Etichetă: Michael Phelps

J.O. Ziua VII, Medalia 7. Le-am luat aurul rușilor, dar l-am făcut argint!

…3 august. Vineri. Acum o săptămână, priveam fabuloasa Deschidere a Olimpiadei XXX. Șapte zile de concurs, ne-am bucurat și am suferit. Astăzi, România și-a trecut a șaptea medalie în cont, ceea ce reprezintă un eveniment. Acum patru ani, la Beijing, toate medaliile au fost numai opt, este drept, patru de aur…

…Dimineața nu prea avea cum să fie însorită. Un judokan român (Simionescu) a părăsit concursul după al doilea adversar, o atletă (Bianca Răzor) n-a reușit decât locul 5 în prima cursă de calificare, la 400 m… Valoroasa atletă Nicoleta Grasu are probleme cu sănătatea (și va rata, în noapte, calificarea în finala probei de aruncarea discului!)… Toate umbrele sufletului s-au șters dintr-o dată, când Muschetarii noștri de la sabie (Delniceanu, Dumitrescu, Zalomir) au început en fanfare concursul pe echipe, spulberând China, ca, apoi, după-amiaza, să adune mai toată suflarea românească în fața micilor ecrane. Ne băteam pentru finală cu rușii, nimeni alții decât campioni la ultimele două Olimpiade. Noi, aveam doar două medalii de bronz în palmares (Montreal ‘76 și Los Angeles ‘84). Suntem, însă, campionii mondiali en titre. Și asta s-a văzut în bătălia cu tradiția noastră olimpică. Setea de revanșă și visul piscurilor le-au dat aripi celor trei muschetari români, care au reușit să deposedeze Rusia de aur, după un tensionat, însă spectaculos 45-43! Argintul era adjudecat, bătălia pentru aur ne conectase pe toți!…

…Cu un mare succes asupra Rusiei, în semifinale, naționala antrenată de inteligentul Mihai Covaliu campion olimpic, dar la simplu, era favorita hârtiei în ultimul duel. Chiar dacă rivala pentru aur era Coreea de Sud, care învinsese Italia. Din păcate, aurul pe care băieții noștrii l-au smuls rușilor le-a luat, parcă, mințile în cele trei reprize de relee, în care sud-coreenii au cam măturat planșa cu sabrerii români, scorul fiind unul jenant: 45-26 pentru asiatici! Știu, medalia de argint înseamnă un mare succes, este cea mai înaltă cotă olimpică atinsă de naționala noastră de sabie. Dar, în finală, nu i-am mai recunoscut pe cei trei muschetari români (de fapt, patru în final, când Zalomir a fost înlocuit, pentru ultimul act, cu Șirițeanu), tocmai campionul mondial Rareș Dumitrescu trăgând foarte slab și pierzând toate cele trei partide ale sale, în care n-a obținut decât…6 tușe (din 15!). Nord-coreenii au fost ca niște nevăstuici, plini de nerv și decizie, în fața unei echipe moale, care a cedat repede. Poate că în subconștient triumful asupra rușilor fixase o stare de mulțumire., Iar cu o singură victorie (Dolniceanu) și un egal (Zalomir) din 9 întâlniri, nu se putea ajunge lpe muntele de aur. Mă bucură argintul, mă întristează că nu ne-am bătut pentru aur la valoarea noastre reală, cea din semifinala cu rușii…

…În piscina miracolelor, Regele natației, americanul Michael Phelps, a mai câștigat o cursă și astăzi și a dus recordul absolut al Olimpiadei la 21 de medalii. Dintre care 17 de aur! În cel 12 ani olimpici. La 26 de ani, Fenomenul din Baltimore dă de înțeles că se va retrage. Mâine ar fi ultima lui cursă. Refuz să cred că nu-l vom mai vedea dând apei unduiri de Zeu al bazinului…

…Stadionul olimpic din Londra, plin la prima zi a concursului atletic. Civilizația englezilor se vede și în receptarea fenomenului sportiv, nu doar în stadionul și bazele de ultima generație. După Gala din piscină (care se va încheia, din păcate, mâine seară!), un alt Regal, cel al atletismului…

…Dacă la Olimpiadă, adăugăm, lăudabil, ca furnica harnică, medalie la medalie, la fotbal, în Europa League, a fost, ieri, joia jalei noastre. Steaua în genunchi, la București, 0-1 în prima manșă cu Spartak Trnava, iar Rapid- umilință rară, 0-4, în Olanda, cu Heerenveen. Un 0-4 care-mi amintește că, prin anii ‘70, Steaua încasa un același scor 0-4, la…Trnava!?! Scor de care, am dedus, a uitat cam toată lumea… Sper să ieșim din zodia rușinii, dar va fi greu, căci, la primul eșec, guralivul Gigi Becali strigă că Steaua n-are echipă (!?!), că patru-cinci jucători trebuie înlocuiți, că formația o va face din nou patronul, nu antrenorul (acum Reghencampf). Ceea ce s-a tot văzut în ultimii ani, când haosul a fost trăsătura definitorie a Stelei, îndepărtată de bossul ei de titlu, de performanță europeană…

…Meritoriu egalul (1-1) Vasluiului în… Asia, pe stadionul lui Fenerbahce, situat peste drum de Europa, legată de impunătorul pod. Fenerul nu m-a încântat niciodată, ba, acum, neîncepând campionatul nu-i la același nivel cu plăieșii aduși de Porumboiu de prin toată lumea. Vasluiul are o mare șansă de calificare. Vreau să cred că nu o va rata, ba i se vor adăuga și alții. Aș spune CFR Cluj, după 1-0, acasă, cu Liberec…

…Au făcut ce-au făcut Becali, Porumboiu și alți patroni și l-au mazilit pe Ion Crăciunescu de la conducerea arbitrilor români. Sigur că și Ion Crăciunescu a comis greșeli, s-a încăpățânat împotriva spiritului jocului, însă sunt sigur că intransingența sa a deranjat cel mai mult. Acum, a fost adus Deaconu-brichetă, omul federației, omul Stelei etc. Dacă la șefia arbitrilor români, atât de contestați, ar fi fost adus francezul Bata (cum a propus Mircea Sandu), ar fi fost un mare pas înainte. Așa, mi se pare, încă un pas înapoi!…

…România nu trăiește, parcă, din plin Olimpiada. Vânzoleala politică, povestea fără de sfârșit, parcă, a Referendumului, le ocupă unora tot timpul… Am auzit, azi, și o poantă de 1.000 de puncte: Curtea Constituțională a amânat rezolvarea Referendumului pînă la 12 septembrie, pentru a permite românilor să urmărească… Olimpiada de la Londra! De-ar învăța ceva politicienii noștrii de la Jocurile Olimpice…

…La Londra, când e ploaie, când e soare. Pentru sportivii români, pe locul 19 în clasamentul general (unde lideri au devenit americanii!), cu 7 medalii (una de aur, patru de argint, două de bronz), în zori se văd, parcă, muguri de primăvară…

J.O. Ziua V. Șase Golgote feminine pentru (încă) un Argint!

…Am schimbat lunile, noaptea trecută, la câteva zeci de minute de la frumoasa medalie de bronz a lui Răzvan Alexandru Martin, la haltere. Era al doilea argint din ultima zi de iulie (după cel al minunatele noastre fete, la gimnastică). Astăzi, în prima zi din august, pe după-amiază, ca să prindă toate ziarele succesul (nu cum s-a întâmplat cu succesul lui Răzvan, inexistent în mai toate publicațiile din această dimineață!?!), încă o medalie, tot la haltere, dar de argint: Roxana Daniela Cocoș (23 de ani) a urcat meritat pe treapta a doua a podiumului! Roxana a forțat chiar să aducă aurul la București, în ultima încercare, gata să ridice haltera de 146 kg. desupra capului! Dar, din păcate, a ratat de puțin și rămâne cu un “argint” valoros, o performanță excelentă, într-o companie grea, și la propriu și la figurat.

…Drumul spre Argint n-a fost deloc ușor. Trei încercări la “smuls”, care au dus-o la greutatea de 113 kg., zestrea pentru faza a doua, proba de “aruncat”. Iar Roxana și întregul ei staf (inclusiv legendarul Nicu Vlad, campionul olimpic de ieri, președintele de federație de azi!) au știut să calculeze exact în culise pașii spre piscuri, de la dozarea greutății la presiunea psihică pusă pe adversari. N-a intrat în etapa a doua, la “aruncat”, cu greutate mică, a așteptat ca rivalele să se macine și împrăștie în kilograme puține. A plusat cu 138 kg. la prima încercare (din trei), ca la o licitație, urcând, apoi, la 143 kg., greutate care a lăsat în urmă două bieloruse valoroase… Ca ultima încercare, de 146 kg. (greutatea Roxanei este de 68 kg.!), să o rateze la “mustață”. Oricum, nu i-ar fi adus “aurul”, căci halterofila nord-coreeană a reușit și în ultima tentativă. Sub semnul lui Hercules, astăzi ne-a fericit Roxana noastră de argint!…

…Astăzi, 1 august, m-am sculat cu gând de record istoric pentru sportul românesc. După extraterestra performanță de azi-noapte, când fenomenalul înotător american Michael Phelps a obținut a 19-a medalie (15 de aur!), am visat să o văd pe fenomenala Georgeta Andrunache punându-și la gât a șasea medalie de aur, după cele de la ultimele trei Olimpiade! Ar fi fost un record istoric pentru noi, care ar fi lăsat în urmă pe amiralul Elisabeta Lipă. Ar fi fost… Finala de dublu rame s-a dovedit prea rapidă, grea, ca o ultimă Golgotă pentru minunatele noastre sportive Georgeta Andrunache și Viorica Susanu, în fața echipajelor dezlănțuite ale britanicelor (care au câștigat en fanfare aurul!), Noii Zeelande și Australiei. Trecerea anilor, pauza făcută de cele două sportive de aur pentru Marele trofeu al vieții lor-câte un copil!- au cântărit greu.

…N-aș vrea să citesc, după acest ultim loc V, un Cântec al lebedei, critici balcanice și răutăți, barbarisme românești (cum s-a întâmplat, incredibil, abominabil, în cazul Alinei Dumitru, după argintul olimpic!?!). Georgeta Andrunache și Viorica Susanu merită un buchet mare și ales de mulțumiri, din partea tuturor, acum, la retragerea dintr-o carieră gravată în efigie de Legendă!

…În prima zi de august, după-amiază, văd un formidabil mini-interviu la TVR. Cu întâiul nostru campion olimpic la Londra, tiristul Alin George Moldoveanu, și cu antrenorul lui, Sorin Babii, aurul olimpic de la Seul ‘88. În câteva minute, parcă am vizionat un film excelent sau am citit un roman. Alin George Moldoveanu și antrenorul lui sunt realmente eroi de literatură, veniți din realitatea plină de fantastic. Fiecare avea să mărturisească, separat, că nu a vrut să știe cum merge concursul, așa, pentru liniștea psihică. “Ne-am izolat fiecare, concentrați pe ce avem de făcut…; S-a întâmplat să-mi iasă mie totul. Se putea întâmpla și să nu-mi iasă chiar totul”, mărturisea, molcom, fără pic de emfază, noul campion olimpic, care ne-a mai dezvăluit un secret: nu-i vânător, n-a tras în viața lui cu altă armă decât cea de concurs! Și nici nu intenționează să țintească animale, doar “decarul” care l-a îmbrăcat, ca un Sir, în aur londonez… L-am privit atent pe Alin George Moldoveanu, fascinat de atitudinea și gândirea lui. Peste puține minute, personalitatea lui din scripturi rare avea o explicație: a terminat și facultatea de psihologie!… Aflasem acest amănunt atât de important, de la Ionel Stoica, de lăudat pentru emisiunea dedicată Olimpiadei, făcută cu seriozitate, competență și dragoste de sportivi, zilnic, la TVR …

…Zestrea noastră la Londra a ajuns la 6 medalii: una de aur (Alin George Moldoveanu-tir), trei de argint (Alina Dumitru, Corina Căprioriu-judo; Roxana Daniela Cocoș-haltere), două de bronz (echipa de fete, gimnastică; Răzvan Alexandru Martin-haltere). Șase medalii în cinci zile de concurs! De-am adăuga câte o medalie în fiecare zi…

J.O. Ziua a IV-a. Marți-trei ceasuri de bronz

…31 iulie, ultima zi a lui Cuptor, a IV-a la Olimpiada londoneză. Ziua gimnasticii pentru noi. Finala pe echipe feminin, unde fetele s-au calificat pe poziția a IV-a! Liderul calificărilor, americancele, cu o echipă mai puternică, au zis specialiștii, ca niciodată. Rusoaicele și chinezoaicele vizează și ele podiumul, mai ales asiaticele, campioanele olimpice de la Beijing.

Este marți, dar nu-s trei ceasuri rele pentru noi. Ci, trei ceasuri de bronz (ca și în 2008!), ceea ce reprezintă un succes notabil, astăzi, chiar dacă fetele ne obișnuiseră cu trei medalii de aur la Jocurile Olimpice. Revenirea „alchimiștilor” Bellu-Bitang la „munca de jos”, în sala de gimnastică, acolo unde au făurit un adevărat tezaur, a reușit o minune în care puțini mai credeau: medalie la Londra! Cu o veritabilă „grădiniță” (Larisa Iordache, Diana Chelaru, Diana Bulimar) pusă pe umerii a două minunate și mature domnișoare, frumoaselor regine ale gimnasticii mondiale, Cătălina Ponor (care abandonase ginmastica și plecase să caude de lucru prin America!) și Sandra Izbașa (singura din echipa care terminat pe locul III la Beijing), România a urcat pe podium, într-o competiție tare. Știu că visam (din reflex istoric!) la mai mult, numai că Larisa Iordache a concurat mai mult într-un picior (și s-a văzut la paralele și sărituri), iar „paralelele” (punctul nostru cel mai slab) ne-au dărâmat și acum, fetele noastre terminând pe ultimul loc la acest aparat. Este un succes și trebuie să ne bucurăm de el, ca încă un semn că gimnastica românească a rămas, acolo, pe platourile înalte ale lumii, că „fabrica de metale prețioase” de la Deva  și-a reluat producția! Iar evoluțiile de la cele patru aparate ne-au alimentat visele pentru concursul individual, unde se zăresc, cred, metale strălucitoare la sol (Sandra Izbașa și Cătălina Ponor au dat recital, mult aplaudat, astăzi!), bârnă și sărituri…

…Americancele au reușit un concurs de zile mari. Cred că este cea mai puternică echipă prezentată de SUA la fete, peste cea care obținea primul aur acum…16 ani, la Atlanta. Jordyn Wieber, Gabrielle Douglas și Alexandra Raisman au încântat pur și simplu, amintindu-ne, volens, nolens, de starul J.O. 1984, Mary Lou Retton, și, implicit, că la urcușul gimnasticii americane spre piscurile mondiale și olimpice au contribuit și antrenorii români Martha și Bella Karoly.

Podiumul feminin de la Londra: 1. SUA-183, 596 puncte; 2. Rusia-178,530 p.; 3. România-176,530. Sub podium, cu lacrimi de adio aur, China! Triumful americancelor este fără replică, fapt care m-a făcut să zâmbesc amar la vorbele fără noimă zlobozite de trimisa TVR, care, ca la bârfa babelor pe ulița satului, acuza arbitrii că au acordat prea multe puncte fetelor de peste Ocean, în defavoarea echipei noastre! Cum sala a aplaudat lung,  în final, campioanele și podiumul, comentariul de peluză al celei de…  la fața locului rămâne  o umbră urâtă pentru telespectatorii avizi de Adevăr și Frumos!

…A IV-a zi a Olimpiadei, aceeași și în piscina cu miracole. Marea „bombă” a explodat în această noapte când, la proba sa preferată, cea de 200 m. fluture, fenomenalul Michael Phelps a pierdut aurul! Am urmărit cursa și nu pot să cred nici acum că „monstrul din Baltimore” (care la Beijing a câștigat toate cele 8 probe la care a participat!) a pierdut titlul pe… ultima jumătate de metru, în fața sud-africanului Chad Le Clos!?! Lacrimile amare de argint au fost repede uitate, aceasta este șansa și filozofia sportului, căci, peste nici o jumătate de oră, Michael a luat startul în proba de ștafetă 4X200 m. pe care yankeii au câștigat-o încântător! Cu această medalie, a 19-a (15 de aur!!!), Michael Phelps a depășit un record uluitor, stabilit, în 1964, de marea gimnastă Larisa Latânina care a câștigat pentru URSS nu mai puțin de 18 medalii olimpice!
…Rămân o clipă în lumea fascinantă a înotătorilor pentru a remarca excelentele comentarii făcute la microfonul Eurosport de marea noastră campioană Carmen Bunaciu. Cred că merită, din partea telespectatorilor, o medalie olimpică de aur sentimental, cu mulțumirile de rigoare…

…A IV-a zi a Olimpiadei londoneze se termină în culori de bronz pentru noi, românii bolnavi de performanțe adevărate. În plină noapte bucureșteană, pe ringul halterofililor de la Londra, urcă pe treapta a treia a podiumului olimpic un tinerel de 20 de ani, clujeanul Răzvan Constantin Martin (legitimat la CSM Bistrița), care a pierdut argintul, în final de concurs, când un indonezian a aruncat cu un kilogram mai mult! Ce graniță de destin poate stabili, uneori, un simplu kilogram… Oricum, această fabuloasă performață aruncă și un arc de speranță pentru Rio de Janeiro 2016, căci Răzvan Constantin Martin a fost, în concursul de la categoria 69 kg., cel mai tânăr concurent… Un băiat chinuit de viață, crescut fără părinți (tatăl i-a murit la 3 ani, mama l-a abandonat la 6 ani!) pe care sportul l-a ridicat, miraculos, într-o altă lume, spre stele…
…”Bronzul” lui Răzvan Constantin Martin readuce halterele românești în ochii lumii bune, care ne uitase, parcă, de la „aurul” lui Nicu Vlad, în 1984, la Los Angeles…

…Ziua a IV-a a Olimpiadei XXX a adus României a 5-a medalie: una de aur (Alin George Moldoveanu-tir), două de argint (Alina Dumitru și Corina Căprioriu-judo), două de bronz (Naționala feminină de gimnastică și Răzvan Constantin Martin-haltere). Romînia se află pe locul 13, în clasamentul cu 43 de țări care au câștigat, până acum, cel puțin o medalie. Podiumul, deocamdată: China, SUA, Franța…

…Dacă această zi de marți-pentru unii trei ceasuri rele- a fost pentru noi una de bronz, cum va fi cea de miercuri, de joi, de vineri, de… Până duminică 12 august să tot visăm!

Ziua I. Alina Dumitru, Nicolae Linca și invazia chineză…

…Întâia zi oficială a Olimpiadei de la Londra. Sâmbata primelor noastre speranțe de aur. Alina Dumitru, campioana de la Beijing, la judo, 48 kg., face să urce-n zbor de pescăruș visul nostru de mărire. Românii de pe toate fusele orare și-au acordat inima la ziua Alinei…
…Am cunoscut-o pe Alina, în noiembrie 2006, în Atelierul de „Idoli și Legende” de la Telesport, într-o emisiune filigran, alături de superba actriță Medeea Marinescu. Am descoperit, atunci, în Alina Dumitru, un suflet din scripturi alese, vibrație de floare rară, chinuită de flacăra și chinurile performanței. Își dorea, atunci, un titlu olimpic. L-a cucerit la Beijing, acum patru ani, și izbânda ei m-a fericit, de-am lăcrimat, ca atâtea milioane de români. Atunci, în 2006, minunata campioană a mărturisit că de multe ori a vrut să se retragă de pe tatami, căci prea multe accidentări, „la mâini, picioare, la orice parte din corp” i-au transformat visul în suferință. Visul ei era, însă, medalia de aur la Olimpiadă! Un vis împlinit sublim, în umbra Marelui Zid, în 2008…

…Sâmbătă, 28 iulie 2012. Londra. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, se bate să-și apere titlul. Primul adversar, o cubaneză. După primele secunde, fata din Caraibe o lovește pe Alina la piciorul drept, cam beteag și până atunci. Alina suferă vizibil, însă nu cedează. Noroc că arbitrii o descalifică pe cubaneză pentru gest nesportiv. Urmează Golgota cu o mongolă arțăgoasă. Suferință parcă infinită. Meciul de cinci minute, fără învingătoare. Urmează prelungirile, alte trei minute de foc.. Alina învinge durerea care-i fulgeră creierul, trupul și reușește în final minunea, victorie!… Adversarul următor, campioana și vicecampioana mondială din ultimii trei ani , o japoneză, în fața căreia fata noastră de poveste olimpică n-a câștigat niciun meci din patru. Alina se chinuie, piciorul drept ne amintește de „drumul de costișe ce duce la Vaslui”, parcă nici mâna dreaptă nu mai este a ei…
…În acele clipe de plumb încins, care nu se mai terminau, parcă, gândul mi-a zburat spre Olimpiada din 1956. Atunci, la Antipozi, pe ringul de box din Melbourne, Nicolae Linca avea să dispute finala, la semimijlocie, cu o cumplită luxație de deget la mâna dreaptă, pe care nu o mai simțea. Nicolae Linca a boxat cu sufletul și l-a învins pe irlandezul Tiedt, cucerind unica medalie olimpică de aur din istoria pugilismului românesc!…

…Destin repetat, după 56 de ani. La Londra, Alina Dumitru trebuie să lupte în fața campioanei mondiale cu dureri cumplite la cotul drept, ba și la piciorul drept. Sufletul ei mare și inteligența o duc spre o victorie uriașă, viza pentru finală. Acest meci fusese, practic, Finala. Ultimul duel, cu o braziliancă (Sarah Menezes), bătăioasă și mai tânără cu opt ani, trebuia să se fi disputat înainte ca durerile să o fi măcinat treptat pe marea noastră campioană. Oricum, prima medalie pentru delegația română la Olimpiada XXX. Una de argint, cu străluciri de aur sufletesc prin care Alina Dumitru a intrat în Panteonul olimpic! Mulțumim pentru toate clipele de fecirire prin care ne-ai făcut mai buni și mai frumoși sufletește, minunată Fată de aur!…

…Întâia zi a însemnat și intrarea unui super-campion în umbra grea de sub podiumul olimpic. Minunea din Baltimore, înotătorul american Michael Phelps, cel care cucerise opt medalii la Beijing, a terminat abia pe locul 4, în cursa de 400 m. mixt, depășit de compatriotul lui, excelentul Ryan Lochte, din Rochester, statul New York, noul campion olimpic, de un brazilian (argint pentru Tiago Pereira) și un japonez (bronz pentru Kosuka Hagino). Prima zi din bazinul londonez a fost dominată, însă, incredibil, de înotătorii chinezi, care au pescuit în apele britanice două medalii de aur, printr-o copilă de 16 ani, Ye Shwen, autoarea unui fantastic record mondial (4:28,43) la 400 m. mixt, și Sun Yang, învingător surprinzător la 400 m. liber, devenind întâiul înotător din țara sa care urcă pe treapta supremă a podiumului Jocurilor Olimpice! De altfel, chinezii au cucerit întâia medalie de aur a acestei ediții, prin Yi Siling, la tir, carabină 10 m., probă în care poloneza Sylvia Bogakwa a ochit argintul, iar Yu Dan, altă fată venită de la Beijing și-a atârnat bronz la gât!

…Prima zi, 38 de medalii luate de sportivi din 19 țări. Uluitor startul chinezilor (liderii clasamentului neoficial pe medalii la ultima Olimpiadă!), cu nu mai puțin de 6 medalii în ziua I, dintre care 4 de aur și două de bronz. În clasamentul zilei de debut, un neașteptat loc II pentru Italia, cu două medalii de aur (la scrimă fete și tir cu arcul-un punct peste americani), două de argint și un bronz, yankeii prezentându-se sub așteptări, cu numai o medalie de aur (Ryan Lochte), două de argint și două de bronz! Start lansat  pentru Brazilia și Coreea de Sud, fiecare cu câte 3 medalii (1 aur, 1 argint, 1 bronz), pe treapta supremă a podiumului urcând câte o dată, în acest 28 iulie, Australia (natație fete), Kazakhstan (ciclism băieți!) șI Rusia (judo băieți). Cu două medalii de argint-Japonia, în timp ce cu una singură, nu mai puțin de 4 țări: România, Columbia, Polonia și Olanda. Au cunoscut bucuria unei medalii bronz-Belgia, Ungaria, Serbia, Norvegia, R.P.D. Coreeană, Uzbekustan. Dar Olimpiada abia a început. Până la 302 medalii să tot numărăm…

…Fascinat de fabuloasa uvertură de vineri noapte și de prima zi din Sărbătoarea atleților magici, dată de zeii din Olimp, nouă, pământenilor, pentru a ne face viața mai frumoasă, trag un pui de somn (sper cu vise de aur!), după care mă duc să votez la Referendum! Este dreptul meu, datoria mea, libertatea, speranța și fair-play-ul deprinse din lumea adevărată a marilor campioni…