Bye, Bye, 2009! Vai, vai 2010?

…Te duci și tu, 2009! Mai ai câteva ore. Ca ieri te întâmpinam cu șampanie, focuri de artificii și Mari Speranțe. Asta este soarta voastră, a anilor, să vă năruiți, când vă e universal mai drag, ca oamenii de zăpadă, ca frumoasele castele de nisip, ca noi, muritori mereu visători…

…Ai fost tu, oare, 2009, mai bun decât antecedentul, cum ne-am urat cu toții când te-am întâmpinat? Cum îl vom primi, mâine, la miezul nopții, și pe 2010, semn că ai avut și multe zile negre?… Sau, într-un puseu de anticipație lucidă, ar fi mai indicat să ne urăm pentru Noul An „să nu fie mai rău ca acesta de care ne despărțim!”?… În fond, cu ce te prezinți tu, 2009, acum, la ora despărțirii, a trecerii în istorie?

…Un an de criză. Financiară, că despre cea morală era cazul să vorbim mai demult. Unii (mai nihiliști sau mai analitici?) au precizat: a fost începutul de criză!…

Un an cu nivelul de trai scăzut brusc, tocmai când începusem să credem în promisiunile ălora de sus…

Un an care a dus numărul șomerilor la 680.000! (Cifră bună, din moment ce viitorul care bate la ușă anunță atingerea cotei 900.000!?!)…

Un an cu o campanie electorală care a bătut toate recordurile de nesimțire, mârlănie și abjecție. Mizeră campanie electorală care nu a schimbat nimic: avem același președinte, același premier, aceeași aroganță a celor corupților cocoțați la bucatele țării…

Un an în care printre Europarlamentarii români am întâlnit și numele lui Gigi Becali și EBA (Elena Băsescu, fiica președintelui!), ceea ce definește suficient bășcălia de pe scena politică românească…

Un an în care corupția a atins cote de avarie, cum au zis Forurile internaționale. Numai liderii noștrii se fac că muncesc. O mână spală pe alta, doar…

Un an în care sportul românesc nu și-a oprit căderea liberă. Naționala de fotbal a mai ratat un turneu final (al 4-lea consecutiv, din 2000 încoace!), oferindu-ne la despărțirea de preliminarii o lingură de mătrăgună: 0-5 cu Serbia, la Belgrad! Ca și locul 8 pe care a căzut, din iluziile noastre de medalii, Naționala feminină de handbal, la Mondialul de lângă Marele Zid!…

Un an în care ambasadorul nr. 1 al României, sportul, a ajuns iarăși minge de ping-pong politic. I-au fost impuși să-l conducă ageamii dubioși, de gen feminin, o madame Ridzi ajunsă cu dosar penal, după ce a băgat mâna până la cot în bugetul și așa mic, schimbată, la nici trei luni, cu doamna Plăcintă de la Focșani, care îmbrăcase la patru ace protipendada politică, însă habar n-avea de fenomen. Asta, în timp ce o somitate ca Octavian Belu își dădeau demisia, nemaisuportând impostura, iar marele Ilie Năstase nu-și poate încă deschide Academia de tenis, la care ar duce toate drumurile Europei…

Un an în care sportul nostru a mai demonstrat o dată că ascunde în el semințe de miracol: Marian Drăgulescu, dublu campion mondial, la gimnastică, Remeș Dumitrescu, aur, la Mondialele de scrimă, Lucian Bute, campion mondial la box profesionist! Nu poți trăi, însă, numai sperând la infinit în minuni!…

Un an în care cultura românească a plătit și ea tribut crizei financiare. Cel puțin Festivalul Național de Teatru a avut un buget înjumătățit, încât n-a mai putut fi adusă decât o trupă din străinătate (din Paris, cu piesa lui Eugen Ionescu, „Cântăreața cheală”!), iar actorii români care au jucat pe scenele Festivalului n-au primit un bănuț! Oricum, teatrul românesc nu moare, chiar dacă directorii de teatre s-au văzut obligați să trimită actorii în șomaj pentru 7 (șapte) zile!?!…

Un an (încă unul!) în care dramaturgia autohtonă contemporană a fost ignorată de către directorii de teatre, cu excepțiile de rigioare. Uniunea Scriitorilor n-a acordat Premiul pentru dramaturgie, deși existau câteva cărți de luat în seamă, care Uniune patronează un apreciat Club al dramaturgilor români, cu spectacole-lectură în premieră, în fiecare lună (Premiul pentru piesa anului citită la acest club a revenit lui Horia Gârbea)! Într-un scurt dialog (purtat înaintea începerii Festivalului Național de Teatru) cu remarcabilul om de cultură Ion Caramitru, directorul Naționalului bucureștean și al UNITER-ului, i-am replicat, la afirmația că „nu prea sunt texte bune”, susținând cu argumente că „texte există, însă nu sunt citite de către directorii de teatru și regizori, ba nici de către toți membrii diferitelor jurii”. Se citește tot mai puțin astăzi!…

***

…Aceste ultime zile din 2009 mă fac să cred că îl vom regreta. Nu de alta, însă cei care în campania electorală promiteau marea cu sarea, odată reinstalați în jilțurile lor pline de carii au suferit o mizerabilă amnezie și anunță națiunea: din 1 ianuarie 2010 multe se vor scumpi. Fără ca salariile să crească cu vreun leuț prăpădit! Vor exploda prețurile la alimente, carburanți, „vicii” (țigări, băuturi, noroc că nu au fost legalizate bordelurile!) etc. Spre exemplu…

Pâinea noastră cea de toate zilele, tot mai neagră, se va scumpi de poimâine cu 5-10%. Carnea de vită, cu 50%!!! Cea de porc, cu 25-30%. Cea de pui, 20-25 %. Benzina-cu 20%! Țigările-cu 30%. Curentul-cu 4%.

Tot în 2010, numărul profesorilor se va reduce cu…15.000! Vai de poporul care nu-și educă tineretul!…

Și tot așa, într-o inconștientă veselie guvernamentală, care nou-vechi guvern a mai tras un chef, la Sinaia, la ziua protejatei nr. 1 a lui Băsescu, cine alta decât madame Udrea, căzută tot în echipa învinșilor de realitate de la Palatul Victoria…

În 2010, sportul nu va mai avea minister, împreună cu tineretul, el fiind aruncat la grămadă cu alte compartimente. Prin ceață deasă se vede Olimpiada londoneză din 2012. Rușine, domnilor guvernanți, care n-ați căutat decât capital de imagine de pe urma sportului pe care îl asasinați cu bună știință!…

…Drama este că unii din „echipa de zgomote” a guvernului (nou-vechi) încearcă să ne convingă că „nu se măresc prețurile, ci se indexează”!?! Ce pretenții să avem de trăpași de „second hand”, când noul-vechiul premier a fost făcut de râsul lumii, aseară, de televiziuni, care i-au prezentat „speech”-ul din 30 octombrie, în care declara textual, cu o decizie guvernamentală fluturată electoral în fața camerelor: „Curentul și gazele nu se vor scumpi în anul viitor!”. Băiat isteț, Milu, mână dreaptă a Cotroceniului, și-a luat, atunci, în final de octombrie, măsuri de securitate: „Dacă am fost mințit cu datele care le am, vă mint și eu!”. Ne-ați mințit, domnule Boc, bloc 4, devenit, ca într-o piesă de teatru, în România, Minciunică!

…Ați mințit, mințiți și veți minți, deloc respectați alergători după ciolan care vă autointitulați politicieni! Mințiți dureros, încât cu greu vor mai petrece, la cumpăna dintre ani, de mâine noapte, cei mulți care, de poimâine se vor întreba cum vor mai supraviețui?!

***

…Personal, am avut un an cu lumini și umbre. Important este că am supraviețuit. Cu sănătatea, în primul rând. Profesional, marile bucurii mi le-a adus dramaturgia. Mențiune la „Concursul de comedie românească festCo ‘2009”, în mai, pentru piesa „Filozofia bășcăliei”, care, șlefuită de mai multe ori, a ajuns în volumul cu același titlu, apărut în noiembrie. (Încântat de titlu, Mihai Mălaimare, directorul Teatrului Masca, a afirmat în public că vrea să deschidă noua sală din Militari cu o piesă de Olga Delia Mateescu și alta de…Mircea M. Ionescu. S-a lungit lista mea cu promisiunile directorilor de teatru!).

Tot în final de an, am fost prezent în echipajul Teatrului Alexandru Davila din Pitești, care, la Festivalul internațional al teatrului de studio, a primit pentru spectacolul „Jucătorul de baseball” (piesa mea, regia-experimentatul Matei Varodi) „Premiul pentru valorificarea și promovarea dramaturgiei contemporane românești”.

Am pus punct final la a 30-a piesă a mea, sprintez spre „Căderea cortinei” la comedioara „Vând tribunal particular”! Dramaturgia, drogul meu moral, pe care unii încearcă (fără succes!) să mi-l interzică…

…Bye, Bye 2009! Vai, vai 2010?…

History Sport Hour

…2009 se grăbește să intre în istorie. Cu infinit mai multe umbre decât lumini. Sportul românesc nu putea face excepție de la regulă. Într-o țară măcinată de corupție fără de sfârșit și interminabile scandaluri, sportul nu poate fi altfel decât societatea care-l găzduiește. Cam aceiași conducători hrăpăreți, orbi la prăbușirea generală, atenți numai la buzunarele proprii, în politică, economie și în arenele sportului. Când Octavian Bellu, cel mai titrat antrenor al lumii, și-a dat demisia din fruntea Ministerului Tineretului și Sportului, n-a omis să precizeze: „Sportul românesc se află pe tobogan”! Nimic mai normal, din moment ce specialiștii au fost înlăturați pe criterii politice (și au rămas doar… 14 în tot Ministerul!), iar șefii (neicanimeni parașutați de aceleași algoritm de partid!) schimbați de două ori în trei luni, după o „gaură” serioasă dat de meteorica doamnă Ridzi, prinsă cu fofârlica (îi putem spune direct corupție!). Terenurile de sport s-au redus, blocurile și mall-urile au luat locul „maidanelor cu dragoste” ale copilăriei, unde s-au lansat regretații Dobrin, Dumitrache, Dan Coe, dar și Hagi, Balaci, Iordănescu. Bazinele, ca și inexistente, sălile în paragină, sărituri de la platformă în piscine pline cu… bureți, centrele de copii și juniori, ca de obicei, date uitării. Și, atunci, cum să mai visăm?!

…Cum să ne mai mirăm că Naționala de fotbal a mai ratat un turneu final?! Că la box, atletism, rugby, unde însemnam ceva în trecut, acum facem figurație?

…Din fericire, acest 2009 a fost salvat de marele talent al tineretului și de o mână de tehnicieni de elită. Minunile au apărut la Mondialele de scrimă, unde Rareș Dumitrescu și-a pus aur la gât, amintindu-ne că antrenorul lui este nimeni altul decât campionul olimpic de la Atena, Mihai Covaliu, iar șefa Federației o fostă mare campioană, Ana Pascu. Și a mai fost și uluitorul Marian Drăgulescu, în stare să câștige două medalii de aur la Mondialele de gimnastică de la Londra, tocmai când mulți îi cântau prohodul! Aceste formidabile performanțe, singurele medalii de aur mondial pentru sportivii noștri în 2009, pot avea, însă, și efectul de bumerang! Pentru că diletanții diriguitori ai momentului din sportul românesc pot spune: „Vedeți, se poate și așa!”. Adică, fără o bază materială pe măsură, neatenți la „schimbul de mâine”, confundând sportul cu algoritmul politic! Tare aș vrea să mă înșel, însă viitorul nu sună deloc bine. Iar totul pleacă de acolo, de sus, unde se împute totul în România!…

…Dincolo de becalisme, miticisme, coposisme, vă propun să privim finalul de an prin prisma Frumosului. Printr-o trecere în revistă a competițiilor care au mai rămas de disputat, dar și prin zilele în care putem ridică o cupă cu șampanie pentru marii noștrii performeri. Mai mulți de ieri…

Până pe 27 noiembrie…
Mondialele de haltere, începute marți 17, în Coreea de Sud. Ne-am propus două medalii. Acum, Nicu Vlad e acum la birou, Cioroslan în America… Nicu Vlad înseamnă o medalie de aur olimpic, 11 titluri mondiale, 9 europene! Dragomir Cioroslan=un bronz olimpic și ex-antrenor al naționalei SUA! Frumoasa victorie din acest an a lui Nicu Vlad, actualul boss la haltere, a fost organizarea Mondialului de juniori, în iulie, la București!

28 noiembrie-13 decembrie.
Mondialele de handbal feminin, în China Fetele seriosului antrenor Radu Voina o iau spre Marele Zid, gândind să schimbe argintul de la Sankt Petersburg în aur. În fond, antrenori (Ioan Kunst Ghermănescu, Oprea Vlase, Eugen Trofin, Nicolae Nedef) și sportivi de vis  au așezat, cândva, un evantai superb de titluri mondiale în vitrina handbalului nostru!

  • 4 cucerite ( în ’61, ’64, ’70, ’74) de acele „generații de aur”, cu Gruia, Gațu, Moser, Oțelea, Hnat, Penu, Ivănescu, Birtalan, Stângă și atâtea valori de 24 de karate.
  • 3 titluri mondiale și pentru fete (în ’56 și ’60, la handbal în 11, și în ’62, la București, pe”semicercul” de 7 metri). Nu credți că avem dreptul să visăm?

22-29 noiembrie.
Turneul campionilor la tenis, în Londra. Fără noi, of course.Ilie Năstase, frămâne primul și ultimul nostru mohican. Fermecătorul Nasty a câștigat 4 turnee ale campionilor (ca și Federer), liderii fiind Lendl și Sampras-cu câte 5 victorii fiecare!

26 noiembrie.
Este ziua lui Ivan Patzaichin, amiralul de Legendă. Cel născut  la Mila 23 a ajuns la  la „cota” 60! În anul în care nulități din conducerea sportului românesc l-au nedreptățit și mâhnit atâta până l-au împins la demisie! Rămâne însă o carieră de poveste. Cu 4 medalii de aur olimpic (’68, ’72, ’80’, ’84) și 3 de argint (’72, ’80, ’84). Plus 9 titluri mondiale! Statuia marelui Ivan Patzaichin plânge la București, unde valorile nu mai sunt prețuite…

Este și ziua lui Francisc Vaștag, „barosul” născut între furnalele Reșiței. Fenomenalul Feri a ajuns la Round-ul 40! Moment de ales bilanț, cu 3 titluri mondiale la seniori (Moscova-’89, Tampere-’93, Berlin-’96), un „aur” la Mondialele de juniori (Havana-’88) și bucuria de a fi dublu campion european (Bursa-’93, Vejle-’95). Francisc Vaștag se dovedise și un antrenor de valoare, la lotul național. În sportul românesc (ca și în societatea noastră!), criteriul valoric nu mai există! Drept pentru care, mâhnit și el, Feri Vaștag s-a retras din lumea „careului magic”!

4-6 decembrie.
Finala Cupei Davis, a 98-a din istorie, cea dintre Spania-și Cehia, se va juca la Barcelona. Ibericii sunt favoriți, mai ales că ei dețin Salatiera de argint. Când spuneam Cupa Davis, automat, ne amintim că am avut și noi o Cupă de vis, cu Ilie Năstase și Ion Țiriac, cei care au uimit lumea, atunci, România jucând 3 finale! Toate cu americanii, toate trei pierdute. A rămas, însă, inegalabila poveste a acelor ani: 1969, 1971, 1972.

4 decembrie.
Tragerea la sorți a grupelor turneului final, Mondialul 2010, din Africa de Sud. N-am mai fost de 12 ani la acest eveniment! De la Coupe du Monde 1998! Și nici nu cred că vom mai ajunge curând, acolo, sus…

5 decembrie.
Bogdan Stelea împlinește 42 de ani. Are, ca jucător, 91 de jocuri în Națională, participând la 3 Mondiale și 2 Europene! Pe când primul ca antrenor?

8-9 decembrie.
Liga campionilor, ultima etapă de toamnă, întâia de primăvară pentru Urziceni! Va merge Unirea pe urmele Stelei, ajungând în primăvara europeană?

10-13 decembrie.
Europenele de natație, la Istanbul. O potecă de aur pentru Camelia? Ea este Campioana olimpică de la Atena 2004. Brăileanca-minune cu 2 medalii de aur la Europenele de la…Istanbul (1999) și un titlu european în 2000, la Helsinki. Poate fi „cântecul de lebădă” al frumoasei și valoroasei Camelia Potec.

17 decembrie.
Doina Melinte împlinește 53 de ani. La Mulți Ani, doamna ministru! Nimeni nu poate uita de Aur  olimpic obținut la Los Angeles 1984  (și o medalie de argint), că ați stabilit recorduri mondiale ale milei, la New York și în New Jersey, că sunteți Doctor în educație fizică și sport, iar din iulie 2009, Ministru secretar de stat.

Nicolae Lupescu atinge cota 69 de ani. Culai Lupescu, tatăl lui Ionuț, cel din „Generația de aur” și „federalul” de astăzi, înseamnă Parfumul Rapidului și al Guadalajarei. A21 de meciuri în Națională, marcând 2 goluri, totul culminând cu frumoasa Guadalajara ’70. A purtat 10 ani tricoul Rapidului, câștigând un titlu (’67) și o Cupă a României (’72). Mai are în palmares și 5 ani la Admira Wacker Viena!

18 decembrie.
Marian Drăgulescu serbează 29 de ani! Unii cred că el va fi pe podium și peste doi ani și jumătate, la Olimpiada de la Londra. Acolo unde, toamna aceasta a reușit unica „dublă” de aur din 2009 pentru sportul românesc. Nu era o premieră pentru „Marocanul” nostru, el venind cu două medalii de aur și de la Mondialele din 2001 și 2006. Îi lipsește aurul olimpic!

22 decembrie.
Dan Petrescu are o dublă aniversare. Șampanie pentru cele 42 de ierni în anul când a obținut, incredibil pentru cei mai mulți,  și întâiul lui titlu de antrenor! Primul și pentru Unirea Urziceni, miracolul din Bărăgan, dintr-un târgușor cu 17.000 de locuitori! Altfel, Dan Petrescu, zis „Bursucul”. Cel mai în vogă antrenor român de acasă (mai există și Mircea Lucescu, la Șahtior Donețk, și Loți Boloni, la Standard Liege!) înseamnă…

  • 95 de meciuri, ca jucător, în Națională, 13 goluri (cel mai prețios, cu siguranță, cel de la World Cup ’94, în poarta americanului Meola!)
  • 3 titluri și o Cupă a României, cu Steaua
  • 1 titlu (’98) și 2 Cupe ale Angliei (’97, 2000), Cupa Cupelor și Supercupa Europei (’98), toate cu Chelsea Londra.
  • Ca antrenor a fost la FC Național (secundul lui Zenga), Sportul studențesc (în B), Rapid (6  meciuri), Wisla Cracovia și Unirea Urziceni, cu care a debutat în Liga Campionilor!

…Ce Frumos este sportul când îl privim cu sufletul curat, fără răutăți și scandaluri. Doar ca o bucurie, ca un triumf al omului!