Mircea M. Ionescu

…Câteva zile m-am lăsat purtat de curentul celor dispuşi să vadă “la vie en rose”, mai ales că nu mă atrage absolut cu nimic scandalul. Am vrut să cred că Mister (mare de tot misterul!) care conduce şi trage toate sforile la FIFA, desigur Blatter-bla-bla-bla, a nimerit-o, în sfârşit, cu fluieraşii şi Acarii Păuni. Ce se întâmplase numai la ultimele două Mondiale, cel asiatic şi cel german, cu cohorta arbitrilor de decor şi erorile (ororile!) lor scandaloase, întrecuse imaginaţia, divagaţia, raţia de suportabilitate. Am crezut că măcar acest atât de important subiect l-a rezolvat sforarul-şef (ca să nu mă acuzaţi de rea-credinţă, vă sugerez să citiţi cartea-document “FIFA”, a englezului Andrew Jennings!). Am închis un ochi la golul slovacilor înscris în poarta Noii Zeelande dintr-un ofsaid cât Africa de mare… Am trecut şi peste golul regulamentar (al victoriei refuzate!) neacordat yankeilor în ultimele secvenţe din disputa cu slovenii… Cu greu m-am abţinut să nu explodez la ploaia de intrări criminale nesancţionate. Sau la cartonaşe, galbene, ba şi roşii, acordate după un regulament neştiut. Că, nu-i aşa, ce fotbal se joacă prin Seychelles, El Salvador sau Guatemala, ca să nu-mi ascund mirarea şi faţă de doi (nu unul!) arbitrii din Noua Zeelandă, mare forţă în rugby, nu în fotbal!?!Am zâmbit amar la miopia francezului Lannoy (nu-i de la noi, ci din Hexagon!), la cele două henţuri comise de Fabiano, lăsat să marcheze, că la casele mari se iartă şi din-astea… Dar ce-a fost duminică, a întrecut imaginaţia, încât vin şi scriu hotărât că arbitrii din Liga noastră pot da lecţii la Academia fluierului şi fanionului!

…Furt ca în codru, execuţie în direct, în şocul Germania-Anglia, jaf mai agravant decât cel petrecut în acelaşi duel istoric, acum 44 de ani, la World Cup 66, când nu exista tehnica modernă căreia să-i poată scăpa vreun milimetru, secundă, secvenţă sau reluare. Albionul a fost prădat de uruguayeni (centralul Larrionda şi “stegarul” Espinosa) ca în western-urile copilăriei, mai-mai decât şi în “jaful secolului”, cel din trenul englez. Şi, cum nu ajungea “Jaful african”, peste nici trei ceasuri, furaţi şi mexicanii, la primul gol argentinian. Ofsaid de se vedea şi de pe Coloseum-ul din Roma. Numai că italienii Rosetti (centraş) şi Ayroldi (din triajul de la Civittavecchia) n-au vrut să-l vadă, ca să demonstreze lumii perfect (ca şi Lannoy) că nu doar naţionala Italiei e în groapă, ci şi arbitrajul din Peninsulă (concluzie valabilă,deci, şi pentru francezi). Drama este că eroarea care a deschis scorul pentru Maradona putea fi corectată, ea văzându-se, mai clar ca apa plată Bucovina, pe ecranul uriaş din stadion! “Macaronarii” s-au făcut, însă, că plouă, chiar dacă lumea-treagă era scandalizată de a lor rea-credinţă. Dacă ar fi apărat Adevărul, i-ar fi halit mister Blatter-bla-bla-bla. Privigeliaţii boss-ului FIFA nu au voie să interpreteze decât melodiile casei. Regulamentul nu există în afara directivelor lui Blatter-bla-bla-bla!! Tocmai de aceea ştabul FIFA plusează “criteriul geografic” şi în cazul arbitrilor şi al ţărilor care pot aduce voturi. Mulţi aşa-zişi arbitri, elemente de decor (propun să vină în costume tradiţionale!), folclorişti, într-un cuvânt paiaţe, păpuşi. Păpuşarii îi manevrează cum vor şi se fac că plouă la ce zice presa. Şi plouă cu gafe uriaşe, cu nedreptăţi strigătoare-n pustiu. Căci, acolo, la capătul Africii, în aceste zile, am descoperit Pustiul Blatter!

…Revolta mea este cu atât mai mare cu cât samsarul îmbrăcat la trei ace, Blatter-bla-bla-bla, se opune categoric corectării greşelilor (umane, vreau să cred!) ale arbitrilor prin consultarea imaginii video. “Am dezumaniza fotbalul prin folosirea tehnologiei video!”, a strigat blatistul-şef ca muşcat de viperă (era să spun de vuvuzele!) la aslatul jucătorilor furaţi, al presei. Geambaşul uită că în rugby se foloseşte de câţiva ani buni “proba video”. Ceea ce nu dezumanizează pe nimeni. Dimpotrivă, se apără Adevărul, ceea ce mi se pare un demers fundamental pentru Măria Sa Omul! Şi, uite aşa, Mafia din fotbal, cu Bla-bla-bla-urile lui ne obligă să rememorăm excelenta sintagmă a scriitorului francez (fost campion naţional de atletism) Jean Giraudoux, autorul, printre altele, al celebrei piese “Război cu Troia nu se face”, jucată şi în România: “Rugbyul este un sport de derbedei practicat de gentlemeni, în timp ce fotbalul reprezintă reversul!”. Prea mulţi derbedei conduc fotbalul de astăzi, pretutindeni…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

…Asurziţi bine de vuvuzele, de nu mai diferenţiem şoaptele de dor, amor, de răcnetul inferior, am senzaţia că, mai nou, suntem bȃntuiţi şi de fantome. Ne uităm la tabelele de marcaj, pe ziare, la TV, ne uitam unii la altii şi avem aceeaşi iluzie, o Fata Morgana la capătul Africii. Dacă am fi auzit despre acestea la Radio Erevan, nu ne-am fi agitat, nici noi, cei de pe margine, nici cei de la ONU, alertaţi de “bombele” care explodează ȋn lanţ, de trei zile ȋncoace, la prȃnz, pe seară şi ȋn miez de noapte. Marile puteri sunt şi ele ȋn alertă, Anglia, Franţa, Spania şi chiar Germania plus Italia vor să sesizeze Consiliul de Securitate! “E ceva putred”, zic ele, nu ȋn Danemarca lui Hamlet, ci ȋn scorurile acestea halucinante, poate neadevărate. Cine ar fi crezut, mai acum o săptămȃnă, că Albionul va rezista atacurilor ȋn valuri ale yankeilor (1-1) şi “vulpilor deşertului” (0-0!), nici Regina, cȃt de optimistă este dȃnsa, şi nici cei doi prinţişori prezenţi la Serbările galante (ale cui oare?) n-ar fi visat un asemenea cadou pentru ziua lui Capello cel neinspirat! Sau vi se pare ȋn regulă ca finalista ultimului Mondial, cel german, Franţa, să facă faţă cu succes revoltei aztece şi să ȋncasaze numai două “boabe”, nu un scor fluviu, cum prezicea neascultatul Domenech?! Dar spaniolii puteau crede pȃnă şi ȋn utopiile lor că vor scăpa din Ţara Cantoanelor, doar cu un 0-1 şi o barǎ din partea fabricanţilor de ceasuri şi de ciocolată?! Nu puteau anticipa una ca asta, oricȃt sunt ei de visători, ca urmaşi ai lui Cervantes, cu rătăcitul ăla de Don Quijote, ceea ce nu ȋnseamnă că Villa poate fi confundat cu Sancho Panza…Nici nemţii nu-s prea liniştiţi, ei fiind tentaţi să creadă că agenturi străine specializate ȋn psihotronie l-au hipnotizat pe Klose ca să ȋncaseze rapid două “galbene” (nu-i exclus să fi uitat că două galbene=un “roşu”!), amnezie periculoasă care se repetă după un meci din răposata Cupă UEFA ȋn care golgeterul, pe atunci la Werder Bremen, şi-a luat porţia de odihnă, după vreun sfert de oră, plecȃnd la bar, să se bucure cinic de ȋnfrȃngerea coiechipierilor, pe teren propriu, ȋntr-un meci cu Espanol Barcelona… Ba, şi sȃrbii, chiar dacă au cȃştigat surprinzător ȋn faţa panzerelor, se tem de ceva lucruri paranormale la acest Mondial, unde ȋn cele două meciuri jucate, doi dintre oamenii de nădejde ai lui Antici, Vinici (ieri) şi Kuzmanovici (cu ghanezii) au comis fiecare cȃte un henţ ȋn careu demn de cascadorii plȃnsului!

…În urma sesizărilor insistente din ultimele zile, la ONU se vorbeşte chiar despre o formă aparte de terorism ȋn fotbal, care a dus la dispaţia unor stele, cum ar fi Xavi, Torres, Cannavaro, Gilardino, Podolski, Ribery, Abidal, Galas, dacă nu chiar ȋntreagul lot francez, iar azi-noapte Rooney, Lampart, Gerrard şi toată floarea cea vestită a perfidului Albion! Vor fi ei găsiţi curȃnd?! Aceasta-i ȋntrebarea, vorba englezului Shakespeare, absent de la acest Mondial…

*O variantă a acestui material a fost postată și pe blogul sportvox.ro

…Multă monotonie în meciurile de început ale Mondialului, cu tot potopul sonor, de 90 de minute, al vuvuzelelor africane. Asta, însă, până la partida a 5-a, care avea, pentru cei mai mulți, cel mai sigur solist: Anglia îngâmfatului Capello, în fața modeștilor yankei. Acel rezultat de Legendă, 1-0 pentru americani, în iunie ’50, de la Belo Horizonte, la Mondialul din Brazilia, rămânea o minune care nu se poate întâmpla decât o dată la un secol, semn că urmașii lui Robin Hood priveau lumea de sus, declarând că au venit la capătul Africii să cucerească titlul mondial. N-a lipsit, însă, mult, aseară, la Rustenburg, în finalul Zilei a II-a, ca Minunea să se repete la… 60 de ani. Personal, cred că este un rezultat istoric și acest 1-1 dintre englezii care nu-și mai încăpeau în pene (cu un Capello cabotin jenant, după ce ai lui au deschis scorul, rapid, în min. 4, prin Gerrard!) și americanii sobrii, dispuși să trudească tăcuți, fără fițe, ba chiar să egaleze, în min. 40, prin Clint Dempsey (feblețea mea și a altor milioane de yankei!), “englezul” de la Fulham (!) care i-a amețit din “întoarceri” de mare fotbalist pe fiii Albionului, ca, apoi, să-l hipnotizeze pe bietul portar Rob Green, de-a dreptul fâstâcit, la șutul de la 25 de metri el scăpând mingea-n poartă! Adevărul este că același goalkeeper avea să se opună, în min. 64, cu sprijinul Barei, la Victoria yankeilor! Care n-ar fi fost conformă cu realitatea din teren, căci englezii au avut și ei ocazii, nu și noroc. Poate și pentru că Fortuna îi ajută doar pe cei cutezători, care, azi-noapte, au fost yankeii, treziți rapid după șocul din startul duelului. Dăruirea, dublajul, disciplina tactică, forța fizică, dar, mai ales, morală, presingul și contraatacurile băieților tăcutului Bob Bradley au pus un genunchi marea favorită, semnând prima surpriză a acestui Mondial African. Care favorită echipă engleză nu prea arată a team de top. Cu tot circul lui Capello și șomajul plătit al unor stele obosite precum Lampard, Terry, Gerrard, Rooney (în prima parte) etc.

…Acesta a fost meciul primelor două Zile, din care am mai rămas și cu momentele de magie ale lui Messi, în victoria cu 1-0 (gol Heinze, cu capul, de la 11 m., în min 6!), dar nu fără emoții în final, obținută de argentinieni în dauna unei Nigerii afectată mult de absența starului accidentat, Mikel John Obi, de la Chelsea. În rest, grecii, la al doilea lor Mondial, după cel american, din ’94, își dovedesc neputința, iar acest 0-2, de ieri, cu sud-coreenii, duce golaverajul lor, în cele patru partide de până acum, la o cotă de râsu’-plânsu’: 0-12! 10 goluri încasate în State, două în meciul lor de debut pe tărâm african.

…Cred că remiza de istorie a americanilor și cursul de estetică fotbalistică predat de steaua argentiniană de la Barcelona vor domina și Ziua a III-a, cea de astăzi, întâia duminică a maratonului fotbalistic de la capătul lumii. Și poate și zilele următoare…

…Astăzi, trei dispute. Pe scurt, pe rând…

Algeria (a 3-a prezență la un Mondial, după ‘82 și ’86)-Slovenia (fără punct la unicul mondial de până acum, cel din 2002, unde a ajuns întristându-ne pe noi la baraj; se vede că slovenii sunt specialiști în “baraje”, ei calificându-se după același scenariu și acum, când au lăsat acasă… Rusia!). Meci în Grupa C, cea a yankeilor și englezilor…

…Tot astăzi, primele două jocuri din Grupa D.

Serbia-Ghana, un derby sârbesc, din moment ce antrenorul africanilor este Milovan Rajevic, iar team-ul de la Belgrad este condus de Radomir Antici!

Germania-Australia. Nemții, la al 17-lea turneu final, cu 3 titluri în cont (’54, ’74, ’90); “cangurii”, la a patra participare la Serbările galante, ultima dată, acum 4 ani, în Germania, când au reușit calificarea în “optimi”, unde i-a barat un arbitru pungaș, spaniolul Cantalejo, care le-a refuzat un penalty clarissim, nu și italienilor, în min. 90+5!

…Numai dacă australienii vor încurca Germania s-ar putea ca lumea-ntreagă să nu mai discute câteva zile decât despre isprava yankeilor în dauna englezilor. Cea de acum 60 de ani, la Belo Horizonte, dar și acest 1-1, de azi-noapte, care pare să creioneze un… frumos orizont pentru fotbaliștii americani!

…Săptămâna aceasta, celebrăm un nume de Legendă. Un veritabil Senior al fotbalului românesc, pe care mulți specialiști îl consideră cel mai mare portar al nostru: Ion Voinescu, ajuns la venerabila vârstă de 81 de primăveri.

…A descoperit Lumina Lumii la 18 aprilie ‘29, în Valea Dragului, comună cu nume atât de frumos din județul Giurgiu. Dar aventura fotbalului a început-o la București, în trupa Olympiei, pe când avea 10 ani, și se visa mijlocaș ofensiv. Întâmplător a nimerit între buturi, unde nu i se dădea vreo șansă, căci n-avea înălțime de portar, doar 1,74 m. În poartă, însă, el avea să rescrie legile fizicii, printr-o detentă uluitoare, elasticitate de felină, excelentă priză la balon, plus dăruire până la sacrificiu, seriozitate absolută și fair-play. Un caracter din scripturi alese, adevărat profesionist al fotbalului.

…În Arena marilor performeri, Ion Voinescu este Maestru emerit al sportului. Primul sportiv al României decorat cu… “Ordinul Muncii”, în ’51.

• A apărat la ASPIM, Carmen, Metalul și București, Solvay Uioara, RATA Tg. Mureș, iar ultimii13 ani din carieră, la CCA (Steaua din vara lui ‘61).
• În Divizia A a adunat 185 de partide.
• Debutul pe prima scenă, la 19 ani, poartul RATA-ei Tg.Mureș (0-1, la Oradea). Ultimul meci în Divizia A, la 34 de ani, în tricoul CCA-ului, 1-0, cu Minerul Lupeni.
• A cucerit, cu echipa militară, 6 titluri de campion (primul în ’51, ultimul în ’61) și 5 Cupe ale României, jucând de 4 ori în Cupa Campionilor Europeni.
• Are 22 de prezențe în Națională, pe când se jucau cam 3 meciuri pe an, participând cu prima reprezentativă la Olimpiada de la Helsinki-din ’52.
• Debutul sub “tricolor”, la 23 octombrie ‘49 (1-1, cu Albania), sub bagheta lui Coloman Braun Bogdan, alias Cibi Baci, și Emerich Vogl.
• Ultima aparițe în poarta Naționalei, la Casablanca, 1-3, în amicalul cu Maroc, pe 23 decembrie ’62, la nici o lună după “istoricul” 3-1, cu Spania, venită la București cu celebrii Gento și Amancio, în preliminarii europene!
• În 1956, după un spectaculos turneu al CCA-ului în Anglia, Arsenal Londra a vrut să-l transfere. Dar, partidul interzicea așa ceva, pe atunci!… Peste cinci ani, l-au dorit și brazilienii de la Vasco da Gama, uluiți de meciul fantastic al lui “Țop”, despre care presa din Țara Cafelei și a lui Pele a scris: “Vasco da Gama-Voinescu 1-1″!
• După ce s-a retras în aplauze din poartă, a fost antrenor la copiii, juniorii și echipa mare a Stelei, cu junii câștigând titlul național în ’77!
• A mai antrenat ASA Tg. Mureș, în Divizia A, și Ceahăul, pe care a promovat-o în “B”.
• A făcut un excelent cuplu cu regretatul Constantin Ardeleanu la Naționala de juniori, cu care a ajuns la turneul final al Campionatului European din Suedia ‘77.
• Printre portarii șlefuiți de goal-keeperul de Legendă, nume sonore: Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Dumitru Moraru.

…Bătrânețe cu multă tinerețe, minunate Ion Voinescu, adevărat Senior care ați înnobilat fotbalul românesc!

…Săptămâna aceasta, Sportul s-a logodit din nou cu Arta. La Torino, pentru șapte zile, Dansul, Muzica, Forța și Grația poartă Omul spre sublim, înnobilându-l, și oferind Lumii atât de necesar Frumos, parcă înecat în vremuri tulburi.

…Zilele acestea serbăm un Secol de Artă pe gheață! Ediția 100 a Mondialelor de patinaj artistic și, automat, răsfoim istoria acestui sport-spectacol. Startul s-a dat în… 1896, incredibil, la Sankt Petersburg, în Rusia, unde s-a disputat doar gala bărbaților. Prima medalie de aur, la gâtul germanului Gilbert Fuchs. Fetele au fost acceptate la Mondiale în 1902, la Londra. Ultimul Carnaval mondial pe gheață, anul trecut, în California, la Los Angeles.

• Țara care a organizat de cele mai multe ori Campionatele Mondiale este Germania, cu 13 ediții găzduite. Prima, în 1904, la Berlin, ultima, în 2004, la Dormund.
• Elveția, Statele Unite ale Americii și Suedia au organizat de câte 11 ori gala mondială. Canada-de 9 ori, Austria-de 8 ori, Franța de 7 ori, Anglia de 6 ori.
• Cu câte 3 Campionate Mondiale-Rusia (1896, 1903 și…2005!), cu câte două- Italia, în 1951 și 1963, Finlanda (1914 și… 1999) și… Ungaria (1935, 1988), Praga de aur mândrindu-se și ea cu două ediții (în 1962 și 1993).
• Prima ediție a Mondialelor de patinaj artistic care s-a disputat în afara Europei, abia în 1930, la New York! Din cele 11 ediții organizate de yankei, 5 s-au ținut la Colorado Springs!
• Întâia oară când Festivalul gheții a luat “drumul mătăsii”, ajungând în Asia, în 1977, în Țara Soarelui Răsare. De atunci, Japonia avea să fie deja de 6 ori gazda campionatelor lumii, dintre care trei ediții la Tokyo, unde vor avea loc și Mondialele de anul viitor.
• Arhiva stelelor de aur ale gheții numără nume sonore, veritabili creatori de sublim. Olandeza Sonja Heine, americancele Peggy Fleming și Nancy Kerrigan, nemțoaica Katarina Witt, franțuzoaica Surya Bonaly, japoneza Yamaguchi…
• Nemuritorul “Bolero” al lui Ravel a devenit Simfonie pe gheață prin arta britanicilor Jayne Torvill și Christopher Dean, în timp ce rușii Belousova și Protopopov au înnobilat luciul gheții cu baletul lor classic…
• La cota sublimului și americanii Tim Wood, Brian Boitano și Scott Hamilton-ultimul cu 4 titluri mondiale, cehul Ondrej Nepela, triplu campion al lumii, canadienii Kurt Browning și Elvis Stojko, rușii Alexei Iagudin și Evgheni Plușenko, francezul Brian Joubert și câți alții.
• “Noul val” a adus schimbarea raportului de forțe, asiaticii, prin japonezi (Miki Ando și Mao Asada, spre exemplu), sud-coreeni și chinezi asaltând podiumul ultimelor ediții. …La Los Angeles, anul trecut, la simplu, sud-coreeanca Yu-Na Kim și americanul Evan Lysacek au obținut aurul, la dans au găsit pașii de aur rușii Oksana Domnina și Maxim Șabalin, în timp ce la perechi, s-au impus germanii Aliona Savcenko (născută la Kiev) și Robin Szolkovy, ei reușind și premiera ultimului deceniu-două titluri mondiale consecutive! Vor triumfa și acum, ca o revanșă pentru titlul olimpic pierdut, la Vancouver, în dauna chinezilor?
• În istoria Mondialelor de patinaj artistic, reprezentanții noștri au fost mai mult elemente de decor. Bibi Moiș, Beatrice Huștiu, Roxana Luca, Gheorghe Chiper (locul 14 la Calgary-2006), Cornel Gheorghe, iar acum Zoltan Kelemen și Sabina Paquier.
• Dincolo de bătălia pentru metalele prețioase, secolul de patinaj înseamnă Artă!

…Frumoasa Olimpiada albă de la Vancouver s-a încheiat la finele lui februarie. Jocurile de iarnă, însă, continuă. Aș spune, chiar, că se află în plină desfășurare cea mai nobilă Olimpiadă. Cea fără vreun învins. Olimpiada născută din lacrimă și speranță, ca un Triumf al Omului. În aceste zile, tot la Vancouver, între 12-21 martie, Jocurile Paralimpice de Iarnă, la 5 discipline: schi alpin, schi fond, biathlon, hochei pe gheață și curling în scaun cu rotile. 58 de medalii pentru sportivi cu handicap care demonstrează Forța morală a Omului. Miracolul Vieții…

…Jocurile Paralimpice și-au început istoria în 1960, când, după Olimpiada de vară de la Roma, s-au disputat și primele întreceri paralimpice. De atunci, în fiecare an olimpic se țin și aceste Jocuri în care nu există decât un învingător: Omul. Nobila idee a apărut, însă, în 1948, când Sir Ludwig Guttman a organizat, în Anglia, întâia competiție sportivă pentru marii mutilați de război…

…Astăzi, Jocurile Paralimpice de vară au ajuns la ediția a 13-a. Harta de vară a acestor Jocuri: Roma-’60, Tokyo-64, Tel Aviv-‘68, Heidelberg-’72, Toronto-’76, Arnhem-’80, Stoke Mandeville-Anglia și New York-1984, Seul-’88, Barcelona-’92, Atlanta-’96, Sydney-2000, Atena-2004, Beijing-2008.

…Jocurile Paralimpice de iarnă se află, acum, la Vancouver, la ediția cu numărul 10. Au început în 1976, la Ornskoldsvik, în Suedia, continuând pe pârtiile din Geilo (Norvegia)-’80, Innsbruck-’84 și ’88, Albertville-’92, Lillehammer-’94, Nagano-’98, Salt Lake City-2002, Torino-2006.

…Orice concurent de la această Olimpiadă inedită înseamnă un fantastic roman, un film uluitor. Aleg trei exemple din atâtea simfonii ale Destinului…

…România va avea la această ediție din Canada un mesager de preț: Laura Văleanu, la schi fond. Sibianca, născută, parcă, pe schiuri, acum 20 de ani și ajunsă în lotul național de juniori, și-a văzut câteva clipe iluziile frânte, în 2006. Atunci, un blestemat accident de motocicletă a dus la amputarea piciorului drept la nivelul gambei. Peste două luni, însă, era din nou pe pârtie. Cu proteză specială, ea visează, acum, o medalie la Vancouver!…

…Alexi Salamone s-a născut la Briansk, la două respirații de Cernobâl. Dezastrul de la reactorul nuclear avea să mai facă o victimă, distrugându-i picioarele micuțului Alexi. Spre șansa sa, părinții aveau să ajungă curând în SUA. Acolo, a redescoperit sportul sub o altă morală. Astăzi, el este titular în naționala americană de hochei pe gheață, campioană mondială, favorită la aur și la Paralimpicele de la Vancouver…

…Canadianul de 31 de ani Brian McKeever a fost lovit de Sindromul Stargardt, care răpește omului lumina. Până acum, Brian a fost ajutat de fratele său, care i-a fost ghid la Jocurile Paralimpice în 2002 și 2006. La Vancouver, va concura orb, pe cont propriu, la schi fond!…

Trei exemple care înnobilează ființa umană! Pentru ei, fiecare cursă, fiecare meci înseamnă o “Odă a bucuriei”. O Odă a Omului…

…La ultima ediție a Jocurilor Paralimpice, cea de la Torino 2006, a fost un record de entuziasm: 200.000 de spectatori i-au încurajat pe cei 600 de mesageri ai celor care au refuzat înfrângerea, luptând cu Destinul pentru triumful valorilor umane.

…Acum, înțeleg versurile lui Lucian Blaga într-o altă cheie: “Vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, Să nu se simtă Dumnezeu în mine, Un rob în temniță încătușat. Pământule, dă-mi aripi”…

…Vreau să joc!

…”Mărțișor”, luna femeilor, a debutat cu o săptămână ce pare să fie a fotbaliștilor. Nu mai puțini de trei oameni de fotbal își serbează ziua de naștere în primele zile din martie. Trei nume sonore, fiecare galonat cu titluri și meciuri în Națională, un triptic de rafinament, intuiție și tenacitate, trei creatori de spectacol. Ca jucători și ca antrenori, de la baza piramidei până, acolo, spre piscuri.

…Cum spuneam și în emisiunea de la Telesport, la “History sport”, voi privi acest triptic sentimental, nu în ordinea vârstei, respectând data din luna martie și nu anul venirii pe lume al celor ce aveau să devină frumoși trubaduri la curtea regelui fotbal.

…Primul care a deschis luna Mărțișor este un olten, Emil Săndoi, născut pe 1 martie 1965, în Cetatea Banilor, acolo unde a bătut monezi de aur în “sportul-rege”. A jucat 350 de meciuri pe prima scenă, marcând 49 de goluri. Și-a petrecut 14 sezoane minunate la Universitatea Craiova, sub tricoul căreia s-a bucurat de un titlu de campion al țării și de două Cupe ale României. Două sezoane în Trivale și unul la Angers, în liga secundă din Franța. A adunat 16 partide în cupele europene, toate cu trupa olteană, a adunat și 30 de “tricouri”, la Națională, unde s-a retras prematur, din cauza unui accident nefericit ce l-a prins tocmai când era pe creasta valului!

…A luat un nou start ca antrenor. Același tip cerebral, serios, și ca technician, la Craiova, Pandurii Tg. Jiu, FC Vaslui și, de doi ani, la Naționala de tineret, unde a ratat la mustață o calificare în primele echipe ale Europei, vis încă nespulberat… Oricum, “mânjii” tricolori i-au oferit ca un mic cadou la cei 45 de ani împliniți luni, egalul (1-1), din amicalul cu Israel, de ieri, în deplasare…

…Aurică Beldeanu, puștanul care a văzut elixirul Vieții pe 5 martie ’51, la Dobroești, o comună lângă București, “giuvaierul” crescut la “fabrica” din Parcul cu Platani, înseamnă un reper pentru inteligența din joc, travaliu, dar și tehnicitate, pentru loviturile libere de maestru în cele 353 de evoluții, cu 44 de goluri marcate. Astăzi, se consideră oltean, căci Craiova l-a adoptat repede pe cel ce părea un fiu risipitor, după ce se jucase, parcă, cu talentul lui rar, și la “bancari” și între “furnalele” Reșiței, unde-l dusese pentru spectacol Ilie Pătruică.

…Stălucirea i-a venit deplin la Craiova-Maxima, sub tricoul oltenilor cucerind două titluri și trei Cupe ale României, dar, mai ales, susținând 28 de jocuri europene, unde a înscris de 5 ori, capodopera fiind acel gol de Legendă de la Leeds, din noiembrie ’79, asemănat de englezi, fascinați de execuție, cu al celebrului Lorimer.

…A dansat superb de 19 ori și în Națională, primind aplauze și pe Wembley (unde a fost 0-0), după ce, cu 6 luni, în urmă, figura în “11″-le care, la București, învingea în premieră, oficial, cu istoricul 2-1, naționala Angliei!

…Enciclopedie de fotbal, Aurică Beldeanu n-a ezitat să înceapă antrenoratul la copii și juniori, ajungând consilier și la echipa mare a Craiovei. Și totuși, opinez că merita mai multă încredere din partea diriguitorilor ultimilor ani din fotbalul românesc…

…În fotbalul nostru, când spui “Armeanul”, automat zici Florin Vaschin Halagian, omul care a dus întâiul (dar nu singurul) titlu în Trivale. S-a născut la 7 martie ’39 în București, și nu Pitești, cum cred mulți! El este antrenorul care a trăit orice meci ca un “vulcan”, descoperind rețete miraculoase pentru 3 titluri de campion, dar și pentru salvări ca și imposibile de la retrogradare.

…Puțini și-l amintesc ca jucător, cu 58 de meciuri în Divizia A. Ca mijlocaș de intuiție și travaliu a jucat la Dinamo (București și Pitești),  Progresul CPCS, Petrolul Ploiești, Minerul Baia Mare, la Știința București, în “B”, agățând ghetele în cui la Vagonul Arad.

…Pe când avea nici 33 de ani, devenea, la Pitești, cel mai tânăr coach din prima ligă, unde a antrenat 12 echipe, pe care le-a condus în aproape 900 de meciuri. Recordmanul tehnicienilor români, veșnic tânărul “Hala” a cutezat toamna trecută, la 70 de ani trecuți, să ia loc pe banca Gloriei Bistrița!

…Campionatul de debut, ’72-73, avea să-l încheie apoteotec, cu Argeșul inegalabilului Dobrin îmbrăcat în hainele de gală ale Campioanei, ispravă pe care o va repetata și în ’79, tot în Trivale, dar și în ’92, aflat la cârma lui Dinamo.

…Maestrul de la catedra fotbalului-practică a antrenat și Naționala olimpică, a fost antrenor federal, observator și consilier al președintelui FRF. Veșnic tânărul, inegalabilul, legendarul Florin Halagian.

…Un Armean, un Muntean ș un Oltean… Celor trei minunați vestitori ai primăverii, “La Mulți Ani”, Sănătate-Maximă și bucuriile pe care le merită din plin!