numai pentru performanțele Chinei! Unele voci se întreabă dacă cei cu ochi mici nu au descoperit vitamine miraculoase, nedepistate (și nepedepsite!) încă de laboratoarele olimpice. “Sindronul China” amintește unora de “perioada RDG”, când nemții comuniști schimbau sângele sportivilor înainte de competiție, pentru a spulbera recorduri. Deloc întâmplător, poate, și referirea reputatului antrenor de atletism Nicolae Mărășescu, prezent imperial la microfonul Eurosport (împreună cu Cosmin Cernat), la fața locului, în Super Concursul de atletism. Vorbea, la un moment dat, valorosul om de atletism despre “sângele de broască” pe care l-ar fiu descoperit, zice-se, chinezii, și, automat, se nasc atâtea interogații. Dacă vreți, și acest record mondial din ultima cursă individuală de la Olimpiada londoneză, unde chinezul Sun a depășit recordul mondial cu 1,2,3 (trei!) secunde, la 1.500 m. liber!?!…
…Despre fair-play-ul chinezilor, mari colecționari de medalii, a vorbit de la sine “blatul” descoperit de staful Olimpiadei XXX la badminton, unde cei de la Beijing ar fi cedat deliberat un meci-două. Trișorii dovediți sunt, de regulă, aspru pedepsiți, mai ales când vorbim de olimpism. Numai că, nu doar ca la noi, românii, ci și ca în Olimpiada londoneză, China a fost lăsată în liniște să câștige 3 medalii de aur și 2 de argint la…badminton!?! Ceea ce mă face să cred că și mai-marii mișcării olimpice, ca și cei ai fotbalului mondial, merg pe burtă, într-o păguboasă, mondială filozofie a bășcăliei. Încă un argument ar fi și arbitrajele, de la scrimă, judo, haltere, box (docamdată!), unde, dacă s-ar fi petrecut în România, s-ar fi strigat și acum “Hoții, Hoții!”…
…Final apoteotic în Festivalul de la natație. Legendarul în viață, americanul Michael Phelps, a reușit în schimbul III (proba de fluture) din ștafetă (4 X100 m. mixt), să salveze o medalie de aur, ce părea compromisă, SUA terminând în ținută de Gală, cu 16 medalii în piscină, și un record pentru eternitate, parcă. Firește, fenomenalul, extraterestul pământean de-al nostru Michael Phelps, la a 22-a medalie olimpică, dintre care 18 din cel mai prețios metal al Jocurilor!
…Un fan Steaua m-a interpelat astăzi, să-mi conteste știrea de ieri, cum că Steaua ar fi fost făcută KO, la Trnava, cu ani buni în urmă, când cehoslovacii (pe atunci!) ar fi câștigat cu 4-0!… Ca să nu fiu acuzat de metafore, am căutat în arhiva mea și am găsit “fișa tehnică” a meciului respectiv. Era 2 octombrie 1968. După un 3-1 pentru steliști, la București (goluri Crăiniceanu-18, Florică Voinea-30, Gică Constantin-51, respectiv Kuna-75), a urmat dezastrul de la 50 km. de Bratislava: 4-0 (1-0) pentru gazde, pentru care celebrul Adamec a punctat de trei ori. Și pentru a-l mai liniști pe gălăgiosul meu cititor de blog, îi prezint șI formația prezentată de echipa lui de suflet, Steaua, la acel meci: Vasile Suciu- Sătmăreanu I, D.Nicolae, Hălmăgeanu, Vigu- E. Ienei, Negrea- Pantea, Gh. Constantin, Șoo, Crăiniceanu. Antrenor: Ștefan Covaci… Adevărul este că, în primul tur european al echipelor românești de club, în acel 1968, returul a fost un dezastru nu doar pentru Steaua, ci și pentru Rapid, 1-6, cu OFK Belgrad, în deplasare (după 3-1, în Giulești) și Dinamo, 0-4 (egală cu Steaua!), în Anglia, cu West Bronwich Albion (după 1-1, la București). Au istorie zilele negre din fotbalul românesc!…
…Citesc declarația lui Iuliu Mureșan, nr. 2 la CFR Cluj: “Am vrut să ne retragem din campionat, din cauza arbitrajelor. Sandu și Dragomir ne-au convins să rămânem!”. Mai toată lumea vorbește că formația multinațională de la Cluj a câștigat multe partide cu sprijinul arbitrilor. Și atunci?! Trăiască fariseismul!… Restul e tăcere, nu-i așa?!