Lună: iulie 2016

Euro 2016 văzut de-Acasă (27). DIN JALE ȘI FOTBAL S-A ÎNTRUPAT NOUA CAMPIOANĂ EUROPEANĂ-PORTUGALIA!

…Ce finală!… Ce surpriză!…Franța, țara organizatoare a acestui turneu final Euro 2016, era favorita ultimului duel, Finala cu Portugalia. Se și vedea Regina balului. Iar când, după numai zece minute de joc, Payet a intrat dur și l-a scos din joc pe Ronaldo, scos cu targa din teren, zarurile păreau aruncate pentru “cocoșul galic”. Căci superstarul a încercat să tragă de el, dar n-a rezistat și în min.24 a părăsit terenul în lacrimi. Plângea lumea bună a fotbalului, a celor ce doreau spectacol. Fără Ronaldo, totul părea un deșert de speranțe… Numai că fotbalul nu respectă logica elementară, el este teritoriul frumoasei nebunii totale, cum a fost și în această noapte! Portugalia este noua campioană a Europei, Regina continentului, în premieră…Titlul european rămâne în Peninsula Iberică!

…Fără Ronaldo, adică fără un plămân, fără dirijor și solist, Portugalia a făcut greu față asaltului francez, cu o cascadă de ocazii (Griezmann-2, Giroud-2, Sissoko-2, Coman, Gignac). A avut, însă, un portar uluitor, Rui Patricio scoțând patru goluri ca și puse pe tabelă! Dominată teritorial, echipa lui Ronaldo, în lacrimi pe margine, s-a cravașat să arate că are fotbaliști de rafinament, Nani, Quaresma și Sanchez, și au ridicat pulsul întregului Hexagon. Și cum Fortuna îi răsplătește pe cei cutezători, cei cu psihicul de oțel, lusitanii au avut noroc cu carul în ultimul minut, când Gignac (înlocuitorul rigidului Giroud) a trimis mingea în BARĂ! Chiar dacă raportul șuturilor pe poartă a fost 7-2 pentru gazde, în 90 de minute, s-a intrat în cele două reprize de prelungiri. Începute tot sub asediu francez, dar fără un strateg, fără luciditate, sub tensiunea echilibrului unei tabele nemișcată și a unei Portugalii renăscută din durere, cu o prospețime uluitoare, ea alimentându-și forța din Destin.

…Franța, dublă campioană europeană (1984; 2000), campioana mondială de la Paris, în 12 iulie 1998 (3-0 cu Brazilia, în finală; două goluri Zidane, unul Petit!), nu pierduse în fața Portugaliei din 1975, ba își amintea și de victoria, cu 2-0, în semifinala turneului din 1984…. Lusitanii, fără Ronaldo în teren, s-au bătut eroic să reușească minunea, întâiul titlu continental, la care nu ajunsese nici generația lui Eusebio, nici cea a lui Figo. Și să răzbune, astfel, acea finală, din 2004, pierdută (0-1), ca țară gazdă, în dauna Greciei!!!… Vechea Elada, cu atâtea Mituri, despre unul, marele dramaturg american Eugene O’Neill lăsându-ne o piesă tulburătoare: „Din jale se-ntrupează Electra”!… Tulbur[tor ;i ultimul Mit al Fotbalului!

…Admirabilii băieți ai excelentului antrenor Fernando Santos au șansa miracolului în ultimul minut al primei reprize de prelungiri, prin Nani! Rămâne, însă, 0-0, unii sunt cu g\ndul la penalty-uri!… Mai sunt alte 15 minute de tensiune, începute sub asaltul nebun, nebun al portughezilor. În min.106, Guerreiro ochește bara; peste două minute, Eder, rezerva introdusă inspirat, în min.79, care abia îl lungise pe Lloris, găsește o torpilă, pe jos, lângă stâlpul din dreapta lui Lloris, de la 25 de metri, și stadionul e aruncat în aer: Portugalia conduce cu 1-0! Este minutul 108!… Portugalia nu mai poate pierde TITLUL!… La Lisabona începe Noaptea albă de Fado!…

…Fără Ronaldo, s-a întrupat o încântătoare ECHIPĂ, cu bătrânul lup de platouri înalte Pepe, de la Real Madrid, cu uluitorul portar Patricio (de la Sporting Lisabona), căci a fost Meciul lui, cu Nani (Fenerbahce), Guerreiro (Lorient!), W.Carvalho (Monaco), Quaresma (Beșiktas), Mario (Sporting), Eder (Swansea) și ultimul “copil minune” Renato Sanchez (Benfica, de săptămâna viitoare la Bayern!). Plus un antrenor de mare clasă, Fernando Santos, ceea ce n-a avut nici pe departe Franța!
…Titlul european câștigat, absolut meritat, de Portugalia, în aceasstă noapte, a însemnat o minunată Simfonie a Vieții!

…M-a încântat ardoarea, lupta cu Destinul, nesupunerea Portugaliei, cea atât de criticată în grupele turneului. Dar sunt și trist, acum, în miez de noapte, când scriu aceste rânduri… S-a dus Festivalul nostru de o lună, cu primele 12 zile în care am avut și trei meciuri în program… O Sărbătoare princiară superbă, cu tribune cântând sublim, visând, cu liniște și pace în afara tribunelor, cu o sarabandă de “bombe” culminând cu acea victorie istorică a Islandei, 2-1, cu Anglia în “optimi”, după care Rooney a părăsit competiția!… Și câte alte cuvinte de laudă nu sunt și pentru Țara Galilor, cea care a eliminat favorita Belgia, fără replică:3-1…

…A fost spectacol, cu revelații, decepții (Naționala noastră, învinsă de Albania; Rusia, Ucraina, Cehia, milionarul-șomer Pogba). Au căzut recorduri (Germania a învins întâia oară în istorie Italia, într-un meci oficial, fie și la penalty-uri; Franța a învins în premieră Germania, la un turneu final, în semifinale. Portugalia câștigă întâiul turneu final)…

…Am fost o lună, cu toții, Fiii Visului! Au uitat de multe rele. Am visat, am crezut numai în Frumos. Fotbalul este Cartea cu vise a omului matur. În care ultima poveste, această Finală de la Paris, nu se va uita multă, multă vreme!
…Mulțumim, Rege Fotbal!

„Curat, murdar” (2). MINI-REVISTA PRESEI, VREMURI ÎN DIAGONALĂ…

…N-am fumat în viața mea o țigară! Un pahar de vin roșu, nu refuz. O bere, rece, mai rar, dar să fie nefiltrată… În schimb, chiar dacă îmi încep ziua cu un „Rond de dimineață” pe Internet, nu pot să nu citesc și două ziare, mirosind a tuș de tipografie, print cum se spune:”Gazeta sporturilor” și „Minciuna”, cum a ajuns chișcăreasa mea să-mi ofere nu doar „Adevărul” (bun ca publicație!), ci orice cotidian pe care-l cer, în care adevărul e compromis ca simbol în România post…

…Azi, în așteptarea Finalei latine, a patra la număr, de la Euro, mâine noapte, bienseur, mi-am colorat prânzul cu lectura „Gazetei”. M-a încântat (și de data asta), prin echilibru și adevăr franc, fără echivocuri, editorialul fostului coleg de redacție de la „Sportul”, remarcabilul Ovidiu Ioanițoaia, „Abureli federale”, ce se încheie corect: „Haideți să-l vedem pe Daum la lucru, să strângem pumnii pentru echipa pe care o va alcătui și vom mai vorbi!”…

…Drama este că, auzind de staful federal în care se află un fost consilier al lui Băsescu și un altul al lui Talpeș, ex-șeful SIE, un amic din SUA, suflet mare de român, care a fost, pe banii lui, după Steaua la Sevilla, și Barcelona, iar după Națională la Cardiff ’93, la Wolrd Cup ’94, la Coupe du Monde ’98, și, acum, în Franța, la cele trei meciuri ale „tricolorilor”, îmi apunea, acum două zile|:”Nu mai merg, frate, după nicio Națională! Ea nu mai e a românilor, e a politicienilor! Să și-o păstreze, sănătoși, i-au săpat deja groapa!”… Trist, deși, poate, cam exagerat…

…M-a impresionat, realmente, un tânăr confrate, Remus Răureanu, cu un excelent material intitulat „Federația Română Anti-Fotbal”, în care, subtitlul spune TOTUL: „FRF și-a consumat în doar doi ani credibilitatea și legitimitatea. Nu mai reprezintă sportul pe care ar trebui să-l organizeze, luptă împotriva lui”. Felicitări, tinere, cu care mă mândresc că sunt coleg de breaslă!

…Cum nu există alb fără negru și nici lumina fără umbre (Lucian Blaga spunea, chiar, că ele, umbrele, sunt fiicele lumini!), citesc și o opinie opusă, că așa e democratic, nu?! Se intitulează „Selecționer sau egumen?”, iar semnatarul, un neica-nimeni pentru mine, ca nume (scuzați-mi ignoranța!), îi cam ia în tărbacă pe toți cei care n-au aplaudat numirea federală! Să fim clari, domnule, eu, unul, cel puțin, n-am nimic cu antrenorul Daum, vine dintr-un fotbal mare, ci cu omul-consumator-de-cocaină și fariseismul federal, de Pinocchio, care ne tot vorbea sus și tare despre „integritate”!?!… Numai că respectivul, domnul cu pixul, care pare dintr-o „echipa de zgomote” dezacordată, după ce ne trage de urechi și ne atenționează „de parcă am fi fost toți niște sfinți și am băgat în casă pe necurat’!”, își bate joc (e cel mai simplu lucru, când ai condeiul în mână și nu știi ce înseamnă cu adevărat libertatea presei!) de eventulitatea numirii unui antrenor român la cârma Naționalei (idee care a circulat în ajun!): „Ar fi fost bun „unul de-ai noștri”, eventual unul dintre ăia care s-au făcut că antrenează turbane prin Golf…”! Ei bine, tinere, bătrâne, pe scurt cineva, printre „ăia”, antrenorii români, există, la cote internaționale înalte, și Mircea Lucescu! Și Loți Boloni. Și Dan Petrescu, și Cosmin Olăroiu, la care faci aluzie indirectă, și alții. Niciunul dintre ei n-a făcut altceva decât a antrenat (chiar și Șumudică, suspendat pentru pariuri!), cu rezultate, adică, n-au „prizat” prafuri albe, cum n-am făcut-o nici eu și nici cei care nu pot ocoli moralitatea dalmațiană a antrenorului german, altfel un tehnician apreciat!… Așa sunt unii care, cum e un subiect la modă, cum se reped să scrie, să chinuie pixul, microfonul, iar, ca să le iasă ideea, folosesc sofisme banale și jigniri penibile… Curat, murdar, nene Iancule! Trăim vremuri în diagonală…
9 iulie 2016, București

„Curat, murdar” (1). BURATINO PUNE CARUL ÎNAINTEA BOILOR…

…O nouă rubrică. Mai mult fapte, frânturi de viață, nedreptăți, minciuni, mici găinării, aberații, tot tacâmul care ne macină cotidian Viața. În acest sfert de veac post… Decembrist, Revoluționar, Post Loviturii de stat, Post Civilizație!

…La ora aceasta, Europa se pregătește de Finala latină . Franța-Portugalia, bătălia pentru Coroana lui Euro 2016.
…Noi nu ne mai pregătim pentru nimic. Căci, reluarea întrecerii de trei parale, care este așa-zisa noastră Divizie A, nu mai înseamnă nimic deosebit. Nici măcar o provocare…N-am mai amintit nimic despre Speranță, chiar dacă tot visez, visezi, visăm!

…Acum, gata, ura, ura și la gară, s-a rezolvat marea problemă a Federației!… Nu, nu și-a dat demisia in corpore după rușinea de la Euro 2016, unde federalii nu-și repoșează nimic (Sic!)… Avem antrenor nou la Națională, în locul Generalului fără stele!… Este neamțul Christoph Daum! Alesul lui Burleanu Habarnam și al consilierului său A.Vochin, cândva, ziarist apreciat. (Sper să nu-și trădeze talentul și frumoasa profesie, odată ajuns la efemerul borcan cu miere!)…

…De ieri, mai mult proteste, decât laude sincere, nu protocolare. Profesional, chiar dacă neamțul, cu un CV interesant, pe vrerea „specialiștilor” de la FRF, n-a pregătit nicio națională, ba de vreo doi ani, după ce l-a demis Bursaspor, n-a fost decât spectator!
…Cu Herr Daum problema nu-i profesională, ci morală! Cea cu Damf de cocaină. Aici e buba, cum să bați tuba în plină și declarată ‚integritate’ federală, parole, parole…

…Adică, îl suspenzi pe Șumudică pentru că are damblaua pariurilor sportive (nu gastronomice) și-l premiezi cu 1,1 milioane euro pe cel scos pe tușă, la vremea respectivă, la el acasă, în Germania, unde legea-i lege, nu-i tocmeală!?! Cum se numește în popor treaba asta, mumă-ciumă?! Curat, murdar, Nene Iancule…

…Las la o parte cazul Daum-Damf alb. Numirea unui profesionist, să acceptăm ideea, dalmațian, nu rezolvă, însă, problema fundamentală a fotbalului românesc! E ca și cum ai pune carul înaintea boilor, amintindu-ne de acel celebru tablou al lui Nicolae Grigorescu (firește, celebrul pictor, nu tușierul din Timișoara!)… Câtă vreme nu ai un SISTEM sănătos, un CAMPIONAT competitiv, CENTRE DE COPII ȘI JUNIORI PUTERNICE (vezi Academia lui Hagi!), REGULAMENTE moderne, făcute și respectate (!)…
…CÂTĂ vreme COMPETENȚA nu va fi (măcat în fotbal!) CRITERIUL VALORIC, nu Daum, ci oricine ar veni la Naționala Română, Mircea Lucescu, Mourinho, NU VA PUTEA face minuni. Numai dacă nu cumva e un fachir! Mar știi?!

…Chestia aceasta cu abandonata COMPETENȚĂ de la cap se…Cum se zice?!
…Fostul consilier de la Cotroceni și cel de la SIE, actualele puncte de sprijin ale Federației, NU AU NICIO LEGĂTURĂ cu Fotbalul. E o Axiomă! Dincolo de… Fenomenologia spiritului și Aprioriile politicii. în careul de 16 metri… Este suficient să deschidă gura Burleanu, ca să-ți dai seama imediat de asta, să ai prototipul fariseismului.

…Mai nou, domnul numit de mass-media Habarnam atacă vehement presa, contestatarii, conducători de cluburi, pe Gigi Becali, Legende ale fotbalului nostru. Înfuriat de absența masivă, ostentativă, la pseudo-ședința C.Ex. pentru ungerea lui Daum, unde au fost jumătate puls unul (unul condamnat penal!?!), fără Gino Iorgulescu, Florin Prunea, Valeriu Argăseală, etc., omul lui Băsescu a izbucnit (citez textual!): „Avem ocazia să discutăm despre trădători, șpăgari și opinioniști de serviciu, pleava fotbalului românesc”! Corect! Aici e o parte a putregaiului.

…Numai că această realitate dalmațiană, pleava cu zice prezidentul, mai cuprinde și…INCOMPETENȚI, tovarășe (pardon!) Burleanu. Iar ultima conducere FRF a pus drept antrenor german la Naționala României ce se bazează pe realitatea stigmatizată de dvs.!?! Ea, această jalnică realitate, este CARUL stricat. El trebuie reparat!… O să repetați că l-au distrus M.Sandu și D.Dragomir. De acord. Au făcut și ei multe matrapaslâcuri, dar, vrem, nu vrem, în perioada lor am trăit Nopți magice la Coppa del Mondo ’90, World Cu ’94, Coup du Monde ’98 etc.
…Eu nu susțin revenirea lor la cârma Fotbalului Românesc! Ci a COMPETENȚILOR!

…Ce părere aveți despre Gică Popescu (cinic, nu?!), Gică Hagi, Ionuț Lupescu, Cristian Chivu, Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Marius Lăcătuș, Gabi Balint, Florin Prunea (rebelul hulit de dvs.!), Helmuth Duckadam, Dorinel Munteanu, Miodrag Belodedeici etc?!
…Nu mă interesează replica dvs. de „șapte ochi între cărți” în lumea fotbalului, cum v-ar fi caracterizat regretatul Valentin Stănescu (pentru cultura dvs.: fost mare portar și antrenor la Rapid, Craiova, Brașov, Dinamo, Steaua+Naționala României).
…TOȚI cei amintiți mai sus, și alți câțiva, MERITĂ SĂ CONDUCĂ FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL! Ei, sunt sigur, n-ar mai pune carul înaintea boilor, pentru că ȘTIU, SIMT care este dinamica și micile-mari amănunte ale Sportului Rege, ale FOTBALUL ROMÂNESC!

…Repet pe această temă: polonezii (cu ei ne vom bate pentru calificarea la Mondialul 2018!) au președinte al Federației o Legendă a fotbalului: Boniek! Croații l-au pus la timonă pe Suker (cel care a ajuns, ca jucător, pe treapta de bronz a Mondialului francez 1998, după ce ne-a scos pe noi, în optimi!). Și exemple ar mai fi. Noi avem ca președinte de Federație un fost consilier al ex-președintelui de la Cotroceni, iar în echipa lui de conducere un consilier al fostului șef SIE!
…Unde-i FOTBALUL, domnuilor, căci despre el discutăm, pentru el suferim?!

8 iulie 2016, București

Euro 2016 văzut de-Acasă (26). GRIEZMANN, NOUL PLATINI, ȘI…GERMANEXIT!

…De 58 de ani, mai exact din 1958, Franța nu a învins Germania într-o partidă oficială!?! Cei mai mulți nu-i prea dădeau șanse nici în noaptea asta, în semifinala de la Marsilia. În pofida apetitului ofensiv al “cocoșului galic”, 5 goluri în ultimul meci, fie și cu Islanda, și a absențelor grele din team-ul campioanei mondiale (Gomez, Khedira, Hummels). Panzerele aveau, însă, să treacă cu bine peste startul lansat al gazdelor, cu marea ratare a lui Giezmann, și s-au năpustit pentru careul francez, numai paradele portarului Lloris ținând tabela nemișcată. A fost repriza nemților, dezinvolți și disciplinați la mijloc, fie și cu tinerii Kimmich și Draxler pe flancuri, dar fără un vârf, Thomas Muller (fără gol în acest turneu!) continuându-și eclipsa de formă de la acest Euro. O repriză albă, dominată de nemți, în care, tot ei, aveau să fixeze scorul la pauză: 1-0 pentru…Franța! Pentru că, la un corner de pe dreapta, în minutul 2 al prelungirilor, în careul german, experimentatul Schwesteinteiger a comis henț, iar centralul italian Rizzoli s-a consultat cu arbitrul din spatele porții și a decis penalty pentru gazde!. Și a transformat liderul golgeterilor turneului de la ora semifinalei, Antoine Griezmann… Al doilea henț al nemților în propriul careu, în 5 (cinci) zile, după cel al lui Boateng în meciul cu Italia, de sâmbăta trecută!?!

…Gol care avea să trimită în arenă, după pauză, o echipă a Franței mai sigură pe ea, mai combinativă, chiar dacă Payet n-a jucat mai nimic (a și fost înlocuit), iar Girou părea venit de la Țăndărei, ratând nepermis, de două ori, scăpat singur spre gol. Francezii aveau, însă, în echipă un nou Platini, încântătorul Antoine Griezmann, cu ochii lui albaștrii și zâmbetul nelipsit, semn al bucuriei de a juca, văzută, parcă, numai la Messi. Atacantul de 25 de ani al lui Atletico Madrid a condus ca un adevărat maestru contraatacul letal pentru nemți, iar în min.72, a speculat încântător, centrarea neașteptată a lui Pogba (în sfârșit, prezent!), uluitorul Neuer a gafat ca un copil în curtea școlii, iar noul Platini a marcat cu eleganță, pe centrul porții, de la vrea 11 pași și câțiva centimetri: 2-0!…

…Șocați, suporterii germani își căutau speranțe în istorie, așa și-au amintit că, la Espana ’82, Franța a mai condus Germania la două goluri diferență (3-1), în…8 iulie (nu 7, ca azi!), la Sevilla. Atunci, Littbarski a deschis scorul în min.17, Platini a egalat, în min.26, din penalty. În prelungiri, Tresor-min.92 și Giresse-min.98 au dus scorul la 3-1 pentru Franța. Dar, Rummenigge-min.102 și Fischer-min. 108 au marcat și nemții au ajuns incredibil la 3-3! Și s-au calificat la penalty-uri (5-4, ratând Six, Bossis, pentru francezi, respectiv Stielike)!… Panzerele sperau să repete minunea și în noaptea asta, căci ele nu acceptă niciodată umilința, mai ales că, pe margine, antrenorul Joachim Low aproape că plângea. Au încercat să replice, însă au forțat cu atacuri previzibile, fără sclipiri, vădit nervoși, n-au avut nici noroc (bară, Kimmich, min.74), iar intrarea salvatorului Gotze (cel care a marcat golul ce a desemnat ultima campioană mondială!), aruncat în arenă spre final, n-a adus nimic nou. Când nemții au găsit, în fine, un culoar fericit să relanseze meciul, s-a opus extraordinarul portar francez Lloris. Ne aflam, însă, în primele două minute (din patru) ale prelungirilor! Și a rămas 2-0!…
…Germanexit, la Euro!…

…Franța merge meritat în Finala de duminică, la Paris, cu Portugalia, la un nou duel: Griezmann-Ronaldo! Cine ar fi crezut, acum o lună?!
…O nouă Finală latină! A 4-a în istoria de 15 ediții a Europeanului: Franța-Spania 2-0, în 1984, în Franța; Franța-Italia 2-1, „gol de aur”, 2000 (ediția din Belgia și Olanda); Spania-Italia 4-0, 2012 (Polonia și Ucraina)!
…Antoine Griezmann, erou de roman, Sau film. Sau piesă de teatru. Pe la 13 ani s-a văzut nevoit să plece din țara natală, Franța, pentru că la juniorii lui Lyon nu-l băga mai nimeni în seamă! A fugit în Spania, la Real Sociedad. Și a ajund, iată, golgeter la Euro 2016!..
…Eroul Meciului din noaptea asta, Antoine Griezmann, a ajuns la cota 6 în clasamentul golgeterilor și vrea să cucerească și acest titlu. În amintirea acelei “duble” istorice-titlul de campion european și cel de golgeter al turneului din 1984, obținuite, la Paris, de Michel Platini, cu 9 goluri marcate toate la acea ediție (spre deosebire de Ronaldo, cu același punctaj reușit în…3 ediții!)…

…Ștafeta starurilor franceze continuă…

Euro 2016 văzut de-Acasă (25). S-A SFÂRȘIT ȘI POVESTEA „DRAGONULUI ROȘU”!… Formația ideală a celor 15 ediții Euro!

…Cele mai iubite echipe de la acest Euro 2016, neașteptat, Islanda și Țara Galilor, Zânele frumoase, Cenușăresele din povești ale Festivalului din Franța, s-au oprit fabulos în semifinale! Vikingii pescarii dintre vulcani n-au rezistat Franței, luni noapte, cedând (2-5), acum a venit rândul „Dragonului roșu” de la Cardiff (fără Ramsey, de la Arsenal, cel mai bun pasator de la acest turneu!) să părăsească ringul de dans, în aplauze, ovații, însă și în lacrimi. Galezii au rezistat o repriză, prima, dar, imediat după pauză, tăvălugul lusitan, condus de nesuferitul, însă valorosul Ronaldo, a terminat povestea în…trei minute!. În min.50, a venit întâiul gol, la o lovitură de la colț, când lunganul Hennessey (1,95 cm.) a stat înțepenit pe linia porții galeze, mai rău ca un portar de motel, și superstarul a marcat cu capul din 7 m., egalând recordul golurilor marcate de un jucător (9) în istoria Euro, ajungându-l pe Planini, care înscrisese toate golurile într-o singură ediție, cea din 1984!… Șocul a fost teribil pentru galezi și, peste… numai trei minute, Nani a taxat și el o defensivă amețită, dereglată, care a oferit atacului lusitan și alte mari ocazii. S-a terminat numai : 2-0!… „Dragonul”, scos din hainele lui roșii, cum și islandezii n-au mai jucat în albastru, în semifinală, n-a mai putut forța Minunea, în pofida celor două ocazii ale lui Bale și, mai ales, a minunatei galerii galeze, de vreo 30.000 de oameni, care cântau tulburător, optimist “Nu ne trimiteți acasă, vrem să vă bem toată berea!”…Meciul era ca și jucat, în min.53! Admirabilul Bale nu putea renaște o echipă din cenușa de aur a Poveștii cu frumoasa Cenușăreasă…

…Țara Galilor, de care m-am îndrăgostit ca țară, în 17 noiembrie 1993, când tricolorii noștri, sub conducerea lui Iordănescu, câștigau cu 2-1, prin golurile lui Răducioiu și Hagi, sărutați de Fortuna, la 1-1, când fundașul galez Bodin a trimis mingea în bară, de la punctual de 11 m., România obținând viza pentru inegalabilul nostrum World Cup 94!… Acum iubesc această țară și pentru Fotbalul ei de poveste prin care a încântat lumea-ntreagă împreună cu Islanda.

…Țara Galilor, de care m-am îndrăgostit ca țară, în 17 noiembrie 1993, când tricolorii noștri, sub conducerea lui Iordănescu, câștigau cu 2-1, prin golurile lui Răducioiu și Hagi, sărutați de Zeița Fortuna, la 1-1, când fundașul galez Bodin a trimis mingea în bară, de la punctual de 11 m., România obținând viza pentru inegalabilul nostru World Cup 94!… Acum, iubesc această țară și pentru Fotbalul ei de poveste prin care a încântat lumea-ntreagă împreună cu Islanda, ținut fascinant pe care l-am descoperit, încântat, în septembrie ’97, după un 4-0 (2-0) al Naționalei noastre, în preliminariile lui Coupe du Monde ’98. la Rejkyavik, unde au marcat Hagi-2, Dan Petrescu și Gâlcă!…
…Atunci, pe cei nici 60 de kilometri de la aeroportul Keflavik până în Rejkyavik, capitala Islandei, am mers pe lavă încrețită, printre vulcani, ghețari, fiorduri, gheizere, peisaje fabuloase din cea de a doua insulă ca mărime a Europei (după Marea Britanie), cu cea mai curată apă potabilă din lume. Cum să uiți această țărișoară, să nu visezi la ea, cum să nu o iubești și mai mult după minunata ei Aventură umană de la Euro 2016, unde a învins și Anglia?!

…Câștigând primul meci la acest turneu final (!?!) Portugalia se gândește la Finală. Cei mai mulți spun că numai și numai datorită Norocului. De accord, băftoasă, numai că lusitanii au un antrenor de top mondial, Fernando Santos (61 de ani), fost și timonier al grecilor. Plus un Ronaldo de geniu (lăsăm caracterul lui mizerabil!), un uluitor Renato Sanchez (18 ani), “copilul minune” al acestui Euro, un Nani, un Pepe, Carvalho (ultimii doi, absenți azi!), Quaresma. Portugalia va juca finala, dar, îmi permit să scriu, aici, acum, nu are nicio șansă la titlu, de s-o duela, fie cu Franța (favorita!), fie cu Germania (campioana mondială!), care vor juca, practic Finala, în această noapte, în a doua semifinală!

…Lumea-ntreagă se pregătește de șocul Franța-Germania și Finala celei de a 15-a ediții a Europeanului de fotbal.
…Lumea-ntreagă nu uită, dimpotrivă, le mulțumește celor două echipe mici, cu suflet uriaș, Islanda și Țarea Galilor (ambele debutante la un turneu final European!), care au fermecat fotbalul și acest Euro 2016!
…Cartea cu povești a acestul European s-a închis, în acest miez de noapte, în Oda Bucuriei cântată fermecător de cei 30.000 de galezi din tribune. Suflet de poet, plâng de fericire și de tristețe pentru minunatele Cenușărese devenite Reginele balului!
…Prețuire, Islanda și Țara Galilor!

P.S.
…Michel Platini este cel mai bun marcator din istoria Euro (9 goluri într-o singură ediție!), dar nu face parte din echipa ideală a turneelor finale realizată de cititorii site-ului UEFA!?! Trei italieni, câte doi germani, spanioli şi francezi, un portughez şi un olandez formează cel mai bun 11 al competiţiei a cărei primă ediţie a avut loc în 1960.Poate semifinala de azi și finala de duminică schimba ceva în Echipa celor 15 Ediții?! Ea arată la această oră astfel:
Gianluigi Buffon este portarul acestei formaţii ideale, iar Philipp Lahm, Carles Puyol, Franz Beckenbauer şi Paolo Maldini formează o apărare cu adevărat de vis. La mijloc îi regăsim Andres Iniesta, Andrea Pirlo şi Zinedine Zidane, pentru ca trio-ul ofensiv să fie format din Cristiano Ronaldo, Thierry Henry şi Marco Van Basten.

4 IULIE, ZIUA ÎN CARE NU-MI GĂSESC LOCUL, SUFLETUL…

…ACEST 4 iULIE, ZIUA AMERICII, mi-a ștampilat sufletul pe Viață! Azi, exact în 4 lunie 1986, deci, acum 30 de ani, am găsit în mine, om cumpătat, NEBUNIA de a evada din societatea socialistă multilateral îngropată din România mea de suflet. Eu nu am fugit niciodată din România, am evadat dintr-un sistem ticălos, am ales pribegia pentru VIITORUL FECIORULUI MEU DUCU!

…Azi, aici, în România, am refăcut, oră cu oră, acel 4 iulie 1986.  Nu am liniște, trec dintr-o stare în alta, sunt când Aici, când Acolo… La ora asta, când scriu, ajunsesem, cu Hotel-restaurant Dacia 1300, la hotelul Continental din Timișoara, urmând să trec granița, legal, luni 7 iulie 1986. La 11:45… Cred că tensiunea mea era undeva spre 20-22 cu cine mai știe cât. Eram o Flacără. Necunoscutul era la doi metri în fața mea, nu intuiam ce mă așteaptă, nu putea fi nimic ușor, era o altă naștere… Nu am intuit, însă, că mă așteaptă o Golgotă cumplită…

…VIITORUL LUI DUCU m-a ținut în forță morală, fără de care aș fi clacat, după primele două-trei zile de Lagăr! Eu, ziarist umblat cu Naționala, cu echipele românești de top, prin hoteluri de 5 stele ale lumii, să ajung într-un grajd, să stau cu o navetă la rând să cerșesc o farfurie cu două felii de mortadela și o leșinătură de supă, să merg pe vârfuri, prin șiroaie de urină, acolo unde trebuia să fie o toaletă, să mă culc cu un ciocan sub pernă, rugându-mă Bunului Dumnezeu să mă scol a doua zi, viu, în Lagărul din Latina, saturat și de securiști români!… Noroc că eram un cunoscut comentator de fotbal și minunații mei fani din toată România, și ei cerșetori de Libertate, rapidiști, utiști, steliști, poliști, craioveni, clujeni, sătmăreni, reșițeni, ieșeni, m-au apărat de cârtițele securiste, trimise fie să mă convingă să mă întorc acasă, fie să-mi bage o șurubelniță în cap…

,,,Azi, Ducu mi-a trimis din Los Angeles două copii din Arhiva sentimentală pe care le uitasem, legitimațiile mele de membru al Asociației Internaționale a Presei Sportive și cea de ziarist la „Sportul”. Nu le-am lăsat în Lagăr, doar le-am arătat, la primirea mea, acum, ele fac parte din Averea mea sentimentală, poate și a Familiei mele, în California… Și, ca într-un joc al dragostei și întâmplării, Ducu a găsit, tot astăzi, 4 iulie 2016, la 30 de ani de la evadarea mea, ultima mea cronică semnată în „Sportul” și anunțul lui Aristide Buhoiu, ambele apărute în „Universul” din New York, prin care lumea-ntreagă afla că am cerut azil politic! Aveam pentru ce…

…Acum, dacă aș mai avea 40 de ani și 8 luni, cred că aș evada din nou! Deși am făcut destule, în România, după repatrierea din 1999! În presă (doi ani, moderator al apreciatei emisiuni radiofonice „Fotbal, minut cu minut”; inegalabila emisiune „Idoli și Legende” de la Telesport); am publicat 5 cărți de sport, iar în teatru am ajuns la a 32-a premieră, în 5 țări; și la a 19-a carte de teatru (două au primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Dramaturgie); am câștigat trei Concursuri Naționale de Dramaturgie; am fost 5 ani, 7 luni șii 22 de zile directorul teatrului din Giurgiu, unde am montat…numai piese autohtone, 42 la număr, căci, acolo făcusem Cetatea Dramaturgiei Românești (unic în România!), cucerind 6 premii la Festivaluri internaționale! Din păcate, trăiesc în…România, unde competența și cinstea deranjează de comă, și n-am mai putut continua Proiectul meu inedit, aplaudat, din cauza jocurilor politice pesediste, (și) la Giurgiu, și a judecății ILOGICE, absolut aberantă, a lui Ion Caramitru, care, crezând că-i ia cineva tronul de director, s-a opus ca dramaturgii să poată fi directori de teatre, călcându-i în picioare pe Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu, toți ex-directori ai Naționalului bucureștean, numai literați nu și actor

…Acum, aici, de unde am evadat, acum 30 de ani, este mai rău decât acum trei decenii! Nu material, cât, mai ales, MORAL!

…În acest 4 Iulie, mai mult ca niciodată, prizonier al amintirilor, nu-mi găsesc locul, parcă nici sufletul, când îl simt chinuit sub povara întâmplărilor-limită, când cântând de fericire gândind la Familie mea…

…Happy 4-TH OF JULY, AMERICA!
…LA MULȚI ANI, SCUMPUL TATII, DUCU, ȘI MINUNATELE MELE NEPOȚELE GENEVIEVE ȘI CELINE!

Euro 2016 văzut de-Acasă (24). BASMUL CU FĂT FRUMOS S-A SFÂRȘIT, TRECEM LA FOTBAL!

…Fantastica poveste a Islandei, Zâna cea frumoasă venită dintre vulcani și gheizere părea că nu se mai termină la acest Euro 2016. A ajuns în sferturi, după ce, în grupă, a învins Austria (2-1) și a terminat la egalitate (1-1), cu trupa lui Ronaldo și cu Ungaria, după care a reușit “bomba mileniului”, eliminând Anglia, cu 2-1 (2-1) în “optimi”. Astă-seară, însă, Făt Frumos, scos din echipamentul lui albastru, cum e cerul curat de peste Insula cu 330.000 de suflete, s-a sufocat rapid la aerul înălțimilor nevisate, cu un adversar, Franța, sau țara organizatoare, care, culmea, a reușit cea mai bună repriză a ei (prima) din ultimul deceniu, se spune. O repriză în care minunatul, însă naivul Făt Frumos, invitat să joace, a mușcat, naiv, din mărul otrăvit întins de „cocoșul galic” și doar a atacat timid, n-a mai contraatacat furibund, cum făcuse și câștigase în celelalte patru meciuri. Așa, Făt Frumos n-a mai avut nici paloș, nici scut, nici un cal care să mănânce jăratec. Și a fost pus imediat la pământ, cu patru goluri (Giroud-min.13, Pogba-20’, Payet-43’, Griezmann-45’), e drept, primul, zic, pornit dintr-un ofsaid discret, nesemnalizat. Islandezii au părut că revin la imaginea lor fantastică, miraculoasă, de până acum, la 0-2, însă au ratat din fața porții franceze, ratare-bumerang, chiar dacă 10.000 de suporteri superbi aplaudau necontenit, fericiți că echipa lor a ajuns atât de sus, incredibil de sus, acolo unde stau Zeii fotbalului.

…Zarurile fusesră aruncate în primul act, Franța se și gândea la semifinala de joi, cu Germania, în fond, Finala. Rănitul Făt Frumos, favoritul de ultimă oră a unei lumi întregi, nu renunțase, însă, la mândria lui, i s-a părut prea dur acel 0-4 de pe tabelă, și s-a aruncat cu forță de gheizer peste careul francez, răsplătindu-și uluitorii suporterii prin golul lui Sigthorsson, din min.53: 4-1. La acest scor, nesupușii islandezi, trebuiau să primească un penalty, pentru un henț comis în careul gazdelor, însă fluierașul olandez Kuipers s-a temut, probabil, de un scenariu SF. Les Bleus se gândesc însă și la titlul de golgeter, la care, în pauză, era abonat Griesmann (4 goluri), dar mai visau și Payet și Girou, ultimul reușind al doilea gol (min. 59) în acest meci, atingând și el cota 4!… Numai că Islanda este și o echipă de spectacol, cu o forță morală fantastică, nevrând să îngenuncheze fără replică. Așa că a marcat și al doilea gol (Bjamosson-84’) și a mai ratat alte două ocazii mari, mari.
…Ultimul sfert de finală a însemnat meciul cu cele mai multe goluri de la acest Euro 2016: 5-2 (4-0)! Un record de ;șapte goluri egalat, la un turneu final european, după acel meci de la Euro 2000, Olanda-Iugoslavia 6-1!

…În noaptea aceasta, fără zâne, s-a sfârșit un fabulos basm al fotbalului modern, povestit de această Echipă încântătoare, pilduitoare, atât de iubită, acum, de lumea-ntreagă, Islanda… Mulțumim, Islanda!

… Rămâne cealaltă echipă de basm a acestui turneu final, Țara Galilor, să ducă povestea mai departe. Miercuri, în semifinala cu Portugalia. În duelul Bale-Ronaldo, stelele de la Real Madrid, țin, declarat, cu galezii, căci Bale s-a dovedit un superstar care a pus umărul la greu, a tras la galeră, spre deosebire de Ronaldo cel îngâmfat și leneș…
…Cealaltă semifinală, Germania-Franța, joi. Merg pe forța panzerelor (fie și fără Gomez și Khedira, accidentați!), în pofida galopului ofensiv de azi al francezilor, care, a nu se uita, au încasat două goluri de la islandezi și au scăpat de alte două, și de pedepsirea cu un penalty!

…Acum 22 de ani, pe 3 iulie, la Los Angeles, la ora asta era mare chef și galeria cânta în delir, la Arcadia: “Noi de aicea nu plercăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga Cupa cea frumoasă!”…România învinsese uluitor, cu 3-2 (2-1), Argentina, prin golurile lui Ilie Dumitrescu (11’, 18’), Hagi (58’), respectiv Batistuta (15’, din penalty) și Balbo-75’! În “optimile” lui World Cup ‘94!…O tempora!…
… Istoria fotbalului este plină de povești adevărate!

 

 

Euro 2016 văzut de-Acasă (23). EXACT ACUM 30 DE ANI, PE 4 IULIE, luam Lungul drum al nopții către America!

…4 iulie 1986. Era într-o vineri. Abia se încheiase Mundialul de fotbal din Mexic. Îl “lucrasem” din redacție, la “Sportul”… În noaptea de joi spre vineri n-am prea dormit. Mașina mea Dacia 1300 era pregătită, pe trotuarul din fața blocului din Bulevardul Tineretului, pentru o lungă plecare. Un drum fără de sfârșit, de care nu știam decât eu!…

…Mă decisesem! Plec la controlul medical din Italia și cer azil politic, în Lagărul din Latina… Gândul acesta m-a mai chinuit în ultimii doi ani, chiar și la Sevilla, cu Steaua, unde știam că, fiind trimis ca ziarist, dacă rămân, voi fi condamnat la 7 ani de închisoare… De fiecare dată, când mă vizita gândul evadării, n-am găsit gramul de nebunie…

…Profesional, eram pe val, ceea ce a făcut mi mai grea decizia mea. Îmi mergea din plin la “Sportul”, la TVR și “Fotbal minut cu minut” de la Radio România Actualități… În dramaturgie, unde mi se joacau două comedii (“Adio, Pele!” la Brașov; “Aventura unei femei cuminți”, la Teatrul “Bacovia”) care mi-au adus elogii, până și în “România literară”, sub pana eminentului om de teatru Valentin Silvestru…
…Material, cele două comedii îmi aduceau lunar, numai din tantieme, cam patru salarii în plus, cel de la Sportul fiind de 3.600 lei. (O Dacia 1300 costa 70.000 lei, așa, pentru o idée!). Și, atunci, ce m-a apucat?!… Și astăzi aud glasul unei mătuși din New York, pe care nu o văzusem în viața mea, dar care, întâlnindu-se cu soția mea, Cornelia, i-a spus: “O să-l blesteme Ducu, că nu l-a scos din închisoarea asta de țară! Că și-a văzut numai de bucuriile lui!”… Ducu era unicul meu copil, pe atunci!…

…Jos, în fața blocului unde aveam un apartament cu două camere, Dacia 1300 mă aștepta plină ochi. Patru canistre goale, să le umplu la Timișoara, înainte să trec granița… Două ziare ce anunțau spectacolul meu “Aventura unei femei cuminți” programat în 10 mai 1985, cu două reprezentații la Naționalul bucureștean, ceea ce nu s-a mai întâmplat, deși se vânduseră toate biletele! Un tovarăș m-a găsit la telefon, la prânz, în ziua celor două reprezentații din turneul teatrului băcăuan, și m-a făcut albie de porci, m-a trecut prin toate organelle sexuale, cum de-mi permit să scriu că “Tovarășa nu e femeie cuminte?!”,cum zice titlul piesei, și să mă amenințe în final că nu-mi mai văd copilul, dacă voi face vâlvă în fața Teatrului Național… Ziarele acelea și un caiet program al spectacolului “Aventura unei femei cuminți” reprezentau argumentul meu pentru azil politic, căci, nu puteam uita sau ascunde că n-aș fi terminat Filosofia și nici n-aș fi lucrat în presă dacă n-aș fi intrat în rândurile membrilor de partid comunist… …Cam jumătate din portbagaj era plin cu d-ale gurii, multe sticksuri, grisine, mere, pere, brânză topită, câteva sticle cu apă minerală, trei haine de schimb… Era o Dacia 1300 pregătită să devină hotel și restaurant. Nu aveam niciun dolar de luat cu mine, doar vreo 15.000 de lei (ce să fac, afară, cu ei?!)!… Nebunie curată… Azi, cu buzunarele goale, n-aș mai cuteza la o asemenea aventură!…

…Ultima noapte acasă a fost un calvar. Am ațipit de două-trei ori, și am visat că a venit Miliția să mă ridice de acasă, să nu-mi dea voie să plec…
…La ora 5, chiaun de nesomn și de atâta furtună interioară, scăpat de zori, eram în stradă, să-mi verific mașina. Mă temeam că a umblat cineva la ea… Am urcat în apartament, la 6:30, să-mi iau rămas bun de la minunata mea soție, ea urma să meargă la slujbă, nu i-am spus nimic, deși m-a întrebat, în toiul nopții, de două ori, de ce sunt atât de agitat… Mi-am îmbrățișat și pruncul sublim, l-am sătutat, cu sughițuri, avea 10 ani și 3 luni, și nu mă părăsea o întrebare-cuțit: oare cât timp nu o să-l mai văd?!…

…Când am plecat cu mașina din fața blocului, se făcuse 7:45, nu uit ora, parcă s-a întâmplat ieri… Plângeam ca un copil. Noroc că nu m-a văzut vreun milițian, și-ar fi dat seama că nu-i în regulă ceva cu mine… M-am dus la redacție, să-mi iau rămas bun de la colegi, nea Vania Chirilă, profesorul meu, nu șeful secției reporteri speciali (unde mai era și regretatul Ion Cupen), venise joi seara din Mexic, iar în acea vineri dimineață urma să ne vedem la redacție. Mi-a adus două suveniruri de la Mundialul ‘86 și mi-a mulțumit pentru colaborarea noastră de la distanță, pe circuitul telefonic București-Ciudad de Mexico… Sufletul a început să mi se strângă, respirația să mi se îngreuneze. Mi-am impus să fiu cât mai degajat, să spun glume…
…Am comis, însă, o gafă! În ziua aceea de 4 iulie, fie și dimineața, la 8:30, eu purtam o haină lungă de piele, nou-nouță, mă gândeam la zilele reci din Lagăr!?! Costică Alexe m-a luat la mișto, “Da friguros ești, băi, MMI-ului!”… Bine că n-am cedat nervos… Ne-am luat rămas bun, urma să revin peste 25 de zile, plecam în concediu… Drumul pe scări, de la etajul 4, a fost o Golgotă. Sufletul îmi plângea…

…Am plecat la Cimitirul Sfânta Vineri să-mi iau rămas bun de la mama care m-a crescut, Emilia, îngropată de an și două luni. Și aici am comis o gafă. Am parcat mașina în fața Cimitirului, pe Calea Griviței, și am cumpărat toate florile de la țiganca din fața intrării, vreo șaizeci-optzeci de trandafiri. I-am pus toți pe mormântul mamei și m-a luat un zbucium nebun, plângeam și nu mă mai opream din tremurat! Cum să nu-mi mai văd părinții, copilul, nevasta, prietenii, colegii, cum nu o să mai merg la meciuri, pentru ziarul “Sportul” și revista “Fotbal”, pentru TVR și Radio, cum să nu mai dau pe la teatru?!… Capul îmi ardea, sângele zvâcnea în mine, ulcerul începuse să mă doară… Simțeam că nu o să rezist la acest Viitor, într-o altă viață, la unica mea condamnare din viață, Condamnarea la Libertate… “O să-l blesteme Ducu, că nu l-a scos din închisoarea asta de țară! Că și-a văzut numai de bucuriile lui!”, îmi vuiau urechile…

…Am sărutat mormântul mamei, am tras de câteva ori aer adând în mine, de parcă n-ar mai fi fost aer, mi-am șters fața, cu apă de la ciușmeaua din intrarea în Cimitir și au luat-o spre Autostrada de Pitești!… Era 4 iulie, ora 9:50, când părăseam Bucureștiul meu natal… Jocul destinului a făcut să fie Ziua Independenței Americii!…

…Vreo oră am stat la Slatina, la o coadă pentru a-mi pune benzină în mașină… Popularitatea comentatorului de fotbal m-a ajutat, și asta a venit ca o nouă durere în sufletul meu… Tot drumul aveam impresia că mă urmărește cineva. Pe la ora 22, am ajuns la Hotel Continental, în Timișoara, unde îmi rezervasem cameră pentru două nopți… Duminică 6 iulie, deși nu-mi era gândul la așa ceva și nici nu era trecut în program, am fost cu oameni de fotbal din Timișoara, la Reșița, unde, la ora 18, se juca turul unui baraj pentru promovarea în Divizia C, între Automecanica Reșița și Progresul Timișoara. Arbitra Mircică Axente, fostul atacant al UTA-ei, ne împrietenise dezastrul de la Varșovia, acel 0-8 cu Legia, la prima mea deplasare de cronicar sportiv!… Am schimbat multe vorbe, am glumit, înainte de meci, deși în sufletul meu era furtună… Timișorenii au câștigat cu 2-0, numai la meci nu mi-era mie capul, ne-am întors în noapte pe Bega… Prietenii de la “Poli” m-au ajutat, a doua zi dimineață, luni 7 iulie, să-mi umplu cu benzină, în acea perioadă de criză, de se stătea de cu noapte la cozi interminabile, rezervorul și cele patru canistre. Ba, unul m-a dus și până în vamă, să nu am probleme. Și mi-a dat un cartuș de Kent să-l înmânez vameșului iugoslav, înainte de a începe controlul în Hotelul-Restaurant-Secție Peco Dacia 1300!… Mulțumesc și acum, minunați prieteni!
…Cum să le spun oamenilor aceștia atât de atenți cu mine că eu nu mă mai întorc?! Că nu ne vom mai vedea la stadioane?! Că nu voi mai scrie o cronică și nu voi mai comenta la TV și Radio nicio partidă a lui Poli?!… Cum să nu fie jale în sufletul meu, de parcă murisem?!

…Doamne, cum am putut părăsi țara, în acea dimineață de 7 iulie 1986, pe la Stamora Moravița, pe unde mă văzusem, cu ochii visului, de atâtea ori, evadat?! Peste trei luni și jumătate urma să împlinesc 41 de ani!… Aveam să-i sărbătoresc în Lagărul de refugiați politici, muncit, umilit, ca niciodată în viața mea. Drumul spre America, spre Libertate nu urma să fie deloc ușor. Dimpotrivă!…Este făcut numai pentru oameni tari. N-am crezut niciodată că pot fi atât de rezistent! Dacă mi s-ar pune alături, acum, saci doldora de euro și dolari, n-aș mai putea repeat Experiența Lagăr și Viața de taximetrist de noapte la New York, Academia Vieții mele!… Am rezistat, însă, în Infern, Ducu e realizat, e fericit, acum, în California, am două nepoțele minunate, acolo, pe malul Pacificului… Mulțumesc, Bunule Dumnezeu! …
…Peste patru luni voi împlini 71 de ani, dar Amintirile mele de roman, născute din flăcări și țipăt de Viață mă țin tânăr în lupta cu un neașteptat de greu, nemeritat Final de partidă. În care trădările inumane m-au apăsat mai rău decât blestemul negru numit cancer, pe care îl țin încă sub bici, de 9 ani și 4 luni!
…Cum să uit vreodată Ziua de 4 Iulie?!
HAPPY BIRTHDAY, AMERICA!
…Acum 30 de ani, eram în clocotul pregătirii să evadez către America!… …Acum, după 30 de veri și o experiență pentru 30 de vieți, fericit bunic, aștept în casa pe care o părăseam, în urmă cu trei decenii, ultimul sfert de finală de la Euro 2016, Franța-Islanda!
…Sunt un om fericit, Bunule Dumnezeu!

 

 

 

 

Euro 2016 văzut de-Acasă (22). CONTE ȘI AȘA-ZISUL PELLE MI-AU STRICAT NUNTA, LA SNAGOV!

…Derby-ul sferturilor de finală, Germania-Italia, l-am văzut la Snagov, între pădure și lac, la o nuntă. S-a căsătorit fata cea mare a vărului meu Cătălin, medic ortoped de valoare. Sigur că o sală a fost rezervată pentru meci, cu două frapiere pe masă, vin alb și roze, iar microbiștii au lăsat dansul și Dorada cu migdale și au trecut în fața micului ecran. Cei mai mulți cu Squadra Azzurra. Dar și câțiva cu nemții…

…Nemții erau favoriți, chiar dacă nu-i învinseseră pe „gladiatori” romani în cele opt dueluri oficiale! După prima repriză, însă, poate cea mai slabă de la acest Euro, nimeni nu merita să meargă mai departe. La reluare, campioana mondială en titre a ținut să-și respecte blazonul și a trecut la atacuri în forță, în ritm mai alegro, pe centrul careului, unde regii lacătului dovedeau dereglări neașteptate, italienii fiind vizibil obosiți după eliminarea Spaniei. Mai era și fluierașul Kassay, care dăduse de înțeles că știe să „tragă” unde trebuie cu trupa germană, „îngălbenindu-i” pe italieni, psihologic, după pauză, cu trei cartonașe în patru minute, deși, cotul lui Boateng care i-a spart nasul lui Eder, în primul act, trecuse ca o briză dinspre lac. Și nemții au deschis scorul, prin Ozil, în min.65, dintr-o fază pornită, pe flancul stâng, din neglijența elementară a peninsularilor și devierea lui Bonucci, la centrarea lui Hector… Germanii au ratat de puțin desprinderea, prin greoiul Gomez, Buffon s-a dovedit din nou fenomenal respingând autogolul lui Chellini, ținându-și echipa în joc.

…Cu 12 minute înainte de final, Boateng a sărit în careu ca un trăgător la fileul de volei, vrând, parcă, să-și îngroape adversarul, numai că fileul era… Chellini! Henț și fault, penalty fără dubii pentru Italia! Transformă cu precizie Bonucci, 1-1, prelungiri!… N-avem timp nici pentru un șpriț rece… 1-1 și după alte 30 de minute de joc, 120 în total… Pentru a doua oară în “sferturi”, Loteria loviturilor de la 11 metri!… Prima semifinalistă, Portugalia, s-a calificat la penalty-uri, 5-3 cu Polonia, tot după 120 de minute. Acum?…

…Acum, 18 lovituri de la 11 metri pentru viza de semifinală! Ce nebunie!… A triumfat Germania, cu 6-5!… După câte emoții! Cu cât dramatism!… După ce fiecare echipă a transformat întâia lovitură (Insigne pentru italieni, Kroos pentru nemți), au urmat câte două ratări de ambele părți: Thomas Muller (sau, dacă vreți, a apărat Buffon!”) și Ozil pentru germani, Zaza și Pelle pentru „gladiatorii” romani. Pentru elevii lui Low a mai ratat Schwesteiger, Bonucci pentru ai lui Conte. Au transformat doi italieni (Parolo și De Sciolio) și trei nemți, ca pe bandă rulantă: Hummels, Kimmich (cu chipul lui de puști, la 21 de ani, luat de Bayern, un cvasidebutant în națională; e meritul lui Low!), Boateng. Italia are șansa ultimei lovituri!… Acasă sau în semifinală?! La bal sau la spital?!… Conte îl aruncă sub sabia lui Damocles pe Darmian, care nu jucase un minut!?! Și fundașul lui Manchester United trage slab, Neuer apără, e 5-5 la penalty-uri, Germania vede semifinala, pentru că mai are de executat un penalty. Hector trage tare, Buffon mângâie mingea, dar forța balonului aproape că i-a dat degetele peste cap și a sărutat plasa, este 6-5, iar  Germania merge în semifinale! Unii au spus că a fost vorba de mai mult noroc.

…Eu, sempre „Fortza Italia”, cred că au contat forța de joc a panzerelor și alte două cauze: desemnarea de către Antonio Conte pentru executarea celui de al doilea penalty a unui jucător, Zaza, care nu jucase decât câteva secunde, fiind neîncălzit. Cum era și Darmian, ale cărui picioare tremurau înainte să atingă mingea!… Simpaticul, lăudatul Conte, viitorul coach al lui Chelsea, uitase că primul și ultimul executant se află sub o presiune specială, căreia nu-i face față oricine, mai ales unul venit direct de pe banca de rezerve!… Unde ești, nemuritorule Enzo Bearzot, alchimistul titlului mondial de la Espana ’82?!

…Eșecul Squadrei Azzurra s-a mai datorat și nu atât ratării (face parte din joc, din viață!), cât a execuției mizerabile a lui Graziano Pelle, trimițând mingea la un metru de poarta germană!?! Cu o asemenea fază, m-a făcut să mă întreb dacă el este cu adevărat brazilian?! Și mă obligă să-i recomand renunțarea la numele de împrumut Pelle (cu doi ll). Pentru că adevăratul Rege Pele nu merită o asemenea ironie de trei parale, ca să nu zic blasfemie…

…Rămâne, astăzi, ultimul sfert: Franța-Islanda! Învingătoarea va întâlni Germania în semifinale. Mulți vor senzație. Adică, Hai Islanda!… Dacă echipa modestului Deschamps va evolua ca în partida de deschidere cu noi (2-1), atunci n-ar fi exclusă încă o „bombă” de răsunet, după Islanda-Anglia 2-1 și Țara Galilor-Belgia 3-1!…
…Iar dincolo de toate, acum, în noapte, mă răvășesc lacrimile minunatului Buffon, după ce „aventura franceză” s-a terminat pentru italienii mei de suflet. Și eroii plâng, nu-i așa?!

…Nu-mi mai arde de nicio muzică, de dans, nu pot bea niciun pahar de alb-sec, sar și peste tortul Miresei… Plec acasă cu ai mei, cu sufletul sub lacrimile de copil ale lui Gianluigi Buffon, o Legendă nemuritoare a fotbalului contemporan!

Euro 2016 văzut de-Acasă (21). GALEZII-NO BREXIT, „SENATORUL MELCILOR” ȘI DUELUL BALE-RONALDO!

…Meci nebun, nebun, în noaptea asta, la Lille! Istorie!… Fascinație!… Spectacol de gală!… Surpriză de proporții!… Cu uluitoarea evoluție a Țării Galilor, în premieră la un turneu final Euro! Încununată cu această spectaculoasă calificare în semifinale, după un 3-1 (1-1) de senzație în fața Belgiei, una dintre favorite!… Galezii, grupați în jurul superstarului Bale, de la Real Madrid, au luptat cu șapte vieți, și-au revenit rapid din șocul primirii primului gol-și ce gol!- (Nainggolan-min.13, o “torpilă” de la vreo 28 de metri, spre vinclu). Aveau să controleze mijlocul și să intre în pauză cu un nesperat, însă meritat egal adus de Williams (de la Fulhan, Liga a II-a), fostul ospătar reușind o superbă lovitură de cap de la 6 metri:1-1!… Începutul actului II avea să prezinte o echipă a “diavolilor roșii” în continuare incomodată de jocul de angajament al adversarului cu jucători din liga a II-a engleză, handicap conjugat cu ezitări în apărarea belgiană, nesincronizari în linia mediană (sub cotă De Bruyne și Witsel) și, în mod special, în atac, unde giuvaierul Hazard n-a avut susținere și, treptat, nici claritate, zbuciumul lui de maestru înlănțuit fiind un veritabil „Mult zgomot pentru nimic”! …Ca atare, echipa lui Chris Coleman, cu șansa a doua, a mai punctat o dată, în min. 55, prin Robson Kanu (care nu mai are contract cu Reading, din liga secundă engleză!), un gol fabulos, după o pasă magistrală a lui Bale și un dans nebun care a amețit “diavolii roșii” la 10 metri în fața propriei porți…

…La reluare, fostul senator de la cârma echipei belgiene, considerată cea mai bună în ultimele trei decenii, Marc Wilmots, mutase greșit, scoțând un atacant din stofă fină-Carrasco și intărind, chipurile, deloc inspirat, linia mediană, cu mijlocașul Fellaini, lent, de multă vreme fără sclipire, cel care avea să rateze nepermis, de două ori, egalarea!… Cum belgienii n-au reușit să egaleze și să prindă prelungirile și, eventual, penalty-rile, în min.86, galezii au aruncat zarurile prin Vokes, de la Burnley (tot Liga a II-a engleză!), cu un “cap” fantastic de la 7 metri: 3-1 pentru urmașii lui Rush și Giggs!… Putea începe Nebunia!… Să curgă berea pentru galeria galezilor minunați. Dacă politic, galezii de-acasă au cerut, prin Referendum, Brexit, fantasticii fotbaliști galezi au zis No Brexit și au rămas în Euro 2016, așteptând semifinala din 6 iulie, la Lyon!

…O victorie istorică pentru galezi! La prima lor participare la un turneu final Euro! Un succes nebun, nebun, al unei echipe de fotbaliști luptători, care salveză onoarea soccer-ului britanic, refuzând să meargă acasă, ca Anglia, Irlanda de Nord și Irlanda! Corul suporterilor galezi, “Nu ne trimiteți acasă, vrem să vă bem toată berea!” are, acum, acoperire… Echipa de la Cardiff urmează să joace semifinala cu Portugalia. Un duel Bale-Ronaldo, starurile de la Real Madrid! La Euro 2016! Cine ar fi crezut?!

…Eșecul Belgiei se datorează în mare parte antrenorului de astăzi Wilmots, senatorul de ieri. “Senatorul melcilor”, ca și Iordănescu al nostru. Pe lângă amintita slăbire a atacului, la pauză, el a mutat târziu și în ofensiva oarbă, trimițându-l abia în ultimul sfert de oră pe Martens (de la Napoli) în locul greoiului J.Lulaku, iar în ultimele șapte minute (!?!) pe neexperimentatul Batshuay (4 jocuri în națională)! Deși îi avea pe bancă pe “englezii” Origi, Benteke (ambii de la Liverpool) și Dembete (Tottenham). Probabil a crezut că superioritatea la numărul de vedete va aduce de la sine victoria în fața unei Echipe!… Greșeli de atitudine, de alcătuire a formației, a schimbărilor și, logic, o înfrângere greu de digerat pentru belgieni, la vreo 30 de kilometri de granița cu țara lor!
…Al doilea “sfert” a fost fantastic!… Urmează, în această noapte, de la ora 22, la Bordeaux, șocul: Germania-Italia! Nemții n-au învins Squadra Azzurra în opt dueluri oficiale!!! „Gladiatorii” abia au trimis acasă campioana europeană en titre, Spania!… Fabulos finalul acestui Euro 2016!