Bășcălia premiilor

…Este vremea premiilor de toate genurile. Într-o țară cufundată-n haos (și este vorba despre România, of course!), unii se joacă de-a premiile. Alții (este drept, mai puțini!) chiar le iau în serios… Fie că este vorba despre artiști, gazetari, scriitori, ba și magnați, politicieni-bla-bla-bla…

…Serios vorbind, Premiile nu prea mai au valoare, astăzi. Nici „Nobelul” nu prea mai este luat în serios. A ajuns o „făcătură” politică, de pe urma căreia plouă cu miliarde de țechini. Cum a ajuns și desemnarea organizatorilor de Campionate Mondiale, Olimpiade… Iată, săptămâna aceasta, Rusia a obținut organizarea Mondialului de fotbal din 2018, iar Qatarul pe cel din 2022. Telenovelă contemporană, marca Blatter-bla-bla-bla…

…Cum se apropie finalul de an, cum se înmulțesc premiile. Nu prea interesează dacă respectivele onoruri se acordă pe baza criteriului valoric. Dimpotrivă.

…După ce am finalizat Concursul „Dramaturgie în doi”, la Teatrul din Giurgiu, cei mai mulți m-au întrebat nu ce valoare au cele 5 texte laureate, ci dacă „a fost un concurs corect?!”… Evident, întrebarea m-a deranjat (căci a fost un Concurs corect 100%!), însă i-am găsit și circumstanțe atenuante. Nu de alta, dar…

…Uniunea Scriitorilor n-a acordat premiile sale din ultimul an pentru…dramaturgie și literatură pentru copii! Cum cărțile nominalizate purtau girul unui juriu competent, s-a găsit o explicație puerilă: chipurile, n-au fost bani! Bine că au existat pentru celelalte genuri, mai dragi președintelui Uniunii!…

…Asociația Scriitorilor din București a acordat, toamna aceasta, un premiu unei doamne pentru că, țineți-vă bine, „nu l-a mai câștigat până acum, iar alții îl obținuseră în anii trecuți”! E ca și cum campionii nu mai au voie să se înscrie la Olimpiade, Campionate Mondiale, naționale etc! Și, uite așa, îmi vine să cânt : „Noi suntem români”…

…Acum doi ani, pe un pat de spital, aflam că, la o gală a premiilor din presa sportivă, mi s-a refuzat Premiul pentru carte, la care m-am prezentat cu volumul „Premiul Nobel pentru Fotbal” (care, culmea, a fost nominalizat!). Motivul: „Cartea a fost considerată o carte de dramaturgie”!?! (Am citat cuvânt cu cuvânt anunțul memorat pe SMS). Atâta au priceput, chipurile, unii: că dramaturgia nu-i gen literar! Ha, ha…

…La Concursul de debut „Dramaturgie în doi” am primit 37 de piese. Mi-a trebuit mai bine de o lună să le citesc pe toate, câteva luându-le și într-o deplasare în Albania. Le-am lecturat cu atenție, cu pixul alături. De aceea mă întreb, nu fără surprindere: cum pot fi citite în două-trei săptâmâni câte 50-80 de texte câte se primesc la Concursuri de tradiție, de oamenii din juriu care mai au și alte obligații?!

…Și, uite așa, mă întreb și eu, acum: câte Premii sunt acordate pe criteriul valoric?! Aștept răspunsurile sincere…

Mondialele de patinaj, un secol de Artă

…Săptămâna aceasta, Sportul s-a logodit din nou cu Arta. La Torino, pentru șapte zile, Dansul, Muzica, Forța și Grația poartă Omul spre sublim, înnobilându-l, și oferind Lumii atât de necesar Frumos, parcă înecat în vremuri tulburi.

…Zilele acestea serbăm un Secol de Artă pe gheață! Ediția 100 a Mondialelor de patinaj artistic și, automat, răsfoim istoria acestui sport-spectacol. Startul s-a dat în… 1896, incredibil, la Sankt Petersburg, în Rusia, unde s-a disputat doar gala bărbaților. Prima medalie de aur, la gâtul germanului Gilbert Fuchs. Fetele au fost acceptate la Mondiale în 1902, la Londra. Ultimul Carnaval mondial pe gheață, anul trecut, în California, la Los Angeles.

  • Țara care a organizat de cele mai multe ori Campionatele Mondiale este Germania, cu 13 ediții găzduite. Prima, în 1904, la Berlin, ultima, în 2004, la Dormund.
  • Elveția, Statele Unite ale Americii și Suedia au organizat de câte 11 ori gala mondială. Canada-de 9 ori, Austria-de 8 ori, Franța de 7 ori, Anglia de 6 ori.
  • Cu câte 3 Campionate Mondiale-Rusia (1896, 1903 și…2005!), cu câte două- Italia, în 1951 și 1963, Finlanda (1914 și… 1999) și… Ungaria (1935, 1988), Praga de aur mândrindu-se și ea cu două ediții (în 1962 și 1993).
  • Prima ediție a Mondialelor de patinaj artistic care s-a disputat în afara Europei, abia în 1930, la New York! Din cele 11 ediții organizate de yankei, 5 s-au ținut la Colorado Springs!
  • Întâia oară când Festivalul gheții a luat „drumul mătăsii”, ajungând în Asia, în 1977, în Țara Soarelui Răsare. De atunci, Japonia avea să fie deja de 6 ori gazda campionatelor lumii, dintre care trei ediții la Tokyo, unde vor avea loc și Mondialele de anul viitor.
  • Arhiva stelelor de aur ale gheții numără nume sonore, veritabili creatori de sublim. Olandeza Sonja Heine, americancele Peggy Fleming și Nancy Kerrigan, nemțoaica Katarina Witt, franțuzoaica Surya Bonaly, japoneza Yamaguchi…
  • Nemuritorul „Bolero” al lui Ravel a devenit Simfonie pe gheață prin arta britanicilor Jayne Torvill și Christopher Dean, în timp ce rușii Belousova și Protopopov au înnobilat luciul gheții cu baletul lor classic…
  • La cota sublimului și americanii Tim Wood, Brian Boitano și Scott Hamilton-ultimul cu 4 titluri mondiale, cehul Ondrej Nepela, triplu campion al lumii, canadienii Kurt Browning și Elvis Stojko, rușii Alexei Iagudin și Evgheni Plușenko, francezul Brian Joubert și câți alții.
  • „Noul val” a adus schimbarea raportului de forțe, asiaticii, prin japonezi (Miki Ando și Mao Asada, spre exemplu), sud-coreeni și chinezi asaltând podiumul ultimelor ediții. …La Los Angeles, anul trecut, la simplu, sud-coreeanca Yu-Na Kim și americanul Evan Lysacek au obținut aurul, la dans au găsit pașii de aur rușii Oksana Domnina și Maxim Șabalin, în timp ce la perechi, s-au impus germanii Aliona Savcenko (născută la Kiev) și Robin Szolkovy, ei reușind și premiera ultimului deceniu-două titluri mondiale consecutive! Vor triumfa și acum, ca o revanșă pentru titlul olimpic pierdut, la Vancouver, în dauna chinezilor?
  • În istoria Mondialelor de patinaj artistic, reprezentanții noștri au fost mai mult elemente de decor. Bibi Moiș, Beatrice Huștiu, Roxana Luca, Gheorghe Chiper (locul 14 la Calgary-2006), Cornel Gheorghe, iar acum Zoltan Kelemen și Sabina Paquier.
  • Dincolo de bătălia pentru metalele prețioase, secolul de patinaj înseamnă Artă!

Mondialele Indoor, demne de onor!

…În lume, este „ora atletismului”. La Doha, în Qatar, a 14-a ediție a Mondialelor în sală. Toată floarea cea vestită a „sportului-sporturilor” este gata de un nou onor, fie și indoor. Multe recorduri sunt gata să cadă. Alte legende încep să se țeasă…

…Privești scurta istorie a Mondialelor atletice de sală și constați că numai 9 țări au avut șansa să găzduiască acest inegalabil Festival.

  • Spania a organizat 3 Mondiale de sală: Sevilla-’91, Barcelona-’95 și Valencia-2008.
  • Câte 2 ediții au găzduit Franța (Paris-’85 și ’97) și Ungaria (Budapesta-’89 și 2004).
  • Au cunoscut onorul organizării unei ediții, în Europa: Portugalia-Lisabona ’91; Marea Britanie-Birmingham 2003 și Rusia-Moscova 2006.
  • Două ediții în America de Nord: în SUA, la Indianapolis, în ’87, și în Canada, la Toronto, în ’93.
  • Singurul Mondial indoor din Asia, în Japonia, la Maebashi, în ’99.
  • După evenimentul de la Doha, următorul Mondial atletic de sală, în premieră sub Semilina, la Istanbul, în martie 2012.

…Mondialul indoor își are eroii lui, unii, adevărate legende, printre care și fata noastră de aur, Gabriela Szabo.

  • Reginele aurului, cu 7 medalii din cel mai prețios metal, sunt Maria de Lurdes Mutola, din Mozambic, care s-a pregătit, însă, în SUA, imbatabilă între 1993-2006, la 800 m; și rusoaica Natalia Nazarova, cu 7 titluri la 400 m. și ștafeta 4 X 400 m.
  • Câte 5 medalii de aur: bulgăroaica Stefka Kostadinova, la săritura în înălțime, și cubanezul Ivan Pedroso, la lungime.
  • 4 medalii în dreptul legendarilor Gabriela Szabo, la 1.500 m. și 3.000 m, Javier Sotomayor (Cuba), la înălțime, și Serghei Bubka, la prăjină cu 3 titluri pentru URSS, unul pentru Ucraina.
  • De 4 ori campion al lumii în sală și ethiopianul Haile Gebrselassie, 3 titluri la 3.000 m și unul la 1.500 m.

…Dincolo de medalii, există și Recordurile. Cele care rezistă de cei mai mulți ani, la băieți…

  • Acea aruncare a greutății de 22 metri și 24 de centimetri, reușită în… ’87 de Ulf Timmermann, care reprezenta, pe atunci, la Indianapolis, RDG-ul!
  • Săritura cubanezului Javier Sotomayor, 2,43 m, în ’89, la Budapesta…
  • Zborul lui Serghei Bubka, cu prăjina, la 6 metri, în ’91, în Andaluzia, mai exact Sevilla atât de sonoră pentru noi…

…Două recorduri mondiale de durată, în sală, și la fete. Performanțe ce rezistă de 23 de ani, de la Indianapolis ’87

  • Atunci, Stefka Kostadinova, vecina noastră de la sud de Dunăre, trecea peste ștacheta înălțată la 2,05 metri, iar galactica Heike Drechsler, din RDG, pe atunci, zbura în lungime la 7,10 metri!

…Care vor fi recordurile și eroii de la Doha?

Cupa Davis, Cupa de Vis

…Week-end-ul acesta aduce din nou la rampă Cupa Davis, ajunsă la ediția 99! Turul I al Grupei Mondiale, 7-9 martie. Noi, lipsim. Vor fi, în schimb, opt dueluri (dintre care 7 în Europa!), unele de mare interes: Spania-Elveția, Franța-Germania, Serbia-SUA, Suedia-Argentina, Rusia-India, Croația-Ecuador, Chile-Israel și Belgia-Cehia.

…Istoria „Salatierei de argint” a început în 1900, când studentul american Dwight Davis a invitat echipa britanică pentru a tansforma campionatele yankeilor în unele internaționale. Atunci, între 8-10 august 1900, la Boston, întâiul meci al Cupei Davis: SUA-Marea Britanie 3-0!

…Peste 22 de ani, la 19 iulie ’22, debuta în Cupa Davis și echipa României: 0-5 cu India, la Eastbourne. Primii noștrii daviscup-meni, Nicolae Mișu (un nume, atunci, în sportul alb, la Paris și Londra) și Mihai Stern.

…Ultima finală a Salatierei de argint, în decembrie trecut, la Barcelona, unde Spania lui Rafael Nadal a spulberat Cehia, cu 5-0!

…Cele mai multe trofee câștigate le au Statele Unite-32. Întâiul, în 1900, ultimul, în 2007, 4-1 cu Rusia. Plus 28 de finale pierdute, ultima în Spania, acum 5 ani, 1-3, la Sevilla.

…În clasamentul învingătorilor Cupei Davis urmează Australia-28 de trofee (primul în 1907, ultimul, în 2003), „cangurii” cedând în 18 finale.

…Marea Britanie și Franța au câte 9 Salatiere în vitrină, englezii pierzând 8 finale, francezii-5. Suedia a scris și ea istorie, între 1975-1998, când a triumfat de 7 ori și a mai ratat 5 finale.

…Spania este revelația ultimului deceniu, câstigând de 4 ori Cupa Davis (2000, 2004, 2008, 2009). A pierdut și 3 finale, două în ’65 și ’67 (ambele, 1-4, cu Australia, în deplasare)… Germania are 3 Salatiere, și o finală pierdută, Rusia-2 trofee.

…Câte o victorie supremă- Italia (4-1, cu Chile, în ’76), Cehia (4-1 cu Italia, în ’80) și Croația (3-2, în dauna slovacilor, în 2005). Pe tabelul câștigătorilor întâlnim și reprezentativa Africii de Sud, încununată prin… neprezentarea Indiei, în semn de protest, atunci, în ’74, față de politica de apartheid de la Capetown.

…Un capitol aparte îl reprezintă România-0 trofee în palmares, dar 3 incredibile finale, pierdute, toate, în fața americanilor: 1969 (0-5,  la Cleveland), 1971 (2-3, la Charlotte) și 1972 (2-3, la București). Ilie Năstase și Ion Țiriac rămân, însă, nume de aur în Cartea cu artiști a Cupei de Vis.

…Lunga și încântătoarea istorie a Salatierei de argint are și multe recorduri interesante. Am ales câteva…

  • Cele mai multe trofee consecutive: SUA-7 (1920-1926)
  • Cele mai multe reveniri de la 0-2: Suedia-5!
  • Cele mai multe finale disputate de un jucător: 11-Bill Tilden (SUA)!
  • Cele mai multe jocuri câștigate la simplu: 33-Bjorn Bjorg (Suedia, în perioada mai ’73-iunie ’80)
  • Cel mai tânăr jucător în Cupa Davis: Mohammed Hossain (Bangladesh): 13 ani și 326 de zile, într-un meci din Grupa Oceania, 2003. Astăzi, nu sunt acceptați jucători sub 14 ani!
  • Cel mai vârstnic jucător: Yaka Koptigan (Togo), 59 de ani și 147 de zile, în 2001, în Grupa a III-a preliminară!
  • Cel mai în vârstă jucător într-un meci de Grupa Mondială: Ilie Năstase-37 de ani și 220 de zile, în 1984, la dublu, și olandezul Paul Haarhuis, la simplu, în 2005, la 39 de ani și 148 de zile.
  • Cel mai lung set final: 20-18, la simplu (în 1991) și 23-21, la dublu, de două ori, în ’57 și ’98!
  • Cei mai mulți „ași” într-un meci de Cupa Davis: 78 reușiți de croatul Ivo Karlovici, în disputa cu cehul Stepanek, anul trecut!
  • Recordul de viteză a unui serviciu: 249 kilometri pe oră-americanul Andy Roddick, în meciul cu ruslul Volcikov!

Cupa Davis pleacă din nou la drum. Tenismenii profesioniști cer, însă, din cauza programului obositor, disputarea Salatierei de argint o dată la doi ani. Sub o altă denumire: Marele Slam al Națiunilor sau Cupa Mondială. Poate după ediția jubiliară, cea cu numărul 100, de la anul!

Canada, Regina Olimpiadei Albe!

…Acord final sublim în Simfonia Albă de la Vancouver. Olimpiada de iarnă s-a încheiat maiestuos, prin zăpezile multicolore din British Columbia. De azi-noapte, sunt, parcă, mai sărac, fără spectacolul celor două săptămâni de Jocuri magice. Pe pârtii sau pe gheață, la fond sau la sărituri, pe patine sau în boburile aerodinamice, în sporturi clasice de iarnă sau în cele zise „extreme”, Sportul s-a logodit cu Arta și a fascinat Planeta…

…Canada, țara organizatoare, a triumfat superb, fără a-și tăia „partea leului”, cum se obișnuiește. A dominat autoritar lungul maraton alb, reușind recordul de 14 medalii din cel mai prețios metal, adăugând în șirag șapte „arginturi” și cinci „bronzuri”. Suficient să depășească tenacitatea nemților (10 medalii de aur, 13 argint, 7 bronz) și numele vecinului de la sud, marea forță americană (9 aur, 15 argint, 13 bronz).

…Privind acest clasament (pe care unii îl alcătuiesc după primatul „aurului”, alții după totalul medaliilor!), simpla lectură a cifrelor, vreau să zic, oferă câteva observații. Pe podium (în orice viziune!), două țări din America de Nord (Canada și SUA) și o singură reprezentantă a Europei (Germania). Bătrânul Continent are șase reprezentante în Top 10 (pe poziția a 4-a, Norvegia-9 aur, 8 argint, 6 bronz; Elveția-locul 6, Suedia-loc 7, la egalitate perfectă cu China; pe pozițiile 9 și 10 găsind Austria și Olanda). Și a noua din cele zece, cine este?! Surprinzător, Coreea de Sud, cocoțată spectaculos pe locul 5, cu șase medalii de aur (numai la patinaj viteză 3!), șase de argint și două din bronz. La polul opus, al surprizelor neplăcute, Rusia, care n-a intrat în primele 10 clasate!

…Dacă delegația Canadei a fost Regina acestor Jocuri Olimpice de iarnă, faptul se datorește, în primul rând, uluitorului spectacol oferit de gazde pe gheață. Canada-campioană olimpică la hochei, atât la fete (2-0, cu SUA, în finală), cât și la băieți, 3-2, tot cu SUA, în ultimul show al Olimpiadei Albe, fantasticul meci pe care yankeul Parise l-a dus în prelungiri, egalând cu 24 de secunde înaintea terminării timpului clasic. În „extra-time”, gazdele au pornit, însă, Fiesta în Nordul alb, la opt minute după ce începuse jocul cu Destinul, noul „copil minune” al hocheiului mondial, Crosby, aruncând raze de aur peste sutele de mii de patinoare ale Canadei. Tot pe patinoar, Țara frunzei de arțar a cules aur și patinaj viteză (două medalii), la cel artistic (dans) și la curling (finala băieților). O veritasbilă „Odă a bucuriei” pentru gazde și în afara patinoarului, cu aur la bobul de două fete, la snowboard (două titluri), la skeleton băieți, la short-track, pe pârtii (două victorii la schi acrobatic), semne certe că sportul hibernal este un modus vivendi al canadienilor. Ca și al norvegienilor, suedezilor sau finlandezilor…

…Despre Vancouver 2010 se va vorbi multă vreme. A fost un formidabil serial de povești adevărate. Cu eroi de Legende. Dintre ei, din catalogul de aur al acestor Jocuri albe, mă gândesc la fondista norvegiană Marit Bjoergen, care a concurat la 5 probe, urcând la toate pe podium (la fel ca și chinezoaica Wang Meng, la short-track), „tripla coroană” de aur a europencei îmbinând sprintul, cu „urmărirea” și ștafeta de 4 x 5 km. A intrat în legendă și americanul de 29 de ani Steven Holcomb, fostul schior, atlet, baseballist și jucător de fotbal american, care, în 2002, la Salt Lake City, era simplu spectator, ca acum să piloteze diabolic spre aur bobul de 4 al yankeilor, un titlu pe care Statele Unite îl visau de… 62 de ani. Învins la „bobul de 4”, de Steven Holcomb (cel care, cu ani în urmă, avea probleme cu vederea!), germanul Andre Lange rămâne în Legendă, titlul de la echipajul de 2 persoane cimentându-i soclul de rege al bobului mondial. Vorbind despre stele, nu o poți omite pe biathlonista Ole Einar Bjoerndalen, dintre fiordurile norvegiene, care, cu șase medalii de aur din cele 11 medalii olimpice, devine cea mai titrată sportivă din istorie și accede automat în Pantheonul Jocurilor albe…

…Marile, frumoasele surprize ar putea fi…

  • Noua regină a patinajului artistic, sud-coreeana Kim Yu-Na (despre care fostele glorii susțin la unison că a prezentat „cel mai frumos program din istoria Olimpiadelor”!)…
  • Italianul Giuliano Razolli, câștigătorul surprinzător al ultimei probe de schi alpin, slalomul, amintindu-ne de conaționalii săi Piero Gros, învingătorul de la Innsbruck ’76, și celebrul Alberto Tomba, triumfător la Calgary, în ’88.
  • Curse de poveste și pentru fondistul norvegian Peter Northug, un fenomen al naturii, pentru poloneza Justyna Kovwalczyk, doamna cu aur la 30 kilometri pe schi, sau „tupeul” lui Alexei Grișin, din Belarus, numărul 1 la schi acrobatic!
  • Remarcabile și cele două medalii de bronz obținute de finlandezi la hochei pe gheață (3-2, cu Suedia, la fete; 5-3, cu Slovacia la băieți), ceea ce a mai îndulcit amarul, căci blonzii din țara sublimei muzici a lui Sibelius n-au obținut măcar un aur!

Și câte alte curse și meciuri n-ar mai fi de povestit, și câte alte surprize, plăcute și triste, n-ar mai fi de amintit…

…Și noi?! Noi, românii, cum ne-am întors de la Vancouver? Pe scurt: cum ne așteptam. Departe de podium. În multe probe, turiști sau elemente de decor. La ce sărăcie de baze sportive pentru sporturile de iarnă avem, pare o performanță locul 10 (cea mai bună clasare a noastră!) obținut, la 4 x 6 km., de ștafeta feminină (Dana Plotogea, Eva Tofalvi, Mihaela Purdea și Reka Ferencz-ultima campioană mondială de juniori!). Altfel, un loc 11, tot la biathlon, și pentru Eva Tofalvi (15 km. individual; loc 14 la spirnt 7,5 km.), amintindu-ne de Gheorghe Vilmoș, care, în aceeași disciplină, ajungea pe poziția a 5-a la Innsbruck ’64.

Altfel, patru abandonuri și multe locuri spre coada clasamentelor, până și ultimii noștri medaliați la recentele Mondialele de juniori (Paul Pepene și Petre Hogiu) terminând cursa de 15 km. schi fond pe pozițiile 37 și, respectiv, 57!

…Sigur, noi, românii, când vorbim despre Olimpiada Albă, vrem, nu vrem, ne amintim de unica medalie, „bronzul” lui Ion Panțuru și Nicolae Neagoe la Grenoble ’68. Din fericire, speranțe pe pârtia de bob încep să mijească, după Vancouver. Pentru că echipajul de două persoane (Florin Crăciun-20 de ani și Nicolae Istrate) a terminat concursul pe locul 11, întrecând team-urile Italiei (asistat de echipa tehnică de la… Ferrari!) și Austriei. Cum bobul de 4 a venit al 15-lea, ca și fetele de la „bob -2 persoane”, începem să sperăm. Chiar dacă pârtia de la Sinaia rămâne o relicvă sau o „amintire din epoca de piatră”, chiar dacă singurul sport de iarnă al nostru medaliat la o Olimpiadă, nu are decât un bob performant, pe care s-au dat 30.000 de euro. Asta în timp ce alții cheltuiesc pentru „mașinile zburătoare” pe canalul de gheață sute de mii, milioane de euro!

…Simfonia Albă de la Vancouver ne va însoți ceva timp. Peste patru ani, în Rusia, la Soci, poate vom reuși și noi, românii, să ieșim din neant. Dar nu așteptând minuni din cer, ci începând cu abc-ul piramidei, baza materială! Este ea, Olimpiada de Iarnă, o fascinație, dar, parcă, nu se cade să ne vedem trimișii doar spectatori la fața locului…

Olimpiada albă, ce frumoasă Carte cu povești!

…Toate drumurile sportului mondial duc spre frumosul Vancouver. Acolo, în Westul din Nordul american, ia startul, vineri, a XXI-a Olimpiadă de iarnă. Și lumea-ntreagă se pregătește de performanță și spectacol… Emisiunea mea de la Telesport, „History Sport”, mi-a prilejuit, prin documentarea necesară, o frumoasă călătorie în istoria Jocurile hibernale. Așa am descoperit o Carte cu povești adevărate pentru cei mari…

…Olimpiada albă urma să-și înceapă istoria exact la 20 de ani de la lansarea Jocurile Olimpice moderne de vară, în 1896, la Atena. În 1916, însă, Întâiul Război Mondial a mistuit visele și liniștea lumii. Așa încât Jocurile Olimpice albe pleacă la drum abia în 1924, în Franța, la Chamonix, sub titulatura „Săptămâna internațională a sporturilor de iarnă”. De atunci, 20 de ediții, cu șase mai puține decât Jocurile de vară…

…68 de ani, cele două Olimpiade, de vară și de iarnă, au mers mână-n mână. Din 1994, însă, iarna n-a mai fost ca vara, și, la Lillehammer, în Norvegia, a început  noul ciclu olimpic, Jocurile de iarnă disputându-se la 2 ani între cele de vară.

…Dacă la ediția inaugurală, din 1924, au participat 16 țări, la ultima, cea de la Torino 2006, au defilat 85 de state, ceea ce va rămâne recordul absolut al competeției, din moment ce la Vancouver vor fi în arene sportivi sub 81 de drapele.

…În acest Februar, Canada găzduiește a doua Olimpiadă de iarnă, după cea din 1988, de la Calgary. Țara care a organizat cele mai multe Jocuri Olimpice de iarnă, însă, SUA, cu 4 ediții, dintre care două la Lake Placid, în 1932 și 1980, una în…California (Squaw Valley), în 1960, ultima în Utah, acum 8 ani. Câte 3 organizări a câștigat Franța, ediția de debut, Chamonix, în 1924, Grenoble 1968, ce nume frumos pentru noi, românii (cu unica medalie din istorie, „bronz” la bob-2, Panțuru-Neagoe!), și Abertville 1992. Austria, Elveția, Italia și Norvegia au găzduit câte 2 ediții, Germania-una, în timp ce Jocurile de la Sarajevo, din 1984, în Iugoslavia pe atunci, înseamnă unica Olimpiadă albă în Estul Europei. În 2014 va veni și a doua Olimpiadă estică, la Soci, în Rusia… Avem și două ediții asiatice, ambele în Japonia, Sapporo-1972 și Nagano-1998.

…Într-un cuvânt, din 20 de ediții disputate până acum, Europa a găzduit de 12 ori Jocurile Olimpice de iarnă, America de Nord în 6 rânduri (al 7-lea, acum, la Vancouver), în timp ce Asia are două orgănizări. Cum următoarea Olimpiada Albă se va diputa, în premieră, în Rusia, rămâne să-și tot aștepte rândul Australia sau, de ce nu, și Africa!

…Amatorii de statistici pot alcătui și un clasamentul pe medalii All Time. Un astfel de top este dominat de… URSS, care a câștigat nu mai puțin de 8 ediții: 1956, 1960, 1964, 1972, 1976, 1980, 1988, 1994 (când a participat sub drapelul Rusiei). Recordul de medalii al sovieticilor-29, în 1988, la Calgary. Cele mai multe medalii de aur-13, la Innsbruck, în 1976.

…Norvegia ocupă locul secund în top-ul medaliilor, cu 7 ediții câștigate: 1924, 1928, 1936, 1948, 1952, 1968, 2002. Cele mai multe medalii, în 2002, la Salt Lake City, 25, dintre care 13 de aur! … Germania, pe treapta de bronz a clasamentului pe medalii, cu 3 ediții câștigate, 1992, 1998 și ultima, la Torino, cu 29 de medalii (11 de aur)!

…La polul opus, cu câte un singur triumf în Olimpiada de iarnă, SUA-în 1932, acasă, la Lake Placid, Suedia, în 1948, la Saint Moricz, la egalitate cu Norvegia, și fosta RDG-în 1984, la Sarajevo!

…Într-un clasament al ocupantelor locului secund în totalul de medalii, de 4 ori apare ex-RDG, de 3 ori-SUA, Norvegia și Germania, de 2 ori-Austria și URSS.

Statele Unite dețin recordul locului 3 All Time în cele 20 de ierni olimpice, cu 5 poziții de bronz.

…Care va fi podiumul medaliilor la Vancouver?, aceasta-i întrebarea iernii! Încercați un pronostic?…

Franța, regina-reginelor pe „semicerc”

…La Viena, duminică seară, firește în acordurile lui Johann Strauss, a căzut cortina peste al 9-lea European la handbal masculin. Cu un rezultat de senzație, un record absolut care, în deceniile următoare, nu va putea fi decât egalat. Franța, nu doar că a cucerit titlul continental, după finala câștigată clar, cu maturitate și distincție în repriza secundă, în fața Croației, cu 25-21(12-12), dar a reușit să unifice cele trei „coroane”! După aurul olimpic, de la Beijing, cel mondial, de la Zagreb (triumf tot în dauna „cowboys”-ilor croați!), a urmat și cel al Bătrânului Continent. Simfonie franceză de vis, pe „semicerc”, marcând o epocă „blue”.

…O epocă de miracol a marcat, până acum peste trei decenii, și Naționala masculină a României, cu patru titluri mondiale în cont! Din păcate pentru noi, niciun titlu olimpic, ca să nu mai vorbim despre Europene, unde ne-am acoperit de rușine. Căci, în cele doar nouă ediții ale Campionatelor continentale, handbaliștii noștri n-au participat decât la două: la cea de debut, din ’94, când au ocupat locul 11 (din 12 competitori, învingând doar mediocra echipă lusitană, gazda!), și locul 9, în ’96, tot din 12 echipe. De atunci, șapte ediții consecutive ca telespectatori la Europene!

…Acum, dacă tot am fost telespectatori (și) la acest European (și de handbal!), ne-am făcut o impresie despre cum se mai prezintă „semicercul” mondial, crema Europei dominând și lumea handbalului mondial. Este cert că nu doar noi schimbăm generațiile (ca noi, însă, cam nimeni, de decenii bune!). Suedia, bunăoară, recordmana titlurilor europene, 4 (patru) la număr (primul în ’94, ultimul în 2004), a plecat umilită de la acest turneu, cu „lingura de lemn” de gât, fiind împreună cu Ucraina echipele fără vreun punct câștigat în Țara Valsului!?! Nici rușii (campioni europeni în ’96, când au învins Spania, în finală, la Madrid) n-au arătat mai bine, băieții din umbra Kremlinului au trecut icnind de grupa preliminară, dar au spus repede „Adio, metale prețioase!”, pierzând toate cele cinci dispute din seria semifinală! Decăderea lor reprezintă un semn bun, poate, pentru noi, din moment ce elevii lui Vasile Stângă îi vor întâlni pe ruși în barajul pentru Mondialele de anul viitor (meciul tur, în deplasare, pe 12 sau 13 iunie; returul, la București, în 19-20 iunie). Nici nemții, campionii europeni din Slovenia (în surprinzătoarea finală cu team-ul țării gazdă) n-au ieșit din mediocritate, aș zice nici măcar danezii, cu ultimii lauri europeni dinaintea bătăliei din Austria, nemaireprezentând o forță, locul 5 fiind sub cota așteptării specialiștilor.

…Revelația a fost, de departe, echipa Islandei, care a obținut bronzul European, după 29-26 (18-10!), cu Polonia-„bronzul” de la ultimul Mondial. „Pescarii” intră între cele 10 echipe care au ocupat podiumul în cele 9 ediții ale Europenelor, în afara echipelor amintite (cu finalistele de rigoare) a ajuns pe treapta de bronz și Iugoslavia, schimbul ei de ștafetă de acum, Serbia, nefăcându-și planuri decât pentru… găzduirea ediției din 2012!

…Finala a fost un barometru exact al actualului raport de forțe de pe semicerc. Franța, tripla campioană -olimpică-mondială-europeană, echipa neînvinsă de trei ani, prezintă o Generație de aur, cu uluitorul Nicola Karabatici (într-adevăr cel mai bun handbalist al lumii!), cu artiștii Abalo, Narcisse și Fernandez, cu formidabilul portar Omeyer, într-o încântătoare filozofie a handbalului în Hexagon, din moment ce și fetele sunt vicecampioanele lumii. Croația rămâne aceeași echipă de forță și elan, dintr-o „școală” sârbă de mare valoare. Neșansa băieților din Zagreb, tot pe podium în ultimii ani, indiferent de competiție, a fost această „eră albastră” a handbalului mondial, dominată spectaculos de „Les Blues”!