Olimpiada văzută de-Acasă (1). NOAPTEA CÂND, LA RIO, AU RĂSĂRIT SÂNZIENELE ROMÂNIEI!

…ISTORIE!… În noaptea asta, dintre joi spre vineri, România a obținut, la Rio 2016, întâia Medalie de aur, la Scrimă! Naționala noastră de spadă a avut o zi de poveste: a învins, la ultima tușă (24-23), puternica echipă a Statelor Unite, a șters planșa cu spadasinele de la Moscova (45-31) și a zdrobit, pur și simplu, în finala de după miezul nopții, campioana mondială și olimpică en titre China. A fost un duel absolut magnific, câștigat imperial de minunatele noastre Muschetare mult mai clar decât o arată scorul celor nouă asalturi: 44-38! ESTE PRIMA medalie olimpică de aur pe echipe pentru scrima românească, pe care a anticipat-o înaintea plecării lotului spre Rio extraordinarul om de scrimă, de sport, Ana Pascu, președinta Federației Române de Scrimă!

…Ziua magică a frumoaselor și inteligentelor fete ale iscusitului armurier Dan Podeanu s-a încheiat realmente printr-o Noapte cu Zânziene. Cele patru Muschetare de aur au duelat toate fantastic, cu mintea și cu sufletul, au făcut spectacol, liderul lor Ana Maria Popescu (fostă Brânză) uimind pur și simplu, de la primul asalt, cel mai greu, când și-a pus adversara la pământ, Fetele noastre de aur văzându-se că pleacă spre Eldorado cu un nebănuit 4-0, atât de tonic. Scor care a turnat plumb și piatră la start în spadele chinezoaicelor, ca și asalturile uluitoare ale Simonei Gherman, Simonei Pop și Loredanei Dinu.

…Nu mă pricep la scrimă, specialiștii vor comenta această MEDALIE ISTORICĂ în zilele care vin. Eu am urmărit, doar, cu sufletul în floare de Primăvară, un meci de Legendă. Și chiui de Fericire…

…Seceta României la Olimpiada de la Rio s-a încheiat, astăzi! Scriam, ieri, în tableta zilnică de pe facebook, că simt o briză dinspre podium pentru sufletele noastre. Că aud zgomotul de odă al unei medalii! Un cititor m-a taxat imediat că sunt prea optimist. Că nu va veni nicio medalie!?!… Uite, însă, că prima săptămână se încheie cu două medalii în contul nostru! DOUĂ, n-am greșit! CEA DE AUR, a sublimelor Zânziene, și argintul, deocamdată, al „dublului” de la tenis de câmp, Tecău-Mergea, învingători detașați în semifinala cu un cuplu american. În finală, una teribilă, cu dublul spaniol Parc Lopez-Rafael Nadal, argintul poate deveni, totuși, AUR!

…În week-end-ul acesta olimpic, visăm cu Pasărea Măiastră Cătălina Ponor, cu Stăpânul (nu al Inelelor!) săriturilor Marian Drăgulescu…

…Cu mândria și moralul acestei PRIME MEDALII DE AUR pe echipe a Scrimei românești, visăm!
…Sportul românesc nu a murit, el face, efectiv, MINUNI față de mizerabilele investiții materiale și umane de care se bucură!

J.O. Ziua a III-a, când a răsărit Aurul și pe ulița noastră

…Luni 30 iulie. Superb început de săptămână pentru sportul românesc. Prima medalie de aur! Nu la judo sau scrimă, unde ne așteptam, unde existau atâtea premise, ci la…tir, proba de pușcă aer comprimat 10 m.! Eroul nostru este Alin George Moldoveanu (curat moldovean, din Focșani, unde s-a născut și Corneliu Ion, campion olimpic în 1980, la Moscova!), fiind legitimat, acum, la Omega Terom Iași și Dinamo București! Terminase imediat sub podium, acum 4 ani, la Olimpiada chineză. Acum, favorit era campionul mondial en titre, italianul Campriani. Numai că, după primele cinci focuri, românul cu față de academician (nu întâmplător este absolventul a două facultăți!) s-a cățărat amenințător pe poziția de aur. Al șaselea foc, cel mai slab, l-a trimis pe locul III! După care, îmsă, Alin George Moldoveanu a mers ca un ceas, iar ultimul foc i-a adus aurul! Performanță formidabilă, pentru care laudele sunt prea puține, parcă… Moment de aur în sportul românesc care ar trebui să-i împiedice pe rechinii imobiliari în cursa lor de a transforma într-un… complex de blocuri Poligonul Tunari, leagănul atâtor generații de tiriști români care au cucerit lumea!… Sunt sigur, „capodopera” lui Alin George Moldoveanu la aceste Jocuri Olimpice înseamnă startul pentru un tezaur românesc la Londra 2012!…

…Cu aurul de la Londra, tirul românesc reface o superbă tradiție olimpică, începută, în 1952, la Helsinki, unde regretatul Iosif Sârbu (care s-a sinucis în 1961) a devenit primul campion olimpic al României… A urmat aurul lui Ștefan Petrescu, la Melbourne, în 1956, cel al lui Ion Dumitrescu, campion olimpic, în 1960, la Roma, ca ultimul nostru laureat olimpic la tir să fie arădeanul Sorin Babii, în 1988, la Seul. Sorin Babii, antrenorul de astăzi al noului campion olimpic la proba de pușcă aer comprimat 10 m. Alin George Moldoveanu nu s-a născut din spuma mării…

…Întrebat, imediat după superba lui performanță, dacă se gândea, la ultimul foc, că va cuceri aurul, Alin George Moldoveanu a declarat sincer, molcom, cu aerul unui cercetător științific: „Nu au loc alte gânduri, când te pregătești să tragi, să ochești ținta!… Nu știam evoluția clasamentului în timpul tragerilor și asta m-a ajutat foarte mult”. Gândul lui era de mult unul singur: ținta de aur olimpic!…

…În această luni, întâia zi a unei săptămâni pline, credeam, mai mult ca niciodată, că vom obține aur la scrimă! Dar, muschetarele, nefericite, ghinioniste, ca și muschetarii noștri la Londra, duminică. Ana Maria Brânză s-a oprit în fața celei de a doua adversare, ucraineanca Șemyakina (14-15); Ana Măroiu a pierdut și ea culoarul spre medalii în fața unei sud-coreene (Shinal), ca Simona Gherman să nu reușească răzbunarea eliminării Anei de către spadasina din Kiev. Când trei speranțe de aur, argint sau bronz se duc de râpă, la o singură tușă, ca un blestem, neprinzînd măcar o semifinală, începi să te gândești că nu-i, la mijloc, doar ghinion. Este ceva care ține de psihic… După duelurile ratate și de băieți și de fete la individual, așteptăm revanșa în concursul pe echipe. Cred încă într-o medalie la scrimă!…

…Pe tatamiul înnobilat de suferința și argintul Alinei Dumitru, șocat de acea fatală ultimă secundă a Andreei Chițu, în Ziua a III-a, am avut din nou iluzia aurului olimpic. Lugojeanca Corina Căprioriu (ajunsă cu sportul la Cluj) a cravașat spectaculos până în finală, a intrat în „Golden score” (prelungiri) cu japoneza Matsumato, părea că se va îmbrăca în aur, însă (neatenție sau… gafa arbitrilor?), a fost descalificată pentru că ar fi ieșit intenționat (!?!) din spațiul de luptă. Și, uite așa, schimbul Alinei Dumitru pentru prima treaptă a podiumului nu a apărut!… Oricum, avem două medalii de argint la judo, ceea ce reprezintă un succes de ecou!… Un cuvânt de laudă pentru comentariile lui Dragoș Bocănaciu, la TVR, ziarist de competență, echilibru și profesionism, cum ar trebui să fie mulți dintre cei care dau din gură fără să spună ceva…

…Scandal de proporții, pe seară, în finalul concursului masculin de gimnastică pe echipe (unde băieții noștri nu s-au calificat!). După ce americanii, excelenți în calificări (locul I), s-au risipit într-o cavalcadă de greșeli elementare și au ieșit din cursa pentru medalii, podiumul final a fost afișat, după ultimul „aparat”, astfel: 1. China, 2. Marea Britanie, 3. Ucraina! Sub podium, Japonia, SUA și Rusia. Un podium absolut surprinzător! Numai că el a fost schimbat în câteva minute de.. .arbitri!?! Contestația niponilor, care căzuseră de două ori de pe „cal” (este vorba de aparat, nu de… Calul troian!), a fost pitrocită jenant de așa-zișii judecători care, în huiduielile unei săli arhipline, a schimbat clasamentul: 1. China, 2. Japonia (!!!!!!!), 3. Marea Britanie, 4. Ucraina!?!… Rușinos!… De altfel, nici la judo și scrimă n-au lipsit jenante, lamentabile gafe uriașe de arbitraj! La Londra nu-i, se vede, doar soare… O rază de soare, în concursul de gimnastică, a fost și comentariul fostului mare campion Marian Drăgulescu, la Eurosport! Sincer, aș fi preferat să-l aplaud în lupta pentru medalii…

…Altă zi frumoasă în bazin! Unde a apărut un adevărat ‚copil minune’, o jună de 15 ani, din Lituania, Ruta Meilutyte, care a făcut din finala de 100 m. bras o veritabilă capodoperă a genului, depășind toate marile campioane (olimpică, mondială, europeană) aliniate la start. Ea ne-a dus cu gândul, imediat, la copilul minune al natației românești, Diana Mocanu, care, la 16 ani, a cucerit două medalii de aur la Sydney. De n-ar dispare și Ruta tot atât de repede cum a răsărit în aur, ca Diana noastră!… Valurile de simpatie din cea mai modernă piscină din lumea, cea londoneză, pentru mica sirenă s-au datorat, cred, valorii ei uluitoare, dar și bucuriei gazdelor care și-au găsit un dram contribuție  la acest uluitor succes! Din moment de Ruta s-a mutat cu tatăl său, după decesul mamei, în Anglia pentru a face performanță. Și ce performanță!

…În bazin, din păcate, yankeul Ryan Lochte, noul star al natației americane, încununat cu o medalie de aur în prima zi de concurs, n-a mai prins nici măcar ultima treaptă a podiumului, la 200 m. liber, unde a triumfat, surprinzător, însă absolul meritat, francezul Yannick Agnel, ca medalia de argint să fie împărțită de sud-coreeanul Park și chinezul Sun, care, în final, au atins peretele bazinului în același timp!… Americanii, însă, s-au revanșat, cu o „dublă” la băieți (Greveers-aur, Thoman-argint, în cursa de 100 m. spate) și cursa de aur a lui Missy Franklin! Deocamdată, bazinul pare o afacere americano-chineză, dacă luăm în calcul și săriturile sincron de la trambulină, unde asiaticii au venit cu gândul declarat de a câștiga aurul în toate cele șase probe! În primele două zile de sărituri, chinezii au câștigat detașat aurul!…

…După trei zile de concurs, clasamentul general numără 37 de țări care au cucerit medalii. Pe primul loc, China, cu 17 medalii (9 aur, 5 argint, 3 bronz), urmată de SUA (5, 7, 5), Franța (3, 1, 3), R.P.D. Coreeană (3, 0, 1), Italia (2, 4, 2), Coreea de Sud (2, 2, 2). Rusia e pe locul 7 (2, 0, 3), Japonia pe 9 (1, 4, 6), iar… România pe poziția a 11-a (1, 2, 0). La Beijing, acum 4 ani, chinezii au dinamitat clasamentul general, cu 51 de medalii de aur, față de cele 36 ale americanilor și 23 ale rușilor. La Beijing, recolta tricolorilor noștri n-a fost prea strălucită: 4 aur, 1 argint, 3 bronz. La argint, stăm, deocamdată, mai bine la Londra. N-au trecut, însă, decât trei zile de concurs…

…Din păcate, la București se discută prea puțin despre Olimpiada la Londra. Continuă, în schimb, „circul” Referendumului. O știre-bombă (cum au anunțat-o televiziunile din seara acestei zile de luni 30 iulie): cetățenii români cu drept de vot sunt 16.527.971! Și nu peste 18 milioane, cum s-a anunțat oficial, dar nedocumentat! Să vedeți, acum, lupte, pe față și pe sub centură! Dacă ar privi la Olimpiada XXX, cu siguranță ar învăța și politicienii noștri ce înseamnă cel puțin fair-play-ul…

Bye, Bye, 2009! Vai, vai 2010?

…Te duci și tu, 2009! Mai ai câteva ore. Ca ieri te întâmpinam cu șampanie, focuri de artificii și Mari Speranțe. Asta este soarta voastră, a anilor, să vă năruiți, când vă e universal mai drag, ca oamenii de zăpadă, ca frumoasele castele de nisip, ca noi, muritori mereu visători…

…Ai fost tu, oare, 2009, mai bun decât antecedentul, cum ne-am urat cu toții când te-am întâmpinat? Cum îl vom primi, mâine, la miezul nopții, și pe 2010, semn că ai avut și multe zile negre?… Sau, într-un puseu de anticipație lucidă, ar fi mai indicat să ne urăm pentru Noul An „să nu fie mai rău ca acesta de care ne despărțim!”?… În fond, cu ce te prezinți tu, 2009, acum, la ora despărțirii, a trecerii în istorie?

…Un an de criză. Financiară, că despre cea morală era cazul să vorbim mai demult. Unii (mai nihiliști sau mai analitici?) au precizat: a fost începutul de criză!…

Un an cu nivelul de trai scăzut brusc, tocmai când începusem să credem în promisiunile ălora de sus…

Un an care a dus numărul șomerilor la 680.000! (Cifră bună, din moment ce viitorul care bate la ușă anunță atingerea cotei 900.000!?!)…

Un an cu o campanie electorală care a bătut toate recordurile de nesimțire, mârlănie și abjecție. Mizeră campanie electorală care nu a schimbat nimic: avem același președinte, același premier, aceeași aroganță a celor corupților cocoțați la bucatele țării…

Un an în care printre Europarlamentarii români am întâlnit și numele lui Gigi Becali și EBA (Elena Băsescu, fiica președintelui!), ceea ce definește suficient bășcălia de pe scena politică românească…

Un an în care corupția a atins cote de avarie, cum au zis Forurile internaționale. Numai liderii noștrii se fac că muncesc. O mână spală pe alta, doar…

Un an în care sportul românesc nu și-a oprit căderea liberă. Naționala de fotbal a mai ratat un turneu final (al 4-lea consecutiv, din 2000 încoace!), oferindu-ne la despărțirea de preliminarii o lingură de mătrăgună: 0-5 cu Serbia, la Belgrad! Ca și locul 8 pe care a căzut, din iluziile noastre de medalii, Naționala feminină de handbal, la Mondialul de lângă Marele Zid!…

Un an în care ambasadorul nr. 1 al României, sportul, a ajuns iarăși minge de ping-pong politic. I-au fost impuși să-l conducă ageamii dubioși, de gen feminin, o madame Ridzi ajunsă cu dosar penal, după ce a băgat mâna până la cot în bugetul și așa mic, schimbată, la nici trei luni, cu doamna Plăcintă de la Focșani, care îmbrăcase la patru ace protipendada politică, însă habar n-avea de fenomen. Asta, în timp ce o somitate ca Octavian Belu își dădeau demisia, nemaisuportând impostura, iar marele Ilie Năstase nu-și poate încă deschide Academia de tenis, la care ar duce toate drumurile Europei…

Un an în care sportul nostru a mai demonstrat o dată că ascunde în el semințe de miracol: Marian Drăgulescu, dublu campion mondial, la gimnastică, Remeș Dumitrescu, aur, la Mondialele de scrimă, Lucian Bute, campion mondial la box profesionist! Nu poți trăi, însă, numai sperând la infinit în minuni!…

Un an în care cultura românească a plătit și ea tribut crizei financiare. Cel puțin Festivalul Național de Teatru a avut un buget înjumătățit, încât n-a mai putut fi adusă decât o trupă din străinătate (din Paris, cu piesa lui Eugen Ionescu, „Cântăreața cheală”!), iar actorii români care au jucat pe scenele Festivalului n-au primit un bănuț! Oricum, teatrul românesc nu moare, chiar dacă directorii de teatre s-au văzut obligați să trimită actorii în șomaj pentru 7 (șapte) zile!?!…

Un an (încă unul!) în care dramaturgia autohtonă contemporană a fost ignorată de către directorii de teatre, cu excepțiile de rigioare. Uniunea Scriitorilor n-a acordat Premiul pentru dramaturgie, deși existau câteva cărți de luat în seamă, care Uniune patronează un apreciat Club al dramaturgilor români, cu spectacole-lectură în premieră, în fiecare lună (Premiul pentru piesa anului citită la acest club a revenit lui Horia Gârbea)! Într-un scurt dialog (purtat înaintea începerii Festivalului Național de Teatru) cu remarcabilul om de cultură Ion Caramitru, directorul Naționalului bucureștean și al UNITER-ului, i-am replicat, la afirmația că „nu prea sunt texte bune”, susținând cu argumente că „texte există, însă nu sunt citite de către directorii de teatru și regizori, ba nici de către toți membrii diferitelor jurii”. Se citește tot mai puțin astăzi!…

***

…Aceste ultime zile din 2009 mă fac să cred că îl vom regreta. Nu de alta, însă cei care în campania electorală promiteau marea cu sarea, odată reinstalați în jilțurile lor pline de carii au suferit o mizerabilă amnezie și anunță națiunea: din 1 ianuarie 2010 multe se vor scumpi. Fără ca salariile să crească cu vreun leuț prăpădit! Vor exploda prețurile la alimente, carburanți, „vicii” (țigări, băuturi, noroc că nu au fost legalizate bordelurile!) etc. Spre exemplu…

Pâinea noastră cea de toate zilele, tot mai neagră, se va scumpi de poimâine cu 5-10%. Carnea de vită, cu 50%!!! Cea de porc, cu 25-30%. Cea de pui, 20-25 %. Benzina-cu 20%! Țigările-cu 30%. Curentul-cu 4%.

Tot în 2010, numărul profesorilor se va reduce cu…15.000! Vai de poporul care nu-și educă tineretul!…

Și tot așa, într-o inconștientă veselie guvernamentală, care nou-vechi guvern a mai tras un chef, la Sinaia, la ziua protejatei nr. 1 a lui Băsescu, cine alta decât madame Udrea, căzută tot în echipa învinșilor de realitate de la Palatul Victoria…

În 2010, sportul nu va mai avea minister, împreună cu tineretul, el fiind aruncat la grămadă cu alte compartimente. Prin ceață deasă se vede Olimpiada londoneză din 2012. Rușine, domnilor guvernanți, care n-ați căutat decât capital de imagine de pe urma sportului pe care îl asasinați cu bună știință!…

…Drama este că unii din „echipa de zgomote” a guvernului (nou-vechi) încearcă să ne convingă că „nu se măresc prețurile, ci se indexează”!?! Ce pretenții să avem de trăpași de „second hand”, când noul-vechiul premier a fost făcut de râsul lumii, aseară, de televiziuni, care i-au prezentat „speech”-ul din 30 octombrie, în care declara textual, cu o decizie guvernamentală fluturată electoral în fața camerelor: „Curentul și gazele nu se vor scumpi în anul viitor!”. Băiat isteț, Milu, mână dreaptă a Cotroceniului, și-a luat, atunci, în final de octombrie, măsuri de securitate: „Dacă am fost mințit cu datele care le am, vă mint și eu!”. Ne-ați mințit, domnule Boc, bloc 4, devenit, ca într-o piesă de teatru, în România, Minciunică!

…Ați mințit, mințiți și veți minți, deloc respectați alergători după ciolan care vă autointitulați politicieni! Mințiți dureros, încât cu greu vor mai petrece, la cumpăna dintre ani, de mâine noapte, cei mulți care, de poimâine se vor întreba cum vor mai supraviețui?!

***

…Personal, am avut un an cu lumini și umbre. Important este că am supraviețuit. Cu sănătatea, în primul rând. Profesional, marile bucurii mi le-a adus dramaturgia. Mențiune la „Concursul de comedie românească festCo ‘2009”, în mai, pentru piesa „Filozofia bășcăliei”, care, șlefuită de mai multe ori, a ajuns în volumul cu același titlu, apărut în noiembrie. (Încântat de titlu, Mihai Mălaimare, directorul Teatrului Masca, a afirmat în public că vrea să deschidă noua sală din Militari cu o piesă de Olga Delia Mateescu și alta de…Mircea M. Ionescu. S-a lungit lista mea cu promisiunile directorilor de teatru!).

Tot în final de an, am fost prezent în echipajul Teatrului Alexandru Davila din Pitești, care, la Festivalul internațional al teatrului de studio, a primit pentru spectacolul „Jucătorul de baseball” (piesa mea, regia-experimentatul Matei Varodi) „Premiul pentru valorificarea și promovarea dramaturgiei contemporane românești”.

Am pus punct final la a 30-a piesă a mea, sprintez spre „Căderea cortinei” la comedioara „Vând tribunal particular”! Dramaturgia, drogul meu moral, pe care unii încearcă (fără succes!) să mi-l interzică…

…Bye, Bye 2009! Vai, vai 2010?…