Categorie: România uitată

Euro 2016 văzut de-Acasă (20). România, iulie, anul curent! ADIO, M-AM SĂTURAT DE BIROCRAȚIE ȘI NESIMȚIRE, DIGIEXIT!…

 

…Naiba m-a pus să-mi cumpăr un mobil, Philips S 396, pe 15 februarie a.c. de la punctul Digi de peste drum de Scala. Am rugat-o, atunci, pe duduca Manole, care mi-a făcut actele și mi-a luat banii, toți odată, să-mi activeze roaming-ul. Cum să nu?!… Numai că, peste două săptămîni, la Los Angeles, m-am pomenit că sunt rupt de lume, telefonul meu neavând liber la comunicare!… La întoarcere, am reclamat, mi s-a cerut și o informare scrisă, am scris, dar n-am primit, deocamdată, niciun răspuns… Am făcut imprudența să merg cu același mobil și la Roma, de Paște, unde nu am primit niciun telefon. Consultând terlefonia italiană, mi s-a recomadnat să iau legătura cu firma din România… Firma din România?!

…Sâmbătă 25 iunie, 2016, în timp ce urcam scările de la Plaja Modern spre centrul Constanței, cineva m-a împins fără să vrea. Am căzut, noroc că, din istinct, mi-am apărat capul. Brațul și umărul din dreapta lovite de o treaptă din ciment. Lovit avea să fie, în căderea mea, și mobilul meu, aflat în buzunar. Important era că nu m-am lovit la cap…
…Nu știam câte dureri de cap voi avea, însă, cu mobilul având display-ul spart!… Luni 27 iunie, am fost prezent la punctul Digi din Calea Văcărești să văd ce pot face cu mobilul deteriorat. Trimis acasă, după toate actele și cutia aparatului, cu toate accesoriile. Copie C.I. Proces verbal de predare-primire echipamente. Amabilă, doamna de la Digi Văcărești a scris în Procesul-verbal că doresc să fiu anunțat de costul reparației înainte de a se apuca de ea. Urma să primesc înștiințarea în 3 zile. Joi 30 iunie, citesc un SMS pe telefonul meu de rezervă, un Orange: “Produsul dvs. Cu seria 867338020411050 a pierdut garanția din cauza nerespectării condițiilor de utilizare. Pentru detalii apelați la Cordon Electronics la tel. 0372”.

…N-am repectat condițiile de utilizare?! Ce trebuie să fac, să nu iau mobilul cu mine?!…Să alerg după tipul care, involuntar, m-a lovit, să declanșez o razie a Poliției?! Nu există și cazuri-extreme?!… OK, eu doream să am cât mai repede telefonul meu cu atâtea numere (majoritatea necuprinse în mobilul de rezervă!), să plătesc cât trebuie, dar să pot comunica, imediat, cu lumea… Așa că am alergat la punctual Digi, unde predasem “produsul” meu! Doamna mi-a zis să sun la Cordon Electronics. Mi-a dat un număr de telefon. Am întrebat-o, politicos, dacă nu poate lua dânsa legătura cu respectivii de la Cordon?! “Nu! Eu sunt doar un mesager!”, m-a pus sec la punct. Păi, nu era un angajat al firmei Digi?! Nu un mesager de la CFR sau TAROM, sau poate că și acolo “mesagerii” sunt la fel, comozi, fie uitând să-mi activeze roamingul, fie să nu-mi răspundă la sesizări… Ce puteam face decât să sun la telefonul dat de…mesageră?! După vreo cinci minute am auzit o voce feminină. Scurt istoric. Îmi cere seria “cazului”, unde lungă de 15 cifre!… Cum să o dau de pe stradă?!… Fuga acasă. Scriu 867338020411050 din SMS-ul primit și visez să am rapid telefonul. Aiurea!… Să le dau și adresa mea de e-mail. O dau. Peste o oră primesc un mesaj. Să returnez fișa trimisă de Cordon Electronics, împreună cu un contract și multe altele. Neapărat să scriu că sunt de acord cu demararea procesului de studiu și reparație al telefonului meu. Cum să fiu de acord, când nu știu cât îmi cer?! Din nou telefon. Fără acest acord al meu, nu se poate demara procesul de reparare.
Returnez e-mail-ul lor, precizând că nu pot fi de accord DECÂT dacă mi se comunică prețut exact, nu de alta, dar, dacă e prea mare, prefer să cumpăr un aparat nou…. Pe seară, găsesc răspunsul. Costă 162 RON, cu garanție de 30 de zile!?!…Și două săptămâni de așteptare!?! Așteptarea ca așteptarea, dar cu să am garanție NUMAI 30 de zile?!

…Hotărât să termin cu schimbul de e-mail-uri, să cumpăr cât mai repede un nou aparat, decid să merg la firma Cordon Electronics, pe undeva pe lângă IMGB. Dracul m-a pus!… Am trăit, în această zi de 1 iulie 2016, o aventură din Epoca de piatră!..,. Am ajuns cu metroul la stația Dumitru Leonida. Afară, opresc un taxi și îi arăt adresa, o anumită stradă Dumitru Brumărescu. Mă refuză. Deduc că e aproape și îi spun că îi dau cât cere el… N-a vrut. Mi-a spus să fac prima la dreapta, să trec de două bariere, că o să dau de Brumărescu!… Și a plecat. Am luat-o la dreapta, s-a văzut o barieră, eram convins că în câteva minute ajung la adresa mea, Dumitru Brumărescu 9 A, etajul 2… Arșiță, mizerie, gropi… Doi cerberi de la barieră sunt amabili și îmi zic să o iau pe lateral dreapta, ca să ajung la a doua barieră. După care, dând de strada căutată, să mă uit după număr, trebuie să-l găsesc… Într-un sfert de oră, prin hârtoape și vipie, eram dincolo de a doua barieră, cu țevi groase ruginite în față. Pe un stâlp murdat, o tabă ruginită și ea, anunță: IMGB Poarta 2. Țipenie de om. Văd două taxiuri în dreapta. Sunt fericit. Naivul de mine. Un taxi gol, altul cu o femeie care habar n-are încotro e numărul 1 și numărul 9. Nu-i taximetristă. Așteaptă pe cineva. Mai merg vreo cinci sute de metri, la dreapta, la încercare, cu Dumnezeu înainte. Văd un microbuz parcat. Șoferul habar n-are unde se află el… Garduri de sârmă, niciun număr. Văd o construcție modernă, intru, apare un domn. Îi arăt hîrtiuța mea cu firma căutată. Nu știe. Îmi spune doar că acolo e numărul 1!… Un prim pas înainte. O iau la stânga, logic, numărul 9 trebuie să fie la stânga. Un drum calvar. Niciun număr. Două porți metalice, bălării, una cu amenințare “Câine rău”. Asta îmi mai lipsea… N-am pe cine să întreb… Merg în neștire, gunoaie, ierburi, copaci care nu vorbesc… Și merg, și merg… Ajung la o poartă ruginită rău, încuiată cu un lacăt, mă trezesc strigând din disperare: “Chiar nu e nimeni pe aici?!”… Pe cine caut!… Spun unde vreau să ajung. Habar n-are unde e numărul 9… Vedeți că pe dreapta sunt două firme… Întrebați acolo!… Până acolo, alte cinci-șase sute de metri, prin pustiul plin de gunoaie și bălării… Evrika!… O firmă modernă: “Termo Temp”. Habar n-au de numărul 9 A… Să mai întreb. Întreb după altă sută de metrii, epuizat de mers, de soare… Dau pe gât un pliculeț de zahăr brun, pentru inimioară. Aseară am avut o cădere de tensiune… Asta îmi mai trebuie… Tai două dâmburi prăfuite rău, ajung la altă clădire modernă, dincolo de o linie ferată abandonată între bălării. Nici la Argo-Rom.Plastics S.A. nu știe nimeni de numărul 9 A. Mă salvează numele firmei. Un tînăr mă întreabă dacă e ceva cu telefoane mobile!… Evrika! Îmi vine să-l pup… E peste drum, peste alte uscături ascunse sub colb, pahare de carton de cafea și de sticle din plastic aruncate, și resturi de mâncare… La UTI, ocolesc o clădire și tot ocolesc, intru la primul semn Cordon, o duducă vorbește la telefon, îi arăt bilețelul cu adresa, mă îndrumă spre o scară din față, spre etajul 2. Scara e imposibil de escaladat, parcă-i de la Timișul de Sus, aud voci, ocolesc și mă salvează un tip în vârstă. “Ieșiți, faceți stânga, din nou stânga, la mijlocul clădirii va fi o ușă mare, intrați și urcați la etajul II”. Ies, văd scris citeț peste drum pe o hală renovată “Vulcan sectorul 5”! Uzinele Vulcan! Aici am ajuns!… La margine de București. Să-mi iau telefonul lovit, să-l schimb cu un altul normal, să mă găsească prietenii care mă dau plecat cine știe prin ce colț de lume, neștiind ce coclauri de coșmar traversez eu prin București…

…Ajung, sfârșit, la etajul II, Cordon Electronics, Relații clienți… Aer condiționat. Un tinerel amabil. Îi prezint seria, Procesul verbal de predare a Philips-ului meu cu display-ul spart. În spun că sunt uimit de știrea cu numai 30 de zile garanție. “Asta e legislația noastră”, caută să mă liniștească. Nu-mi dă măcar un pahar cu apă, mă tot șterrg cu șervețele parfumate pe frunte, pe obraji… Caută în computer. Mă roagă să-l scuz două minute, merge cu documentele mele în alt birou. Duduca de la celălat birou tace, când eu, sfârșit, mă vait de vipia de afară, pe drumul de la margine de București. Ar fi putut să-mi ofere un pahar, păhărel cu apă… Vine tinerelul, e abătut. “Din păcate, veștile nu sunt dintre cele mai bune. Trebuie să trimiteți un e-mail că nu sunteți de accord cu reparația!”… Râd, nervos. Domnule, eu sunt aici, dați-mi o foaie să scriu că nu-s de acord cu să plătesc 162 RON pentru numai 30 de zile garanție, de ce să mă duc acasă să trimit e-mail-ul?!… “Asta-i procedura la noi!… După care, noi vom trimite aparatul dvs. la punctul unde l-ați predat. Numai de acolo îl puteți ridica!”… Domule, eu sunt aici, vreau să-mi iau, acum, telefonul cu display spart ca să-l înlocuiesc cu unul nou. Și mă obligați să aștept până luni, marți, miercuri, când o da ăl de sus?! În ce țară trăim, oameni buni!… Trăiască birocrația! Comoditatea! Nesimțirea!…
…Le povestesc despre marele scriitor Fănuș Neagu care, când se confrunta cu astfel de atitudini revoltătoare, se liniștea spunând: “În cazul ăsta, îmi bag picioarele în șandramaua voastră!”… Au râs, forțat…

…Ajung acasă, trimit e-mail-ul, subliniind nemuțumirea mea și ilogicul situației. Într-o jumătate de oră primesc un răspuns! Unul fără replică: “In cazul acesta produsul va fi returnat nesoluționat către adresa de unde a fost receptionat. Vă mulțumim!”… Doamne, în ce țară trăiesc?!…În România, iulie 2016!

…Azi e vineri, mâine și poimâine, sâmbătă și duminică, nu se lucrează, ADIO telefon după o săptămână de zbucium! Prieteni, rude, confrați, sunt viu, oarecum bine, sper să vorbim într-o săptămână-două, doar trăim în România…
…În sinea mea, însă, sunt absolut mâhnit! ADIO, Digi! Nu vreau să mai aud, niciodată, de tine! Pentru mine ești Digiexit!
***
…Primul „sfert” de finală de la Euro 2016, aseară, la Marsilia. Polonia a luptat, și-a depășit condiția, a marcat rapid (min.2) un super-gol prin Lewandowski, dar Portugalia știe mai mult fotbal, fie și cu un Ronaldo care a dat trei lufturi ca în curtea școlii. Lusitanii au un „copil minune”, de 18 ani, Renato Sanchez, de la Benfica, care a egalat spectaculos, în min.33, iar apoi a transformat impecabil al doilea penalty. Plus un bătrân de 32 de ani, fără vârstă (Quaresma, de la Beșiktas), care și-a asumat responsabilitatea ultimului penalty de departajare, transformat, după 120 de minute de joc, încât prima semifinalistă am cunoscut-o după un 5-3, la penalty-uri (1-1, după prelungiri).
…În această noapte, la Lille, vom afla rivala Portugaliei din 6 iulie, la Lyon. Belgia, cea sclipitoare în „Optimi”, (4-0 cu Ungaria)? Sau trupa lui Bale, Țara Galilor, care nu vrea să audă de Brexit? Merg pe nebunia „diavolilor roșii”… Ai noștrii, acasă, în frecții federale cu viitorul selecționez, fără vreo criză de moral în privința automulțumirii păguboase de la Casa Fotbalului, după un Euro 2016 ratat, umiliotor, pentru noi!

Euro 2016 văzut de-Acasă (15). HAGI TREBUIE SUSȚINUT ÎN ATACUL LA FRF! DEGEABA PLEACĂ IORDĂNESCU, DACĂ RĂMÂNE BURLEANU…

…Așteptam, ca naivul, împreună cu alte milioane de români, în zilele imediate Dezastrului cu Albania (0-1!!!??!), o Demisie de onoare nu doar a selecționerului Iordănescu, ci și a întregii Federații, în frunte cu Burleanu, șapte-ochi-între-cărți, cum l-ar fi numit Valentin Stănescu! Aiurea!… La FRF se caută un nou selecționer, dar niciun diftong despre schimbarea echipei de conducere, altfel spus, s-a pus batista pe țambal, semn că nu se va schimba NIMIC!

…Argumentul că Federația Română de Fotbal va rămâne neclintită în submediocritatea ei mi-a fost dat, la două zile după Catastrofa cu Albania, de fostul președinte Băsescu!?!
*În primul rând, părintește, fostul locatar al Cotroceniului le-a sugerat milioanelor de români dezamăgiți de UMILINȚA cu Albania “să nu mai injure fotbaliștii”! Păi, domnule ex-președinte, milioanele de suporteri nu atât pe jucători sunt supărați catran, cât pe conducătorii, samsarii și politicienii care au dus de râpă fotbalul românesc!
*Fiind atacat de mai multe personae pentru numirea fostului său consilier Burleanu în fruntea FRF, Băsescu n-a negat, ci a spus într-un sofism jenant că… “nu Burleanu a jucat în teren”!… N-a jucat, domnule ex-președinte, dar el, omul dvs., Burleanu, preș.FRF…
a) l-a pus pe Iordănescu selecționer la Națională, după o inactivitate de 8 ani a Generalului în câmpul fotbalului!?!
b) l-a dat afară pe valorosul medic al Naționalei, Pompiliu Popescu, cu o lună înaintea turneului final, GAFĂ IMPARDONABILĂ!?!
c)nu putea da nicio soluție pentru evitarea catastrofei, pentru că NU SE PRICEPE LA FOTBAL!

…Acum, la paravanul fostului președinte, Alaiul federal caută un nou selecționer, ba îi mai și răspunde ironic lui Hagi, lovind prin el în întreaga Generație de aur care nu doar că a făcut cinste României în lume, dar este și SINGURA care ar putea scoate FOTBALUL ROMÂNESC din văgăuna în care l-au dus incompetenții, impostorii, bișnițarii!

…REGRET că OPINIA PUBLICĂ n-a reacționat la jignirea lui Hagi, la batista pe țambal care se pune în continuare la Casa Fotbalului, unde incompetenții țin cu dinții de salariile lor nerușinate pentru un FOTBAL DE TREI PARALE!
…Ieșirea lui Hagi la atacul Federației împietrită în incompetență se cere completată de sprijinul întregii Generații de aur, al opiniei publice.

IMEDIAT după RUȘINEA cu Albania, am scris pe blogul meu un material pe care îl reiau mai jos, pentru că sunt câteva IDEI trecute mai departe sub tăcere
***

BĂTUȚI DE ALBANIA, DUPĂ…68 DE ANI! BURLEANU, IORDĂNESCU, IMEDIAT AFARĂ
DIN FOTBALUL ROMÂNESC!

…Am ajuns să trăim o asemenea RUȘINE! Să ne bată Albania, cu 1-0 (1-0), prin golul lui Sadiku (min.43), la încă un lanț de gafe Tătărușanu-Chiricheș! Nu într-un amical, ci la un turneu final Euro! Albanezii, inimoși, arțăgoși, motivați, nu ne-am mai învins de 68 de ani! Au făcut-o astăzi, trimițându-ne acasă, după primele 3 meciuri din grupă, unde au reușit un singur egal (1-1 cu Elveția)! CINSTE, ALBANIA!
…RUȘINE, PSEUDO-FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, ÎN FRUNTE CU INCOMPETENTUL BURLEANU, așa-zis Președinte, împins politic, în dauna unor NUME ale FOTBALULUI ROMÂNESC-GICĂ POPESCU, IONUȚ LUPESCU, GICĂ HAGI, BELODEDICI, ILIE DUMITRESCU, RĂDUCIOIU, MIRCEA LUCESCU, LIȚĂ DUMITRU, CORNEL DINU, CĂMĂTARU, BALACI, DAN PETRESCU, PRUNEA etc.care ne-au făcut cinste în mari competiții internaționale în ultimii 46 de ani încoace, de la Guadalajara ‘70, trecând pe la Coppa del Mondo ‘90, World Cup ‘94, Coupe du Monde 1998! ȘI TOȚI ACEȘTIA AR FI PUTUT CONDUCE, CA OAMENI DE FOTBAL, CUNOSCUȚI ÎN LUME ȘI PROFESIONIȘTI ÎN DOMENIU, FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL!

…POLITICIENII care au distrus România, nu s-au lăsat până nu ne-au luat și ultimul drog moral, NAȚIONALA DE FOTBAL! Asta au făcut așa-zișii noștri politicieni prin împingerea la conducerea Federației a unui caraghios incompetent consilier de la Cotroceni! AU DISTRUS ȘI FOTBALUL ROMÂNESC și ei ar trebui să răspundă! Dacă au onoare!
… Și, în primul rând, pseudo-conducerea FRF, cu tovarășul Burleanu, care l-a ales la timonă, pe depășitul, ciufutul General Iordănescu, care Burleanu, impardonabil, a schimbat staful medical cu o lună înaintea începerii turneului EURO 2016, după care și-a tras 100.000 euro pentru participarea lui la acest turneu final, ca figurant însoțind CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ ROMÂNĂ văzută de mine îm ultima jumătate de veac!

…CEI CARE ȘI-AU BĂTUT JOC DE UN POPOR ÎNTREG, cu această RUȘINE de la EURO 2016, de milioanele de români din lumea-ntreagă, NU MAI AU CE CĂUTA ÎN FOTBAL!…
…Cred că ȘI PRESA trebuie să contribuie REAL la SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL, Putred, corrupt, incompetent, cu samsari veroși și conducători de club și de FRF sclavii afacerilor personale, uitând de PIRAMIDA SUCCESULUI, având la bază dezvoltarea Centrelor de copii și juniori, a unei discipline competente.
…La acest EURO 2016, tot felul de pleziriști, unii chiar analfabeți în fotbal și în limba română, s-au repezit să iasă în prim plan la microfoanele TV și în unele publicații, lăudând într-un entuziasm facil, populist, un LANȚ AL SLĂBICIUNILOR!

…SCHIMBAREA la față a Fotbalului Românesc nu se poate face mizând numai pe încrederea publicului, ci pe SCHIMBAREA SISTEMULUI! Pentru aceasta se impun, URGENT, în special:

*REGULAMENTE CLARE, MODERNE, RESPECTATE, fără excepție.
*O ORGANIGRAMĂ FEDERALĂ MODERNĂ cu oameni competrenți!
*UN ANTRENOR STRĂIN DINTR-O ȘCOALĂ FOTBALISTICĂ DE TOP.
***
…Nu semnalez aceste ANOMALII, acum, la ceas de mâhnire, de rușine fără margine, nu fac pe viteazul după un război pierdut lamentabil. Luați toate materialele scrise pe blogul meu în timpul acestui EURO 2016. Chiar ieri scriam că, dacă nu batem Albania, trebuie debarcat nu doar Generalul, ci întreaga conducere a FRF, cu nevinovatul tovarăș Burleanu în frunte!
…În timp ce aștern, cu sufletul greu, aceste rânduri, aud la Digi un confrate refuzând DEMISIILE cerute de oameni de fotbal pentru că, vezi Doamne, nu s-a mai cerut până acum demisia nimănui după un rezultat rău!?!? EROARE! Nu-I vorba despre un rezultat mizerabil, 0-1 cu Albania, ci de ECLIPSA TOTALĂ atinsă în această noapte de FOTBALUL ROMÂNESC, ajuns la CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ din Istorie!
…DA; DEMISIA! TUTUROR CELOR RESPONSABILI!…ȘI SCHIMBĂRI DE FOND! Nu de metafore, floricele pe câmpii, hai să le uităm copii!

Euro 2016 văzut de-Acasă (13). CÂND ȘI-A SMULS GENERALUL EPOLEȚII!

…Când un civil, care n-a urmat o școală militară, care n-a stat un minut în vreo garnizoană sau la vreo instrucție, care nu a luptat pe front (Doamne ferește de război!), devine, peste noapte, General, asistăm la un Eveniment demn de Cartea Recordurilor! În România, însă, așa ceva este normal! Și nu doar pentru că există mai mulți civili deveniți peste noapte Generali, toți din lumea sportului, deși mă întreb de ce nu și din lumea teatrului, unde un Florin Piersic sau Radu Beligan sunt Legende vii. Este normal în România, unde penalii au dezlegare de la lege Euro 2016 văzut de-Acasă (13)

CÂND ȘI-A SMULS GENERALUL EPOLEȚII!să candideze la funcțiile de primari și președinți de consilii județene, fiind instaurați cu surle și trâmbiți, deși țipă presa și muritorul de rind… În România, unde pușcăriași devin peste noapte scriitori pentru a ieși din carceră cu 30 de zile mai devreme, în umilirea totală a adevăraților literați și cercetători științifici…

…Din acest punct de vedere, Anghel Iordănescu, selecționerul Naționalei de fotbal a României, nu are nicio vină că este General. Sistemul putred l-a făcut!… În 1993, la două zile după ce Naționala de fotbal obținea, la Cardiff, în 17 noiembrie, spectaculoasa calificare la World Cup 94, după un 2-1 cu Țara Galilor, Vadim l-a sunat pe Ion Iliescu și i-a propus ca Iordănescu să devină General. Și a devenit imediat!

…Genaralul s-a înscris repede și în politică, la îndemnul prietenului de partid și de grad, generalul Gh.Oprea. Nu-i nici aceasta o gafă impardonabilă a Generalului Iordănescu, deși n-am agreat ideea. În fond, dacă n-a făcut nimic, ca politician, în 8 ani, doar a stat neutru în front cu mai toată clasa noastră politică…

…Prima mare greșeală a Generalului a fost când a acceptat să preia echipa Națională, după OPT ANI în care n-a mai antrenat, n-a mai fost la curent cu noutățile sportului-rege mondial. Și, cum mai adăugase opt ani la etatea sa, nici judecata de valoare n-a mai avut prospețime, nici gândul claritate. N-a știut, când a luat acea decizie neinspirată, întinsă ca o momeală ieftină de noul preș. al FRF, că el are de apărat blazonul Mondialului american, acea inegalabilă vară californiană, când învinsese Columbia, SUA și, mai ales, Argentina, ba și calificarea în optimi la Coupe du Monde 1998, când Naționala, condusă de General, a fost eliminată, în min.45, de croați, printr-un penalty (care nici azi nu știu dacă a fost!) transformat de Suker, ajuns președintele Federației de Fotbal din Croația!…

…Dar, pentru mine, Generalul și-a smuls epoleții, când a acceptat să fie condus de un președinte ales în fruntea Federației pe căi politice (și Tata Puiu știa asta!), un neica-nimeni în fotbal, care, curat întâmplător (?!), a ocupat locul unei Legende a fotbalului românesc, component de bază al Generației de aur, fost căpitan al Barcelonei, Gică Popescu, arestat cu două zile înaintea alegerilor la FRF pe care, profesional, le-ar fi câștigat la pas!

…Aici în acuz pe General, prietenul de World Cup 94 Anghel Iordănescu: nu s-a zbătut să impună la conducerea Federației un jucător emblematic, o personalitate care l-a ajutat sufcient pentru a deveni, la români, “antrenorul secolului”. Și ar fi fost câțiva: Gică Popescu, Gică Hagi, Ionuț Lupescu, Florin Răducioiu, Cristian Chivu, Ilie Dumitrescu, Dorinel Munteanu etc. Cu oricare dintre aceștia, Generalul s-ar fi putut consulta în materie de selecție, tactică și acțiuni de perspectivă. Să ne închipuim că, la Euro 2016, președinte i-ar fi fost unul dintre cei amintiți și nu Burleanu. Cutez să spun că Naționala nu ar fi plecat acasă, prematur, umilită, îmbolnăvind sufletele a milioane de români. Acasă unde, la nici 24 de ore după înfrângerea istorică în fața Albaniei, Generalul cu epoleții smulși și-a reconsiderat discursul, probabil influențat, și a luat asupra sa întreaga responsabilitate a EȘECULUI ISTORIC!… Un motiv în plus să cred că, la intervenția unor prieteni politicieni, s-a pus batista pe țambal și se merge înainte într-un devastator blat general.
…Fotbal Românesc, Adio, Speranță! Vai de Viitorul Naționalei noastre!

…Altfel, sunt în briza mării, unde, aseară. La Constanța, a debutat en fanfare, Festivalul Internațional de Teatru “Miturile Cetății”, cu un încântător spectacol “Homocordus” prezentat de trei actori (doi bărbați-Charly Astie, Sylvain Rabourdin și o doamnă-Helene Duret) de la Compania franceză “zOrozora”, creație ce a amintit enorm unora de “ArtOrchestra” (care va fi prezent și la acest Festival, în ultima zi!), din Proiectul 9G de la TNB, dar mai complexă, cu o structură bogată, o istroie a muzicii pornind din epoca de piatră și întorcțndu-se tot acolo, după ce cei trei au trecut fascinant, cu instrumente musicale diverse, prin Verdi, Bach, Paganini, Johann Strauss cu “Voievodul țiganilor”, county music alte genuri. De aseară, mă chinuie o întrebare: cine pe cine a inspirat: francezul Richard Navarro pe regizorul roman Horia Suru sau invers?!

…După acest superb spectacol, am prins, pe o terasă din Piața Tomis, repriza secundă a meciurilor de ieri. Cum Țara Galilor conducea, cu 2-0, Rusia, după 45 de minute, am preferat să văd al doilea act din Anglia-Slovacia, 0-0, la pauză, de altfel scor final, cu multă șansă pentru slovaci… M-am bucurat că merg mai departe două dintre favoritele mele, Țara Galilor și Slovacia, reprezentativele unor țări mici, cu suflet mare! Mai m-am bucurat și că rușii au plecat acasă cu coada între picioare, surclasați de galezi, cu 3-0 (!), cu un singur punct, din nouă, dar cu demnitatea antrenorului care și-a anunțat demisia înainte de a se urca în avionul spre casă, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Naționalei noastre!

…Marți dimineață, două ore la Mamaia. Soare, apă excelentă, plaja Modern, însă, cam goală. Terasele la fel. Ca și întreaga stațiune, ca și cabinele Telegondolei care trece pe deaupra mea. O voce răsună pe plaja ca și părăsită:”Nu mai stați la soare, haideți pe mare!… Iuțiți pasu’ să prindeți vasu'”. Vasu’ e o barcă puțin mai mare ce caută mușterii pentru o mică plimbare pe mare… E și ea goală!…,Cauzele?… Discut și cu un șef de hotel. Mamaia este o stațiune scumpă azi. Pentru că un șef de hotel trebuie să plătească alte patru taxe suplimentar la cele clasice. Până și taxa de…liniște! Iar toate acestea se văd în prețurile pipărate pentru turiști care nu toți sunt nababi!…
…În această zi, 21 iunie, Solstițiul de vară, mă plimb prin amintiri la Mamaia, îl revăd pe Ducu, la patru anișori, la prima lui baie în mare… Și lăcrimez, fericit…

…După-amiaza, revăd a treia oară un spectacol adus nu prea motivat în Festivalul de teatru cu temă antică („Miturile Cetății”), și anume „Ești un animal, Vitcovitz”, producția Teatrului „Anton Pann” din Rm.Vâlcea. L-am văzut la premieră și la două-trei luni după aceea. Acum, la mai bine de un an de la prima reprezentație, mă dezamăgește. Și jur să nu mai văd un același spectacol mai mult de trei ori în șase luni!…
…Am avut timp să fug de la teatru la fotbal. Mai exact la Euro 2016. Să văd 60 de minute din Germania-Irlanda de Nord, 1-0 (Gomes-min.29). O echipă germană, campioana mondială en titre care s-a calificat fără emoții, cu 7 puncte (egalul a fost un 0-0 cu Poilonia), dar care nu mai are, parcă, setea de performanță din Brazilia, unde învingea gazdele cu istoricul 7-1!…

…Seara, sărind peste excelentul spectacol al Teatrului orădean „Regina Maria”, și e vorba de „Leonce și Lena”, văzut de patru ori prin Festivaluri (!?!), am vizionat, la „El Salvador Bistro”, o terasă sub chipul nemurilorului Salvador Dali, cu pereții interiori pictați cu figura Maestrului și inconfundabila lui mustață, Meciul zilei, Spania-Croația. „Bomba zilei”, din moment ce campionii europeni en titre au deschis scorul rapid, prin Morata (min.7), dar croații au egalat la ușa pauzei, prin Kalinici (gol fantastic, cu călcâiul!). Ca, după pauză, „toreadorii”, cu un Iniesta în zi de uitare, să nu-și găsească ritmul, ba să și rateze și un penalty (greșit acordat!) prin Ramos, în min. 72, ca extraordinarul Perisici, de la Inter Milano, să dea lovitura de grație, în min.87, iar Croația (care a jucat cu…Spania și nu cu Albania!) să câștige nu doar meciul (cu 2-1), dar și grupa!… Iar turcii să-și revină după două înfrângeri la zero și să bată Cehia, cu 2-0, lăsând, asltfel, Naționala noastră, unica din Balcani fără victorie la acestr Euro!
…Din păcate, dezastrul Naționalei noastre a alungat spectatorii de pe terase, puțini mai căutând meciuri din Euro 2016!…
…Se zăresc marile dueluri!

Euro 2016 văzut de-Acasă (11) BĂTUȚI DE ALBANIA, DUPĂ…68 DE ANI!?! BURLEANU ȘI CAMARILA, IMEDIAT AFARĂ DIN FOTBALUL ROMÂNESC!

…Am ajuns să trăim o asemenea RUȘINE! UMILINȚĂ!…Să ne bată Albania, cu 1-0 (1-0), prin golul lui Sadiku (min.44), la încă un lanț de gafe Tătărușanu-Chiricheș! Nu într-un amical, ci la un turneu final Euro! Albanezii, inimoși, arțăgoși, motivați, nu ne-am mai învins de 68 ani! Au făcut-o astăzi, Dăruindu-se admirabil (în contrast cu ai noștrii!) Victoriei, trimițându-ne acasă, după primele 3 meciuri din grupă, unde au reușit un singur egal (1-1 cu Elveția)! CINSTE, ALBANIA!

…RUȘINE, PSEUDO-FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, ÎN FRUNTE CU INCOMPETENTUL BURLEANU, așa-zis Președinte, împins politic, în dauna unor NUME ale FOTBALULUI ROMÂNESC-GICĂ POPESCU, IONUȚ LUPESCU, GICĂ HAGI, BELODEDICI, ILIE DUMITRESCU, RĂDUCIOIU, CHIVU, MIRCEA LUCESCU, LIȚĂ DUMITRU, CORNEL DINU, CĂMĂTARU, BALACI, DAN PETRESCU, PRUNEA etc.care ne-au făcut cinste în mari competiții internaționale în ultimii 46 de ani încoace, de la Guadalajara ’70, trecând pe la Coppa del Mondo ’90, World Cup ’94, Coupe du Monde ’98! ȘI TOȚI ACEȘTIA AR FI PUTUT CONDUCE, CA OAMENI DE FOTBAL, CUNOSCUȚI ÎN LUME ȘI PROFESIONIȘTI ÎN DOMENIU, FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL!… Cu unii dintre aceștia trebuie să accepte titratul antrenor Anghel Iordănescu să lucreze, nu să suporte drept șef un diletant ca Burleanu! Aici a greșit grav Generalul și acum plătește și el!

…POLITICIENII care au distrus România, nu s-au lăsat până nu ne-au luat și ultimul drog moral, NAȚIONALA DE FOTBAL! Asta au făcut așa-zișii noștri politicieni prin împingerea la conducerea Federației a unui caraghios incompetent , fost consilier de la Cotroceni! AU DISTRUS ȘI FOTBALUL ROMÂNESC și ar trebui să răspundă! Dacă au onoare!
… Și nu numai ei. În primul rând, pseudo-conducerea FRF, în frunte cu tovarășul Burleanu, care l-a ales la timonă, pe depășitul, ciufutul (la ora aceasta!) General Iordănescu; care, impardonabil, a schimbat staful medical cu o lună înaintea începerii turneului EURO 2016, după ce și-a tras 100.000 euro pentru participarea lui la acest turneu final, ca figurant însoțind CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ ROMÂNĂ văzută de mine îm ultima jumătate de veac!

…CEI CARE ȘI-AU BĂTUT JOC DE UN POPOR ÎNTREG, cu această RUȘINE de la EURO 2016, de milioanele de români din lumea-ntreagă, NU MAI AU CE CĂUTA ÎN FOTBAL!… AFARĂ, INCOMPETENȚILOR!

…Cred că ȘI PRESA trebuie să contribuie REAL la SCHIMBAREA SISTEMULUI ACTUAL, Putred, corupt, incompetent, cu impresari samsari veroși și conducători de club sclavii afacerilor personale, uitând de PIRAMIDA SUCCESULUI, având la bază dezvoltarea Centrelor de copii și juniori, a unei discipline competente.

…La acest EURO 2016, tot felul de pleziriști, unii chiar analfabeți în fotbal și în limba română, s-au repezit să iasă în prim plan la microfoanele TV și în unele publicații, lăudând într-un entuziasm facil, populist, un LANȚ AL SLĂBICIUNILOR!

Vin Preliminariile Mondialului, nu putem să sămânem să plângem pe ruine, pe epava Naționalei, pe Umbra ei în Franța!

…CA FOTBALUL ROMÂNESC SĂ RENASCĂ TEMEINIC, SĂ REVINĂ ACOLO SUS, LA COTA MONDIALULUI AMERICAN …
…SCHIMBAREA la față a Fotbalului Românesc nu se poate face mizând numai pe încrederea publicului, ci pe SCHIMBAREA SISTEMULUI! Pentru aceasta se impun, URGENT, în special:
*REGULAMENTE CLARE, MODERNE, RESPECTATE, fără excepție.
*O ORGANIGRAMĂ FEDERALĂ MODERNĂ cu oameni competrenți!
*ABANDONAREA JUMĂTĂȚILOR DE MĂSURĂ!
*UN ANTRENOR STRĂIN DINTR-O ȘCOALĂ FOTBALISTICĂ DE TOP.
…NAȚIONALA care a scris, în această noapte, CEA MAI MARE RUȘINE din Istoria fotbalului românesc: Tătărușanu 3-Săpunaru 5, Chiricheș 3, D.Grigore 4, Mățel 4-Prepeliță 4 (min.46 Sămârtean 5), Holban 4 Stanciu 3), – Ad.Popa 4 (min.68 I.Andone 5), Ad.Popa 4, Alibec 5 (min. 57 Torje 4), Stancu 4. Antrenor principal: Anghel Iordănescu: 3. Secunzi: V.Moldovan, I.Badea, D. Isăilă.
***
…Nu semnalez aceste ANOMALII grave, acum, la ceas de mâhnire profundă,, de rușine fără margine, nu fac pe viteazul după un război lamentabil pierdut! Luați toate materialele scrise pe blogul meu în timpul acestui EURO 2016. Chiar ieri scriam că, dacă nu batem Albania, trebuie debarcat nu doar Generalul, ci întreaga conducere a FRF, cu nevinovatul tovarăș Burleanu în frunte!
…În timp ce aștern, cu sufletul greu, aceste rânduri, aud la Digi un confrate refuzând DEMISIILE cerute de oameni de fotbal (M.Sandu, D.Dragomir),căci, vezi Doamne, nu s-a mai cerut până acum demisia nimănui după un rezultat rău!?!? EROARE!… Nu-I vorba despre un rezultat mizerabil, 0-1 cu Albania, ci de ECLIPSA TOTALĂ atinsă în această noapte de FOTBALUL ROMÂNESC, ajuns la CEA MAI SLABĂ NAȚIONALĂ din Istorie!

…DA; DEMISIA!… Fără mănuși! Fără batista pe țambal!…DEMISIA TUTUROR CELOR RESPONSABILI!…
…ȘI SCHIMBĂRI DE FOND! Nu de metafore, floricele pe câmpii, hai să le uităm copii, glumițe ieftine, poante ușoare, mici interese personale!

Litoral 2010. Zorba Grecul la Venus…

…Cu greu ajung, duminică dimineață, la mare, pentru cinci zile, deși planificasem o vacanță plină pe final de Mondial. Tot la Neptun, la Casa Scriitorilor. Aici, mi-e bine. Grădina umbroasă suspendată deasupra mării, cu plaja la picioare. Și colegii de breaslă, parcă tot mai puțini… Vara trecută, aici, la Neptun, am zămislit două dintre ultimele mele piese de teatru: „Colecționarul de elefanți” și „Dresorul lui Casanova”. Anul acesta, nu mai e timp de scris. De cum vin de pe plajă, de la 9 dimineața (când începe codul roșu al iradiațiilor, ce ține până la ora 18!), îmi toc timpul de așa-zis concediu cu telefoane și faxuri: la Ministerul Culturii, la Arhivele Statului, la Primăria Capitalei, la Arhivele Județene Giurgiu, la colegi din Teatrul Valah. Caut o ultimă portiță, acul în carul cu fân: un rând într-un act oficial din care să rezulte că Teatrul Ion Vasilescu, mutat (prin dispoziție de la Consiliul Culturii!), în noiembrie 1981, la Giurgiu, și devenit ulterior Valah, nu a fost înființat de Consiliul Județean de la Dunăre, actualul ordonator principal de credite. Rândul acesta ascuns (sau inexistent în Arhive răvășite, dacă nu pierdute!) ar salva patru oameni de la tehnic-administrativ și 11 actori de disponibilizarea cruntă impusă de lamentabila Ordonanță 63…

…Litoralul nostru pare dezolant. Chiar dacă apa e curată și foarte caldă. Pare un muzeu sentimental părăsit. Numai în week-end e agitație, forfotă. Departe, însă, de ce a fost cândva… Pe vremuri, venirea la mare îți dădea o bucurie rară, o stare de vis. Câteva zile la mare efectiv îți încărcau bateriile sufletești. Acum, fețele puținilor oameni sunt inexpresive, turiști aflați sub vremuri grele, grele. Mulți, parcă, au fost obligați să vină la mare. Olimpul, cândva loc de elită, pare o epavă…

…Stațiunea Neptun, ca și părăsită. Marți, după ora 20, dacă număr 150 de oameni de la un capăt la altul al localității. Pe vremuri, n-aveai loc să te plimbi, era o minunată beție de culori și sunet… Acum, rar mai auzi câte o muzică. Restaurantele-s goale. Două-trei mese ocupate, ici, colo. Unele, efectiv pustii… Prețurile ridicate, ce nu țin cont de criză, reprezintă, firește, cauza-cauzelor. Nu întâmplător, mulții dintre puținii turiști preferă masa la pachet…

…În timpul săptămânii, plaja e golașă. În schimb, multe mașini de fițoși, Jeep-uri, Merțane, alte volane de lux parcate pe nisipul plajei, la (sau și la!) Neptun, sub Casa Scriitorilor! Nici țipenie de polițist, să-i amendeze pe cei care se cred buricul lumii, încălcând normele elementare de civilizație. Ca mâine ne vom pomeni cu mașinile de lux parcate cu roțile din față în apa mării… Somnul rațiunii bântuie România anului 2010…

…Marți seara, merg la Venus, la invitația amicului Marius Carniciu. M-am împrietenit cu Marius, acum aproape un sfert de veac, la New York. Marius are și el o viață de roman. La început, punea benzină, la o stație din Sunnyside. Apoi, a urcat pe taxi, ca și mine. Cu o ambiție rară, a fugit în California să-și perfecționeze studiile universitate din țară. A ajuns un expert în medicina veterinară. Doctorul curtat de americani s-a întors, însă, în România, visând (ca și mine, ca atâția alți sufletiști naivi!) să facem America în țara noastră natală…

…În stațiunea Venus, Marius și-a creat un colț de rai. Un restaurant pe malul mării, cu o grădină de vis, aranjată după sufletul lui de machedon generos și tenace. „Caru’ cu scoici” nu-i doar un restaurant elegant în aer liber, ci și un minunat muzeu, ctitorit cu idei și armonie. Lemnul și luminile modelate ca o poezie, florile, statuile și pietrele aduse din albul Eladei, dinamica muzică grecească te fac câteva clipe să te simți în paradis. Din păcate, și la „Caru’ cu scoici”, criza se simte. Doar șase-șapte mese ocupate. Marius zice, optimist incurabil, că e bine. „După un week-end așa și așa, ieri, luni, a fost jale. La prânz, văzând că nu intră nimeni, am dat muzica tare, să atrag lume. Muzică grecească, să te ridice pe mese să dansezi. Nimeni!… Atunci, purtat de muzica de suflet, am început să dansez eu, dezlănțuit. Aveam cele două fetițe în fața mea, Ioana și Maria, cu mama lor, și i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat comorile astea”, l-am ascultat pe Marius Carniciu povestind, la un platou de stavrizi și un pelin fin. Și, imediat, mi-a venit în minte scena din „Zorba Grecul”, cu Anthony Quinn dansând demențial de uman, în timp ce funicularul cu bușteni se prăbușea, iar călugării fugeau ca la război. Era fantastica bucurie de a trăi. O bogăție rară, pe care bunul meu prieten, doctorul Marius Carniciu, mi-a redat-o. Fie și pentru o noapte…

…Am părăsit „Caru’ cu scoici” cu sufletul plin. Marius mai făcea un Rond de noapte prin Edenul lui, ca un artist îndrăgostit de propria operă. Stațiunea Venus era goală, dar eu nu vedeam asta. Eu pluteam fericit prin trecut, când am venit întâia oară la mare, pe la 22 de ani, ca reporter frenetic, iar Venus se afla la „roșu”, în faza finisărilor. Venus, locul unde, acum 35 de ani, Dumnezeu a hărăzit să-mi procreez întâiul fecior, pe Ducu. Eram la Hotel Sanda, unde, pe atunci, nu găseai loc să arunci un ac, numai Măria Sa Fotbalul făcându-mi rost de o cameră în extra-sezon. Ce vremuri…

…Litoralul românesc 2010 este trist. Noaptea trece tăcută pe lîngă mine, trădată, parcă, de aceste vremuri cumplite. Îl revăd, însă, pe Zorba dansând divin, când buștenii se prăbușeau, și sufletu-mi renaște o clipă, îi am pe Mircea-Robert, Maria și Ducu, și pe Carmen, scriu, mă lupt cu viața, fac naveta la Giurgiu de trei săptămîni, în robia sfântă a teatrului, analizele sunt bune, trăiesc, „Pământule, dă-mi aripi, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, să nu se simtă Dumnezeu în mine, un rob în temniță încătușat”, parcă-l recitesc pe Lucian Blaga, aici, la Casa Scriitorilor, la Neptun, deasupra mării, în final de iulie 2010…

Bye, Bye, 2009! Vai, vai 2010?

…Te duci și tu, 2009! Mai ai câteva ore. Ca ieri te întâmpinam cu șampanie, focuri de artificii și Mari Speranțe. Asta este soarta voastră, a anilor, să vă năruiți, când vă e universal mai drag, ca oamenii de zăpadă, ca frumoasele castele de nisip, ca noi, muritori mereu visători…

…Ai fost tu, oare, 2009, mai bun decât antecedentul, cum ne-am urat cu toții când te-am întâmpinat? Cum îl vom primi, mâine, la miezul nopții, și pe 2010, semn că ai avut și multe zile negre?… Sau, într-un puseu de anticipație lucidă, ar fi mai indicat să ne urăm pentru Noul An „să nu fie mai rău ca acesta de care ne despărțim!”?… În fond, cu ce te prezinți tu, 2009, acum, la ora despărțirii, a trecerii în istorie?

…Un an de criză. Financiară, că despre cea morală era cazul să vorbim mai demult. Unii (mai nihiliști sau mai analitici?) au precizat: a fost începutul de criză!…

Un an cu nivelul de trai scăzut brusc, tocmai când începusem să credem în promisiunile ălora de sus…

Un an care a dus numărul șomerilor la 680.000! (Cifră bună, din moment ce viitorul care bate la ușă anunță atingerea cotei 900.000!?!)…

Un an cu o campanie electorală care a bătut toate recordurile de nesimțire, mârlănie și abjecție. Mizeră campanie electorală care nu a schimbat nimic: avem același președinte, același premier, aceeași aroganță a celor corupților cocoțați la bucatele țării…

Un an în care printre Europarlamentarii români am întâlnit și numele lui Gigi Becali și EBA (Elena Băsescu, fiica președintelui!), ceea ce definește suficient bășcălia de pe scena politică românească…

Un an în care corupția a atins cote de avarie, cum au zis Forurile internaționale. Numai liderii noștrii se fac că muncesc. O mână spală pe alta, doar…

Un an în care sportul românesc nu și-a oprit căderea liberă. Naționala de fotbal a mai ratat un turneu final (al 4-lea consecutiv, din 2000 încoace!), oferindu-ne la despărțirea de preliminarii o lingură de mătrăgună: 0-5 cu Serbia, la Belgrad! Ca și locul 8 pe care a căzut, din iluziile noastre de medalii, Naționala feminină de handbal, la Mondialul de lângă Marele Zid!…

Un an în care ambasadorul nr. 1 al României, sportul, a ajuns iarăși minge de ping-pong politic. I-au fost impuși să-l conducă ageamii dubioși, de gen feminin, o madame Ridzi ajunsă cu dosar penal, după ce a băgat mâna până la cot în bugetul și așa mic, schimbată, la nici trei luni, cu doamna Plăcintă de la Focșani, care îmbrăcase la patru ace protipendada politică, însă habar n-avea de fenomen. Asta, în timp ce o somitate ca Octavian Belu își dădeau demisia, nemaisuportând impostura, iar marele Ilie Năstase nu-și poate încă deschide Academia de tenis, la care ar duce toate drumurile Europei…

Un an în care sportul nostru a mai demonstrat o dată că ascunde în el semințe de miracol: Marian Drăgulescu, dublu campion mondial, la gimnastică, Remeș Dumitrescu, aur, la Mondialele de scrimă, Lucian Bute, campion mondial la box profesionist! Nu poți trăi, însă, numai sperând la infinit în minuni!…

Un an în care cultura românească a plătit și ea tribut crizei financiare. Cel puțin Festivalul Național de Teatru a avut un buget înjumătățit, încât n-a mai putut fi adusă decât o trupă din străinătate (din Paris, cu piesa lui Eugen Ionescu, „Cântăreața cheală”!), iar actorii români care au jucat pe scenele Festivalului n-au primit un bănuț! Oricum, teatrul românesc nu moare, chiar dacă directorii de teatre s-au văzut obligați să trimită actorii în șomaj pentru 7 (șapte) zile!?!…

Un an (încă unul!) în care dramaturgia autohtonă contemporană a fost ignorată de către directorii de teatre, cu excepțiile de rigioare. Uniunea Scriitorilor n-a acordat Premiul pentru dramaturgie, deși existau câteva cărți de luat în seamă, care Uniune patronează un apreciat Club al dramaturgilor români, cu spectacole-lectură în premieră, în fiecare lună (Premiul pentru piesa anului citită la acest club a revenit lui Horia Gârbea)! Într-un scurt dialog (purtat înaintea începerii Festivalului Național de Teatru) cu remarcabilul om de cultură Ion Caramitru, directorul Naționalului bucureștean și al UNITER-ului, i-am replicat, la afirmația că „nu prea sunt texte bune”, susținând cu argumente că „texte există, însă nu sunt citite de către directorii de teatru și regizori, ba nici de către toți membrii diferitelor jurii”. Se citește tot mai puțin astăzi!…

***

…Aceste ultime zile din 2009 mă fac să cred că îl vom regreta. Nu de alta, însă cei care în campania electorală promiteau marea cu sarea, odată reinstalați în jilțurile lor pline de carii au suferit o mizerabilă amnezie și anunță națiunea: din 1 ianuarie 2010 multe se vor scumpi. Fără ca salariile să crească cu vreun leuț prăpădit! Vor exploda prețurile la alimente, carburanți, „vicii” (țigări, băuturi, noroc că nu au fost legalizate bordelurile!) etc. Spre exemplu…

Pâinea noastră cea de toate zilele, tot mai neagră, se va scumpi de poimâine cu 5-10%. Carnea de vită, cu 50%!!! Cea de porc, cu 25-30%. Cea de pui, 20-25 %. Benzina-cu 20%! Țigările-cu 30%. Curentul-cu 4%.

Tot în 2010, numărul profesorilor se va reduce cu…15.000! Vai de poporul care nu-și educă tineretul!…

Și tot așa, într-o inconștientă veselie guvernamentală, care nou-vechi guvern a mai tras un chef, la Sinaia, la ziua protejatei nr. 1 a lui Băsescu, cine alta decât madame Udrea, căzută tot în echipa învinșilor de realitate de la Palatul Victoria…

În 2010, sportul nu va mai avea minister, împreună cu tineretul, el fiind aruncat la grămadă cu alte compartimente. Prin ceață deasă se vede Olimpiada londoneză din 2012. Rușine, domnilor guvernanți, care n-ați căutat decât capital de imagine de pe urma sportului pe care îl asasinați cu bună știință!…

…Drama este că unii din „echipa de zgomote” a guvernului (nou-vechi) încearcă să ne convingă că „nu se măresc prețurile, ci se indexează”!?! Ce pretenții să avem de trăpași de „second hand”, când noul-vechiul premier a fost făcut de râsul lumii, aseară, de televiziuni, care i-au prezentat „speech”-ul din 30 octombrie, în care declara textual, cu o decizie guvernamentală fluturată electoral în fața camerelor: „Curentul și gazele nu se vor scumpi în anul viitor!”. Băiat isteț, Milu, mână dreaptă a Cotroceniului, și-a luat, atunci, în final de octombrie, măsuri de securitate: „Dacă am fost mințit cu datele care le am, vă mint și eu!”. Ne-ați mințit, domnule Boc, bloc 4, devenit, ca într-o piesă de teatru, în România, Minciunică!

…Ați mințit, mințiți și veți minți, deloc respectați alergători după ciolan care vă autointitulați politicieni! Mințiți dureros, încât cu greu vor mai petrece, la cumpăna dintre ani, de mâine noapte, cei mulți care, de poimâine se vor întreba cum vor mai supraviețui?!

***

…Personal, am avut un an cu lumini și umbre. Important este că am supraviețuit. Cu sănătatea, în primul rând. Profesional, marile bucurii mi le-a adus dramaturgia. Mențiune la „Concursul de comedie românească festCo ‘2009”, în mai, pentru piesa „Filozofia bășcăliei”, care, șlefuită de mai multe ori, a ajuns în volumul cu același titlu, apărut în noiembrie. (Încântat de titlu, Mihai Mălaimare, directorul Teatrului Masca, a afirmat în public că vrea să deschidă noua sală din Militari cu o piesă de Olga Delia Mateescu și alta de…Mircea M. Ionescu. S-a lungit lista mea cu promisiunile directorilor de teatru!).

Tot în final de an, am fost prezent în echipajul Teatrului Alexandru Davila din Pitești, care, la Festivalul internațional al teatrului de studio, a primit pentru spectacolul „Jucătorul de baseball” (piesa mea, regia-experimentatul Matei Varodi) „Premiul pentru valorificarea și promovarea dramaturgiei contemporane românești”.

Am pus punct final la a 30-a piesă a mea, sprintez spre „Căderea cortinei” la comedioara „Vând tribunal particular”! Dramaturgia, drogul meu moral, pe care unii încearcă (fără succes!) să mi-l interzică…

…Bye, Bye 2009! Vai, vai 2010?…

Cioc, cioc, cioloBoc!

…Uraaaa! România a trecut de febra alegerilor! A renumărat voturi moarte, a mai suportat, câteva zile, circul electoral. Acum, însă, gata! Țara are președinte validat. Este vechiul locatar de la Cotroceni. Ales de peste 5 milioane de români. Și ținut încă cinci ani la conducerea țării de… Exil, fără de voturile căruia probabil că se reîntorcea în rada portului Constanța, să urce pe un vapor.

…Avem și premier! Tot cel vechi! Cel demis la 13 octombrie, când, premieră în cele două decenii de așa-zisă democrație, în Parlament a trecut o moțiune de cenzură!!! Azi, 17 decembrie (când, acum 20 de ani, la Timișoara și apoi în toată țara…), în 17 decembrie 2009, spuneam, la ora 10:30,  înainte să plece lângă Mica Sirenă din Copenhaga, noul-vechiul pereședinte a anunțat desemnarea noului-vechiului premier. Tandemul Băsescu-Boc (dacă vreți „B.B.”!) merge mai departe! „B.B (re)intră în acțiune”, ca să jonglez cu titlul acelei gustate comedioare de pe marele ecran cu regretatul Dem Rădulescu…

…Nimic nu s-a schimbat. Și, atunci, de ce atâta zarvă, atâta înverșunare, atâția bani aruncați pe Dâmbovița?!

La o primă vedere, totul pare o ciorbă reîncălzită. La o primă vedere, președintele nou-vechi nu pare să fi învățat ceva din greșelile trecutului, refuzând reconcilierea de care este nevoie mai ales în acest moment de Criză. Rămâne să infirme această idee.

…Avem președinte validat. Avem și premier desemnat. Până la Sărbători ni s-a promis că vom avea și un guvern. Nou sau tot ăl vechi, ușor cosmetizat?

…În presa dâmbovițeană de ieri, ambasadorul SUA la București, Mark Gilenstein, cerea politicienilor români, prin 5 puncte foarte clar exprimate, să termine cearta și să treacă la treabă. Să fi citit politicienii români, de la președinte la premier și șefi de partide „învățăturile americanilor către prostănacii noștri”, cum titra un ziar de ieri?! Să fie în stare clasa noastră politică și de lucruri serioase, dincolo de „bâlciul deșertăciunilor” din ultimele luni?!

Exilul salvează România!

…Acum, se știe! Există date, cifrele care nu mai pot fi negate, măsluite. Urnele din țară l-au plasat pe Geoană în frunte, cu 14.738 de voturi în plus față de Băsescu! Uitând că mai există și Exilul, matur, bine informat despre „ce se întâmplă acasă, neduplicitar, acel Exil pe care, se vede, nu l-a cunoscut ca atare pe când era ambasador la Washington, Geoană a căzut prematur pradă extazului. Stârnit spre penibil de o camarilă pe cât de putredă, pe atât de diletantă! Și, duminică la 9 PM, Geoană s-a crezut președinte! Șef de stat iluzoriu de-o noapte! (Așa s-a și născut, ieri, pe Dâmbovița, bancul despre „culmea prezidențială” în România: te culci președinte și te scoli „prostănac”- cum l-a gratulat Iliescu!). La numărătoarea voturilor din Exil, însă, la București, luni dimineață, când în California oamenii mergeau la culcare, s-a constatat că Traian Băsescu are… 84.786 de voturi peste rivalul său! Într-un cuvânt, „piratul” a câștigat a doua lui cursă spre Cotroceni cu un plus de… 70.048 voturi!

…Dacă nu ar fi existat românii plecați în lumea-ntreagă, astăzi, la Cotroceni, ar fi tronat, după numai cinci ani, stafia comunismului. Au existat, însă, 115.831 de români lucizi plecați în exil, „trădătorii” de dinainte de ’89, „căpșunarii” de după ’90. Ei au întors, în „ceasul al 12-lea”, o balanță dereglată de păpușari, maeștri în diversiuni, moguli, trădători de partide (liberal, țărănesc!), bișnițari de cuvinte deveniți slugi în presa scrisă și vorbită. Fără ei, români cu adevărat liberi, astăzi aveam un președinte roșu! Schimbul de ștafetă al omului care, înainte de ’89, juca „cerculețe” cu Ceaușeștii, după ce fusese școlit la Moscova. Omul care are mâinile pline de sângele din Decembrie ’89 și de praful negru pus pe imaginea țării, în iunie ’90, când același ultim stalinist chema minerii, la Kilometrul 0 (Zero), în Piața unde „golanii” protestau împotriva comunismului! Din păcate, și acum, după 20 de ani de Libertate, de așa-zisă democrație, tristul personaj al istoriei post-decembriste visa tot la orizonturi roșii în România!  Vina nu-i a lui, ci a celor care, orbiți de putere, de mirajul „ciolanului”, l-au mai ținut în barca lor. Fără de Iliescu, cu siguranță că Geoană și ciracii lui ar fi avut ceva mai multe șanse. Pentru că Exilul (cei 31.045 care au votat PSD-ul rafistolat nu cred că fac parte cu adevărat din Exil, înțeles, mai ales, ca o stare de spirit și nu ca salvare financiară!), pentru că „Diaspora” (cum sunt numiți românii dincolo de țară),spuneam,  dar și oamenii de acasă cu veritabilă coloană vertebrală nu vor accepta în vecii vecilor molima roșie, oricum ar fi ea ambalată!

…Acum, după întâiul mare (aș spune istoric!) triumf al Exilului, învinșii și echipa lor de zgomote false au început să mârâie, să vorbească despre „fraudare” (Sic!). I-a deranjat vizibil „asul” lansat în final de… „Diasporă”. Și consideră, imbecil (sau într-o logică bolnavă!) că „nu-i bine ca românii de afară să decidă președintele României”! Vai victis!… Românii aceștia „din Diasporă”, oameni care muncesc pe brânci, ca să trăiască civilizat, dar nu uită o clipă țara natală, pentru care suferă la greu, Exilul românesc nu doar că gândește liber, dincolo de alianțe dalmațiene, dar  mai pune și umărul la supraviețuirea economiei din România.

…Panseurile cretine ale fantomelor roșii  sunt pulverizate tot de cifre: în ultimul an, „românii ăia de afară” au trimis în țara natală peste…6 (șase) miliarde de euro! Cam un sfert din împrumutul extern al României! Păpușarii, servitorii minciunii, falsificatorii, trădătorii din ultima campanie electorală a României  și-au dovedit din plin gândirea neo-comunistă și prin acest nou atac la adresa Exilului!

…Acest Exil care a salvat România de ciuma roșie clonată post-comunist, în așa-zise nuanțe moderne.

…Omagiile mele, minunat Exil românesc!

Noaptea-un președinte, dimineața-altul!

…Cea mai mizerabilă campanie electorală la care am asistat în viața mea (și am văzut destule!), cea mai scârboasă, veninoasă, ticăloasă, cea care a depășit orice limită de normalitate și de bun simț nu putea avea decât un final de Gâgă! Duminică seara, la 9 PM fix, pe toate marile canale de televiziune(mai puțin B1), trăpașul mogulilor, al vechilor-noi comuniști, turistul sub acoperire de la Moscova (în vară!), cel care promitea miere pe ulițele (mai ales) țării, ăl mai tare din parcarea unei noi alianțe șchioape, se proclama în delir noul Președinte al României! S-a deschis șampania, a urmat fluviul de mulțumiri de la cățel la purcel până la partidele trădătoare care i s-au alăturat, din nou flașneta promisiunilor selenare și compătimirea învinsului. După care a început și Carnavalul posturile de televiziune care susținuseră candidatul fără măsura logicului și respectul față de toți telespectatorii. Cântau ca o echipă de zgomote fără partitură, jubilau iresponsabil, după un sondaj (comandat?!) făcut la… ora 7 PM, deci cu două ore înaintea închiderii urnelor. Diferența dată de ISOMAR (patronat de unul dintre prietenii de taină ai trăpașului!) nu era iremontabilă (51,6%-48,4%), mai ales că alte sondaje indicau o luptă mult mai strânsă (CSOP-ul dând chiar egalitate: 50%-50%!), dar, pentru a nu ignora realitatea (nu mă refeream la postul cu același nume!) se cerea puțină maturitate politică și oleacă răbdare, de încă două ore, până la închiderea urnelor. M-am culcat, dincolo de miezul nopții bucureștene, avându-l Președinte pe trăpașul mogulilor, al baronilor de mucava, al fostei clici comuniste întărită cu trădările peneliste, peremeriste, udemeriste etc.

…Ne-am sculat, însă, în această dimineață, sub un alt Președinte! Adică, tot cel vechi. Căci, după închiderea urnelor, numărătoarea voturilor a schimbat balanța: 50,37%-49,62%! Cel care luptase „singur împotrivă tuturor” n-a mai dansat, ca acum 5 ani, n-a mai aruncat de fericire șapca lui Vosganian în mulțime, ci a sintetizat fericit, în limbajul fostului lup de mare: „Un fleac! I-am ciuruit!”… I-a ciuruit pentru că mulți români s-au detașat de avantajele personale imediate, săturați de promisiunile în limba de lemn comunistă, de dominația oligarhiilor, de trădările în lanț, de lipsa bunului simț și al respectului opiniei fiecăruia. Mulți români încă mai cred în democrație!…

…Traian Băsescu rămâne Președintele României. Sigur, el așteaptă contraofensiva învinșilor (au fost mai mulți, nu doar Geoană!), contestațiile, acuzațiile de rigoare, în același limbaj suburban în care au făcut-o și în campania electorală. Această răsturnare de Președinte peste noapte ridică o gravă temă de meditație: imaturitatea trăpașului cu mai mulți driveri! Cum el s-a repezit să se declare noul șef al statului la primul zvon venit, înainte de închiderea urnelor, mă întreb ce s-ar fi făcut, dacă staff-ul (depășit de evenimente, se vede!) i-ar fi comunicat, trăpașului-președinte,  fără probe, că pe teritoriul   țării a pătruns un inamic: ar fi pornit războiul?! Incredibilă imaturitate politică, cum fusese și vizita la un mogul, în miez de noapte, în ajunul confruntării televizate de joia trecută!

…Președintele nu s-a schimbat! Așteptăm, însă, măcar o adiere de schimbare. De fond, nu doar de alte efective refăcute prin eternele trădări românești!

…Alegerile au trecut, criza mușcă din plin din viața României!

Ultimul Circ

…Nu cred să fi existat în lume (atenție, nu doar la noi!), o campanie electorală mai murdară, mai paranoică, buboasă, jegoasă, scârboasă, precum ultima desfășurată în România. Mai exact cea dintre primul și al doilea tur de scrutin. Bătălia finală pentru ciolan între alianța „vechilor” comuniști reeșapați+ultimii trădători de idealuri (cel puțin!), pe de-o parte, și învechitul (după numai cinci ani!) alt președinte care a dezamăgit atât, în celălalt colț al ringului, ce nu-i deloc roz.. N-am să dau numele rivalilor, pentru că, în fapt, nu sunt doar doi candidați, ci infinit mai mulți (moguli, analfabeți îmbogățiți în tranziția dâmbovițeană de două decenii, cameleoni, bancheri de mucava etc), de parcă am urmări „O mie și unul de dalmațieni”. Bătălia nu se dă doar pentru ciolan, pentru alte jafuri, ci și pentru oscioare, mici umbrele de ploaie, un loc călduț sub norii Puterii care nu se mai duc de pe cerul României. Nu mai este un Duel, ci o viermuială urât mirositoare, spurcată. Săbiile cavalerilor au fost înlocuite cu bâte preistorice, moralitatea cu ticăloșia, principiile politice cu trădările în lanț (vechi de 20 de ani, de când denaturăm noțiunile de Democrație și Libertatea de expresie). Nu se mai folosesc argumente, ci lovituri sub centură și împroșcări cu noroi. Nimic nu mai este normal, candidații și cei din spatele lor par scăpați de la Spitalul 9, nu-i deranjează deloc postura… Poporul, în numele căruia se bat toți cu pumnul în piepturile cavernoase, nici nu contează, ce democrație („puterea poporului”)?!, totul e bășcălie. Sărmanul popor nu mai este mințit cu un televizor, ci cu televizoarele, cu câte o bancnotă de 10 lei (!?!), cu excursii, cuptoare cu microunde și tot felul de nemernicii pentru un vot favorabil! Nu se promite (ca peste tot în lume!) în campania electorală, se minte grosolan, se spun povești pentru handicapați, uitându-se nenorocirile, prăpastia (financiară și morală) în care au dus țara cohortele de așa-ziși politicieni de după ’89.

…În acest Bâlci al deșărtăciunilor, în care vor câștiga Păpușarii (nu le dau numele, că e prea lungă lista și n-am spațiu pentru ea!) care mânuiesc cu sfori murdare Marionete așa-zis politice, nici nu mai urmăresc televizorul cu aceleași mincinoase „n” canale (nu unul, ca pe vremuri!). Nici nu mai citesc ziarele. Mai toate maschează aceeași axiomă mizerabilă: se minte, se spurcă vârtos, se denaturează adevărurile și normele morale elementare, de ambele părți! Drept pentru care nici n-am să votez!… Când mi-am mărturisit această libertate de atitudine, un coleg de serviciu m-a taxat: „E o tâmpenie să nu votezi!”. O fi!… Dar, mai tâmpenie mi se pare să votez… Nimic! Să mă mint din nou. M-am amăgit naiv, în noiembrie ’96, că va veni Schimbarea, odată cu „Țapul” (intenționat nu dau nume!). Am plâns, atunci, de fericire, în Piața Universitații, și am decis să mă întorc în țara natală. În nici doi ani, am înțeles că am fost mințit amar. Mi-am notat dezamăgirea în piesa „New York-București, reîntoarcerea niciunde…”. Măcar am scris o piesă… Acum 5 ani, am mai visat o dată în „eterna, fascinanta Românie”. Povești, utopii din „Cetatea Soarelui”… M-a umplut de lehamite și „Piratul”, cu oamenii lui… Am scris la finele anului trecut piesa „Filozofia bășcăliei”… De ce să mai votez? Ca să mai scriu o piesă despre dezamăgire? Ca să mă mint încă și încă o dată?! Să fac pe orbul și să nu văd iarmarocul în care totul se negociază, la tarabă și se vinde pe doi bani, în care trădarea este noua monedă de schimb, într-o Românie (auto)uitată la marginea civilizației?!